Balteș Nicoleta le 8 janvier 2021

Groupe 4

Examen

I.

Bordeaux, podul de piatră și cele 17 arcade ale sale

Construcția lui Claude Deschamps (1810-1822), podul de piatră numără 17 arcade în formă de toartă
și se întinde pe aproape 500 de metri (486,68 m conform anumitor surse).

O idee pe cât de persistentă, pe atât de eronată, ar dori ca numărul arcadelor podului (17) să se
aleagă în mod voluntar pentru a corespunde numărului de litere utilizate pentru a scrie „Napoleon
Bonaparte”. Dacă anecdota este plăcută și poate fi folosită ca mijloc mnemotehnic pentru reținerea
numărului de arcade, aceasta este totuși greșită. Numărul arcadelor îi corespunde pur și simplu celui
ce era necesar pentru a asigura stabilitatea podului față de curenții puternici ai râului Garonne. Cât
despre Napoleon, dacă el este cel care dorise construirea acestui pod, la sfârșitul lucrării, nu mai era
împărat.

Când vorbim despre podul „de piatră”, trebuie remarcat faptul că, în timp ce pilonii și arcele sunt,
efectiv, din piatră, bolțile conțin cărămizi care îi dau podului nuanța roșiatică. Piatra de temelie a fost
pusă în decembrie 1812, iar pe 1 mai 1822, zece ani mai târziu, podul de piatră a fost în cele din urmă
inaugurat.

Ciudat sau miraculos salvat de război!

Pentru o lungă perioadă de timp, singurului pod care traversa râul Garonne i s-a reproșat faptul că este
prea îngust. Decizia de a-l distruge și apoi de a reconstrui un alt pod în același loc fusese ridicată la un
nivel mult mai înalt în 1941. Prin urmare, nu-și datorează supraviețuirea decât războiului care a blocat
proiectul. Va fi extins totuși 13 ani mai târziu.

Dacă astăzi, șoferul nu este prea încântat că trebuie să treacă prin stația de taxare pentru utilizarea
autostrăzilor, trebuie să se recunoască faptul că procesul nu este nou. Astfel, și până în 1863, pasajul era
plătit atât de pietoni, cât și de călăreți. Nu se vorbea încă de franci și chiar mai puțin de euro, dar totuși
trebuia să plătim un ban când eram pietoni și 5 când eram călăreți. Taxa creștea pentru trăsuri și alte
echipaje.

II.

En quelques mois, des transformations inimaginables ont eu lieu, imaginées comme des moyens
temporaires d'arrêter la maladie, mais qui, de manière inattendue et extraordinaire, ont renforcé la vie
médicale en Roumanie. Nous avons négligé de nombreuses irrégularités et lacunes, mais nous n'avons
pas pu le faire aussi pour l'épidémie, car son regard nous suivait, en exhortant les tous, le personnel
médical, les hôpitaux avec leurs dirigeants, les malades, à faire un pas en avant.
Le changement le plus bénéfique dans le système médical causé par la pandémie a été produit au
niveau de l'une de ses composantes essentielles, mais jamais incluse dans aucune évaluation. Il s'agit de
l'esprit du système médical. S'adapter, se battre jusqu'au bout, trouver la force, rester humain,
communiquer, tous ces verbes font bouger d'une manière affective la médecine roumaine d'aujourd'hui,
devenant des principes vivants de l'organisme médical. Le ton qui a dominé l'acte médical à la fin de
2020 était inimaginable au début, car avec cette maladie il aurait apporté les instruments nécessaires
pour pouvoir obtenir les intonations correctes aujourd'hui.