Bazele Medicinei Interne – IV.

Bolile aparatului digestiv

GASTRITELE

Definitie
Gastritele sunt afecţiuni gastrice acute sau cronice, caracterizate prin leziuni de
tip inflamator, provocate de diverşi factori etiologici şi patogenici, putând fi
asimptomatice sau cu expresie clinică nespecifică.
Gastropatiile constituie un grup de leziuni ale mucoasei gastrice, dominant
epiteliale şi/sau vasculare (de stază sau ischemice), dar cu o componentă inflamatorie
absentă sau minimă, spre deosebire de gastrite.

Clasificare
Clasificarea gastritelor se face după mai multe criterii:
1. Clinico-evolutive
A. Acute. Evoluţia lor se face spre vindecare sau spre cronicizare. Majoritatea se
autolimitează şi se vindecă spontan.
B. Cronice. Sunt inflamaţii de lungă durată, putându-se vindeca sub tratament sau
evolua, indiferent de tratament.
C. Specifice. Sunt forme speciale de gastrită cu leziuni histopatologice specifice, cu
localizare primară sau secundară gastrică.

2. Endoscopice
A. Forme endoscopice de gastrite:
- Eritematos exudativă
- Maculă erozivă
- Papulă erozivă
- Atrofică
- Hipertrofică
- Hemoragică
B. Clasificare după extindere
- Antrală – tip B – infecţie cu H Pylori
- Fundică – tip A – autoimună (anemie Biermer)
- Multifocală – atrofică tip A, B
- Totală (pangastrită)

3. Histologice
A. Gastrita acută se caracterizează prin prezenţa a numeroase neutrofile localizate
intraepitelial, în lamina propria sau agregate în lumenele glandulare (abcese criptice).
B. Gastrita cronică, caracterizată prin prezenţa de limfocite imunocompetente şi
plasmocite secretante de imunoglobulină G, M şi A. Ea evoluează în câteva decade
spre gastrită atrofică. Gradele de activitate depind de prezenţa neutrofilelor şi gradul
de infiltrare în profunzime. Activitatea uşoară se caracterizează prin prezenţa de
neutrofile numai în lamina propria. În activitatea moderată, neutrofilele sunt în
foveolele gastrice iar densitatea lor este foarte mare. Gradul de activitate este sever
atunci când neutrofilele sunt prezente intraepitelial. Gastrita cronică este inactivă
atunci când lipsesc neutrofilele.
C. Gastrita atrofică reprezintă stadiul ultim al evoluţiei gastritei cronice şi se
caracterizezaă prin dispariţia glandelor oxintice cu distorsiunea reţelei de reticulină.
Infiltratul inflamator invadează întreaga grosime a peretelui. Examenul histopatologic
trebuie să menţioneze prezenţa sau absenţa metaplaziei intestinale.

Clasificarea gastritelor cea mai sintetică şi actuală a avut loc in 1990 la Sydney cu
ocazia Celui de-al IX-lea Congres Mondial de Gastroenterologie. Este vorba de “Sistemul
Sydney”, care se vrea o clasificare atotcuprinzatoare a gastritelor. Sistemul cuprinde o
sectiune endoscopica cu trei subdiviziuni: topografia, tipul leziunilor si categoria
endoscopica de gastrita si o sectiune histologica, care la randul ei include etiologia,
topografia, formele de gastrita, precum si cele doua tipuri de leziuni histologice:
13
 Bazele Medicinei Interne – IV. Bolile aparatului digestiv

cuanficabile (gradate) si necuantificabile (negradate). Din contextul lezional lipsesc

metaplazia pseudopolipoida si displazia.
Desi lipsesc datele clinice si ancheta factorilor de risc, “Sistemul Sydney” permite
elaborarea unui diagnostic mai cuprinzator prin prelucrarea datelor endoscopice,
histologice si etiologice.
Grading-ul leziunilor histologice ale gastritelor după sistemul Sidney se referă la
următoarele 6 caracteristici histologice, pentru fiecare existând gradarea în uşor,
moderat şi sever:
- inflamaţia acută – neutrofile
- inflamaţia cronică – limfoplasmocite
- activitatea – infiltrat polimorfonuclear
- atrofia – pierderea glandelor specializate
- metaplazia intestinală
- Helicobacter Pylori
Redăm mai jos reprezentarea schematică a sistemului Sidney de clasificare a
gastritelor.

4. Etiologice. Clasificarea gastritelor se face după următoarele etiologii posibile:

A. Infecţioasă:
- Bacterii: H Pylori, Helicobacter Heilmannii, Streptococ alfa-hemolitic, Stafilococ,
Proteus, E. Colli, BK, Treponema Palidum
- Virusuri: Citomegalo-virus, Herpes-virus
- Fungi: Candida
- Paraziţi: Strongiloides, Toxoplasma
B. Autoimună: Gastrită atrofică cu anemie Biermer
C. Medicamentoasă: AINS
D. Specifică: Boala Crohn, gastrita eozinofilică, gastrita limfocitară.

GASTRITA CRONICĂ H.PYLORI POZITIVĂ

Este gastrita de tip B, definită prin inflamaţia mucoasei gastrice predominant
antrală indusă de H.Pylori.
Gastrita antrală se asociază cu HP în 70% până la 95% din cazuri.
H.Pylori este o bacterie gram negativă spiralată, localizată în stomac sub stratul
de mucus.
Mecanismul patogenetic de producere a leziunilor gastrice este legat de
particularităţile bacteriei şi de echipamentul enzimatic având ca efect final un răspuns
imun al gazdei (local şi sistemic) faţă de diferite structuri proteice ale bacteriei. Anticorpii
faţă de proteinele secretate de HP cu rol de protecţie par a fi implicaţi în patogeneza
gastritei.

14
 Bazele Medicinei Interne – IV. Bolile aparatului digestiv

Aspectul macroscopic este de congestie difuză sau peteşială predominant antrală

cu eroziuni acute sau cronice, la 25% apare o gastrită nodulară.
Microscopic se observă un infiltrat cu polimorfonucleare, afectarea criptelor
gastrice, apariţia unor agregate cu foliculi limfoizi şi reducerea mucusului din celulele
epiteliale.
Din punct de vedere evolutiv, se descrie o gastrită cronică activă (cu infiltrat bogat
de polimorfonucleare) şi o gastrită cronică inactivă (predomină mononuclearele).
Simptomatologia clinică este nespecifică şi se suprapune cu cea a dispepsiei non-
ulceroase. Pot apărea epigastralgii, greţuri, vărsături. Aceste simptome dispar doar după
tratamentul de eradicare.
Diagnosticul gastrite tip B se face prin endoscopie cu evidenţierea gastritei şi
totodată efectuarea unei biopsii şi prin evidenţierea prin diferite tehnici a bacteriei HP.
Evoluţia gastritei se poate face spre gastrită cronică atrofică, ce poate evolua
ulterior spre metaplazie intestinală, displazie şi în final cancer gastric sau limfom
nonHodgkinian.
Tratamentul este tratamentul de eradicare standard al infecţiei cu HP (vezi
tratamentul ulcerului).

15