Graficul Lineweaver-Burk

• Măsurarea directă a valorii Vmax și calcularea valorii Km utilizând ecuația Michaelis-

Menten sunt, de obicei, dificile
• Prin inversarea acestei ecuații, se obține un grafic liniar (ecuație de tipul y = ax + b)

→ →

• Graficul Lineweaver-Burk permite calcularea cu exactitate a valorilor Vmax și Km

(care pot fi doar aproximate utilizând graficul Michaelis-Menten)
1
 Inhibiția enzimatică
• Inhibitorii enzimatici sunt molecule care interferă cu acțiunea catalitică a
enzimelor și determină scăderea vitezei de reacție
• Deoarece majoritatea proceselor celulare sunt catalizate de enzime, mulți agenți
farmacologici acționează ca inhibitori ai unor enzime cheie din organism
• Inhibiția enzimatică poate fi reversibilă sau ireversibilă

I. Inhibiția reversibilă
• Inhibitorii reversibili interacționează cu enzima prin legături necovalente → ei pot
fi ulterior îndepărtați din mediu, iar enzima revine la starea originală și își poate
recupera complet activitatea
• Poate fi de două tipuri: competitivă , necompetitivă, incompetitivă

2
 1. Inhibiția competitivă

• Inhibitorii competitivi au structură asemănătoare cu substratul (”analogi de

substrat”) → concurează cu acesta pentru legarea la centrul activ al enzimei
• Legarea inhibitorului (I) în centrul activ al enzimei determină ocuparea acestuia și
imposibilitatea de legare a substratului
• O enzimă poate lega fie substratul (cu formarea complexului ES), fie inhibitorul
competitiv (cu formarea complexului EI), dar nu le poate lega pe amândouă.

• Un inhibitor competitiv determină scăderea vitezei de reacție prin reducerea

numărului de molecule de enzimă libere, capabile să lege substratul și să formeze
complexul ES, pentru a genera produs de reacție

• Inhibiția competitivă poate fi înlăturată prin creșterea concentrației de substrat:

aceasta va duce la creșterea probabilității ca substratul să se lege la enzimă, în
locul inhibitorului → va scădea concentrația complexelor EI și va crește
concentrația complexelor ES → viteza de reacție va reveni spre valoarea normală

3
 Inhibiția competitivă

• Efectele inhibitorilor competitivi asupra parametrilor cinetici ai enzimelor:

- creșterea valorii Km (scăderea afinității enzimei pentru substrat) → o concentrație mai
mare de substrat va fi necesară pentru a atinge ½ Vmax
- valoarea Vmax rămâne nemodificată

4
Inhibiția competitivă

5
 Exemple de inhibiție competitivă

• Inhibiția succinat dehidrogenazei (SDH - din ciclul Krebs) de către malonat

• SDH catalizează oxidarea succinatului (substratul său natural) la fumarat
• Structura malonatului este asemănătoare cu cea a succinatului

6
 Exemple de inhibiție competitivă
• Inhibiția HMG-CoA reductazei (enzimă cheie din calea de sinteză a colesterolului)
de către medicamente numite statine (ex. Simvastatin)
• Statinele au structură asemănătoare cu substratul natural al enzimei: HMG-
coenzima A
• Aceste medicamente sunt utilizate în tratamentul hipercolesterolemiei
(concentrație crescută a colesterolului în sânge), care este un factor de risc major
pentru bolile cardiovasculare

7
 Exemple de inhibiție competitivă

• Intoxicația cu metanol („alcool din lemn” în special în alcoolul care trebuie ars)
determină eliberarea în corp a formaldehidei care atacă nervul optic provocând orbire,
apoi moartea în doze mai mari, prin acțiunea alcoolului dehidrogenazei.
• Alcoolul metilic este substrat al enzimei alcool dehidrogenaza.Etanolul este un inhibitor
competitiv al acestei enzime și, prin urmare, este un agent terapeutic împotriva acestei
intoxicații.

• În mod similar, otrăvirea cu etilenglicol (antigel) are drept consecință acțiunea aceleiași
enzime, alcoolul dehidrogenază, care eliberează acid oxalic și lactat care determină
formarea de cristale la nivel renal.

• Această măsură previne formarea continuă a metaboliților toxici.

8
 2. Inhibiția necompetitivă
• Inhibitorii necompetitivi nu au asemănare structurală cu substratul enzimei → se
leagă de enzimă într-un loc diferit de centrul activ;
activ legarea inhibitorului permite și
legarea substratului
• Inhibitorul se poate lega la enzima liberă sau la complexul ES → se pot forma
complexe EI și ESI
• Ca urmare a legării, inhibitorul necompetitiv cauzează o modificare în structura
enzimei, în special în jurul centrului activ → substratul este capabil să se lege în
centrul activ, dar enzima nu va putea cataliza reacția atunci când inhibitorul este
legat (complexul ESI nu generează produs de reacție)

9
 Inhibiția necompetitivă
• Efectele inhibitorilor necompetitivi asupra parametrilor cinetici ai enzimelor:
- scăderea valorii Vmax
- valoarea Km rămâne nemodificată
- Inhibitorii necompetitivi duc la scăderea numărului de molecule de enzimă
funcționale

• Inhibiția necompetitivă nu poate fi înlăturată prin creșterea concentrației

substratului
10
Inhibiția necompetitivă

11
 3. Inhibiție incompetitivă

• Inhibitorul se poate lega de enzimă într-un sit specific al acesteia (locul de

inhibare) direct de complexul enzimatic -substrat.
Atașarea sa la enzimă nu afectează situsul de legare a substratului, dar m
odifică situsul de catalit.
E+S↔ES+I→ESI
• Expresia vitezei este schimbată., atât Km cât și Vmax sunt modificate. Cu
cât concentrația de inhibitori va crește, cu atât Vmax va scădea și Km:
afinitatea aparentă a enzimei pentru substratul său crește.

12
13
 II. Inhibiția ireversibilă
• Inhibitorii ireversibili se leagă covalent la o grupare funcțională a enzimei care este
esențială pentru activitatea enzimei (pentru legarea substratului, cataliză, sau
pentru menținerea conformației funcționale a enzimei) – de obicei legarea are loc
în centrul activ
• Aceste modificări covalente sunt stabile → o enzimă care a fost “otrăvită” de un
inhibitor ireversibil rămâne inhibată și după îndepărtarea restului de inhibitor din
mediu (enzima nu poate fi regenerată în forma sa inițială)
• Aplicabilitate practică: unele medicamente acționează prin inhibiția ireversibilă a
unor enzime

14
 Inhibiția ireversibilă

1. Inhibitori care reacționează cu grupări funcționale specifice ale enzimelor

•Compuși organofosforici (diizopropil fluorfosfat - DIPF; sunt compuși toxici folosiți ca

insecticide) → se leagă covalent la gruparea –OH a unui rest de serină din centrul activ
al acetilcolin-esterazei (care catalizează hidroliza neurotransmițătorului acetilcolină) și
o inhibă → acetilcolina se acumulează în exces → suprastimulare a SNV parasimpatic
și la nivelul plăcilor neuro-motorii

15
 Inhibiția ireversibilă

• Aspirina (acid acetil-salicilic) – inhibă ireversibil cicloxigenaza (implicată în sinteza

prostaglandinelor cu rol pro-inflamator) prin acetilarea unui rest de serină din
centrul activ → efect anti-inflamator

16
 Inhibiția ireversibilă
2. Inhibiția bazată pe mecanismul de reacție (inhibitori ”sinucigași”)

•Inhibitorul se leagă la enzimă la fel ca substratul natural (datorită similitudinii

structurale) și este supus mecanismului catalitic → se generează un intermediar reactiv
anormal care rămâne legat ireversibil în centrul activ al enzimei → enzima este
inactivată
•Exemplu - inhibiția xantin oxidazei de către allopurinol:
allopurinol
- allopurinolul seamănă cu hipoxantina, substratul natural al xantin oxidazei (enzimă
implicată în degradarea nucleotidelor purinice la acid uric) → este transformat în
oxipurinol, care blochează centrul activ al enzimei
- utilizat în terapia gutei (cauzată de nivelul excesiv de acid uric)

17
 Inhibiția ireversibilă

 Intoxicația cu gaz sarin

 declanșarea sindromului colinergic

 Penicilina – inhibitor al enzimei implicate în sinteza peptidoglicanilor,

compuși esențiali în formarea peretelui bacterian

18
19