ESEU ARGUMENTATIV

MARIE CURIE & ALBERT EINSTEIN

In lumea noastră, știință este foarte importanta si foarte apreciata.

Mulți oameni de știință s-au străduit sa ne îmbunătățească
cunoștințele pentru a putea înțelege mai ușor ce si cum se întâmplă
in jurul nostru. Cei care chiar au făcut descoperiri revoluționare au
fost apreciați pentru efortul lor, care intr-un final au dat doar roade.

O mare parte dintre noi, deja știe cine sunt si ce au făcut Marie Curie
si Albert Einstein pentru respectul si venerarea îndreptat asupra lor.
Aceștia deși dețin cunoștințe asemănătoare, sunt foarte diferiți unul
de celălalt, realizând amândoi descoperiri mărețe. Adeseori, unde
exista o femeie in fruntea domeniului ei de munca, de obicei se afla
si un bărbat cu care aceasta sa fie comparata, fără a exista un motiv
întemeiat. De ce sa existe o comparație intre regele fizicii si prințesa
științei, când aceștia nici măcar nu lucrau in același domeniu de
studiu. Ci mai mult de atât, de ce se încearcă a pune doi oameni de
știință măreți unul împotriva altuia, când, de fapt, aceștia au fost
prieteni foarte buni. Întrebarea majora este, chiar exista motive de
comparație intre cei doi?

Cei doi savanți sunt foarte cunoscuți pentru adaosurile lor in lumea
științei. Majoritatea timpului se aude vorba din popor cum ca
amândoi au fost fizicieni. Însă aceasta afirmație nu este corecta, dar
nici nu prezinta erori. Într-adevăr, Mariei Curie i-a fost acordat
Premiul Nobel pentru fizica in 1903, însă aceasta nu este toata
povestea. Deși probabil nu se cunoaște așa bine, ea împarte acest
premiu pentru fenomenul de radioactivitate cu Antoine Henri
Bequerel, care deține o jumătate din cota de premiu, si cu răposatul
ei soț Pierre Curie, care se prezinta cu un sfert din cota premiului,
rămânând apoi doar partea doamnei Curie.
Premiul lui Albert Einstein este in întregime al lui, pentru serviciile
oferite catre fizica teoretica si mai ales pentru descoperirea legii
efectului foto-electric, pe lângă multe alte realizări. Cu toate ca
acesta avea fizica la suflet temeinic si complet, nu a înfățișat
rivalitate colegei lui, nici pentru ca aceasta avea ca domeniu de
expertiza chimia, nici pentru ca pe când se cunoscuseră era deja
dublu laureata, ceea ce ca femeie era si blamat si stigmatizat. In
schimb acesta si-a exprimat admirația si interesul fata de ea, mai
târziu dezvoltându-se o amiciție.

Curie, Paul Langevin - bărbatul cu care Marie era într-o relație, si alți
20 de oameni de știință au fost invitați la o conferință prestigioasa la
Bruxelles, in toamna anului 1911. Tot in acest timp, scrisorile de
dragoste împărtășite de Curie si Langevin ajunseseră la jurnaliști prin
intermediul soției lui Langevin, care o considera pe Curie o femeie
„diabolica” si „distrugătoare de casnicii”.

Albert Einstein, care făcuse recent cunoștința cu Marie Curie la acea

conferință de la Bruxelles, a fost absolut dezgustat de acțiunile
presei, astfel ca a decis sa ii scrie o scrisoare noii sale prietene.

„Stimată doamnă Curie,

Să nu râdeți de mine pentru că vă scriu fără să am nimic rațional de spus. Dar

sunt atât de înfuriat de maniera în care publicul îndrăznește momentan să se
preocupe cu dumneavoastră încât a trebuit să dau frâu liber acestui sentiment. Cu
toate acestea, sunt convins că disprețuiți această gloată, indiferent dacă vă
copleșește cu respect sau dacă încearcă să-și satisfacă pofta pentru
senzaționalism!

Sunt impulsionat să vă spun cât de mult vă admir intelectul, ambiția și onestitatea,

și că mă consider norocos pentru că v-am cunoscut la Bruxelles. Oricine nu se
numără printre aceste reptile este cu siguranță fericit că avem personaje ca
dumneata printre noi, dar și ca Langevin, oameni autentici cu care este un
privilegiu să intri în contact. Dacă gloata va continua să se preocupe cu
dumneata, atunci pur și simplu nu mai citi acele vorbe goale, ci mai degrabă lasă-
le pentru reptilele pentru care au fost fabricate.

Cu respect,

A. Einstein”

Cu alte cuvinte, marele fizician a sfătuit-o pe Marie Curie sa nu

citească ce scriu invidioșii si sa-i ignore.

Pornind de la argumentele proaspăt structurate anterior, pot spune

ca nu găsesc motiv întemeiat pentru a putea spune ca intre cei doi
savanți exista o comparație. Pare ca aceștia nu au împărțit absolut
nici o rivalitate sau resentiment, in schimb, având in vedere ca
aceștia au fost prieteni buni, as spune mai degrabă ca mi i-as putea
imagina cum împărtășeau cate un cancan ocazional.