Generatoare şi limbaje de simulare

Structura statică a modelului de simulare caracterizează situaţia momentană a sistemului, iar

structura dinamică permite descrierea comportării în timp a sistemului, fapt care se realizează în mod
procedural, prin intermediul generatoarelor şi/sau limbajelor de simulare1.
Conceptul de bază în realizarea structurii dinamice este ceasul simulării, reprezentarea şi
manipularea acestuia constituind cel mai important aspect al simulării. El trebuie să reflecte scurgerea
timpului în mediul real, permiţând accelerarea sau decelerarea scurgerii timpului în mediul virtual.
Pulsul programului este dat de viteza de modificare a ceasului simulării pentru fiecare iteraţie a
programului de control al simulării cercetând şi modificând starea sistemului simulat la acel moment.
Principalele trăsături ce caracterizează programele de simulare sunt:
 Fiecare program de simulare posedă un model de a descrie aspectele statice şi dinamice ale
structurii sistemului. Aceste instrucţiuni includ definirea claselor de obiecte ale sistemului,
determinarea numărului de obiecte dintr-o clasă când condiţiile sistemului se schimbă,
definirea proprietăţilor obiectelor sistemului, definirea relaţiilor dintre aceste obiecte,
definirea activităţilor, evenimentelor sau proceselor, organizarea evenimentelor sau
proceselor. De asemenea, programul posedă funcţii pentru selectarea în vederea execuţiei a
subprogramelor-activităţi, evenimente sau procese şi un program de avansare a ceasului
simulării;
 Fiecare program trebuie să aibă facilităţi pentru reprezentarea fenomenelor statice. Astfel,
limbajul trebuie să aibă rutine de generare a datelor de intrare aleatoare: pentru aceasta, sunt
necesari generatori de numere pseudo-aleatoare repartizate uniform, acestea având avantajul
(pentru modelele de simulare) reproducerii anumitor secvenţe numerice;
 Generatoarele şi limbajele de simulare dispun de facilităţi pentru colectarea datelor, analiza
şi afişarea acestora. Dinamica comportării sistemelor poate fi urmărită prin intermediul
variabilelor simulate care se modifică în timp. Performanţa sistemului se determină pe baza
prelucrării şi agregării datelor cu ajutorul metodelor de analiză statistică precum mediile,
dispersiile, histogramele sau repartiţiile empirice. Afişarea se poate realiza în format
standard, liber, sau bazat pe generatoare de rapoarte.
 Programele de simulare dispun aproape întotdeauna de facilităţi de depanare, ce constau de
regulă din afişarea de mesaje şi de informaţii asupra fluxului de execuţie atunci când se
detectează erori; permit de asemenea accesul la informaţii legate de prelucrarea

1
I. Văduva, M. Stoica, I. Odăgescu, Simularea proceselor economice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983, pag. 58.
1
 evenimentelor. Programele de simulare dispun de asemenea de facilităţi de control al
dinamicii sistemelor care permit să se observe reacţiile sistemului la diferite intrări şi în
anumite stări ale acestuia;
 Toate programele de simulare permit iniţializarea stărilor sistemului şi a variabilelor
controlabile. Unele programe au facilităţi de redimensionare a zonelor de memorie alocate
diferitelor tipuri de obiecte sau entităţi cu care operează; de asemenea, dispun de facilităţi
care să salveze starea sistemului la un moment dat al simulării şi să reia ulterior simularea de
la starea respectivă;
 Utilizarea programelor de simulare trebuie să se facă în condiţii de eficienţă; simularea poate
să solicite un timp de execuţie mai mare când programarea se face într-un limbaj specializat,
dar perioada de modelare şi rezolvare a problemelor se diminuează semnificativ. Cunoaşterea
amănunţită a unui program de simulare necesită de obicei un efort îndelungat de învăţare din
partea utilizatorului, dar odată învăţat programatorul poate realiza modelul şi documentaţia
aferentă cu mult mai eficient.
 Există în prezent o foarte mare varietate de generatoare şi limbaje de simulare, dintre care
cele mai cunoscute se regăsesc în Tabelul 1.

Tabelul 1 – Generatoare şi limbaje de simulare

Tipuri de software Denumirea Caracteristicile de bază ale software

software
Biblioteci de C++SIM O vastă colecţie de programe şi subprograme C++ dedicate
programe simulării sistemelor de evenimente discrete.
CSIM18 CSIM de la Mesquite este un pachet de simulare orientat pe
procese cu caracter general, scris cu ajutorul funcţiilor
generale ale limbajului de programare C. Pachetul permite
programatorilor să creeze şi implementeze modele discrete de
simulare orientate către procese.
SolutionsBase SolutionsBase este un pachet de componente orientate pe
obiect dezvoltate ca o extindere a limbajului Borland Delphi,
permiţând utilizatorilor să creeze modele discrete de simulare,
atât simple cât şi complexe. Biblioteca se distribuie gratuit.
TomasWeb TomasWeb oferă instrumente de simulare orientate pe obiecte
implementate de asemenea în Borland Delphi, ca suport pentru
simularea orientată pe procese. Biblioteca se distribuie gratuit
pe Internet.
Simulare vizuală SIMUL8 SIMUL8 de la Visual Thinking Intl. permite utilizatorului să
aleagă dintr-un set predefinit de simulări şi distribuţii statistice
pentru a crea un model. De asemenea, permite şi modelarea
ierarhică, însă principalul obiectiv îl constituie modelarea
evenimentelor discrete.
Labview Labview de la National Instruments a fost conceput ca un
mediu de programare vizual orientat către utilizarea împreună
cu diverse instrumente de măsurare şi alte aparate de laborator.

2
Tipuri de software Denumirea Caracteristicile de bază ale software
software
Awesim Visual SLAM au dezvoltat un motor de simulare orientat către
producţia de modele animate, ce pot fi construite grafic,
utilizatorii putând specifica diferite modalităţi de control
pentru a genera simulări interactive.

SimCreatorSimCreator este un sistem grafic de modelare şi simulare,

orientat către simularea sistemelor continue. Permite
combinarea modelelor simple pentru a se obţine modele
compuse, ca si ierarhizarea modelelor.
MicroSaint MircoSaint este un instrument flexibil de simulare, cu suport
atât pentru sistemele discrete cât şi cele continue. Are un
generator de interfeţe grafice şi se bazează pe modelarea
tabelara (flowchart).
SimCAD PRO SimCAD este un instrument folosit pentru modelarea
proceselor, orientat către simularea top-down a proceselor
industriale.
Medii integrate de SimLab SimLab, dezvoltat la Universitatea Cornell, oferă o bogată
simulare varietate de funţii matematice pentru calcule algebrice şi
topografice, ca şi generare de cod pentru aplicaţii.
SDX SDX este un mediu de programare extrem de versatil bazat pe
Fortran orientat către modele dinamice (continue, discrete şi
hibride) folosite în inginerie.
ACSL Sim ACSL Sim combină nucleul limbajului ACSL cu un set
important de funcţii de simulare, suport pentru dezvoltarea
aplicaţiilor de simulare, generatoare de cod şi interfeţe grafice,
ca şi facilităţi pentru dezvoltarea de simulări interactive.
Limbaje de simulare GPSS/H Un limbaj complet de la Wolverine General Purpose
Simulations pentru simularea evenimentelor discrete.
MODSIM III Un limbaj de simulare ce oferă suport atât pentru programarea
modulară, cât şi pentru cea orientată pe obiecte.
Simple_1 Simple_1 oferă suport pentru modelarea sistemelor discrete şi
continue în reţea (network modeling orientation) şi poate fi
rulat atât sub Windows, cât şi sub RedHat Linux.
MathCore MathCore reprezintă o dezvoltare a pachetului Mathematica şi
pune la dispoziţia utilizatorilor o platformă pentru dezvoltarea
eficientă de simulări. Este orientat în special pentru
dezvoltarea de programe orientate pe obiecte şi oferă un
generator grafic de simulare, ca şi generatoare de cod, de
documentaţie şi formule matematice.

Instrumente de Berkeley Un generator de simulări ce rulează în sisteme Windows şi

simulare dinamică Madonna MacIntosh dezvoltat special pentru simularea sistemelor
dinamice.
Instrumente de AnyLogic AnyLogic este un mediu virtual pentru dezvoltarea de
simulare hibridă prototipuri ale sistemelor cu comportament complex, bazat pe
UML-RT (Unified Modelling Language for Real-Time).
AnyLogic permite dezvoltarea rapidă a unui prototip ce este
apoi rafinat în iteraţii succesive până la rezultatul dorit.
GoldSim GoldSim este un instrument de simulare general orientat către
modelarea sistemelor reale complexe, ce oferă suport pentru

3
Tipuri de software Denumirea Caracteristicile de bază ale software
software
descompunerea ierarhică a unui model complex în submodele.
Instrumente pt. SimBax SimBax este un sistem de suport al deciziilor proiectat pentru
simularea proceselor simularea proceselor industriale reale complexe, ce permite
industriale generarea şi evaluarea rapidă de scenarii alternative pentru
deciziile specifice acestei activităţi.
Instrumente de Silk Silk este un instrument de modelare dezvoltat în Java pentru
simulare distribuite studiul, simularea şi îmbunătăţirea sistemelor industriale,
oferind suport atât pentru modelarea structurală, cât şi pentru
cea orientată pe obiecte.
STARDIS Utilizat în practică de peste 10 ani, STARDIS are ca obiectiv
simularea sistemelor militare de comandă şi control, ca şi a
sistemelor de comunicaţie şi este bazat pe modelarea discretă
orientată pe obiecte. Are un interpretator de limbaj natural
extrem de puternic.
RT-LAB RT-LAB este un limbaj de simulare utilizat în cadrul unor
companii importante precum Ford, Toyota, NASA ce permite
simularea a sistemelor în timp real bazată pe bibliotecile
limbajelor Simulink şi MATRIXx şi oferă facilităţi pentru
procesarea distribuită sau multi-procesor a datelor.
GridSim Obiectivul principal al GridSim este generarea de planuri de
alocare efectivă a resurselor, ce oferă suport pentru simularea a
milioane de utilizatori folosind mii de resurse. GridSim oferă
suport pentru decizii în ceea ce priveşte scalabilitatea
sistemelor, algoritmi de distribuţie, eficienţa politicilor de
alocare şi gradul de satisfacţie al beneficiarilor.

Programe de simulare

În ceea ce priveşte activitatea de simulare, nu numai că există mai multe publicaţii de

specialitate, printre care cea mai renumită este "Simulation & Gaming: An International Journal of
Theory, Practice, and Research", dar funcţionează, în S.U.A şi o asociaţie a simulării economice -
"Association for Business Simulation and Experiential Learning" (ABSEL), o adevărată autoritate în
domeniu, mai ales prin comitetul său de standarde "Committee on Standards for Assessment
Instruments".
Iată câteva dintre jocurile de simulare pentru care există hiperlegături în pagina de web a
ABSEL, şi pe care aceasta le recomandă, dat fiind faptul că au îndeplinit o serie de criterii cu care
operează asociaţia în această privinţă:
 Alacrity Team Simulation Exercise  CEO: A Business Simulation for Policy
 The Business Management Laboratory and Strategic Management

 The Business Policy Game  COMPETE: A Dynamic Marketing

Simulation

4
 DEAL: An Entrepreneurship Gaming  MANAGEMENT 500: A Business
Simulation Simulation for Production and Operations
 GEO: An International-Business Gaming Management
Simulation  The Management Accounting Simulation
 INFOGAME: Game for Research and  Marketplace
Education in Information Systems  The Multinational Management Game
 INTOPIA: International Operations  The Threshold Competitor: A Management
Simulation/Mark 2000 Simulation
 MAGEUR: A General Business Game
Programele de simulare moderne prezintă mai multe caracteristici: sunt flexibile, modulare,
adaptabile astfel încât oferă soluţii mai bune de pregătire; sunt integrative, dinamice şi realiste creând
un mediu de afaceri practic; sunt internaţionale, multi-lingvistice; folosesc tehnologii computerizate
inovative; încurajează competiţia şi lucrul în echipă.
În continuare sunt prezentate caracteristicile câtorva dintre cele mai folosite programe de
simulare la nivel mondial.

MARKETPLACE

Marketplace permite participanţilor să construiască o firmă, să experimenteze strategii şi să

concureze cu alţi studenţi într-o lume de afaceri virtuală, pornind la drum cu aceleaşi resurse.
Proiectat să simuleze concurenţa pe o piaţă în continuă schimbare, programul permite
jucătorilor să capete experienţă în analizele de piaţă, formularea strategiilor şi întâmpinarea riscurilor.
În Marketplace jucătorii îşi conduc propria afacere, luptându-se cu regulile mediului de afaceri şi
încercând să combine optim marketingul, producţia, finanţele, contabilitatea şi resursele umane.
Participanţilor li se dă mână liberă de acţiune; ei trebuie să ia un anumit număr de decizii.
Periodic, ei trebuie să analizeze situaţia, să elaboreze o strategie şi să o aplice în viitor. Ei întâmpină
incertitudinile mediului extern şi ale propriilor decizii, învaţă să-şi modeleze strategiile pe măsură ce
descoperă efectul deciziilor luate şi să facă legătura cu celelalte componente ale afacerii. Jucătorii
văd cum diferitele instrumente şi moduri de gândire devin folositoare pe măsură ce firma îşi extinde
operaţiunile şi trebuie să-şi asume noi sarcini şi responsabilităţi. În acest fel, deciziile devin mult mai
intuitive. Consecinţele deciziilor jucătorilor sunt imediat dezvăluite pe piaţa simulată; jucătorii învaţă
să-şi adapteze strategiile pentru a deveni concurenţi puternici prin studierea efectelor, a mişcărilor
bune pe care le-au făcut şi performanţelor financiare.
În cele opt runde de decizii de marketing ce reprezintă o perioadă de 2 ani (timp comprimat),
jucătorii evaluează oportunităţile pieţei, aleg o strategie, evaluează opţiunile de tactică şi iau decizii,
având în vedere performanţa.

5
 Deciziile jucătorilor sunt combinate cu cele ale concurenţilor, rezultând astfel piaţa simulată.
Rezultatele sunt preluate de jucători şi prelucrate pentru următoarea rundă de decizii. Fiecare
secvenţă de decizii are o activitate dominantă şi un set de decizii corespunzătoare. Aceste activităţi
dominante îi conduc pe jucători prin ciclul de viaţă al afacerii de la lansare, la dezvoltare, la creştere,
până la maturitate.
Atribuţiile echipelor participante se referă la:
- analiza datelor obţinute în cercetările de piaţă;
- dezvoltarea mărcilor, adaptate fiecărui segment de pe piaţă;
- organizarea de campanii promoţionale, coordonarea forţei de vânzare, stabilirea
politicii de preţ;
- alocarea de fonduri pentru cercetare-dezvoltare, producţie, promovare, distribuţie;
- selectarea şi ordonarea proiectelor de cercetare-dezvoltare;
- negocierea de contracte cu concurenţii în privinţa noilor tehnologii;
- planificarea şi desfăşurarea unei campanii de marketing;
- iniţierea şi susţinerea de procese împotriva unor campanii de publicitate neloiale;
- planificarea producţiei şi stabilirea capacităţii utilajelor;
- manevrarea lichidităţilor;
- negocierea de credite pentru dezvoltarea afacerii;
- adaptarea strategiei şi tacticii pentru a răspunde performanţelor financiare,
competitivităţii şi nevoilor consumatorilor.
Scenariul jocului este construit în jurul industriei microcomputerelor care se află în prima
etapă a ciclului de viaţă. Piaţa este formată din câteva regiuni internaţionale. În cadrul acestei
industrii, jucătorii fondează noi firme şi astfel piaţa se dezvoltă. Toţi jucătorii încep cu aceleaşi
resurse, existând o egalitate la început.
De-a lungul jocului, conţinutul informaţional, activităţile şi deciziile care trebuie luate devin
tot mai complexe. Repartizat pe runde, jucătorii trebuie:
Runda 1: să investească economiile personale pentru a porni afacerea, să cumpere studii de
piaţă privind consumatorii potenţiali şi să organizeze echipa pe responsabilităţi;
Runda 2: să analizeze rezultatele cercetărilor de piaţă, să stabilească strategia şi să procure
echipamentele necesare, să conceapă design-ul mărcii, să amenajeze spaţiile de vânzare;
Rundele 3-4: să testeze mărcile, preţurile, materialele promoţionale, forţele de vânzare; să
studieze reacţia pieţei, tacticile, performanţele financiare şi să revizuiască strategia;
Runda 5: să pregătească un plan de afaceri şi să obţină o nouă sursă de finanţare;
Rundele 6-8: să deruleze o campanie internaţională bazată pe planul de afaceri, să adapteze
strategia la cerinţele pieţei, să elaboreze tactici competitive şi să preîntâmpine orice situaţie
neprevăzută ce ar putea apare.
6
MktSIM- Market Simulation Model

MktSIM este un model de simulări de marketing care are drept scop organizarea informaţiei
despre marcă/produs şi despre concurenţa lor, şi apoi estimarea efectelor probabile ale diferitelor
strategii de marketing prin cote de piaţă şi volume de vânzări.
Modelele de planificare financiară şi foile de calcul pentru calculatoarele personale nu
furnizează previziuni despre cerere, ci estimează doar consecinţele financiare la diferite niveluri ale
acesteia. MktSIM completează această “absenţă” de productivitate pentru computerele IBM prin
asigurarea unui model bazat pe dinamica pieţei, care asociază deciziile de marketing-mix cu cererea.
O combinaţie de date provenite de la diverse departamente, reprezentând surse interne de date, şi
părerea unor experţi sunt folosite ca un input iniţial pentru a face ca modelul să se potrivească unei
pieţe particulare. Odată ce piaţa existentă a fost adusă la toleranţe satisfăcătoare, MktSIM poate fi
apoi folosită pentru a începe experimentele de simulare “what-if”.
Structura generală a jocului MktSIM este potrivită pentru toate tipurile de piaţă, dar
parametrii şi dinamica competitivă specifice fiecărei pieţe vor fi diferite. Fiecare utilizator va avea
oportunitatea să surprindă calităţile unice ale pieţei de care este interesat, şi să adapteze MktSIM
pentru a întâlni nevoile sale speciale.
Deşi modelul asigură flexibilitate în adaptare, nu este dificil de utilizat şi nu cere acel grad de
rigurozitate care este necesar pentru a construi un model econometric. Sunt necesare, însă, activităţi
de planificare, culegere a datelor, adaptarea modelului la datele disponibile şi interpretarea
rezultatelor.
Beneficiul net, atât pentru specialişti cât şi pentru cei care nu au pregătire specială în acest
domeniu, este că nu trebuie să petreacă mult timp în a construi un model obişnuit şi în acest mod se
pot concentra mai mult în desfăşurarea simulărilor şi în a obţine feed-back la diferite alternative ale
politicii strategice. Avantajul de a testa mai multe strategii înainte de a lua decizii care pot duce la
pierderi semnificative de bani şi timp este evident. Adaptarea modelului şi desfăşurarea simulării pot
de asemenea, să furnizeze câteva informaţii importante cu privire la presupunerile utilizatorului
despre factorii cu impact asupra cererii.
Printre caracteristicile principale ale modelului de simulare MktSIM se numără:
 Sunt introduse variabile despre fiecare marcă de pe piaţă, cu privire la următoarele aspecte:
calitatea produselor, preţul unitar, informaţii despre distribuţie şi punctele de vânzare, cota de
piaţă în perioada precedentă, cota de piaţă în perioada curentă, cheltuielile de publicitate;
 Modelul face estimări privind cotele de piaţă şi volumele de vânzări (cantitativ şi valoric) pentru
fiecare marcă din modelul de simulare

7
 Modelul asigură corectitudinea calculelor; parametrii şi datele pot fi ajustate interactiv; datele
sunt introduse şi editate folosind metoda de calcul tabelar;
 Pot fi realizate grafice cu una, două sau trei variabile.

INTERNATIONAL OPERATIONS SIMULATION/MARK 2000

INTOPIA este un joc computerizat de simulare a strategiei globale a unei firme. Focalizează
asupra corporaţiilor multinaţionale dar poate fi aplicat şi pentru o firmă naţională, activând într-o
singură zonă geografică. Numărul minim de companii este de 3, iar cel maxim de 30. Numărul optim
al concurenţilor se situează între 8 şi 20. Se recomandă ca fiecare companie să fie alcătuită din 3-6
persoane, numărul optim fiind de 4 persoane.
În versiunea standard, se porneşte de la faptul că în fiecare firmă s-au investit 20 milioane de
franci elveţieni. Oricum, capitalul de pornire poate varia în funcţie de calitatea şi credibilitatea
misiunii companiei, a obiectivelor şi planurilor acesteia, sau poate fi, pur şi simplu, stabilit în mod
aleator de către administratorul jocului.
De asemenea, în versiunea standard, regiunile (zonele de operare) sunt stabilite a fi: Brazilia,
Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, iar produsele high-tech care fac obiectul
tranzacţiilor sunt: microprocesoare (chip-uri) şi calculatoare personale (PC-uri). Orice substituire a
ţărilor, produselor şi respectiv, devizelor din versiunea standard, este permisă şi poate fi realizată în
funcţie de opţiunile administratorului şi obiectivele simulării.
Principalele caracteristici ale simulării INTOPIA se referă la faptul că:
 asigură oportunităţi alternative pentru conducere, de-a lungul derulării;
 include toate funcţiile şi procesele importante ale unei afaceri;
 permite o libertate nelimitată de tranzacţie între companii şi entităţi subsidiare;
 conţine o bază de date pentru "what if"-uri de natură strategică;
 include ecrane de dialog INPUT/OUTPUT atât pentru echipe cât şi pentru administrator;
 asigură un flux de date la nivel organizaţional;
 se defineşte prin modularitate: focalizare mai mult sau mai puţin accentuată asupra regiunilor,
funcţiunilor (marketing, producţie, finanţe) sau devizelor şi flexibilitate: 800 de parametrii pe care
administratorul îi poate modifica;
 există o largă varietate a modalităţilor de intrare: ca agent, wholesaler, greenfield plant, integrare
totală precum şi o pronunţată diferenţiere a condiţiilor în care se operează: medii, devize, pieţe,
funcţii ale producţiei, dezvoltare economică, "culturi," inflaţie, stabilitate politică, interfaţa
politicii comerciale.
Jucătorii trebuie să ia decizii pentru următoarele direcţii strategice:
 Modalităţi şi locaţii de finanţare, producţie şi comercializare;
8
 Alianţe strategice şi noua competiţie între reţele inter-culturale şi sisteme de distribuţie. Marketing
relaţional.
 Aprovizionare globală. Management internaţional – naţional. Decizii de a produce sau cumpăra în
privinţa componentelor / produselor finite.
 Transfer al bunurilor intra-companie.
 Cum să se minimizeze influenţa evoluţiei devizelor, atât pentru tranzacţiile curente cât şi în cazul
investiţiilor pe termen lung. Operaţiuni de hedging.
 Probleme în evaluarea şi compararea performanţelor unităţilor subsidiare transnaţionale.
 Înţelegerea relaţiilor dintre firma-mamă şi entităţile subsidiare.
 Echilibrarea unui portofoliu de regiuni sau a unuia de produse, sau chiar a amândurora.
 Implicaţiile financiare ale deciziilor de marketing.
 Coordonare interfuncţională între marketing-cercetare&dezvoltare-producţie. Management de
proiect şi de proces. Echipe interfuncţionale, multidisciplinaritate.
 Management în hiperinflaţie.
 Costurile şi beneficiile intrării pe pieţele de origine ale concurenţilor.
 Reacţia la concurenţa internaţională pe piaţa de origine proprie.

MAGEUR - Management Game for Europe

Companiile şi unităţile de afaceri. MAGEUR este un joc de management în care o firmă

începe ca o companie de investiţii având un anumit capital lichid (cash). În prima rundă, companiile
pot crea unităţi de afaceri, investind în proiecte. Aceste unităţi produc şi vând un produs având o
calitate fixă, într-una din cele patru ramuri de activitate (industrii). Odată ales un proiect de afaceri,
trebuie plătită o sumă fixă, iar calitatea produsului, capacitatea maximă de producţie, costurile fixe şi
variabile nu pot fi schimbate de-a lungul duratei de viaţă a unei unităţi de afaceri. În fiecare rundă,
jucătorul stabileşte preţul, cantitatea produsă, bugetul promoţional şi numărul de distribuitori. O
unitate de afaceri este afectată de progresul tehnic şi economic, şi trebuie renovată sau închisă după
un anumit număr de runde. În fiecare rundă, compania poate crea noi unităţi de afaceri (până la
maxim 10) şi poate face comerţ cu aceste unităţi sau cu alte companii. Cota de piaţă a unei unităţi
este determinată de preţ, calitate, publicitate şi numărul distribuitorilor, putând fi limitată şi de
cantitatea produsă. Modelul pieţei este astfel proiectat, încât un produs să nu poată dimensiona cu
uşurinţă întreaga piaţă.
Cercetare-Dezvoltare. O companie poate găsi noi proiecte într-o industrie, investind în
cercetare. Astfel de proiecte oferă, de regulă, un raport preţ/calitate mai bun. O anumită cercetare,
cum ar fi, spre exemplu, pentru produse de înaltă calitate nu este posibilă. Lista proiectelor poate fi
adaptată de către administrator. La fel, numărul diferitelor calităţi nu este limitat din start.
9
 Finanţare. MAGEUR permite anumite tranzacţii financiare, incluzând împrumuturi pe
termen lung sau scurt, depozite, plata dividendelor, achiziţii de acţiuni sau de firme. Administratorul
poate introduce în simulare şi o bursă de valori prin intermediul căreia se pot face tranzacţii
menţionate mai sus; în lipsa acesteia, băncile vor prelua acest tip de tranzacţii. În timpul jocului pot fi
lansate noi companii.
În documentele de raport ale companiei, sunt incluse şi balanţa şi contul profit-pierdere
pentru companie, în ansamblu, cât şi situaţia producţiei şi a vânzărilor pentru unităţile de afaceri
subsidiare. O companie poate cumpăra studii de piaţă ce cuprind informaţii cu privire la toate
produsele unei industrii (unui sector).

AutoSim

AutoSim este o simulare independentă în care jucătorul se ocupă cu marketingul unui

automobil subcompact precum Honda Civic sau Ford Escort. (Există 13 modele subcompacte diferite
din care se poate alege). Se poate ajunge până la a face marketing pentru o întreagă divizie de Ford
sau Toyota.
AutoSim operează pe o bază trimestrială simulată. Jucătorul ia deciziile pentru trei luni
simulate, concurând împotriva a 12 modele subcompacte ale căror strategii de marketing sunt
generate de computer, prin programul de simulare.
Jocul începe din anul al doilea, primul an fiind utilizat ca bază de informaţii. În plus, mai
sunt disponibile o serie de rapoarte de cercetări de marketing. O listă a informaţiilor pe care le pune
la dispoziţie AutoSim este redată în cele ce urmează (cea mai mare parte a acestor informaţii este
redată atât în formă grafică cât şi într-un format de raport standard):
 Venituri, costuri, profit  Publicitate
 Vânzările modelului  Politica de promovare a competitorilor
 Producţie & stocuri  Cerere şi studiul intenţiilor de
 Raport al vânzărilor pe regiuni cumpărare
 Raport al promovării vânzărilor  Studiu privind criteriile decizionale în
 Vânzări relative la concurenţă, specificaţii, construcţia de automobile
performanţe & preţuri  Notorietate
 Aspecte financiare cu privire la modelele  Profilul segmentelor de piaţă
concurente  Imaginea modelelor şi harta
 Producţie, capacitate de producţie & vânzări ale percepţiilor consumatorilor
concurenţilor  Rezultate ale testului de piaţă

10
 Pe baza analizei pieţei, a modelelor concurente şi a obiectivelor propuse, jucătorul va trebui
să ia o serie de decizii de marketing sau care au legătură cu marketingul în fiecare trimestru simulat.
Aceste decizii includ:
 vânzările programate şi planificarea producţiei;
 activităţile de promovare;
 alocarea bugetului de publicitate şi media;
 stabilirea şi atingerea ţintelor publicitare;
 alcătuirea mesajului publicitar.
După luarea acestor decizii, AutoSim trece la următorul trimestru, realizând procesul de
simulare, după care noi informaţii devin disponibile şi poate fi stabilită evoluţia modelului şi
eficienţa deciziilor luate.

11