ACIZI NUCLEICI

1. Generalitati

Informatia genetica este stocata si transmisa prin intermediul acizilor nucleici.

Din punct de vedere chimic acizii nucleici sunt polinucleotide, nucleotidul reprezentand unitatea
repetitiva.

Un nucleotid este o structura complexa alcatuita din trei elemente: o baza azotata, o pentoza si o
grupare fosfat.

Sa ne reamintim!

Atasarea unei grupari fosfat la gruparea 5’–OH (printr-o leg. esterica) a unui nucleozid duce la
formarea unui nucleotid.
Structura generala a unui nucleotid mono/di/tri fosfat poate fi reprezentata:

Denumirea unui nucleotid contine numele nucleozidului (baza azotata si pentoza) si a numarului
de grupari fosfat atasate (MP monofosfat, DP difosfat, TP trifosfat).

Daca nucleotidul contine deoxiriboza in fata acestuia de gaseste prefixul “deoxi” notat cu “d”

DESPRE ACIZI NUCLEICI

Acizii nucleici sunt deci polinucleotide cu structuri si roluri functionale diferite si pot fi
clasificati in:

- ADN sau acizi deoxi ribonucleici care reprezinta forma de depozit a informatiei genetice
si
- ARN sau acizi ribonucleici care reprezinta forma de transmitere si traducere a informatiei
genetice.
Informatia genetica poate fi utilizata in doua moduri:

- poate fi copiata integral fapt care determina aparitia unei noi molecule de ADN identica
cu cea initiala in procesul numit replicare sau,
- poate fi copiata doar partial ceea ce duce la aparitia unei molecule numite ARN in
procesul numit transcriptie. Transcriptia este urmata de un proces de traducere care
determina aparitia unei noi moleculele de data aceasta a unei proteine. Acest proces se
numeste translatie.
“Dogma centrala” a biologiei moleculare considera ca informatia genetica trece de la ADN la
ARN si se materializeaza prin aparitia unei proteine.
2. ADN

2.1 Structura

ADN este o molecula dublu catenara (formata din doua lanturi numite catene) de dimensiuni
foarte mari si care contine intreaga informatie genetica in succesiunea nucleotidelor care il
alcatuiesc.

ADN-ul prezinta, asemanator proteinelor, o organizare complexa in care se disting mai multe
nivele si anume: structura primara, secundara si “tertiara”.

A. Structura primara
Este generata de secventa de nucleotide si realizata de legatura fosfodiesterica ce se stabileste
intre gruparea 3’ OH a unui deoxi nucleotid si gruparea 5’ fosfo a deoxi nucleotidului urmator.

Prin secventa se intelege felul si ordine nucleotidelor citite, in mod conventional, in directia 5’-
>3’.
Nucleotidele ce alcatuiesc structura ADN sunt deoxiribonucleotide alcatuite din:

baze azotate : A, T, G, C

pentoza : deoxiriboza

gruparea fosfat

Lantul polinucleotidic rezultat din legarea mai multor nucleotide se caracterizeaza prin:

- legatura 5’-3’ fosfodiesterica care determina aparitia unui lant (schelet) pe care se insera
bazele azotate. Aceasta legatura poate fi hidrolizata de enzime numite endo respectiv
exonucleaze.
- are sarcina electrica negativa conferita de ionizarea gruparii fosfat la pH fiziologic
- are polaritate si sens. In acest context notiunea de polaritate (notiune diferita de notiunea
de polaritate ce desemneaza o sarcina electrica) semnifica faptul ca lantul prezinta doua
capete unul delimitat de pozitia 3’ a ribozei la care se gaseste gruparea OH si cel de al
doilea de pozitia 5’ la care se gaseste gruparea fosfat. Lantul prezinta sens adica
 nucleotidele sunt scrise (si citite) in mod conventional incepand de la capatul 5’ spre
capatul 3’.

B Structura secundara

Structura secundara a ADN arata ca acesta este format din doua lanturi polinucleotidice
helicoidale (numite catene) care se rasucesc spre dreapta, in jurul unui ax comun rezultand o
structura dublu helicoidala numita si dublu helix.

Aceasta structura este realizata de doua tipuri de legaturi:

- legaturile de hidrogen ce se stabilesc intre bazele azotate complementare situate pe

lanturi diferite orientate antiparalel (desen )
- legaturile hidrofobe (Van der Waals) ce se stabilesc intre moleculele bazelor azotate
ale aceluiasi lant
STRUCTURA DUBLU HELIX

Caracteristicile dublului helix

- dublu helix delimiteaza doua zone distincte: o zona situata in afara celor doua lanturi
(exterioara) si o zona situata intre cele doua lanturi (interioara)
- scheletul fiecarei catene este alcatuit din elementele ce participa la formarea legaturii
fosfodiesterice adica pentoza + fosfatul orientate spre exterior. Acest schelet poarta
sarcini negative generate de ionizarea gruparii fosfat la pH fiziologic (desen).
- in interior se gasesc fata in fata baze purinice/pirimidinice care sunt orientate
perpendicular pe axa dublului helix si intre care se formeaza legaturi de hidrogen.
- legaturile de hidrogen sunt determinate de distantele atomice care favorizeaza
asocierea doar intre anumite baze si anume T si A intre care se stabilesc 2 legaturi de
hidrogen si G si C intre care se stabilesc 3 legaturi de hidrogen. Aceste baze poarta
denumirea de baze complementare.
- cele doua catene nu sunt identice se spune ca ele sunt complementare deoarece unei
baze apartanand unui lant ii corespunde baza complementara situata fata in fata pe
cel de al doilea lant. Complementaritatea este “utila” deoarece cunoscand secventa
unei catene a ADN putem determina secventa catenei complementare pe baza
complementaritatii bazelor.
- cele doua catene care alcatuiesc dublul helix sunt orientate antiparalel adica
extremitate 3’a unui lant este fata in fata cu capatul 5’ al celui de al doilea lant
- intre suprafetele formate de planurile bazelor (care sunt asezate stivuit una peste alta)
se formeaza legaturi hidrofobe care stabilizeaza dublul helix. Dublul helix apare ca o
scara in spirala in care treptele sunt reprezentate de planurile bazelor complementare
si in care 10 perechi de baze alcatuiesc 10 trepte ale ale unei spire complete ale
scarii.