TEHNOLOGII HORTICOLE - VITICULTURĂ

Noţiuni introductive, definiţie, obiect, conţinut;

Importanţa culturii viţei-de-vie;

Situaţia viticulturii

Sistematica genului Vitis.

Dr. Matei Petruta

 Cultura viţei-de-vie
► cunoscută pe teritoriile ocupate astăzi de români – din preistorie;
►istoria culturii viţei-de-vie – în strânsă interdependenţă cu istoria poporului
român;
►scriitorii antichităţii au avut opinii excelente în ceea ce îi priveşte pe geto-daci care
au înfiinţat primele şi cele mai bune vii din această regiune;
►viţa-de-vie se cultivă la noi din neolitic, cu mai mult de 3000 de ani î.C.;
►Platon (427-347 Î.C.) descrie în „Dialogurile” sale un ritual în care:
„tracii beau vinul neamestecat de loc cu apă, atât femeile cât şi bărbaţii si îl
împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de
fericire”.
Prezenţa viţei sălbatice (Vitis silvestris), strămoşul comun al soiurilor prezente
astăzi în cultură, a fost semnalată cu aproximativ 7 000 de ani î.C., ca liană în
pădurile din regiunea pontică, în Armenia şi în zona cuprinsă între Caucaz şi Marea
Caspică, în Europa, Asia Centrală şi în întregul bazin mediteranean.
Seminţe şi alte urme de viţă sălbatică au fost descoperite în Europa în
Grecia, Italia, Franţa, România, Elveţia, Germania etc. (I.C. Teodorescu, 1960).
 Importanţa economică a culturii viţei-de-vie

►suprafaţa mare pe care o ocupă; respectiv 181.343 ha în anul 2010;

►valorifică cu bune rezultate pantele erodate cu soluri subţiri de pe dealuri

şi coline, terenurile nisipoase, calcaroase, pietroase, stâncoase, sărace în
nutrienţi, improprii altor culturi;

►are un important rol antierozional, protejând împotriva eroziunii de

suprafaţă prin fixarea nisipurilor mişcătoare, intervenind activ în conservarea
solului;

►prezintă un grad mare de intensivizare (consum mare de forţă de muncă,

cheltuieli mari la înfiinţarea şi întreţinerea culturii → 1 ha viţă-de-vie echivalează
cu 7 ha culturi agricole);

►oferă locuri de muncă pentru o parte a populaţiei (aplicarea tehnologiilor

în plantaţii, în practica vinicolă sau alte activităţi), forţa de muncă având fie un
caracter sezonier (recoltarea strugurilor), fie permanent (tăieri, fertilizări);
 ►stimulează activitatea industriilor producătoare de materiale (ciment,
sârmă, substanţe insecto-fungicide, îngrăşăminte minerale), maşini şi utilaje
folosite în practica vitivinicolă;

►comerţul intern şi internaţional cu produse şi subproduse vitivinicole

constituie o sursă importantă de venituri şi profituri;

►impozitele şi valorificarea produselor vitivinicole contribuie la

constituirea bugetului statului;

►înfrumuseţează peisajul natural al zonelor unde se cultivă,

participând la depoluarea mediului ambiant;

►viţa-de-vie valorifică estetic şi economic curţile şi grădinile de lângă

casă, iar prin cultivarea mai multor soiuri, cu o coacere eşalonată, gospodarii îşi
pot asigura consumul propriu de struguri pe tot parcursul verii şi toamnei;
 ►prin produsele şi unele subproduse ale sale completează şi îmbunătăţeşte
regimul alimentar al populaţiei, astfel:

■ strugurii proaspeţi şi stafidele, proprietatile lor chimice şi formele uşor accesibile

organismului uman contribuie la:
- hidratarea organismului, strugurii conţinând foarte multă apă 75-83%;

- asigurarea organismului cu vitamine (vitamina A, vitamina B1, B2, vitamina

C), săruri minerale (Ca, Fe, P, K, Mg), acizi organici care intră în constituţia oaselor,
ţesuturilor, echilibrează reacţia sucului gastric;

- echilibrarea bilanţului energetic, strugurii proaspeţi conţin glucide (13-35%),

sub formă de zaharuri reducătoare (glucoză şi fructoză) şi zaharoză care sunt uşor
asimilabile, intrând direct în circuitul sangvin fără transformări prealabile şi consum
energetic.
 ■ vinul
- este considerat un aliment complex, o băutură energetică (un gram
de alcool ingerat furnizează organismului uman 7 calorii),

- compuşii fenolici din vin au proprietăţi deosebite, prevenind bolile

cardiovasculare, facilitează circulaţia sangvină, protejează împotriva
hemoragiilor, a unor tulburări de vedere;

- procianidinele din vinurile roşii, au rol în a îndepărta colesterolul din

sânge, mărirea rezistenţei pereţilor vasculari la hemoragii, în prevenirea
îmbătrânirii premature a ţesuturilor, de asemenea având un important rol
şi în industria farmeceutică (cele extrase din seminţe);

- vinul roşu, în special, are proprietăţi antiseptice, datorită acţiunii lui

antivirale şi bactericide.
 VITICULTURA SI PROBLEMELE LUMII CONTEMPORANE

1. CRESTEREA DEMOGRAFICA
2. CRIZA ENERGETICA SI DE MATERII PRIME
3. PROBLEMELE MEDIULUI INCONJURATOR
4. INCALZIREA CLIMATICA
 CRESTEREA DEMOGRAFICA
(potrivit estimarilor ONU)

10
9 9,4
populatia (miliarde)

8 8,3
7 7,6
6,7
6
5
4
3
2
1
0
2008 2020 2030 2050
anul
 CRIZA ENERGETICA SI DE MATERII PRIME

1. Optimizarea utilizarii energiei fosile si a

electricitatii
2. Intensificarea utilizarii unor noi surse de
energie
3. Posibilitati de reducere a consumurilor
energetice mai ales cele legate de protectia
fitosanitara, erbicidare, fertilizare si irigare
 PROBLEMELE MEDIULUI INCONJURATOR

Agricultura conventionala →
sistem energo-intensiv costisitor, cu potential de daunare asupra mediului
inconjurator si a sanatatii oamenilor

1.Eroziunea solului – se pierd anual 10 milioane tone de sol ce contine 1,5

milioane tone de humus si 500 mii tone de NPK
2.Metode chimice de combatere a bolilor, daunatorilor si buruienilor:
a-nr. mare de tratamente
b-consum mare de pesticide
c-acumulari de reziduuri in sol
d-afectarea florei microbiene din sol
e-folosire indelungata a erbicidelor duce la : distrugerea structurii solului,
diminuarea progresiva a nivelului de carbon in orizontul superficial,
inrautatirea capacitatii de schimb cationic si a puterii de retinere a apei,
alterarea metabolismului plantei
3.Folosirea nerationala a irigatiei – salinizarea
- inmlastinarea secundara
4.Mecanizarea lucrarilor agricole – tasarea solului care se resfrange asupra
insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului ce duc la scaderea
volumului sistemului radicular
5.Complexele supradimensionate de crestere industriala a animalelor –
poluarea cu nitrati a apei freatice
6.Folosirea nerationala a ingrasamintelor minerale
- poluarea cu nitrati a apei freatice
- dozele mari de azot determina efecte negative in planta
- cosum mare de energie pentru producerea lor
 Consum energetic pentru producerea ingrasamintelor minerale
25.000

22.100
20.000
consum (kcal)

15.000

10.000

5.000
4.860
3.550

0
1Kg azot 1Kg fosfor 1Kg potasiu
 INCALZIREA CLIMATICA
“efectul de sera” – fenomen fizico-chimic care rezulta din prezenta in atmosfera a
gazelor (dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot) care absorb radiatia infrarosie
termica emisa de suprafata pamantului.

Cresterea temperaturii medii .Se va ajunge la 1,8-2,5

grade C la mijlocul acestui secol la care infulenta Umiditate solului
cea mai mare o are dioxidul de carbon 63%, (dupa H. Schultz, 2000)
oxizii de azot 19%, iar metanul 6%
Zona % reducere
Modificarea distributiei anuale si sezoniere a
precipitaiilor – pentru zona noastra se N Europa 20-30
anticipeaza o reducere a precipitatiilor cu 20-40
V Europa 20-50
mm in sezonul rece si cu aprox aceeasi val
pentru sezolul de vara si o reducerea umiditatii C Europa 20-40
solului pe termen lung.
Regiunea
mediteraneana 20-30
Concentratia dioxidului de carbon: se preconizeaza o dublare a concentratiei in
dioxid de carbon (270 ppm valoare stabila timp de secole), datorita folosirii
combustibililor fosili, cresterea populatiei, cosumul sporit de energie pe
locuitor

Sporirea radiatiilor ultraviolete (UV-B) influenteaza:

-dezvoltarea aromelor (modificarea compozitiei strugurilor in flavonoizi,
aminoacizi si carotenoizi)
-rezistenta la boli (ingrosarea frunzelor)
-acumulari sporite de antoceani
-modificari in microflora si fauna solului
-aparitia de arome noi in vinuri (ca urmare a distrugerii peptidelor si lipidelor,
degradarea auxinelor)
-modificarea metabolismului levurilor (prin sporirea acidului ascorbic si
glutation)
 Efecte posibile ale modificărilor climatice asupra viţei-de-vie:
-îmbunătăţirea calităţii producţiei (zahăr, antociani, arome)
-deplasarea spre nord a limitei de cultură a viţei-de-vie (cu 10-30 km
până în anul 2020 şi o dublare a acestei rate între 2020 şi 2050)
-cultivarea viţei-de vie la altitudini mai mari
-diversificarea sortimentului (cu includerea soiurilor pentru vinuri roşii
în Transilvania şi nordul Moldovei)
-extinderea în cultură a unor soiuri valoroase de origine
mediteraneeană (ex.: Syrah)
-desfăşurarea mai rapidă a fenofazelor (posibilitatea maturării mai
devreme a strugurilor cu 2-3 saptămâni)
-aciditatea deficitară a strugurilor la maturare, la unele soiuri
-necesitatea adaptării unor verigi tehnologice în funcţie de condiţiile
anului de cultură (încărcături de ochi, operaţii în verde,tratamente
fitosanitare, întreţinerea solului, irigaţii)
Globalizarea – circulaţia crescândă a capitalului, mărfurilor, serviciilor,
persoanelor, precum şi a informaţiilor şi a cunoştinţelor tehnologice;
- schimburi intense de informaţii de ordin tehnologic în
întreaga lume vitivinicolă, precum şi lansarea unor mari firme
specializate în producţia şi comercializarea vinurilor

În trecut, cererea şi oferta era concentrată în ţările producătoare tradiţionale

(Franţa, Spania, Italia etc); s-au extins treptat zonele de producţie şi de consum,
au apărut noi ofertanţi (Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Chile etc) şi
solicitanţi (mai ales în regiunile nordice).

-Cererea (consumul anual) de vin a cunoscut o uşoară creştere pana in 2008,

dupa care a scazut ajungând până la 240 milioane hl 2012 și se menține până în
2017
-consumul scade în ţările producătoare tradiţionale şi creşte în noile ţări
consumatoare (America de Nord, Asia);
-aproximativ 90 % din consumul mondial de vin este asigurat de 25 %
din populaţia globului, un număr de 15 ţări asigurînd 80 % din piaţă.

-Oferta de vin depinde de: suprafeţele cultivate, de producţiile obţinute, de

reglementările din domeniu, de comportamentul investitorilor şi al firmelor.
 Structura viticulturii din tara noastrã

La noi în tarã, vita de vie se cultivã în plantatii care sunt:

culturi de soiuri pure;
culturi de soiuri în asociatii tehnologice;
culturi de soiuri în asociatii biologice.
În plantatiile viticole sunt rãspândite 100 de soiuri roditoare si 10 soiuri ca portaltoi.

Prin soi întelegem o categorie de vitã de vie cu aceleasi caracteristici biologice,

botanice, agrobiologice si tehnologice, mentinute timp îndelungat fãrã a se modifica
fundamental.

AMPELOGRAFIA (caracteristicile botanice sunt specifice fiecãrui soi)

1. destinatia pentru care au fost create:
soiuri pentru struguri de masã;
soiuri pentru struguri de vin;
soiuri de struguri pentru distilate;
soiuri de struguri pentru sucuri;
soiuri de struguri pentru stafide.
2. însusirile tehnico-viticole speciale:
soiuri sau hibrizi folositi ca portaltoi, rezistenti la filoxerã;
soiuri roditoare nobile, cultivate pe portaltoi sau pe rãdãcini proprii;
soiuri americane si hibrizi producãtori directi care au apãrut la noi în
perioada postfiloxerã.
 Plantatiile de vitã-de-vie sunt grupate teritorial în :

Arealul viticol reprezintã aria geograficã, în care se includ zonele viticole, regiunile viticole,
podgoriile, centrele viticole si plaiurile viticole.

Zona viticolã grupeazã mai multe podgorii fãcând parte din regiuni viticole diferite,
caracterizat prin conditiile sale climatice determinante pentru potentialul calitativ al
strugurilor si vinurilor.

Regiunea viticolã cuprinde un larg teritoriu caracterizat prin conditii naturale de climã si
de relief relativ asemãnãtoare, precum si prin directii de productie si sortimente apropiate.

Podgoria este o unitate teritorialã naturalã si traditionalã, caracterizatã prin conditii specifice
de climã, sol si relief, prin solurile cultivate, prin metodele de culturã si procedeele de
vinificare folosite, care, în ansamblu, conduc la obtinerea unor productii de struguri si vinuri
cu însusiri specifice.

Centrul viticol este teritoriul care cuprinde plantatiile viticole din una sau mai multe localitãti,
care este sau nu este parte integrantã dintr-o podgorie si care constituie o unitate teritorialã
caracterizatã prin factori specifici de climã, sol si sortiment, precum si prin conditii
agrotehnice si tehnologice asemãnãtoare. Centrul viticol cuprinde o suprafatã mai micã decât
podgoria.

Plaiul viticol este teritoriul restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantatiile
situate pe aceeasi formã de relief. Factorii naturali ce determina obtinerea unor produse cu
însusiri de calitate specifice.
Pe harta României se pot identifica opt regiuni viticole, în cadrul cãrora, plantatiile
de vitã-de-vie sunt grupate în 37 de podgorii cu un total de 123 centre viticole si 40
de centre viticole independente.
Încadrarea viticulturii României în zonele europene
 Date statistice sector vie – vin 2013

Specificaţie UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie

Ha 180.402 181.540 181.793 181.562 181.011 183.169 181.315
pentru vin

Preţ mediu achiziţie struguri pentru

Lei/kg 0,89 1,28 1,08 1,54 1,36 1,94 1,23
vin/tara

Producţia totală de vin Mii hl 5289 5369,2 4957,4 3287,2 4058,2 3310,6 5113,3

Suprafaţa totală supusă măsurii de

Ha 4861 4834,16 5339,51 5124 4058,7 4455,4 7406,5
restructurare/reconversie

Sursa datelor:
2007-2012 INS Anuarul Statistic al României
2013 - Date operative M.A.D.R.
A.P.I.A.
 Producţia de vin pe categorii de calitate în 2013
Total producţie Vin din soiuri nobile Vin din hibrizi interspecifici
(mii hl) (mii hl) (mii hl)
5113,3 3005,4 2107,9

Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin înregistrate în cultură în anul 2013
Soiul Suprafaţa (ha) Ponderea (%)
Fetească Regală 13571 16,23
Merlot 11780 14,09
Fetească Albă 9928 11,87
Riesling Italian 5655 6,76
Aligote 5596 6,69
Amestec soiuri nobile 4904 5,86
Cabernet Sauvignon 4546 5,44
Sauvignon 4321 5,17
Muscat Ottonel 2867 3,43
Băbească Neagră 2761 3,30
Roşioară 2347 2,81
Fetească Neagră 2167 2,59
Altele 13177 15,76
Total 83620 100,00
Situaţia importului şi exportului intracomunitar şi extracomunitar de vinuri

Import

2009 2010 2011 2012 2013

Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. €
13,1 14,7 22,5 20,7 90,7 50,5 54,5 41,9 36,7 38

Export

2009 2010 2011 2012 2013

Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. € Mii to Mil. €
10,9 13,7 9,8 12,9 10,4 14,4 11,4 15,9 10,4 16,5
 Măsuri de relansare a producţiei vitivinicole româneşti:

►Restructurarea suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie, prin defrişarea

celor hibride şi plantarea soiurilor nobile;

►Creşterea ritmului de plantări anuale până la 5.000-6.000 ha cu viţă

nobilă, cu soiuri solicitate pe piaţa internă şi internaţională;

►Sistem accesibil de creditare pentru produsele vitivinicole, prin

acordarea de credite pe termen lung, în condiţii avantajoase pentru
reabilitarea plantaţiilor, a infrastructurii de prelucrare şi pentru valorificarea
producţiei;

►Reorganizarea reţelei de staţii de procesare cu capacităţi medii

pentru sucuri, vinuri sau modernizarea celor existente;

►Modernizarea sistemului de distribuţie (promovarea pieţelor de gross-

detail etc);
 ►Organizarea de cooperative de comercializare pe filiera vinului;

►Organizarea sistemului de producere a materialului săditor de calitate,

rezistent la boli şi dăunători;

►Aplicarea cercetării ştiinţifice în sectorul viticol privind tehnologiile de

producţie;

►Încurajarea dezvoltării şi aplicării unei viticulturi ecologice ca alternativă

la viticultura convenţională;

►Eliminarea fraudelor cu produse vitivinicole şi a concurenţei neloiale.

 Sistematica genului Vitis

Ordinul: Rhamnales

Familia: Vitaceae cuprinde 12 (14) genuri şi 800 de specii

Genul: Vitis cuprinde 2 subgenuri: - Muscadina cu 3 specii:

- Vitis rotundifolia

- Vitis munsoniana

- Vitis popenoei

- Vitis (Euvitis)

Parthenocissus

Ampelopsis

Cissus
Parthenocissus quinquefolia
Parthenocissus tricuspidata
Vitis rotundifolia
 Caracteristici de diferenţiere a subgenurilor Muscadinia şi Euvitis
Muscadinia Euvitis
Caracteristici
Scoarţa -Aderentă, nu se desface în fâşii -Se desface în fâşii longitudinale
(absenţa ritidomului) (ritidom)
Lenticele pe lăstari -Prezente -Absente
Măduva -Albă, neîntreruptă la noduri, -Cafenie, întreruptă la noduri
fără diafragmă prin diafragmă
Cârcei -Simpli, neramificaţi -Ramificaţi
Seminţe -Ovoidal alungite, cu rostrul -Piriforme cu rostrul bazal
bazal foarte scurt evident
Numărul de 2 n = 40 2 n = 38
cromozomi
Greutatea specifică >1 <1
a lemnului
Număr de specii 3 56* (70**)
identificate
* - după Galet P.,1988
** - după Fregoni M.,2005
 Gruparea speciilor subgenului Vitis

Se face în funcţie de:

- adaptarea la diferite condiţii climatice;
- zona geografică de răspândire.

1. Specii americane adaptate la climatul temperat;

2. Specii americane adaptate la climatul călduros, tropical sau ecuatorial;
3. Specii euro-asiatice adaptate la climatul temperat;
4. Specii asiatice orientale.
 1. Specii americane adaptate la climatul temperat
-seria orientală:
- V. labrusca
- V. aestivalis
- V. lincecumii
- V. bicolor
-seria centrală:
-V. riparia
-V. berlandieri
-V. rupestris
-V. cordifolia
-V. monticola
-V. solonis
-V. champini
-V. cinerea
-V. candicans
-seria occidentală:
-V. californica
-V. arizonica
-V. girdiana
Vitis labrusca
Vitis riparia
Vitis berlandieri
Vitis rupestris
2. Specii americane adaptate la climatul călduros, tropical sau ecuatorial
-seria Florida:
-V. coriacea
-V. gigas
-V. simpsonii
-specii din zone tropicale:
-V. caribaea
-V. bourgoeana

3. Specii euro-asiatice adaptate la climatul temperat:

-V. silvestris
-V. vinifera
Vitis silvestris
 Principalele caracteristici ale speciilor V. silvestris şi V. vinifera

Caracteristici V. silvestris V. vinifera

-Vigoarea mare medie-redusă

-Mărimea strugurilor mici mari
-Scuturarea florilor accentuată redusă
-Aciditatea strugurilor ridicată redusă
-Seminţe mici-alungite cu rostrul scurt piriforme, lung rostrate
-Perioada de vegetaţie scurtă lungă
-Adaptarea la lungimea zilei plantă de zi lungă plantă de zi medie-scurtă
-Rezistenţa la ger ridicată medie
-Rezistenţa la boli ridicată redusă
4. Specii asiatice orientale:
-specii rezistente la ger:
-V. amurensis
-V. coignetiae
-V. thunbergii
-specii sensibile la ger:
-cu spini:
-V. armata
-V. davidii
-V. romaneti
-alte specii:
-V. lanata
-V. flexuosa
Vitis amurensis
Grupe de soiuri cultivate în prezent în viticultură:
a)-soiuri „nobile” sau soiuri europene:
-produc struguri şi vinuri de calitate
-provin din specia Vitis vinifera
-până la apariţia filoxerei se cultivau pe rădăcini proprii,
înmulţirea lor făcându-se prin butăsire
-după distrugerea viilor de către filoxeră s-a trecut la
înmulţirea lor prin altoire pe viţe portaltoi
b)-soiuri de hibrizi direct producători
-dau struguri şi vinuri mai puţin plăcute
-sunt rezistente la boli, la filoxeră
-se pot înmulţi prin butaşi nealtoiţi
-au rezultat în urma încrucişării dintre diferite specii
americane şi soiuri „nobile”
c)-soiuri de portaltoi:
-nu produc struguri
-se folosesc pentru altoirea soiurilor „nobile”
Ex.: -Berlandieri x Riparia Kober 5 BB
-Riparia Gloire

Obiectivele ameliorării:
-îmbunătăţirea calităţii
-obţinerea de producţii sporite
-rezistenţa la ger, la boli criptogamice, la dăunători
Resurse genetice folosite pentru obţinerea toleranţei şi rezistenţei viţei-de-vie
la boli şi dăunători (după Alleweldt G.,1990)
Agentul patogen Specii şi soiuri

Plasmopara viticola V. amurensis, V. cordifolia, V. cinerea, V. labrusca, V.

Uncinula necator
Botrytis cinerea
Agrobacterium vitis
Phyloxera vastatrix
Eriophyes vitis
Meloidogyne sp.
Xiphinema sp.
lincecumii, V. riparia, V. romaneti, V. rotundifolia, V.
rupestris, soiuri noi interspecifice
V. aestivalis, V. amurensis, V. berlandieri, V. cinerea, V.
labrusca, V. riparia, V. rotundifolia
V. rupestris, V. vinifera, soiuri noi interspecifice
V. aestivalis, V. armata, V. berlandieri, V. riparia, V.
rotundifolia, V. rupestris, V. vinifera,
soiuri noi interspecifice
V. amurensis, V. labrusca
V. rotundifolia, V. berlandieri, V. champini, V. cordifolia,
V. monticola, V. riparia, V. rupestris
V. berlandieri, V. cinerea, V. candicans, V. cordifolia
V. candicans, V. champini, V. longii, V. rotundifolia, Dog
Ridge, Harmony, Ramsey
V. rotundifolia
 Ecosistemul viticol -
concept de baza al viticulturii ecologice
Unitate functionala a biosferei, creata si controlata de om, in
vederea obtinerii unor productii ridicate de struguri, de calitate superioara
si in conditii economice si sociale tot mai avantajoase (M. Oslobeanu si
colab., 1980)
• Scazuta Mare
• ← │
• │Stabilitate redusa Stabilitate mare
• │Statica Dinamica
• │Omogena Heterogena
• │Folosita unilateral Folosita mai diversificat
• │¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
• │Culturi hidroponice
• │ Culturi in sere
• │ Livezi
• │ Plantatii viticole
• │ Plantatii de arbusti
• │ Culturi furajere multianuale
• │ Pasuni
• │ Cereale
• │ Culturi de plante tehnice
• │ Culturi furajere anuale
• │ Legume
• │ Plantatii forestiere artificiale
• │ Ecosisteme naturale
• │
• ↓

• Nivelul diversitatii in diferite sectoare agricole si silvice; gradul de stabilitate, dinamism, omogenitate si folosire (dupa T.
Baicu, 1994)
 Biodiversitatea agroecosistemului plantatiilor viticole

• Biocenoza viticola este o biocenoza semiartificiala constituita din plantatia viticola

si toate organismele ei (microorganismele solului, agentii fitopatogeni,
daunatorii,etc) prezente in biotop (factorii de mediu) care traiesc in corelatii trofice.
• Producator primar:
– altoi/portaltoi
– buruieni monocotiledonate si dicotiledonate, perene sau anuale (lucrari de
combatere)
• Producatori secundari:
– Specii cu potential daunator
– Specii migratoare
• Consumatori de ordinul I :
– agentii fitopatogeni
– daunatori animali
• Cosumatori de ordinul II:
-Pe boabele de struguri 67 tulpini de levuri:
• 45 tulpini specii sporogene: 3 genuri (Saccharomices , Saccharomycodes,
Hansenula)
• 22 specii asporogene: 2 genuri (Candida, Rhodotorula)
 Schema functionarii ecosistemului viticol (M.Oslobeanu, 1980)

Energia solara cu factorii de

biotop

B2 -Factori pedologici

B1 -Factori orografici
B1 - Factori climatici
Factorii social-economici Factorii tehnici

Soiuri ameliorate –T1

E1 -Conceptia stiintifica
Lucrari mecanizate –T2
E2 –Baza energetica
E3 - Combustibili Plantatia viticola Chimizare –T3
Irigare–T4
E4 –Materiale de productie
Org. si sistem. teritoriului–T5

Productia cantitativa si
calitativa

Omul
(control eficient in
ecosistem)
 Inconveniente ale monoculturii:

• -eroziunea solului pe terenurile in panta;

• -reducerea continutului solului in materie organica;
• -degradarea insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului, isusiri
ce stau la baza fertilitatii acestora;
• -dificultati de crestere a plantelor la inlocuirea plantatiilor vechi;
• -impactul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor asupra mediului
inconjurator, in principal prin spalarea nitratilor in profunzume, in
perioada de toamna-iarna si prin acumularea reziduurilor de pesticide pe
struguri si in sol;
• -dificultatea deplasarii masinilor in perioadele ploioase, cu aparitia
fenomenelor de compactare a solului (si formarea hardpanului);
• -excesul de vigoare si productie, cu consecinta reducerii calitatii;
• -fiziopatii induse de dezechilibrele de nutritie si o mai mare
sensibilizare fata de agentii patogeni
 MECANISME DE AUTOREGLARE LA VITA DE VIE

1. Procentul variabil al ochilor porniti in vegetatie, fata de totalul ochilor

rezervati la taierea in uscat;
2. Procentul diferit al lastarilor fertili din totalul lastarilor de pe butuc;
3. Nr. diferit de primordii de inflorescente formate in mugure;
4. Procentul variabil al florilor legate, fata de totalul florilor deschise;
5. Cresterea mai mult sau mai putin viguroasa a lastarilor;
6. Cresterea si maturarea diferentiata a boabelor;
7. Maturarea lemunui in proportii diferite.

Tehnicile alternative de cultura a vitei-de-vie si indeosebi folosirea metodelor

ecologice de cultura contribuie la eliminarea inconvenientelor monoculturii
indelungate, ele tind sa stabileasca un echilibru la nivelul componentelor.

“Calitatea vinului se obtine in vie”

 Modul in care , solul, climatul si practicile culturale pot afecta calitatea vinului prin efectele asupra
frunzisului (R.E.Smart si colab., 1985)
SOLUL
CLIMAT DECIZII CULTURALE
Adancime
Radiatie Desimea vitelor
Textura
Temperatura Soiul altoi si portaltoi
Aprovizionare cu apa si
Uniditate Fertilizarea
subst. minerale
Viteza vantului Irigare
Precipitatii Combaterea boli, daunatorilor
Evaporare Incarcatura
Intretinerea solului

STIMULAREA VIGORII

Caracteristicile frunzisului Sistem de conducere

Lastari pe butuc Aranjarea rationala a lastarilor si a
Nr. frunze principale si laterale pe butuc strugurilor
Suprafata frunzelor principale si laterale

Microclimatul peretelui de frunze

Gradul de expunere al frunzisului
Gradul de expunere al strugurelui

Fiziologia vitei
Efect direct
Compozitia strugurelui
Efect indirect Practici oenolgice
Calitatea vinului
 MASURI DE REDRESARE AL SECTORULUI VITIVINICOL

1. Imbunatatirea calitatii produselor (actual 9-12% DOC, 12-15% IG, iar

restul de 70-75% VM)
2. Promovarea divesitatii calitative a produselor vitivinicole
3. Relansarea culturii soiurilor de masa
4. Reducerea cheltuielilor de productie
5. Maximizarea eficientei interventiilor antropice
6. Restructurarea plantatiilor cu HPD si a celor destinate obtinerii
vinurilor de masa, precum si reconversia acestora prin promovarea
soiurilor romanesti valoroase si celor cerute de piata
7. Dezvoltarea sistemului cooperatist
8. Agresivitatea comerciala mai puternica a firmelor
9. Campanii de promovare si informare, integrate intr-o comunicare
bazata pe beneficiile aduse sanatatii prin consumul moderat si regulat
de vin
10. Transmiterea catre piata a unei imagini corespunzatoare traditiei si
culturii noastre, a istoriei si geografiei Ramaniei.
PRODUCEREA MATERIALULUI
SADITOR VITICOL
AGRO III
 CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE
• Inmultirea este o insusire fundamentala a vitei-de-vie care permite raspandirea in spatiu si
mentinerea in timp a speciilor, soiurilor roditoare si a portaltoilor.
• Valoarea biologica si calitatea tehnologica a materialului saditor viticol folosit la plantare
consituie veriga fundamentala pentru reusita unei plantatii viticole sub aspectul durabilitatii si
productivitatii sale.
• Refacerea stucturala a patrimoniului viticol al romaniei in perspectiva aderarii la UE
presupune un ritm anual de plantari la nivelul a 10 mii ha in fiecare an .
• Producerea materialului saditor viticol este o activitate complexa si de inalta tehnicitate care
presupune o buna cunoastere a factorilor care intervin in realizarea productiei respective. Calitatea
materialului saditor reflectata in valoarea lui biologica este un element de importanta majora.
• Orice rabat de la calitatea vitelor are consecinte negative asupre viitoarelor plantatii de vita-
de-vie care se infiinteaza cu materalul respectiv.
• Pana in prezent pe plan national si intenational pentru producerea vitelor altoite pe portaltoi
rezistenti la filoxera se practica altoirea in uscat la masa, diferite metode de fortare si cultivare
ulterioara a vitelor.
• Toate aceste metode presupun tehnologii laborioase, costisitoare si in parte poluante.
• In perioada prefiloxerica, extinderea plantatiilor viticole se realiza in majoritatea cazurilor
prin plantarea butasilor neinradacinati, iar completarea golurilor prin marcotaj si prabusire. Nu se
practica un sistem intensiv de producere a vitelor in pepiniere.
• Alaturi de metodele traditionale sunt si metode moderne de inmultire, eficiente, in
concordanta cu noile conditii create de reconstructia proprietatii private si deschiderea catre
economia de piata.
 CAPITOLUL II
BIOLOGIA INMULTIRII VITEI-DE-VIE
Vita-de-vie se poate inmultii pe cale:
-sexuata (prin seminte)
-asexuata sau vegetativa (prin butasire,
marcotaj, altoire si culturi “in vitro”).
In practica viticola, in mod curent, vita-de-
vie se inmulteste prin butasire si altoire si in
mai mica masura prin marcotaj, iar in
domeniul ameliorarii genetice – prin seminte,
si mai nou, tehnologia de producere a vitelor
altoite in verde si inradacinarea lor direct in
plantatia de portaltoi, metoda mai simpla,
 1. Inmultirea vitei-de-vie prin seminte
Metoda este folosita in lucrarile de ameliorare
pentru obtinerea soiurilor noi de vita-de-vie
roditoare, de portaltoi si a hibrizilor direct
producatori.
Dezavantajele acestei metode:
-plantele obtinute din seminte au insusiri deosebite
de cele ale parintilor (nu reproduc intocmai
insusirile plantei mama)
-intra tarziu pe rod (dupa 5-7 ani)
-fructificarea este neuniforma
-descendentele soiurilor roditoare sunt sensibile
la filoxera.
 Inmultirea vegetativa se bazeaza pe posibilitatea de
2. Inmultirea vegetativa a vitei-de-vie
obtinere a unei plante, pornind de la un mugure.

Avantaje:
-plantele obtinute reproduc cu fidelitate insusirile de
productie si calitative ale soiurilor din care provin
-intra mai devreme pe rod comparativ cu inmultirea prin
seminte
-fructificarea este uniforma si relativ constanta de la un
an la altul

Dezavantaje
-exista riscul transmiterii bolilor virale prin materialul
vegetativ folosit la inmultire (coarde, lastari)
Metodele de inmultire vegetativa sunt:

-butasirea
-altoirea
-marcotajul
-microinmultirea „in vitro”
Butasul reprezinta un fragment viabil de coarda de un an sau de
lastar, cu cel putin un mugure, care, detasat de planta mama
si plasat in conditii favorabile de mediu, emite atat radacini,
cat si lastari, reproducand intreaga planta din care provine.

Marcota - reprezinta o portiune viabila de coarda sau lastar pusa

in conditii de inradacinare inaite de a fi desprinsa de planta
mama.

Altoirea - consta in fíxarea unui mugure sau unei portiuni viabile

de coarda (sau lastar) denumita altoi, destinat obtinerii partii
aeriene a plantei, pe o alta portiune denumita portaltoi, care
da nastere sistemului radicular.

Microinmultirea “in vitro” - obtinerea de plante noi, cu

caracteristici similare plantelor mama si cu o stare
fitosanitara satisfacatoare, pornind de la tesuturi
meristematice a caror dezvoltare are loc “in vitro”, dupa o
prealabila sterilizare si intr-un mediu aseptic.
 Modificări anatomice în zona
de
concreştere la altoire:

A-altoiul; B- portaltoiul; C-
măduva;
D-diafragma; E-liber; F-lemn;
G-scoarţa; H-cambiu; I-calus
necrozat; J-ţesuturi sinuoase
Altoirea în copulaţie perfecţionată
Butaşi altoiţi în timpul forţării
Altoirea mecanizată
Altoirea pe loc în despicătură
Altoirea în T
Altoirea în placaj
Diagrama multiplicării prin muguri
axilari
PEPINIERA VITICOLA
 PEPINIERA VITICOLA
Definitie: Unitate specializata in producerea materialului saditor viticol.

Categorii biologice (ordinului nr. 1267/2005):

a)-material de inmultire initial; mentinerea identitatii soiului, a clonei si
pentru prevenirea infectiilor cu organisme daunatoare si este destinat
producerii de material de inmultire baza sau certificat;
b)-material de inmultire baza; mentinerea identitatii soiului, a clonei si
pentru prevenirea infectiilor cu organisme daunatoare si care a fost obtinut prin
inmultire vegetativa direct din materialul de inmultire initial si este destinat
producerii de material de inmultire certificat;
c)-material de inmultire certificat; este obtinut din materialul de
inmultire baza sau din materialul de inmultire initial si este destinat pentru
producerea de plante tinere de vita-de-vie sau parti utilizate pentru productia de
struguri.
d)-material de inmultire standard; poseda identitate si puritate
varietala, este destinat pentru producerea de plante tinere sau parti de planta
sau productia de struguri.
Etape ale inmultirii:
 -planta selectionata sau parti din planta recoltate din aceasta se testeaza
privind prezenta organismelor daunatoare (in special a virusurilor) -
material initial destinat inceperii procesului de inmultire;
 -stocul nucleu de plante este constituit din plante inmultite pe cale
vegetativa sunt introduse in sera nucleu izolator unde sunt luate masurile
de prevenire a infectiilor cu organisme daunatoare si se verifica in fiecare
an pentru eliminarea plantelor cu simptome ale organismelor daunatoare,
dublata de retestare daca este cazul;
 -plantele care sunt gasite infectate cu organisme daunatoare la testare sunt
supuse devirozarii prin termoterapie sau multiplicate ”in vitro", urmate de
retestare si de verificarea autenticitatii;
 materialul de inmultire initial produs din stocul nucleu de plante prin
metode clasice sau prin alte metode tehnice de inmultire, fie in urma
inradacinarii, fie in urma aitoirii, in conditii de izolare si prevenire totala a
infestarii cu organisme daunatoare, constituie materialul initial care este
destinat infiintarii plantatiilor mama baza sau direct a materialului certificat.
 COMPARTIMENTELE PEPINIEREI VITICOLE

1.Plantatia de portaltoi – de 1,5 – 2 ori mai mare decat scoala de vite

(70.000-120.000 butasi pa/ha)
2.Plantatia furnizoare de coarde altoi – 2,5 – 3 ori mai mare decat
scoala de vite (aprox. 64.000 ochi/ha)
3.Complexul de altoire si fortare – marimea depinde de:
-nr. total de vite altoite
-% vitelor altoite bune de plantat
-cantitatea de material ce intra in procesul de altoire
-durata altoirii
-plantarea in timp optim in scoala de vite a butasilor altoiti
4.Scoala de vite – marimea se stabileste cu ajutorul unei formule:
S = suprafata scolii de vite, in ha
Nt = nr. total de vite ce se doreste a fi obtinut
Ba = nr. total de butasi ce se planteaza la ha
R = randamentul de vite altoite (% planificat de vite
calitatea I –bune de plantat)
 Soiul de portaltoi Rezistenţa Rezis- Rezistenţa Rezistenţa Rezistenţa Înrădăcinare Afinita- Vigoare
la calcar tenţa la excesul la săruri la filoxera % tea la
activ % la de nocive % radicicolă altoire proprie confe-
max. secetă umiditate max. galicolă % rită

Berlandieri x Riparia Kober 5 BB 21 mijlocie mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 f. mare f. mare
slabă
Berlandieri x Riparia Teleki 4 sel. 17 mijlocie mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 f. mare f. mare
Oppenheim 4 slabă
Berlandieri x Riparia 125 AA 13 mijlocie mijlocie 0,4 f.bună 60-80 > 50 mare Mare
mijlocie
Berlandieri x Riparia Teleki 4 sel. 17 mijlocie mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 mare Mare
Oppenheim 4-4 Bl. mijlocie
Berlandieri x Riparia Kober 5 BB – sel. 20 mijlocie milocie 0,4 bună 60-80 > 50 mare Mare
Crăciunel 26 mijlocie
Berlandieri x Riparia Teleki 8B sel. 20 mare mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 mare Mare
Crăciunel 71 mijlocie
Chasselas x Berlandieri 41 B 40 mare slabă 0,5-0,6 bună 20-40 30-40 mijlo- Mare
slabă cie
Berlandieri x Rupestris – Ruggeri 140 20 mare slabă 0,4 bună 60-80 > 50 mare f. mare
slabă
Chasselas x Berlandieri 41 B sel. 6 Vl. 40 mare slabă 0,5-0,6 bună 20-40 30-40 mijlo- Mare
mijlocie cie
Drăgăşani 70 M 20 mijlocie mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 mare Mare
slabă
Precoce 20 mijlocie mijlocie 0,4 bună 80-100 > 50 mare mijlo-
mijlocie cie
Berlandieri x Riparia Kober 5BB sel. 20 mijlocie mijlocie 0,4 bună 60-80 > 50 mare Mare
M 54 slabă
Ruvis 35 mare slabă 0,4 bună 60-80 40-50 mare mijlo-
slabă cie
Spalierul vertical monoplan cu o conducerea oblică a lăstarilor

Spalier vertical monoplan cu o conducerea alternativă a lăstarilor

Spalierul în formă de T cu conducrea orizontală a lăstarilor
 Tăierea în uscat aplicată viţelor portaltoi:
a-netăiat; b-tăiat în ras; c-tăiat în cepi de 1-2 cm; d-tăiat în cepi de 1-
2 ochi
Copilitul portaltoiului
Siloz de nisip amenajat la suprafaţa solului
Fasonarea butaşilor portaltoi şi a coardelor altoi în vederea altoirii
Tipuri de lăzi folosite pentru stratificarea butaşilor altoiţi
Diferite tipuri de parafină
Caracteristici morfologice ale viţelor altoite

Cordiţe: sănătoase, robuste şi bine lignificate

Altoi: provenit de la plante mamă riguros selecţionate
Punctul de altoire: în omega, vârf de lance, copulaţie
perfecţionată, omogen şi bine sudat
Portaltoi: provenit din plante portaltoi selecţionate, lung de
30-40 cm, corect calibrate

Aparat radicular: viguros şi bine distribuit

 LEGEA VIEI SI VINULUI
SECTIUNEA : PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR VITICOL
In viticultura se admit folosirea urmatorelor categorii de material saditor:
-vite altoite – pot fi plantate pe orice tip de sol
-vite nealtorite din soiuri roditoare – pot fi plantate numai pe nisipuri
-vite portaltoi
Pentru producerea vitelor sunt admise urmatoarele categorii de material de inmultire:
-coarde altoi
-butasi din soiurile roditoare pentru inradacinare
-butasi portaltoi pentru altoire sau inradacinare
Materialul de inmultire prevazut mai sus trebuie sa provina din plantatii mama specializate
sau din plantatii viticole recunoscute si autorizate pentru inmultire.

Producerea, controlul calitatii si comercializarea materilului saditor viticol si de inmultire

se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 266/2002 privind producerea, controlul
calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si materialului saditor, precum si
inregistrarea soiurilor de plante agricole – luand in considerare necesitatea
armonizarii legislatiei romanesti cu Directiva Consilului nr. 68/193/CEE privind
comercializarea materialului saditor viticol, ultima data amendata prin Directiva
Comisiei 2005/43/CE s-a emis: Ordinul privind Regulile si normele tehnice privind
producerea in vederea comercializarii, controlul, certificarea calitatii si comercializarea
materialului de inmultire vegetativa a vitei-de-vie, din Monitorul Oficial nr. 18/9.I.2006
 TERMENI FOLOSITI:

1.Vita de vie – planta din genul Vitis destinata producerii de struguri sau
folosirii ca meterial de inmultire pentru astfel de plante.
a.Soi (sinonim varietate) – grup de plante apartinand unui taxon botanic de
cel mai jos rang cunoscut.
b.Clona – este o descendenta vegetativa a unui soi pentru identificarea sa
varietala - caracterele fenotipice si starea sanitara.
2. Material de inmultire – utilizat pentru multiplicare vegetativa sau pentru
plantare in vederea obtinerii productiei de struguri
a.Plante tinere de vita de vie
-vite inradacinate
-vite altoite
b.Parti ale plantei de vita de vie:
-coarde de vita
-lastari erbacei
-butasi portaltoi pentru altoire
-butasi (coarde) altoi pentru aitoire
-butasi pentru inradacinare.
3.Plantatie mama de vita de vie: cultura de plante mama destinata pentru productía de
butasi portaltoi pentru altoire, butasi pentru inradacinare sau butasi (coarde) altoi.
4.Pepiniere (scoli de vita): culturi destinate producerii de vite pe radacini proprii sau
altoite.
5.Material de inmultire initial
6.Material de inmultire baza
7.Material de inmultire certificat
8.Material de inmultire standard
9.Masuri oficiale: luate de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale prin
autoritatile oficiale responsabile:
-Inspectia Nationala pentru Calitatea Semintelor (INCS)
-Inspectoarele Teritoriale pentru Calitatea Semintelor si a Materilului Saditor
(ITCSMS) si Laboratorul Central pentru Calitatea Semintelor si a Materialului
Saditor (LCCSMS)
-Autoritati oficiale fitosanitare
-Alta persoana juridica cu drept public sau privat actionand sub
responasabilitatea statului
10.Comercializare: vanzare, pastrare in vederea vanzarii, oferirea spre vanzare sau
orice cedare, furnizare sau transfer al materilului de inmultire.
Terenul destinat plantatiilor mama trebuie sa aiba un repaus de min 6 ani si dezinfectat
inatintea plantarii. Garantie maxima ca solul nu este infestat cu oraganisme
daunatoare, indeosebi nematozi.
Buna intretinere in cultura a campurilor pentru un control eficient privind puritatea
varietala.

Plantatiile de portaltoi, conditii:

-pe teren cu un repaus de min 6 ani
-distante min de izolare fata de o plantatie de vita de vie
-eliminarea butucilor infestati
-butucii debili sau atacati de organisme daunatoare dar nu de carantina, se marcheaza
si daca este posibil se trateaza
-rigurozitate in aplicarea lucrarilor de intretinere
-eliminarea coardelor de la butucii marcati si recoltarea apoi a celor vizate de
inspectori
Plantatiile mama furnizoare de coarde altoi, conditii:
- pe teren cu un repaus de min 6 ani
- distante min de izolare fata de o plantatie de vita de vie
-taierile aplicate trebuie sa asigure obtinerea de coarde bine maturate si cu diametru
corespunzator
-lucrarile de intretinere vor viza obtinerea de coarde altoi numai la categoria Standard si
secundar, productie de struguri
-eliminarea butucilor infestati
-butucii neautentici, debili sau atacati de organisme daunatoare dar nu de carantina, se
marcheaza si daca este posibil se trateaza
- eliminarea coardelor de la butucii marcati si recoltarea apoi a celor vizate de inspectori
Scolile de vite, conditii:
-pe teren cu un repaus de min 6 ani
- distante min 3m de izolare fata de o plantatie de vita de vie
-pe acelasi teren min 2 ani
-soiurile separate pe loturi etichetate
-lucrarile de intretinere vor viza obtinerea unui material de plantare viguros, sanatos si
bine maturat
-impuritatile neidentificate se elimina prin taiere de sub punctul de altoire
-recoltarea se face numai dupa avizul inspectorului oficial
-se pot produce si vite de 2 ani prin recoltare sau replantare
-in cazul utilizarii de amestecuri nutritive acestea trebuie sa fie libere de nematozi
 CONDITII PRIVIND MATERIALUL DE INMULTIRE
Conditii generale: -identitate si puritate varietala (clonala) (toleranta 1% pentru materilul
standard la comercializare);
-puritate tehnica 96%, se considera impur materialul:
-deshidratat total sau partial
-contorsionat sau ranit de grindina sau ger, strivit sau fisurat
-nematurat
-maturare buna a lemnului
-libere de boli sau daunatori
Conditii speciale: -vitele altoite provenite dintr-o combinatie a aceleiasi categori de material
de inmultire se clasifica la aceeasi categorie;
-vitele altoite provenite din o combinatie de diferite categorii de material
de inmultire se clasifica la cea mai scazuta categorie.
Calibrarea : -butasii portaltoi si altoi
-diametrul (nu la butasii erbacei): -butasi portaltoi si altoi pentru altorire: 6,5-12
mm, max la baza 15 mm;
-butasii portaltori sau altoi pentru inradacinare:
min la varf 3,5 mm
 -vitele inradacinate
-diametrul : minim 5 mm
-lungimea : - pentru vitele portaltoi inradacinate 30 cm
-pentru alti butasi inradacinati 20 cm
-radacinile : -min 3 radacini bine formate si bine repartizate radial
-talonajul : max 1 cm sub nod
-vite altoite
-lungimea : -tulpina min 20 cm
-radacinile : -min 3 radacini bine formate si bine repartizate radial
-sudura : -sudura uniforma si solida
-talonajul : -max 1 cm sub nod
 MARCAREA

A. Eticheta
A. Informatii cerute (obligatorii)
A. Norme CE
B. Tara de productie
C. Autoritate responsabila pentru certificare sau control si statul sau initialele statului
(ITCSMS sau LCCSMSM si RO)
D. Numele si adresa persoanei responsabile pentru sigilare sau numarul de identitate
E. Specia
F. Tipul materialului
G. Categoria
H. Soiul sau clona, altoi si portaltoi
I. Numarul de referinta al lotului
J. Cantitate
K. Lungimea , numai pentru butasii portaltoi pentru altoire
L. Anul de cultura
M. Referirea la pasaportul fitosanitar
Culoarea etichetelor:
-alba cu dunga violet pentru materialul Initial
-alba pentru materialul Baza
-albastra pentru materialul Certificat
-galben inchis pentru materialul Standard
Infiintarea plantatiilor
de vita de vie
9.STABILIREA DISTANŢELOR DE PLANTARE
Factori de care depinde densitatea de plantare:
-vigoarea soiurilor roditoare, a portaltoiului
-fertilitatea solului
-condiţiile climatice
-forma de conducere a butucilor
-încărcătura de ochi atribuită la tăiere
-direcţia de producţie
 Alegerea distanţelor de plantare în funcţie de:
-panta terenului
-fertilitatea solului
-vigoarea soiurilor
-posibilităţile de mecanizare
-pe soluri cu fertilitate scăzută sau mijlocie, pe pante
terasate 2,0 -2,2/1,0 -1,2 m
-pe soluri fertile, soiuri viguroase şi conducere înaltă: 3,0 -
3,6 /1,2 – 1,4m
-plantaţii de tip familial, întreţinere manuală, sau cu
motocultoare:1,5 -1,8/1,0-1,4 m
-rezultă densităţi de plantare cuprinse între 2 383 şi
6666 butuci/ha
(în funcţie de distanţele extreme de plantare 3,0
/1,4 m -1,5 /1,0 m)
 10. PICHETAREA TERENULUI
Obiective:
-obţinerea unor rânduri drepte, în continuare de la
o parcelă la alta, pentru asigurarea unor lungimi mari de lucru a
agregatelor
-atribuirea unor suprafeţe de nutriţie egale fiecărui
butuc
Picheţi: 0,5 – 0,6 m – 1,0 -1,2 m
Moment de execuţie:
-la sfârşitul iernii pentru plantările de primăvară
-la începutul toamnei pentru plantările de toamnă
 Elemente necesare:
-distanţele de plantare
-orientarea rândurilor
-pe pante mai mici de 4 % - N –S
-pe pante între 4 şi 12 -14 % -pe direcţia curbelor de
nivel
-pe terase - de-a lungul acestora
-sistemul de pichetat
Aparatură şi materiale:
-teodolit sau nivelă pentru ridicarea unor perpendiculare şi
trasarea unor aliniamente pe distanţe mari
-jaloane pentru trasarea aliniamentelor
-panglici de oţel pentru măsurat distanţe
-sârme marcate cu „D" şi „d”
 Tehnica pichetatului
-încadrarea terenului şi împărţirea lui în suprafeţe mai
mici, de formă dreptunghiulară sau pătrată, cu laturile de
maximum 100 de m

d1 – distanţa dintre rânduri; d2 –distanţa dintre viţe

pe rând
 11. PLANTAREA VIŢEI-DE-VIE
-perioada de plantare
-primăvara (martie – început de aprilie) –
temperatura în sol la 30 – 40 cm să fie de 7 - 10ºC
-pe solurile grele, reci – la început de mai
-toamna – pe terenuri bine drenate; se încheie
înainte de înregistrarea temperaturilor negative (avantaj: până în
primăvară se cicatrizează rănile; viţele intră mai devreme în
vegetaţie; se înlătură pericolul deprecierii viţelor stratificate peste
iarnă)
-pregătirea viţelor pentru plantare
-control riguros:
-se admit numai viţe sănătoase
-cu sudura de jur împrejur
-liberul de culoare alb – verzuie
-rădăcini alb – sidefii
 -Fasonarea viţelor

-Parafinarea viţelor
Plantarea obişnuită a viţelor
Săparea gropilor cu burghiul
Sondă hidraulică folosită
pentru plantarea viţei de
vie
Plantarea cu sonda hidraulică
Maşină de plantat viţă de vie cu orientarea pe direcţia rândului cu ajutorul
razelor laser; două persoane pot planta zilnic între 5000 şi 12000 de viţe.
Aparatură laser pentru trasarea automată a
rândurilor
Maşină de plantat pe două rânduri
Plantarea sub folie de polietilenă

neagră
LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE DIN PLANTAŢIILE TINERE
ANUL I DE LA PLANTARE
Lucrările solului:
-afânarea solului după plantare la 14 – 16 cm adâncime
-4 cultivaţii mecanice pe interval
-3 praşile manuale pe rând
-arătura de toamnă „în părţi”
-protejarea viţelor prin muşuroire
Controlul viţelor:
-în cursul lunii mai şi la început de iunie (de 2 ori)
-desfacerea şi refacerea muşuroiului, eventual prăfuire cu
un
insecticid (4 – 5 g/viţă)
Copcitul viţelor
1. mijlocul lunii iunie
 Legatul lăstarilor
-la 30 – 40 cm lungime de creştere a lăstarilor
-la 70 – 80 cm
Combaterea bolilor şi dăunătorilor
-mană
-făinare
-larvele cărăbuşului de mai, viermi sârmă
-acarieni
Irigarea şi fertilizarea
Folosirea îngrăşămintelor verzi
Completarea golurilor
Protejarea viţelor în timpul iernii
Întreţinerea lucrărilor antierozionale
Folosirea tuburilor din
plastic pentru
protejarea
viţelor tinere
LUCRĂRILE DIN ANUL AL II – LEA DE LA PLANTARE
Dezmuşuroitul şi arătura de primăvară
– „la cormană” – adâncimea de 14 – 16 cm
– în primăverile secetoase afânarea cu plugul cultivator
prevăzut cu
gheare de afânare
Tăierea în uscat şi copcitul viţelor

La forma joasă: La forma

semiînaltă
a – înainte de
tăiere şi înaltă: a –
înainte
b – după tăiere
 Plivitul şi legatul lăstarilor
– când lăstarii au 8 – 10 cm lungime; se păstrează 2 –3
Completarea golurilor
Lucrările de întreţinere a solului
Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Fertilizarea
Folosirea îngrăşămintelor verzi
Protejarea viţelor în timpul iernii
Instalarea mijloacelor de susţinere
– araci: 1,50 – 2,50 m lungime şi 2 – 5 cm grosime
– spalieri:
– stâlpi din beton de 2,4 m lungime, cu secţiunea la
bază de
10,3/7 cm la bază şi 7/6,3 cm la vârf
– stâlpi din lemn de 2,4 m lungime, cu grosimea de
Spalierul vertical monoplan Spalierul vertical monoplan
pentru conducerea joasă pentru conducerea
semiînaltă

Dispunerea alternativă a sârmelor de

o parte şi alta a stâlpilor
Ancorarea stâlpului fruntaş (a); Ancoră metalică cu rozetă:
detaliu (b) a – introdusă în sol; b – detaliu

Fixarea stâlpilor fruntaşi cu

ajutorul contraforţilor
Tratarea bazei stâlpilor de lemn cu sulfat de cupru 4 -
6%, timp de 8 – 15 zile
Fixarea stâlpilor fruntaşi de Ancorarea stâlpului fruntaş prin
la
fixarea unui al doilea stâlp spre
parcelele învecinate
exteriorul rândului

Prinderea sârmelor de stâlpii

mijlocaşi
cu bride (coliere) din sârmă: A -
A‘-
secţiune prin stâlp; a – vedere
Stâlpi din oţel
Diferite accesorii pentru fixarea sârmelor : bride şi
distanţiere
 TAIERI LA VITA DE VIE
Principalele tipuri de tăiere practicate în viticultura din România
Forma de conducere Sistemul de tăiere Tipul de tăiere
-joasă -scurt -de Teremia
-mixt -Guyot multiplu

-semiînaltă -scurt -Cordon speronat

-mixt -Guyot pe semitulpină
-Cordon Cazenave
-Guyot cu braţe înlocuite

-înaltă -mixt -Lenz Moser

-Guyot pe trunchi
-lung -Pergola raţională
Tăierea de formare (A) şi de fructificare (B) la tipul de
Teremia:
Tăierea de formare şi de fructificare la tipul Guyot
multiplu
Tăierea de formare şi de fructificare la tipul Guyot pe
semitulpină
Tăierea de formare şi de fructificare la cordonul Cazenave
a – înainte de tăiere; b – după tăiere
Tăierea de formare şi de fructificare la cordonul
speronat
a – înainte de tăiere; b – după tăiere
Tăierea de formare şi de fructificare la tipul Guyot cu braţe
înălţate cu înlocuire periodică
Foarfeci pneumatice
Foarfecă electronică
Tăierea mecanizată aplicată la Cortina dublă geneveză
 Tăierea de regenerare la butucii conduşi în formă joasă:
a – înainte de tăiere; b – regenerare parţială; c – regenerare totală