Particularitățile unui text narativ din creația lui Ion Creangă ( basm cult)

In basmul lui Creanga , Harap-Alb, este personajul principal, rotund si dinamic,

deoarece suferă transformari majore fata de momentul inițial. 
Cea care il caracterizeaza direct este Sfanta Duminica care de prima data il
numeste "luminate craisor". Prima reacție este decizia deoarece ii spune tatălui sau "
da-mi voie sa ma duc pe urma fraților mei, dar inapoi nu m-oi întoarce sa stiu bine ca
m-oi întâlni si cu moartea in cale". Comportamentul sau il transforma intr-un personaj
realist si cam impulsiv, il lovește pe cal cu frâul in cap, dar înțelege apoi ca a gresit,
atunci cand este purtat in slava cerului. Este înțelept si-i spune calului "de mi-i duce
ca gândul tu mi-i prapadii, iar de mi-i duce ca vântul tu mi-i folosi". Asculta cuvintele
tatalui dar atunci cand ajunge in codru se teme de primejdii si incalca interdictia
tatălui, se lasa păcălit de șpan fiind dus la fântână, fiindcă e un neinitiat, boboc in
felul sau la trebi de astea. Vede moartea cu ochii fiind amenințat de span : " Pui de
vipera, chiar acum as putea sa te omor", dar accepta sa fie rob "pana cand i-i muri si
iar i-i învia". 
Un element de caracterizare indirectă il reprezintă numele. Acesta este un
oximoron Harap sugerând sclavul, robul, iar Alb stăpânul, nobletea, dar pe de alta
parte numele poate simboliza binele si răul, viata si moartea. Fetele împărațiului
Verde il caracterizeaza si ele direct pentru ca atunci cand șpanul il palmuieste ele
considera ca Harap-Alb are o înfățișare mai placuta si seamănă mult mai omenos.
Imparatul Verde fara sa stie ii apreciază curajul " sa am eu o slugă ca aceasta nu i-as
trece pe dinainte", însă șpanul nu e niciodata mmultumit, aducandu-l in pragul
disperăriri. Din nou Sfântă Duminica il incurajeaza "nu te-as fi crezut asa slab de
înger, esti mai fricos Decat o femeie". Ea il ajuta sa înțeleagă ca aceste încercări il vir
determina sa fie un bun conducător, dar deocamdată își arata fidelitatelă fata de
șpan.
O trăsătură importanță a personajului o reprezintă grija fata de micile viețuitoare,
bunătatea, elprimind de la albine si de la furnici cate o aripa. Sociabil si prietenoe ii
accepta pe cei 5 uriasi, glumeste cu ei si le mulțumește pentru ajutor. 
In cele din urma este binecuvantat si de imparatul Roșu " daca m-a fost ea vrednică
sa va rapuie capul, fii tu macar vrednic s-o stăpânești".
Prin toate aceste trăsături, personajul se remarca ca un representant realist al
lumii humulestene pe care o cunoaște atât de bine Creangă, dar având si toate
trasaturile care fac parte din el, o sinteza a calităților poporului roman.