A i  A k şi A j  A k .

Obţinem că a, b  A k  A k , de unde rezultă că a, b 

A i  A i .
iI

„ “ Fie a, b  A i  A i    i  I astfel încât a, b  A i  A i 

iI

a, b   Ai   Ai .
iI iI

2.5. Produsul direct al unei familii de mulţimi.

Axioma alegerii

Definiţie. Fie A i  iI o familie de mulţimi. Mulţimea:

 Ai  f:I  A i / i fi  A i
iI iI

se numeşte produsul direct al familiei A i  iI .

Dacă notăm fi  a i , pentru  i  I, atunci scriem
 Ai  a  a i  iI / i  I, a i  A i .
iI

Un element f   A i se numeşte funcţie selectivă a familiei date.

iI

Notaţie: f : A  B  B A  Hom(A; B).

Axioma alegerii. Fie A i  iI o familie nevidă (I  ) de mulţimi nevide (A i  ,

(i  I), cu proprieatea că A i  A j  , (i, j  I, i  j. Atunci, ( o mulţime
C  A i (numită mulţime selectivă a familiei A i  iI ), cu proprietatea că pentru (i
iI

 I, mulţimea C  A i are un singur element.

Propoziţie. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

i Axioma alegerii;
ii Produsul direct al oricărei familii nevide de mulţimi nevide este nevid;

21
 iii Pentru orice funcţie surjectivă f : A  B, există o funcţie g : B  A, astfel
încât f  g  Id B .

2.6. Relaţii de ordine

Definiţie. Fie o mulţime A. O relaţie binară   A  A se numeşte antisimetrică

dacă pentru  a, b  A, dacă a, b   şi b, a    a  b.

Propoziţie. Fie  o relaţie binară pe mulţimea A. Atunci,  este antisimetrică dacă

şi numai dacă    1  1 A .

Demonstraţie. „ “ Fie a, b     1  a, b   şi a, b   1  a, b 

 şi b, a  . Aplicând faptul că  este antisimetrică obţinem a  b, deci
a, b  1 A .
„ “ Fie a, b  A  A cu proprietatea că a, b   şi a, b   1  a, b 
   1  1 A  a  b. Deci  este antisimetrică.

Definiţie. Fie o mulţime A. O relaţie binară pe A care este reflexivă, antisimetrică

şi tranzitivă se numeşte relaţie de ordine pe A.

Exemple de relaţii de ordine.

- relaţiile uzuale „ “ pe mulţimile de numere N; Z; Q; R sunt relaţii de ordine.
- relaţia de divizibilitate pe N este o relaţie de ordine.

Definiţie. O mulţime A pe care s-a definit relaţie de ordine se numeşte mulţime

ordonată.
Dacă notăm cu  relaţia de ordine pe A, mulţimea ordonată A se notează: A; .
Revenind la exemplele anterioare: N; ; Z; ; Q; ; R; ; N; / sunt mulţimi
ordonate.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. A se numeşte total ordonată dacă

x, y  A avem: x  y sau y  x ( adică, oricare două elemente din A se pot compara

22
prin relaţia „ “). În acest caz, relaţia „ “ pe A se numeşte relaţie de ordine totală.

Exemple.
N; ; Z; ; Q; ; R; ; N; / sunt mulţimi total ordonate;
N; / nu este total ordonată. De ex. 2; 5  N, dar 2  5 şi nici 5  2.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A, a  A. a se numeşte majorant al

mulţimii X, dacă: x  X, x  a.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A. Mulţimea X se numeşte majorată

sau mărginită superior, dacă admite majoranţi.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. Un element a  A se numeşte ultim

element sau maxim dacă x  a, x  A.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A, a  A. a se numeşte minorant al

mulţimii X, dacă: x  X, a  x.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A. Mulţimea X se numeşte minorată

sau mărginită inferior, dacă admite minoranţi.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. Un element a  A se numeşte prim

element sau minim dacă a  x, x  A.

Observaţie. Dacă o mulţime ordonată A;  admite maxim, atunci acesta este unic
şi acesta se notează cu maxA.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că  a 1 ; a 2  A, a 1 maxim, a 2 maxim.

a 1 ; a 2  A, a 1 maxim  a 2  a 1 ;
a 1 ; a 2  A, a 2 maxim  a 1  a 2 .
Ţinând cont de faptul că „ “ este simetrică obţinem a 1  a 2 .

Observaţie. Dacă o mulţime ordonată A;  admite minim, atunci acesta este unic
şi acesta se notează cu minA.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime majorată. Cel mai

mic majorant al mulţimii X (dacă există) se numeşte marginea superioară a mulţimii X
şi se notează supX.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime minorată. Cel mai

23
mare minorant al mulţimii X (dacă există) se numeşte marginea inferioară a mulţimii X
şi se notează infX.

Observaţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime majorată.

a supX dacă satisface următoarele condiţii:
i x  a, x  X;
ii dacă a   A are proprietatea că x  a  , x  X, atunci a  a  .

Observaţie. Fie A;  o mulţime ordonată, X  A o submulţime minorată.

a infX dacă satisface următoarele condiţii:
i a  x, x  X;
ii dacă a   A are proprietatea că a   x, x  X, atunci a   a.

Exemplu. Fie R, , X  2; 3  R.

X este o mulţime majorată şi mulţimea majoranţilor mulţimii X este 3; .
 maxX, supX  3.
X este o mulţime minorată şi mulţimea minoranţilor mulţimii X este ; 2.
 minX, infX  2.

Definiţie. O mulţime ordonată A;  se numeşte inductiv ordonată dacă orice

submulţime total ordonată a sa are un majorant.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. a  A se numeşte element maximal al lui

A dacă pentru x  A cu proprietatea că a  x  a  x.

Definiţie. Fie A;  o mulţime ordonată. a  A se numeşte element minimal al lui

A dacă pentru x  A cu proprietatea că x  a  x  a.

Lema lui Zorn. Orice mulţime nevidă inductiv ordonată are cel puţin un element
maximal.

Definiţie. O mulţime ordonată A;  cu proprietatea că orice submulţime nevidă a

sa are prim element se numeşte bine ordonată.

Exemple.
1 Fie o mulţime A. PA;  este o mulţime ordonată.
Dacă A i  iI este o familie total ordonată de submulţimi ale lui A, atunci  A i este
iI
un majorant al familiei date. Deci PA;  este inductiv ordonată.

24
 2 N;  este o mulţime total ordonată şi bine ordonată, cel mai mic elemet al
mulţimii numerelor naturale este 0 (demonstraţia acestui fapt este prezentată în
capitolul 3).
3 Z;  este o mulţime total ordonată, dar nu este bine ordonată, căci Z nu are un
cel mai mic element.

Definiţie. O mulţime ordonată A în care pentru orice două elemente a; b  A

există supa; b şi infa; b se numeşte latice.

Definiţie. O mulţime ordonată A se numeşte latice completă dacă orice familie de

elemente ale ei are atat inf cât şi sup în A.

Exemplu.
Fie o mulţime A  . PA;  este latice, deoarece, pentru orice X; Y  PA,
există infX; Y  X  Y, există supX; Y  X  Y.

25