Manuale.

edu=Portocaliu; ; SNWeebly=Albastru;
ROMedic=VerdeCSID=Rosu; fiziologie=Gri; UMF=Albastru
deschis
Sistemul Nervos Vegetativ (SNV) sau sistemul nervos autonom
reglează activitatea organelor interne, (viscerelor) la vertebrate.
Denumirea de sistem nervos autonom provine de la psihologul
britanic John Newport Langley și se datorează faptului că nu
poate fi controlat în mod conștient (voluntar) de un individ
neantrenat. 
  
 Împreună cu sistemul nervos somatic, care cuprinde toate
structurile nervoase dedicate interacțiunii cu mediul exterior,
asigură echilibrul organismului cu condițiile variabile de mediu și
mobilitatea mușchilor, alcătuiește sistemul nervos. 
Sistemul nervos autonom sau sistemul nervos vegetativ nu se afla
sub control constient si influenteaza procese precum frecventa
cardiaca, digestia, respiratia, salivatia, transpiratia, dilatarea
pupilei, mictiunea sau excitatia sexuala.
[2] Contractia sau relaxarea muschilor, precum si secretiile
glandulare sunt expresia evidenta a activitatii functionale a
sistemului nervos. Sistemul motor somatic inerveaza musculatura
striata, in timp ce sistemul nervos autonom influenteaza
activitatea muschilor netezi, muschiului cardiac si a glandelor.
[1] Daca ceva este in neregula in cadrul acestui sistem, apar
abateri de la functionarea normala a cordului, tulburari ale
presiunii arteriale, dificultati in respiratie si deglutitie, disfuctie
erectila la barbati. [3]
Sistemul nervos vegetativ controlează funcțiile importante vieții
organismului (funcțiile vitale), că de exemplu: activitatea
cardiaca, presiunea sanguină, procesul de digestie și procesul de
schimburi între organism și mediu. De asemenea, acest sistem
nervos mai poate coordona alte organe că organele sexuale sau
mușchii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate
influența sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.

Anatomie
Sistemul nervos autonom (SNA) este componenta viscerala a
sistemului nervos si consta din neuroni localizati atat la nivelul
sistemului nervos central (SNC), cat si a sistemului nervos
periferic (SNP), iar functiile sale sunt strans integrate cu cele ale
sistemului nervos somatic (SNS). [4]
SNS se exprima prin ajustarea activitatilor musculare
coordonate, asociate cu mentinerea posturii si miscarile fazice, la
mediul extern, iar in ceea ce priveste SNA se poate sustine ca rolul
general al acestuia este de a influenta acele activitati viscerale,
care au loc cu scopul de a mentine stabilitatea in cadrul mediului
intern.
Aceste doua sisteme nu functioneaza independent, ci
interactioneaza in anumita masura. De exemplu, SNA este
implicat in mentinerea tensiunii arteriale, in raport cu cerintele
organismului, precum si in mentinerea temperaturii corpului
constante.
Cand organismul inregistreaza o scadere a temperaturii, SNS
raspunde prin generarea de caldura prin contractia musculaturii
scheletice, iar in acelasi timp, SNA stimuleaza constrictia vaselor
de sange cutanate pentru a reduce pierderile de caldura. In
general, SNS reactioneaza rapid la stimuli, iar raspunsul SNA
intarzie sa apara un anumit interval de timp. [1]
 Caile aferente ale sistemului nervos autonom se aseamana cu
caile aferente ale SNS in multe privinte. Procesele periferice trec
prin ganglionii sau plexurile vegetative, si posibil prin unii nervi
somatici. [4] Corpii neuronilor (unipolari/pseudounipolari) sunt
localizati in ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni sau spinali, iar
procesele lor centrale acompaniaza fibrele aferente prin nervii
cranieni sau radacinile dorsale ale nervilor spinali catre SNC,
unde stabilesc conexiuni care mediaza reflexele vegetative. [4][5]

Caile eferente ale sistemului nervos autonom difera de

echivalentele lor din SNS in ceea ce priveste faptul ca primele
mentionate sunt intrerupte de sinapse periferice, distingandu-se o
secventa de cel putin doi neuroni intre SNC si structura tinta:
neuronii preganglionar si respectiv, postganglionar.
Corpii neuronilor preganglionari sunt localizati in nucleii din
trunchiul cerebral si in coarnele laterale ale maduvei spinarii.
Axonii lor, care sunt de obicei mielinizati, ies din SNC prin
anumiti nervi cranieni si spinali si ajung in ganglionii periferici
unde fac sinapsa cu neuronii postganglionari.
Marea majoritate a axonilor neuronilor postganglionari sunt
nemielinizati. Neuronii postganglionari sunt mai numerosi decat
cei preganglionari, astfel incat un neuron preganglionar poate
realiza sinapse cu 15-20 neuroni postganglionari, ceea ce
argumenteaza distributia larga de efecte vegetative.

Sistemul nervos autonom are trei mari componente care difera

prin structura si organizarea lor: simpatic, parasimpatic si
enteric.
Majoritatea structurilor inervate de SNA primesc atat fibre
simpatice cat si parasimpatice, iar sistemul nervos enteric este o
retea de neuroni intrinseca peretelui tractului gastrointestinal.
 Larg raspandit si demult acceptat este faptul ca sistemele
nervoase simpatic si parasimpatic sunt functional antagoniste,
deoarece prin stimularea eferentelor acestora, structurile tinta
afiseaza efecte opuse.
Relatia dintre simpatic si parasimpatic
• Reciproca sau antagonista
- Simpaticul stimuleaza si parasimpaticul inhiba
- Ex frecventa cardiaca
- Parasimpaticul stimuleaza si simpaticul inhiba
- Ex motilitatea gastro-intestinala
• Complemetara – defecatie, mictiune,
- Simpaticul pentru umplere
- Parasimpaticul pentru golire
- Erectie (PS)- Ejaculare (S)

De asemenea, este cunoscut si faptul ca reactiile simpatice sunt

raspunsuri in masa, in timp ce reactiile parasimpatice sunt de
obicei mult mai localizate. Un concept mai cuprinzator sustine ca
cele doua seturi de neuroni constituie un sistem integrat
responsabil de medierea reglarii nervoase a functiilor viscerelor si
homeostatica.
In general, activitatea simpaticului consta in constrictia
arterelor cutanate, ce duce la intensificarea fluxului sangvin
distribuit inimii, muschilor si creierului, accelerarea ritmului
cardiac, cresterea presiunii sanguine, contractia sfincterelor si
deprimarea peristaltismului, toate aceste fenomene contribuind la
mobilizarea si utilizarea rezervelor energetice cand organismul
este supus unor activitati intense, care le necesita.
Activitatea parasimpaticului consta in decelerarea ritmului
cardiac, precum si in cresterea activitatii peristaltice si glandulare
intestinale, fenomene ce ar putea fi considerate conservatoare de
rezerve energetice.

Conceptul clasic al neurotransmisiei vegetative sustine ca

neuronii preganglionari ai ambelor sisteme, simpatic si
parasimpatic, sunt colinergici, precum si neuronii parasimpatici
postganglionari, in timp ce neuronii simpatici postganglionari sunt
noradrenergici.
Descoperirea neuronilor care nu utilizeaza acetilcolina sau
noradrenalina in calitate de transmitator primar, precum si
recunoasterea mai multor substante la acest nivel, care indeplinesc
criteriile pentru un neurotransmitator sau neuromodulator, au
complicat foarte mult conceptele neurofarmacologice din SNA.
Astfel, substante precum adenozin 5’-trifosfatul (ATP),
numeroase peptide si oxidul nitric au fost descrise ca fiind
implicate in mecanismele de semnalizare celulara in cadrul
acestui sistem. La nivelul fibrelor simpatice au fost identificati in
calitate de cotransmitatori principali ATP-ul si neuropeptidul Y,
la nivelul fibrelor parasimpatice - polipeptidul intestinal vasoacitv
(VIP), iar la nivelul sistemului enteric - ATP, VIP si substanta P.
[4]

Sistemul nervos simpatic

Trunchiurile simpatice sunt doua lanturi de ganglioni nervosi
care se intind, de fiecare parte a coloanei vertebrale, de la baza
craniului pana la coccis.
Ganglionilor li se alatura nervii spinali prin intermediul
ramurilor comunicante albe si cenusii.
Axonii preganglionari se alatura trunchiului prin ramurile
comunicate albe, iar axonii postganglionari parasesc trunchiul
prin ramurile cenusii.
La nivelul gatului, fiecare trunchi simpatic se gaseste posterior
de teaca carotidiana si anterior de procesele transverse ale
vertebrelor cervicale.
In regiunea toracica, trunchiurile sunt anterior de capetele
coastelor, in abdomen se gasesc anterolateral de corpii
vertebrelor lombare, iar in pelvis stau anterior de sacrum si
medial de orificiile sacrate anterioare.
Anterior de coccis, cele doua trunchiuri se intalnesc intr-un
ganglion terminal, median, nepereche.
Cititi mai multe despre Sistemul nervos simpatic aici...
Din SNSimpatic
Ganglionii simpatici cervicali sunt de obicei redusi la 3, prin
fuziune. In rest, se disting 10-12 (deseori 11) ganglioni toracici, 4
ganglioni lombari si 4-5 ganglioni in regiunea sacrata.
SNV Simpatic Sistemul simpatic este componenta vegetativa a
sistemului nervos periferic prin care se realizeaza controlul
visceral pentru a pregati organismul in a raspunde rapid si
corespunzator la o activitate musculara intensa sau la o situatie
de stres, raspuns adesea numit reactie de lupta sau fuga.
• Midriaza
• Vasoconstrictie mucoasei
si decongestia (scade
secretia nazala)
• Sudoratie
• Creste frecventa cardiaca
• Vasoconstrictie
• Creste presiunea arteriala
• Scade motilitatea tractului GI
• Contractia sfincterelor
• Creste tonusul muscular

Eferentele vegetative simpatice -neuronii vegetativi din MS din

coarnele laterale Fibre slab mielinizate radacina anterioara a
nervilor spinali ramura comunicanta alba lant simpatic
paravertebral:
• Ggl simpatici paravertebrali: – 3 cervical cervicali –superior:
neuroni postggl asigura superior: neuroni postggl asigura
inervatia simpatica a capului, - mijlociu si inferior: inervatia
inimii, – 11 sau 12 toracali: inervatia simpatica a inimii,
plamanilor si bronhilor, – 4 sau 5 lombar, – 4 sau 5 sacrali – 1
coccigian.
Organizarea lantului simpatic paravertebral

Lantul paravertebral simpatic

Fibrele preganglionare simpatice in lantul paravertebral:
- fac sinapsa cu neuronii din ggl paravertebral
- urca sau coboara prin lantul paravertebral si fac sinapsa in ggl
- traversarea lantului ggl spre ggl simpatic prevertebral si
formeaza :
- Nervi splahnici (marele si micul splahnic-toracal si nervi
splahnici lombari)
- Se termina in MSR.
Dupa realizarea sinapsei fibrelor preggl cu neuronii postggl din
lantul simpatic paravertebral:
- fibre amielinice  ramura comunicanta cenusie  nervii spinali 
piele si vase de sange
- fibre amielinice  ramuri periarteriale in regiunea cefalica
- fibre amielinice  nervi simpatici

Sistemul nervos parasimpatic

Corpii neuronilor parasimpatici preganglionari sunt localizati in
anumiti nuclei ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral si in
materia cenusie a segmentelor S2-4 ale maduvei spinarii. Astel,
fibrele eferente, mielinizate, emerg din SNC doar prin nervii
cranieni III, VII, IX si X si prin nervii spinali S2-4. Neuronii
parasimpatici preganglionari sunt colinergici.
Cititi mai multe despre Sistemul nervos parasimpatic aici...

Sistemul nervos enteric

Sistemul nervos enteric este un mini sistem nervos ce consta din
doua plexuri de neuroni: (1) plexul mienteric (Auerbach) localizat
intre straturile intern circular si extern longitundal ale tunicii
musculare si (2) plexul submucos (Meissner) localizat in
submucoasa, la nivelul interfatei acesteia cu stratul intern
circular al muscularei.
Cititi mai multe despre Sistemul nervos enteric aici...