Kramer Aida

cls a X-a S1

ÎN BASMUL LUI ION CREANGĂ

În basmul „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, Harap-Alb este
personajul principal eponim și dinamic, deoarece acesta suferă transformări
majore față de momentul inițial.
În acest basm, Harap-Alb nu este întâmpinat de un portret fizic,
lăsându-i caracterizarea să își pună accentul asupra portretului moral.
Harap-Alb, fiind mezinul familiei este numit un neinițiat, un novice, boboc în
felul său la treburi de astea. Deși nu-i știm cu adevărat numele, acesta are un
rang social înalt, fiind fiu de crai și nepotul unui împărat. Personajul lui
Harap-Alb are un caracter sensibil și care dorește să spele de rușine obrazul
părintesc. Mai este curajos, fiind acompaniat de un spirit de lider, care știe să
îi însuflețească pe cei cinci tovarăși de drum, fiind respectuos cu ei și cu
Sfânta Duminică care îl ironizează împreună cu calul, deoarece se plânge de
dificultatea probelor. Dar în același timp acesta respectă jurământul făcut
către Spân, dovedindu-i-se noblețea sufletească și credința în Dumnezeu.
Una dintre scenele semnificative ale acestuia este atunci când a fost
prins prizonier în fântână, și-a arătat adevărata credință, iar Spânul și-a
arătat adevărata identitate. Harap-Alb, nedorind să moară, a fost de acord cu
ce i-a propus Spânul, arătând că moartea este cea mai mare frică a omului .
Sfânta Duminică este cea care îi face caracterizare directă, care prima
dată îl numește „luminate crăișor”. Comportamentul său îl transformă într-
un personaj realist și cam impulsiv, lovindu-l pe cal cu frâul în cap, dar
înțelegând apoi că a greșit, atunci când este purtat în slava cerului. Harap-
Alb este înțelept și îi spune calului „de mi-i duce ca gândul tu mi-i prăpădi,
iar de mi-i duce ca vântul tu mi-i folosi”. Fetele Împăratului Verde îl
caracterizează și ele direct pentru ca atunci când Spânul îl pălmuiește, ele
consideră că Harap-Alb are o înfățișare mai plăcută și este mult mai omenos.
Împăratul Verde, fără să știe, îi apreciază curajul „să am eu o slugă ca acesta
nu i-aș trece pe dinainte”, însă Spânul nu e niciodată mulțumit, aducându-l
în pragul disperării .
Un element de caracterizare indirectă îl reprezintă însuși numele.
Acesta este un oximoron, Harap sugerând ideea de sclav, sau rob, iar Alb
stăpânul, noblețea. Dar, pe de altă parte, numele poate simboliza binele și
răul, viața și moartea.
Din nou, Sfânta Duminică îl încurajează ”nu te aș fi crezut așa slab de
înger, ești mai fricos decât o femeie”. Ea îl ajută să înțeleagă că aceste încercări
îl vor determina să fie un bun conducător, dar deocamdată își arată fidelitatea
față de Spân. O trăsătură importantă a personajului o reprezintă grija față de
micile viețuitoare, bunătatea, el primind de la albine și de la furnici câte o
aripă. Sociabil și prietenos îi acceptă pe cei cinci uriași, glumește cu ei și le
mulțumește pentru ajutor.
Prin toate aceste trăsături, personajul se remarcă ca un reprezentant
realist al lumii humuleștene pe care o cunoaște atât de bine Creangă, dar
având și toate trăsăturile care fac parte din el, o sinteză a calităților poporului
român .