CAPITOLUL 3.

ALGEBRA BOOLEANĂ

Algebra booleană este un alt tip de algebră, sau, mai repede se poate spune că este un nou tip de
algebră, care a fost inventat de lume celebru matematician George Boole 1 în anul 1854. Acest lucru l-a
pus în evidenţă în cartea sa “An Investigation of the Laws of Thought”.
Cea mai largă aplicare a algebrei booleene se regăseşte în domeniul calculatoarelor electronice,
deoarece aceste utilizează elemente fizice care presupun două stări distincte şi lucrează cu semnale care
reprezinta două valori (semnale binare) valori care pot fi puse în corespondenţă directă cu propoziţii
logice cărora li se asociază valoarea de fals sau adevărat. Conform lui George Boole simbolurile poat fi
folosite pentru a reprezenta structura gândurilor logice. Acest tip de algebră se ocupă cu regulile sau
legile, care sunt cunoscute sub numele de legile algebrei booleane prin care sunt efectuate operațiile
logice.

3.1. Noţiuni introductive

Propoziţiile compune, în majoritatea cazurilor, sunt formate pornind de la propoziţii simple

utilizându-se operaţiile logice. Aceste operaţii şi simbolurile asociate lor, sunt următoarele:
1. Conjuncţia Ù
2. Disjuncţia v
3. Negaţia ┐
4. Implicaţia →
5. Echivalenţa ↔
Simbolurile asociate operaţiilor de mai sus, în mod curent, sunt citite după cum urmează:

Simbol Traducere Traducere

=română= =engleză=
Ù ŞI AND
v SAU OR
┐ NU NOT
→ DACĂ....ATUNCI... IF....THEN...
↔ DACĂ ŞI NUMAI DACĂ IF AND ONLY IF

De menţionat că, pentru a se evita confuziile dintre cele două simboluri Ù, respectiv v, cea mai bună
soluţie este să de imaginăm că semnul Ù pare să semene cu prima literă a cuvântului AND (ŞI).
În condiţiile în care A şi B sunt două propoziţii simple, putem utiliza operaţiile logice, menţionate
anterior, pentru a putea forma propoţii compuse. În aceste condiţii, obţinem următoarele:

AÙB se citeşte A şi B
AvB se citeşte A sau B
┐A se citeşte nu A
A→B se citeşte daca A atunci B
A↔B se citeşte A dacă şi numai dacă B

1
George Boole (1815-1864) a fost matematician, logician şi filozof britanic
Exemple:
Fie A propoziţia “Marea este albastră”
Fie B propoziţia “Iarba este verde”
Atunci A Ù B devine “Marea este albastră şi iarba este verde”

Fie A propoziţia “Balena este un mamifer”

Atunci ┐A devine “Balena nu este un mamfier”

Fie A propoziţia “Teodor este băiat”

Fie B propoziţia “Nicoleta este fată”
Atunci A → B devine “Dacă Teodor este băiat atunci Nicoleta este
fată”

Fie A propoziţia “Păsările zboară”

Fie B propoziţia “Peştii înoată”
Fie C propoziţia “Albinele înţeapă”
Atunci ┐A → (B v C) devine “Dacă păsările nu zboară atunci peştii înoată sau
albinele înţeapă”

Merită subliniat faptul că în ultimul exemplu, semnul pentru negaţie (┐) se aplică doar propoziţiei A.
Dacă am fi dorit să negăm întreaga construcţie A → (B v C), atunci ar fi trebuit să folosim parantezele iar
rezultatul ar fi devenit ┐(A → B v C). În aceste condiţii ar fi trebuit să citim “Nu este cazul dacă păsările
zboară, atunci peştii înoată sau albine înţeapă”

3.2. Valori de adevăr

O proprietate a propoziţiilor declaritve este aceea că ele sunt adevărate sau false, dar nu ambele în
acelaşi timp. Dacă o propoziţie este adevărată, ea are valoarea T (de la cuvântul englez TRUE care
înseamnă ADEVĂR). Dacă o propoziţie este falsă, ea are valoarea F (de la cuvântul englez FLASE care
înseamnă FALS). Putem afla valoarea de adevăr a propoziţiilor compuse cu ajutorul propoziţiilor simple
şi a operatorilor logici dacă se cunoaşte valoarea de adevăr a fiecărei propoziţii simple în parte. Acest
lucru poate fi pus foarte bine în evidenţă prin intermediul tabelelor.
În cele ce urmează vom reda tabelul cu valorile de adevăr pentru conjuncţie. În primele două
coloane ale tabelului sunt trecute toate cele patru combinaţii dintre valorile de adevăr ale celor două
propoziţii simple, iar în coloana a treia este prezentată valoarea de adevăr a propoziţiei A Ù B .

Tabelul de adevăr pentru Ù (AND)

A B AÙB
T T T
T F F
F T F
F F F

NOTĂ: Pentru toate exemplificările din cuprinsul acestui subcapitol am ales să folosim litera T
pentru a defini valoarea Adevărat (TRUE) a unei propoziţii simple (şi nu litera A), respectiv F
pentru a defini valoarea Fals (FALSE) a unei propoziţii simple (şi nu litera F). Am ales această
varianta pentru a se nu produce vreo confuzie între propoziţia A, respectiv valoarea de adevăr A.

Exemple:
Folosind tabelul de mai sus, să se determine valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii compuse:
1. Uriaşii sunt mici şi Bucureşti este mare.
2. Bucureşti este mare şi uriaşii sunt mici.
3. Bucureşti este mare şi Iaşi este mare.

1. Înainte de toate vom determina valoarea de adevăr a fiecărei propoziţii.

{ Uriaşii sunt mici } Ù { Bucureşti este mare }

Apoi, trebuie să urmărim în tabelul de mai sus linia care are valorile F,T (în acestă ordine) introduse
F Apoi vom urmări care
în primele două coloane. T este rezultatul care apare în a treia coloană a tabelului,
respectiv A Ù B. În aceste condiţii, observăm că întreaga propoziţie are valoarea de adevăr F (False).

2. Etichetând fiecare propoziţie cu propria valoare de adevăr obţinem

{ Bucureşti este mare } Ù { Uriaşii sunt mici }

Apoi, trebuie să urmărim în tabelul de mai sus linia care are valorile T,F (în acestă ordine) introduse
în primele două coloane. F
T Apoi vom urmări care este rezultatul care apare în a treia coloană a tabelului,
respectiv A Ù B. În aceste condiţii, observăm că întreaga propoziţie are valoarea de adevăr F (False).

3. Procedând în acelaşi fel, obţinem

{ Bucureşti este mare } Ù { Iaşi este mare }

T de adevăr a acestei propoziţii este T (True).

Pe prima linie a tabelului ne arată că valoarea
T
În cele ce urmează com prezenta tabelele de adevăr şi pentru celelalte patru operaţii logice
(disjuncţia, negaţia, implicaţia şi echivalenţa).

Tabelul de adevăr pentru v (OR) Tabelul de adevăr pentru ┐ (NOT)

A B AvB
A ┐B
T T T
T F
T F T
F T
F T T
F F F
Tabelul de adevăr pentru A → B (IF...THEN...)
A B A→B
T T T
T F F
F T T
F F T
Tabelul de adevăr pentru A ↔ B (IF AND ONLY IF)
A B A↔B
T T T
T F F
F T T
F F F

Conform tabelului pentru v (OR), disjuncţia A v B estre o propoziţie compusă care este adevărat
atunci când fie A este adevărat, fie B este adevărat, fie ambele sunt adevărate. Din nefericire, în vorbirea
curentă, oamenii nu folosesc întotdeauna sensul corect al lui „or”. Cu toate acestea, în matematică şi în
alte ştiinţe, propoziţia A v B este considerată adevărată şi în cazul în care A şi B sunt ambele adevărate.
Implicaţia prezintă şi ea o problemă similară. De foarte multe ori „dacă A, atunci B” indică o relaţie
cauză-efect, precum în propoziţia:

Dacă plouă, meciul va fi amânat.

Cu toate acestea matematicienii, nu fac apel la o astfel de relaţie cauză-efect, atunci când determină
adevărul pentru A → B, iar tabelul construit pentru aceasta respectă acest lucru, implicaţia fiind adevărat,
ca şi conjuncţia în trei cazuri.

Exemple:
Folosind tabelele de adevăr pentru operaţiile prezentate, stabiliţi valoarea de adevăr pentru
următoarele propoziţii:
1. Dacă patru egal opt, atuci cinci egal cinci
2. (7=9) v (5=4)
3. Nu este cazul dacă cinci egal cinci
4. [(3=6) v (9=9)] → [(4=1) Ù (5=2)]

Mai întâi, vom stabili valoarea de adevăr prentru fiecare propoziţie în parte:

1. patru egal opt → cinci egal cinci

A treia linie din tabelul pentru implicaţie → ne arată că întreaga propoziţie are valoarea de adevăr T
(True).
F T

2. (7=9) v (5=4)

F F
A patra linie din tabelul pentru disjuncţie v, ne arată că întreaga propoziţie are valoarea de adevăr F
(False).

3. ┐(cinci egal cinci)

A patra linie din tabelul pentru negaţie ┐, ne arată că întreaga propoziţie are valoarea de adevăr F
(False). T
 4. Acest exemplu presupune utilizarea a trei tabele, pentru că se utilizează trei operaţii, respectiv:
conjuncţia, disjuncţia şi implicaţia.

[(3=6) v (9=9)] → [(4=1) Ù (5=2)]

F T F F
Din a treia linie a tabelului pentru disjuncţie v, observăm că partea din stânga săgeţii, are valoarea de
adevăr T (True). Din cea de-a patra linie a tabelului pentru conjuncţie Ù, se constată constată că partea din
dreapta săgeţii, are valoarea de adevăr T (True). După ce am stabilit valoarile de adevăr pentru ambele
părţi ale săgeţii, le vom eticheta după cum urmează:

[(3=6) v (9=9)] → [(4=1) Ù (5=2)]

Din a doua linie a tabelului pentru implicaţie, observăm că valoarea de adevăr a acestei propoziţii
compuse este T (True). T F

3.3. Algebra booleană

Algebra booleană sau algebra de comutaţie este un sistem de logică matematică pentru a efectua
diferite operații matematice în sistemul binar. În acest context, există doar trei operații binare de bază
AND, OR și NOT prin intermediul cărora orice operaţie binară, simplă dar şi complexă poate fi efectuată.
Există mai multe reguli în algebra booleană prin care se fac aceste operații matematice. Astfel,
variabilele sunt reprezentate de litere scrise cu majuscule precum A, B, C, etc iar valoarea fiecărei
variabile poate fi 1 sau 0, nimic altceva. De asemenea, o expresie poate fi convertită într-o diagramă
logică folosind diferite porti logice, precum Poarta ŞI (AND), Poarta SAU (OR), Poarta NU (NOT),
Poarta ŞI-NU (NAND), sau Poarta SAU-EXCLUSIV (XOR).
Algebra logicii operează cu propoziţii care pot fi adevărate sau false. Unei propoziţii adevărate i se
atribuie valoarea „1”, iar unei propoziţii false i se atribuie valoarea „0”. O propoziţie nu poate fi simultan
adevarăta sau falsă, iar două propozitii sunt echivalente din punct de vedere al algebrei logice, dacă
simultan ele sunt adevărate sau false. Propoziţiile pot fi simple sau compuse, cele compuse obţinându-se
din cele simple prin legături logice de tipul conjuncţiei, disjuncţiei sau negaţiei.
În continuare, vom analiza conjuncţia (AND), disjuncţia (OR) şi negaţia (NOT), precum şi câteva legi
ale algebreii booleene.
Pentru convenţie, disjuncţia A SAU B (A OR B) va fi notată A+B, conjuncţia A ŞI B (A AND B) va
fi notată A∙B, iar negaţia NU A (NOT A) va fi notată A.
În tabelul de mai jos prezentăm rezultatul conjuncţiei, disjuncţiei, respectiv negaţiei:

A B A+B A∙B A
0 0 0 0 1
0 1 1 0 1
1 0 1 0 0
1 1 1 1 0
 Comutativitatea:
A+B = B + A
A∙B = B∙A

A B A+B A+B A∙B A∙B

0 0 0 0 0 0
0 1 1 1 0 0
1 0 1 1 0 0
1 1 1 1 1 1

Asociativitatea:
(A ∙ B) ∙ C = A ∙ (B ∙ C)
(A + B) + C = A + (B + C)
A B C A∙ B∙C (A∙B)∙C A∙(B∙C) A+B B+C (A+B)+C A+(B+C)
B
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0 0 1 1 1
0 1 0 0 0 0 0 1 1 1 1
0 1 1 0 1 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1
1 0 1 0 0 0 0 1 1 1 1
1 1 0 1 0 0 0 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Distributivitatea:
A ∙ (B + C) = (A ∙ B) + (A ∙ C)

A B C B+C A∙(B+C A∙B A∙C (A∙B)+(A∙C)

)
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 1 0 0 0 0
0 1 0 1 0 0 0 0
0 1 1 1 0 0 0 0
1 0 0 0 0 0 0 0
1 0 1 1 1 0 1 1
1 1 0 1 1 1 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1

A + B ∙ C = (A + B) ∙ (A + C)
A B C B∙C A+(B∙C) A+B A+C (A+B)∙(A+C)
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 1 0
0 1 0 0 0 1 0 0
0 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 1 1
1 0 1 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1
Elemente neutre:
A∙1=A
A+0=A

A 1 0 A∙1 A+0
0 1 0 0 0
1 1 0 1 1

Elemente absorbante:

A∙0=0
A+1=1

A 1 0 A+1 A∙0
0 1 0 1 0
1 1 0 1 0

Complementaritatea:
A∙A=0
A+A=1

A A A∙A A+A
0 1 0 1
1 1 0 1
Independenţa:
A∙A=A
A+A=A

A A A∙A A+A
0 0 0 0
1 1 1 1

Legea combinării:
(A ∙ B) + (A ∙ B) = A
(A + B ∙ (A + B) = A

A B A∙B B A∙B (A∙B)+(A∙B) A+B A+B (A+B)∙(A+B)

0 0 0 1 0 0 0 1 0
0 1 0 0 0 0 1 0 0
1 0 0 1 1 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1 1 1 1
Legea simplificării:
A ∙ (A + B) = A ∙ B

A B A A∙B A+(A∙B) A+B

0 0 1 0 0 0
0 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1
1 1 0 0 1 1

A + (A ∙ B) = A + B

A B A A+B A∙(A+B) A∙B

0 0 1 1 0 0
0 1 1 1 0 0
1 0 0 0 0 0
1 1 0 1 1 1

Legea absorbţiei:
A ∙ (A + B) = A + (A ∙ B)
A B A+B A∙(A+B) A∙B A+(A∙B)
0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
1 0 0 1 0 1
1 1 1 1 1 1

Legea lui DeMorgan:

A+B=A∙B

A B A+B A B A∙B A+B

0 0 0 1 1 1 1
0 1 1 1 0 0 0
1 0 1 0 1 0 0
1 1 1 0 0 0 0

A∙B=A+B

A B A+B A B A∙B A+B A∙B

0 0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 1 0 0 1 1
1 0 1 0 1 0 1 1
1 1 1 0 0 0 0 0