NSTALATII AVALE E ORD

Razvan Bidoae

Part 4 – Instalatiile pentru prevenirea si stingerea incendiilor

 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Navele conţin substanţe cu un potenţial ridicat de aprindere, ceea ce creează posibilitatea apariţiei incendiilor la bord. Materialele
combustibile aflate la bordul oricărei nave sunt de trei categorii principale:
a) materiale combustibile utilizate la construcţia şi amenajările navei;
b) combustibilii utilizaţi pentru instalaţia energetică a navei;
c) marfă (produse petrolifere, LNG, LPG, cărbuni, cherestea, cereale, etc).

Instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor sunt reglementate prin regulile:

- SOLAS intreg capitolul II-2 – Construction – Fire protection, fire detection and fire extinction (23 Reguli cuprinse in 123 pagini)
- Fire Safety Systems (FSS) Code, 2015 Edition – Ceribnte pentru instalatiile de stins incendiu
- Fire Test Procedures (FTP) Code, 2012 Edition – Metodologia de testare a materialelor si echipamentelor;
- Cerinte suplimentare posibil la Regulile Autoritatilor de pavilion (ANR nu are)
- Regulile Registrelor de Clasificare

Prevenirea aparitiei incendiilor si mai ales extinderea lor se face prin impunerea unor măsuri constructive, încă din faza de
proiectare urmat de constructia corpului corespunzator.
De asemenea este foarte important dotarea navelor cu mijloace eficiente de semnalizare şi intervenţie pentru stingerea
incendiilor, adecvate la tipul de nava şi la natura materialelor incendiate.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
In conformitate cu SOLAS Ch. 2, Regulation 2; obiectivele pentru ca o nava sa fie sigura sunt:
1. Prevenirea aparitiei incendiilor sau exploziilor
2. Reducerea riscului de acidente umane datorate focului sau exploziilor
3. Reducerea riscului de deteriorare a navei, marfii transportate sau mediului datorate focului sau exploziilor
4. Limitarea focului si stingerea incendiului in compartimentul in care a aparut
5. Sa existe cai de urgenta

Pentru indeplinirea celor de mai sus se impunurmatoarele:

1. Divizarea navei pe vertical si orizontala prin pereti si puti rezistente la foc
2. Separarea zonei de locuit de restul navei prin pereti si puti rezistente la foc
3. Retrictionarea tipului de carburanti folositi la nava
4. Detectia focului in orice compartiment
5. Restrictionarea focului in compartimentul in care a aparut si stingerea lui
6. Proterajarea cailor de urgenta prin pereti rezistenti la foc
7. Echipamentele si istalatiile de stins incendiu sa fie utilizabile in orice moment
8. Limitarea posibilitatii de aprindere a vaporilor de marfa(nava tank)
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Dotarea navelor cu mijloace de detective a incediului
Eficienţa stingerii incendiului creşte dacă este depistat în fază incipientă. De aceea Regulile impun dotări pentru detectia incendiului în
toate compartimentele sau grupuri de compartimente în care acesta poate apare. Detectia unui incendiu se face prin traductori de
temperatură si/sau de fum montaţi în compartimente unde poate apare incendiu. Semnalele sistemului de detectie sunt transmise la
timonerie unui sistem de alarmă care anunţă apariţia şi locul incendiului, pe o schemă sinoptică a navei.

Triunghiul focului
Pentru ca un incediu sa apara trebuie sa se indeplineasca simultan urmatoarele:
1. Existenta materialului combustibil
2. Cresterea temperature peste valoarea de autoaprinderea materialului combustibil
3. Prezenta oxigenului pentru a permite arderea.

Mijloacele de preventie a incediului preved separarea celor trei elemente astfel incat in nici un compartiment al navei sa
nu existe simultan maximum 2 elemente.
Stingerea unui incediu se bazeaza pe indepartarea unui element din focar.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
1 - Înlăturarea materialelor combustibile.
Prevenire: Aceasta este o soluție care se poate aplica numai parțial pe nave deoarece nu toate materialele combustibile pot fi evitate. Nu
este permis folosirea materialelor combustibile in constructia navei. Din pacate, marfa transportata, care poate fi formată din materiale
combustibile si a combustibililor stocați pentru necesitățile energetice ale bordului nu pot fi eliminate de pe nava. Se poate interveni prin
conditii de separare a marfii si combustibililor de sursele de temperature; in cazul navelor tanc apare o separare a marfii de sursele de
caldura si a oxigenului. In cazul navelor tanc se adopta solutii constructive astfel incat vaporia de marfa sa nu fie absorbiti prin sistemul de
ventilatie si introdusi in incaperile suprastructurii.
Stingere: Se opreste combustibil ce intra in compartimentul de masini din exteriorul lui.
2 – Mentinerea temperaturii sub punctul de autoaprindere a materialelor combustibile.
Prevenire: Se realizează prin izolarea tuturor suprafetelor ce pot depasi 220 C si pe care poate ajunge combustibil in urma unei avarii
(esapamentele de la motoarele termice). La navele cu clasa de stingator de incediu pe toata suprata exterioara a suprastructurii se
amplaseaza diuze prin care se stropeste peritii navei cand aceasta participa la stingerea incendiului pe alta nava.
Stingere: Micsorarea temperaturii din focar sub valoarea temperaturii de aprindere a materialului prin racier: instalatia de stins incendiu
cu apa de mare. Ea este disponibilă în orice punct de pe nava, chiar daca pe nava s-a produs o singura avarie. Prin racirea focarului cu apa
se consumă energia incendiului atât prin răcirea directă cât şi prin energia termică extrasă prin vaporizarea apei. Este simplu, eficient şi
ieftin. Are dezavantajul că, în unele cazuri, poate afecta calitatea materialelor incendiate sau poate amplifica avaria (cazul instalaţiilor
electrice care, sau dacă se introduce o cantitate mare de apă se poate afecta funcționalitatea compartimentului sau stabilitatea navei).
Deoarece apa vine în contact cu suprafața incendiată, pe care o răcește, procedeul se cheamă “de suprafață”. Nu poate fi utilizat la
stingerea combustibililor, deoarece combustibilul incendiat se ridică deasupra apei.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
3 - Reducerea procentului de oxigen.
S-a constatat, că într-o atmosferă săracă în oxigen, flacăra nu apare sau dacă există, se stinge. Aceasta se întâmplă dacă procentul de oxigen
din aer scade sub 15% (in mod normal este 21%). De aici derivă posibilitatea de a preveni şi de a stinge incendiu formând o atmosferă săracă
în oxigen în compartimentul în care este posibilă apariția incendiului sau dacă acesta există deja.
Prevenire: In compartimentele de marfa de a navele tank se introduce gaz cu oxygen ~5%.
Stingere: Instalatia de stins incendiu cu CO2, folosita la CM, C.DA. Compartimentul pompelor si magazii marfuri periculoase. Reducerea
procentului de oxigen se face prin introducerea, în compartiment a unei cantități de gaz inert, care reduce procentul de oxigen din aer, la o
valoare la care arderea nu mai este posibilă. Procedeul se cheamă “volumic”.
Tot in aceasta situatie intra si instalatiile de stins incediu care fac o izolare a focarului de aerul proaspat: instalatia de stins incediu cu spuma.
Spuma este un produs obținut prin amestecul unei substanțe spumogene cu aerul (spuma aeromecanică) sau prin reacția chimică între două
substanțe chimice în prezența unui stabilizator pe bază de glicerină (spumă chimică). Ea se produce în instalații speciale existente la bord şi
se distribuie, în special, pe suprafețe care conțin combustibili lichizi care ard.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Fiecare procedeu de stingere se bazează pe un agent, distribuit cu ajutorul unei instalații la locul incendiului.
Ca agenți se utilizează:
- apa,
- spuma chimica si aeromecanică
- gazele inerte
Apa - realizează stingerea, în general, prin “efect de suprafață”. Este disponibilă în orice cantitate fără costuri şi poate fi distribuită în orice
punct al navei, cu instalații formate din pompe şi tubulatură de distribuție. Poate fi utilizată şi sub formă de apă pulverizată care distribuită în
compartimente. Nu poate fi utilizată în compartimentele cu echipamente electrice sau în compartimnte unde se pot aprinde combustibili
lichizi. De asemenea este interzisă utilizarea ape în cazul substanțelor, care în contact cu apa, produc vapori sau gaze combustbile sau
explozive.
Spuma - stinge incendiu prin efect de suprafață, fiind distribuită pe suprafețele incendiate ale combustibililor lichizi. Substanțele spumogene
se depozitează la bord şi, în amestec cu apa din instalaţia de stins incendiu şi cu aerul, formează spuma aeromecanică. Spuma chimică este
formată prin reacția a două substanțe spumogene, într-un generator de spumă amplasat la bord in CM, de unde este distribuită, printr-o
rețea de tuburi la locul incendiului. La nava exista extictoare portabile care imprastie direct spuma pe focar. Spuma aeromecanică conține
aer şi izolarea suprafeței incendiate este mai puțin eficientă implicând un strat mai gros de spumă. Cea chimică conține gaz inert, așa că ea,
izolează suprafața incendiată mai eficient, cu cantități mai mici de spumă. Spuma trebuie să fie stabilă, să fie distribuită ușor, să nu fie
dăunatoare pentru oameni şi să nu reacționeze chimic cu materialele cu care vine în contact.
Gazele inerte - sting incendiu prin “efect volumic”. Sunt de două tipuri:
- gaze inerte depozitate la bord, în recipienți speciali;
- gaze inerte produse la bord, în generatoare de gaz inert.
Primele sunt depozitate la presiuni care asigură volume minime ale recipienților, la temperatura mediului. În acest sens se utilizează gaze
comprimate la presiuni care le aduc în apropirea fazei lichide, cel mai utilizat fiind CO2, soluție care necesită recipienți foarte rezistenți,
presiunea din butelii este de ~100 bar). Mai pot fi utilizate şi alte substanțe, în stare lichidă (anumiti freoni care la presiuni > 3 bari se
lichefiaza), care distribuite la locul incendiului, creează prin vaporizare vapori inerți. Aceștia sting incendiu prin efect volumuic. Vaporii nu
trebuie să afecteze personalul şi nu trebuie să aibă efecte negative asupra mediului, utilizarea lor fiind riguros controlată prin Norme de
protecție a mediului.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Gazele inerte produse la bord, se obțin din arderea combustibililor în arzătoare speciale, incluse într-o instalație generatoare de gaz inert.
Ele sunt folosite la inertizarea atmosferei în tancurile de marfa de la petroliere navele de transport gaze lichefiate, unde spațiile dintre corp şi
rezervoarele care conțin gaz lichefiat, se inerțizează. Calitatea gazului inert este controlată pentru a se limita concentrația de oxigen, de
vapori de apă, ș.a.
Instalațiile de stins incendiu cu apă de mare
Este impusa prin SOLAS Ch. II-2 Regulation 10 la toate navele. Instalaţia este formată din:
- pompe autoamorsabile (numărul şi debitul minim sunt impuse de Reguli);
- tubulatură de distribuție a apei, cuplată la refularea pompelor şi formată
din magistrală şi ramificații către compartimente;
- armături pentru manevra apei în instalație;
- hidranți cu furtunuri şi ajutaje pentru distribuția apei (ciocuri de barză).
Schema principială a unei instalații de stins incendiu cu apă:
Definirea elementelor schemei implică:
- adoptarea numărului şi debitului debitului pompelor;
- dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic pentru determinarea sarcinii pompelor;
- adoptare elementelor instalației după dotările cerute de Reguli.

1, 2 - pompe principale duzelor din nările puțului de lanț

3 - pompe de avarie (alt compartiment)
4 - magistrale inelare
5 - magistrală liniară
6 - hidranți
7 - armăturile pentru alimentarea
alimentate pentru spălarea lanțurilor
8 - armături cu dimensiuni stnadardizate
pe plan internațional la care se cuplează
furtunurile altor nave care intervin
pentru stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Adoptarea schemei instalatiei
Schema instalatiei se adopta pornind de la amplasarea pompelor si a hidrantilor. Pompele principale de stins incendiu se amplaseaza in CM
iar pompa de avarie cu impreuna cu sorbul acesteia in alt compartiment ce nu comunica direct cu CM. Pompa de avarie este alimentata de la
DA sau de la un motor termic independent. Hidrantii se amplaseaza astfel incat orice focar de incendiu sa poata fi batut cu 2 jeturi de apa ce
nu provin de la acelasi hidrant. De la hidrant pana la focar se poate folosi 1 furtun pentru primul jet si 2 furtunuri pentru cel de-al doijea jet.
Lungimea minima a unui furtun este de 10 m si nu mai lung de:
- Compartimente de masini => lungimea maxima furtun 15 m;
- Punti deschise si suprastructuri => lungimea maxima furtun 20m;
- Punti deschise la nave cu latimea mai mare de 30m => lungimea maxima furtun 25m;
In adoptarea schemei instalatiei trebuie avut in vedere:
- Toti hidrantii sa poata fi alimentati de la oricare din pompele de stins incendiu;
- In cazul unei avarii in CM toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati din pompa de avarie;
- In cazul unei avarii in compartimentul pompei de stins incendiu de avarie toti hidrantii de pe nava sa poata fi alimentati de la pompele de stins
incendiu din CM;
- Sa existe valvule de izolaj pe tubulaturile ce nu sunt amplasate in zone incalzite (se evita distrugerea tevilor prin inghetarea) si posibilitatea de golire a
tubulaturii de pe punte;
- La navele tanc magistrala de stins incendiu din zona de marfa trebuie sa aiba valvule de izolaj la o distanta maxima de 40m.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Alegerea numărului pompelor si presiunii minime la hydrant (SOLAS Ch. II-2 Reg 10).
Nave de pasageri Tonajul brut al Nave comerciale
Tonajul brut
Presiunea minimă navei Număr de pompe
al navei Număr de pompe
la hydrant [bar] < 1000 2 din care una trebuie sa fie antrenata independent
< 4000 2 3.0 > 1000 2
> 4000 3 4.0
Tonajul brut al Nave comerciale
navei Presiunea minimă la hydrant [bar]
< 6000 2.5
> 6000 2.7

Pompele de stins incendiu pot fi unele dedicate sau pot fi acceptate pompele sanitare, ballast, santina, servicii generale daca acestea nu sunt
folosite pentru transferul de hidrocarburi.

( )
Debitul pompelor de stins incendiu se calculeaza conform SOLAS functie de debitul pompelor de santina: π 2 3.6
- pasagere: cel putin 2/3 din debitul pompelor de santina =>debitul total al pompelor de stins incendiu: Q t > a 25 + 1.68 L ( B + D ) [ m 3
/ h ]
unde a = (3 sau 4) functie de dimensiunele pasagerului (vezi SOLAS, Ch. II-1 Reg. 35)
3 1000
- comerciale: cel putin 4/3 din debitul unei pompe de santina=>debitul total al pompelor de stins incendiu:Qt >
dar poate sa nu depaseasca 180 m3/h.
2π
3
(
25 + 1.68 L( B + D) ⋅
2 3.6
1000
)3
[m / h
Qt
Având debitul total Qt si numarul total de pompe np, se stabilesc debitele fiecărei pompe astfel: Q1 = unde kp =0.8 – 0.85 coeficient de
3
cuplare în parallel, dar nu mai putin de 25 m /h. n p k p

Debitul pompei de avarie cel putin 25 m3/h pentru pasagere si nave comerciale cu tonajul > 2000. Pentru nave comerciale <2000 GT debitul
pompei de avarie cel putin egal cu 15 m3/h (FSS Code, Chapter 12, 2.2.1.1)
Se adopta vitezele pe refulare intre 3 si 4 m/s iar pe aspiratie in jur de 2 m/s. Pentru ramnificatii se adopta viteze in jur de 3 m/s.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Dimensionarea tubulaturii şi calculul hidraulic. Instalaţia de distribuție a apei de stins incendiu, este formată dintr-o magistrală cuplată la
pompă, din care pornesc ramificații pentru alimentarea hidranților. La fiecare hidrant se cuplează un furtun cu ajutajul (ciocul de barză) care
formează jetul trimis la locul incendiului. Presiunea la hidrant ph, si diametrul ajutajului da sunt impuse de Reguli, iar pe baza lor se
calculează debitul unui ajutaj: πd a
2
2 ph  m  in care µ ≅ 0 ,82 coeficient de debit.
3
qa = µ  
4 ρ  s 
Diametrul duzei ajutajului poate fi 12, 16 sau 19 mm. Se allege functie de pozitia unde este amplasat si debitul pompelor de stins incendiu:
- Pentru suprastructurii si spatii de servicii diametrul duzei este de 12 mm
- Pentru zona exterioara si CM se allege un diametru astfel incat sa se consume debitul unei pompe prin 2 jeturi
Sarcina pompei se consideră prin componenta ei piezometrică dată de presiunea de refulare pR, care trebuie să asigure presiunea la hidrant
ph şi să compenseze pierderile hidraulice. Calculul hidraulic al instalației constă în determinarea acestor pierderi. Vom avea: pr = ph + ∆ph in
care prin ∆ph sunt indicate pierderile de sarcina pe intreg traseul instalatiei.
Sarcina pompei trebuie să satisfacă cel mai dificil traseu, care poate fi:
- cel mai lung traseu care implică pierderi hidraulice maxime;
- cel mai inalt traseu care implica sarcini geodezice maxime.
Pentru calcul se considera deschisi 2 hidranti si debiteaza 1 pompa. Având debitul pe fiecare ramificație diametrele şi configurația instalației,
se determină pierderile de sarcină, după algoritmul prezentat pentru cazul tubulaturii complexe.
  l v  
2
 N
(∆ph )1,2 = ∑  λ + ∑ ρ   + ρgz1,2 + ph  2 
  d 2   m 
Sarcina pompei va fi: considerată prin H p ≈ pr = ph + Max (∆p )1,2 . Cu parametrii Hp si Qt se allege pompa din catalog.
Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu apă pulverizată.
Utilizează ca agent de stingere tot apa, însă sub formă pulverizată, care, introdusă la locul incendiului, oferă stingerea pe o suprafață mai
mare. De aceea acest mijloc este eficent la compartimente închise de obicei in suprastructura. Structura acestei instalații este formată din:
- sursa de apă care constă din pompe cuplate la o instalație cu tubulaturi pentru distribuția apei către compartimente;
- dispozitivele de pulverizare a apei pe suprafețele incendiate;
- sistemul de declanșare a dispozitivelor de pulverizare.
Caracteristica acestor instalații este sistemul de declanșare care poate fi automat, în cazul compartimentelor fără prezența continuă,
folosindu-se dispozitive numite sprinklere, comandate prin temperatura din compartiment, sau manual când sunt comandate de operator, la
semnalizarea apariţiei incendiului. Cele cu declanșare automată trebuie să aibă instalaţia permanent sub presiune. De aceea, în paralel cu
pompa, este cuplat un hidrofor care alimentează dispozitivele de pulverizare un timp, până la pornirea pompei instalației, care poate fi una
din pompele instalației de stins incendiu cu apă sau o pompă specială, care asigură debitul cerut de instalație.

1 - pompa principală 6 - armătură ce face legătura cu

2 - magistrala instalației
3 - sprinklere
4 - tubulatura de cuplare a
sprinklerelor
5 - hidrofor de apă dulce pentru
alimentarea inițială a instalație
pompele principale de incendiu
7 - grup de valvule cu deschidere
automată la declanșarea sprinklerelor
8 - pompa auxiliară a hidroforului
9 - releu de pornire a pompei
principale
Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Calculul instalației constă în determinarea debitului pompei de alimentare a dispozitivelor de pulverizare şi determinarea presiunii necesare
alimentării dispozitivelor de pulverizare.
[ ]
Calculul debitului se face adoptând tipul de duze si corespunzator consumul specific de apă pulverizată: qap ≈ 5 l / mim / m 2 . Debitul
instalatiei se determina de la suprafata compartimentului celui mai mare protejat: Qap = qap ⋅ S comp
max
[l / min]
S comp
Numărul dispozitivelor de pulverizare din fiecare compartiment va fi: ndp =
Aduza
Calculul sarcinii se face ca la instalaţia de stins incendiu obișnuită, cu diferența că în locul presiunii la
hidrant va trebui asigurată presiunea pduza la dispozitivul de pulverizare, pentru care debitul unui
pulverizator: Qap = f ( pdp ) determinat din diagrame scoase pentru fiecare tip de pulverizator, satisface
(1)

necesarul de apă pentru fiecare compartiment unde sunt montate pulverizatoare. Va rezulta presiunea
la refularea pompei: pr = pdp + Max (∆p )i unde ∆pi sunt pierderile hidraulice pe instalatie.
 Instalatii de prevenire si stingerea incendiului
Instalațiile de stins incendiu cu spuma
Folosesc pentru stingere spume, generate la bord, care izolează suprafața incendiată şi întrerupe alimentarea cu oxigen a focarului. Sunt
utilizate pentru stingerea suprafețelor incendiate de produse petrolifere (la tancurile de marfă sau în compartimente unde se acumulează
reziduuri petrolifere sau alte produse inflamabile, CM, C pompelor). După tipul spumelor utilizate instalațiile se împart în:
- instalații cu spumă aero-mecanică;
- instalații cu spumă chimică.
Ele se diferențiază după modul de formare şi de distribuire a spumei la locul incendiului.
Instalațiile cu spuma aero-mecanică sunt formate din:
- rezervoarele de păstrare a substantei spumogene;
- o rețea de distribuție a amestecului de substanță spumogenă şi apă, rețea alimentată de la pompa de incendiu sau de la pompe special prevăzute;
- dispozitive de dozare a amestecului apă - substanță spumogenă;
- dispozitive de formare a spumei, prin introducerea aerului în amestecul apă - substanță spumogenă.
Schema după care se obține spuma este dată în figura X.6, iar în figura X.7 este ilustrat modul de amplasare pe un petrolier, pentru stingerea
incendiului la tancuri.