Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
R. Zafiu:
- limbajul legii;
- limbajul oratoriei judiciare;
- limbajul ştiinţelor juridice (interferența dintre stilul j-a și stilul științific);
- limbajul publicistic şi didactic (de popularizare) (interferența dintre stilul j-a și cel publicistic)
- limbajul administrativ (concret; clişeizat; redus la formulare; descriptiv; enumerativ)
• Textul de lege
(sunt marcate cu italice elementele lexicale care evidențiază caracterul conservator al textului
de lege)
- prezentul generic, prescriptiv - şi viitorul (vezi exemplele de mai sus; Fapta este
săvârşită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fă ră
temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă);
- numeroase construcţii gerunziale (nu îl acceptă , socotind fă ră temei că nu se va
produce; câ nd cineva, împărtăşind o credinţă comună şi invincibilă , a considerat că o persoană
are un anumit drept; instanţa judecă torească , ţinând seama de împrejură ri, va putea hotă rî...;
având în vedere);
- frecvența mare a infinitivului (Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani:
a) fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie...; b) fapta de a produce,
vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă , fă ră drept...)
- frazele complexe, arborescente (subordonate condiționale, temporale, relative, de cauză , scop,
concesie etc.), pot alterna cu enunțurile scurte (de ex., Tentativa se pedepsește.);
- în dreptul penal, în frază se pot menționa: infracțiunea, agentul, partea vă tă mată ,
instrumentul, circumstanțele, finalitatea, consecința, sancțiunea:
Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori
psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii
sau mă rturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este
bă nuită că l-a comis, ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru
oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci câ nd o asemenea durere sau
astfel de suferinţe sunt aplicate de că tre un agent al autorită ţii publice sau de orice altă persoană care
acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţă mâ ntul expres sau tacit al unor asemenea
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. (Tortura, art. 267)
- modalizatori: a trebui („Deciziile adoptate de autoritatea vamală în scris trebuie să
menționeze motivele pe care se întemeiază ...”), a fi necesar („autoritatea vamală informează
solicitantul... cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei”), a
fi permis („Compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisă numai în
cazul încetă rii contractului individual de muncă”)
- preferința pentru coordonarea disjunctivă (vezi art. 267 Tortura - „aceasta sau o terţă persoană l-a
comis ori este bă nuită că l-a comis, ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau
pentru oricare alt motiv ... atunci câ nd o asemenea durere sau astfel de suferinţe...”; „Fapta este săvâ rşită
din culpă câ nd autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă , socotind fă ră temei că nu se
va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă . Culpa este gravă atunci câ nd
autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă ...”)
• Dezvoltarea unor cadre sintactice fixe (numă r finit de scheme,
formulare etc.)
• Fraze ramificate
Art. 11 Clasarea, scoaterea de sub urmă rire, încetarea urmă ririi penale, achitarea și încetarea
procesului penal
Câ nd se constată existența vreunuia din cazurile prevă zute în art. 10:
1. În cursul urmă ririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din
oficiu, dispune:
a) clasarea, câ nd nu există învinuit în cauză ;
b) scoaterea de sub urmă rire, în cazurile prevă zute în art. 10 lit. a)-e), câ nd există învinuit sau
inculpat în cauză ;
c) încetarea urmă ririi penale, în cazurile prevă zute în art. 10 lit. f)-h), i) și j), câ nd există
învinuit sau inculpat în cauză .
2. ...
Tră să turi lexicale și semantice
• Definitorii pentru stilul juridico-administrativ (Irimia 1986: 239-240):
• - univocitatea semantică a cuvâ ntului (termeni specifice stilului j-a + termeni care se
regă sesc și în limba literară comună ; termenii care în limba literară comună sunt
polisemantici – în textele j-a, sunt monosemantici);
• - caracterul funcțional al diferențierilor semantice (decizie≠ hotă râ re, învinuit ≠
inculpat);
• - constituirea unor dominante lexicale (frecvența mare a unor termeni);
• - concentrarea maximă a vocabularului (numă r restrâ ns de termeni, cu frecvență
mare);
• - caracter relativ stabil al vocabularului;
• - organizarea specifică a vocabularului.
• Structura vocabularului (Irimia 1986: 241-243)
- elemente populare (unele arhaice): a dobândi calitatea de membru, a
îngrădi un drept; a ocroti; a săvârși o infracțiune etc.;
- elemente neologice: instanță, diferend, decizie, jurisdicție, litigiu,
recuzabil, inculpat, recidivă etc.
Codul metalingvistic specific:
- terminologia specifică (elemente neologice – curatelă, curator, a abroga,
minută, culpă, autoritate tutelară etc.; termeni vechi româ nești –
împricinat, plângere, strămutare, înscris etc.);
- termeni care se regă sesc și în limba comună , dar în textele j-a au un
sens specific (neologice – a ratifica, a denunța, minoritate, circumstanțe;
vechi sau populari – vătămat/ă, a vătăma, a dojeni etc.);
+
- termeni supratextuali (articol, alineat, paragraf, literă, capitol, secțiune);
- termeni suport (faptă, persoană, măsură, infracțiune);
- unită ți perifrastice (a aduce la cunoștință, a pune în libertate, a exercita
calea de atac, a pune în mișcare acțiunea penală, a dobândi calitatea
de...).
Stoichițiu Ichim 2001
Terminologia j-a:
- termenii se caracterizează prin univocitate, precizie și monoreferențialitate;
- relația dintre vocabularul j-a și vocabularul general:
a) specializarea – cuvinte din vocabularul general trec în vocabularul
specializat j-a, dobâ ndit statut de termeni (cu semnificație unică , independentă
de context);
b) determinologizare – termeni din vocabularul j-a ajung în vocabularul
general, iar în vocabularul general sunt întrebuințați cu sens figurat;
- două tendințe contradictorii pentru vocabularul j-a: tehnicitate vs.
accesibilitate; precizie vs. suplețe
Straturi lexicale
•termeni juridici strict specializați: erede, comodat, dol, succesiune;
expresii latinești cu circulație internațională : mala fide, in personam,
in rem, dies a quo etc.;
•termeni preluați din alte terminologii (economică , medicală ,
militară etc.), în funcție de domeniul vizat de textul de lege:
aeronavă, coliziune, stare de ebrietate, substanțe stupefiante,
toxicoman, balizaj, sabotaj, șenal etc.;
•cuvinte din vocabularul general care au devenit termeni juridici:
-cu accepțiuni tehnice riguroase: tăcere, vizită;
-cuvinte și expresii cu sensuri „flexibile”: pericol social, liniște
publică, bună credință, rea credință.
❖Polisemia externă (în relația dintre vocabularul juridic și
vocabularul general)
- identitate totală de sens (neologisme: circumstanță, consecință,
legal, infracțiune, minor, a sancționa etc.; cuvinte vechi sau
populare: făptuitor, bănuit, tăinuire, poprire etc.);
- identitate parțială (restrâ ngerea sensului: abatere, apărător, parte,
martor, scuze; extinderea sensului: teritoriu, arme, rude apropiate);
- figuri semantice lexicalizate (catacreze: fructe (produse care derivă
din folosirea unui bun fă ră a diminua substanța acestuia),
termenul curge..., stingerea unei obligații/datorii etc.);
- termeni trecuți din vocabularul specializat în cel general (cu sens
derivat; lă rgire semantică ; dezvoltarea unor sensuri figurate:
divorț, dosar, proces, faliment, rechizitoriu, sentință etc.)
❖Polisemina internă (în aceeași ramură /în ramuri juridice diferite)
Ex. rude: în Codul Penal - „rude apropiate” (copii, pă rinții, nepoții, soții); în
codul familiei: rudenie firească (de sâ nge); rudenie rezultată prin înfiere;
rudenie prin alianță .
- Polisemia coerentă = relații semantice logice și transparente: raporturi de
derivare semantică de tip concentric (sensurile acoperă în succesiunea lor
toate nivelurile domeniului referențial: succesibil, obligație, terț); de
complementaritate: sens abstract/sens concret: alibi; sens intelectual/sens
material: despăgubire; sensuri paralele; sens generic/sens specific: înscris;
vs.
- polisemie „dezordonată” (rezultat al unor relații de sens mai puțin logice și
transparente): juxtapunere de sensuri distincte (absorbție); intersectare a
sensurilor (procedură); „dispersia” sensurilor: material≠formal (drept penal
material); material≠moral (complicitate materială ); simplu≠calificat (furt
simplu), simplu≠organizat (criminalitate simplă ), simplu≠complex
(participație simplă )
• Modalită ți de rezolvare a polisemiei
- utilizarea termenilor în contexte juridice bine determinate;
- inserarea în unită ți sintagmatice cu semnificație juridică : carte
funciară, viciu procedural, stingerea acțiunii penale etc.;
- redefinirea în textul legislativ sau în dicționare de specialitate.
Vocabularul
•compunere:
-sintagme: complet de judecată, buletin de identitate, azil diplomatic, nuda
proprietate;
-compuse cu prefixoide: cvasiuzufruct, automutilare, cvasidelict;
•derivare:
-sufixare: nume de agent (-tor, -ar, -ist) – asigurator, beneficiar, recidivist;
nume de acțiuni (-itate) – minoritate, solvabilitate; sufixe adjectivale (-bil,
-oriu, -iv, -al) – anulabil, inalienabil, derogatoriu, constitutiv, notarial,
succesoral;
-prefixare: ne-/im- (in-);
•schimbarea valorii gramaticale: substantivizarea adjectivului, adjective
participiale;
•calcuri – calcuri frazeologice: abuz de încredere, abuz de putere, legitimă
apărare, caz de forță majoră etc.