MAREA

NEAGRA
  este întinderea de ape din bazinul geomorfologic denumit pontic, unul
din bazinele complexului tectonic tethysian, el însuși parte a orogenezei
alpino-himalayene, din care fac parte și munții care o mărginesc la nord
(în Crimeea), la nord-est (Caucazul) și la sud (lanțurile pontice). Este
situată între Europa și Asia, având ca state
riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia.
 Prin strâmtoarea Kerci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea
Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele de Marea Egee și deci
de Marea Mediterană. Marea Neagră este, din punct de
vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de
aspecte unice în lume : ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare
pe litru față de 34-37 în alte mări și oceane), stratificare între apele de
suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen
denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe
specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult,
în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
 Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc
punct se află la circa 2212 m sub nivelul mării în apropiere
de Ialta. Mareele sunt în general de mică amplitudine (circa 12 cm).
HIDROLOGIE
Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături
externe - prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele -
cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de
către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și
existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva
sensului acelor de ceasornic. Temperatura apei variază la suprafață: vara
până la 29 de grade Celsius care ajung iarna până la 0 grade Celsius. Lumina
pătrunde în largul mării la o adâncime de 150–200 m. Oxigenul este inexistent
la adâncime [CO2,H2S]. Curenții au intensitate redusă pe verticală și mai
mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării vremii, pot apărea
valuri care ating 5–10 m.
Fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră
Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele
sunt Casimcea, Dunărea, Nistrul, Niprul, Bugul și Kubanul. În Asia Mică principalele ape care se
varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac și Ieșil-Irmac. Alte ape care se varsă în
Marea Neagră sunt Cioruhul în Armenia, Rionul în Georgia, Provadia și Camcia în Bulgaria etc.
Un aport mare de ape este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov. Pe de
altă parte, în august 2010, grup de cercetători britanici de la universitatea din Leeds au studiat
sub partea de nord-vest a Mării Negre o importantă scurgere de apă freatică dulce, al cărei debit
este de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei. Scurgerea de apă freatică se găsește
aproximativ sub valea Carasu, provine parțial și din Dunăre, și ajunge în mare, prin nisipul de la
fund, în largul Constanței, oraș ale cărui puțuri de captare prelevează o parte din ea. Dacă s-ar
afla la suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de
vedere al debitului.. Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de metri și pe o lărgime de peste 800
de metri, iar viteza apei ajunge la 6,5 kilometri pe ora.

Fauna
De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât în cantități neglijabile. Există
totuși microorganisme care folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen
sulfurat și dioxid de carbon. Ele formează un biosistem anaerob care se apropie tot mai mult de
suprafață. Biologii se tem că Marea Neagră ar putea deveni o mare moartă, sulfuroasă.
Numărul delfinilor a scăzut de la 1,5 milioane de exemplare, în anii 1950, până la câteva zeci de
mii de exemplare, în 2006.
Delfini in portul Batumi
ECOSISTEMUL
Face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apă sărată. Din punct de vedere al
salinității, Marea Neagră se împarte în:

 zona de suprafață;
 zona de adâncime;
Sub aspect biocenotic găsim trei zone:

 zona litorală;
 zona pelagică;
 zona abisală.
Biocenoza cuprinde alge inferioare, alge verzi, brune și roșii. Animalele sunt reprezentate prin
viermi, moluște, pești iar în atmosfera apropiată păsări și pescăruși.