NUMELE ȘI PRENUMELE ELEVULUI

COJOCARU DAIANA ALEXANDRA

FIȘA DE LUCRU

TITLUL PROCEDURII
Punctia osoasa

DEFINITIE
Puncția osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern și zona
spongioasă a osului străbătând stratul sau corticala prin intermediul unui ac.

OBIECTIVELE PROCEDURII
 Explorator
–pentru măduva osoasă hematogenă în vederea stabilirii structurii compoziţiei
măduvei, precum şi studierii elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale
dezvoltării lor, în cursul îmbolnăvirii organelor hematopoietice.

 Terapeutic
-se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sânge
intraosoase (când celelalte cai de administrare nu sunt posibile, din cauza
arsurilor, obezităţii, aparate ghipsate.
Puncţia osoasă se poate executa şi la oamenii sănătoşi , pentru recoltarea de
măduvă în vederea transfuzării ei la bolnavi cu patologii ale organelor
hematopoetice.

Indicatii – boli hematologice

ETAPE DE EXECUȚIE:

1. PREGATIREA MATERIALELOR
- 2 ace de puncţie, care este format dintr-un troacar confecţionat din oţel foarte rezistent,
de lungimea circa 5 cm, cu un calibru de 1-2 mm şi c-un vârf scurt dar foarte ascuţit. Acu
este prevăzut cu mandren.
Extremitatea externă a acului se lăţeşte în formă de disc, pe care se adaptează
mandrenul, pe această extremitate se va sprijini palma medicului, care execută puncţia.
Acul e prevăzut c-un disc apărător, reglabil. Acest disc are rolul de a împiedica
pătrunderea acului dincolo de cavitatea medulară în compacta posterioară a sternului.
- Seringă de 10-20 ml pentru aspirarea ţesutului medular,
- o sticlă de ceasornic.
- Seringă de 2-5 ml cu ace pentru anestezie, novocaină, lame sau lamele.
- Materiale pentru dezinfectarea regiunii puncţionate
- Manusi sterile
- Tifon steril pentru pansament , leucoplast
Dacă puncţia se face cu scop terapeutic, în loc de instrumente de laborator(sau pe lângă
acestea) se vor pregăti sol. medicamentoase care trebuie administrate. Instrumentele se
pregătesc pe o măsuţă acoperita cu un câmp steril, în condiţiile de asepsie perfectă,
întrucât măduva osoasă este foarte susceptibilă la infecţie

2. PREGATIREA FIZICA A PACIENTULUI/CLIENTULUI

- Psihica se informeaza pacientul asupra necesităţii şi esenţei intervenţiei,obtinandu-se
consimtamantul informat

- Fizica – se controleaza in preziua punctiei timpul de sangerare, timp de coagulare sit

imp Quick.

-pentru puncţia sternală bolnavul este asezat in decubit dorsal, cu trunchiul uşor ridicat.

-decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectati pentru punctia in
creasta iliaca

-locul ales pentru puncţie va fi spălat, la nevoie ras, apoi dezinfectat cu alcool şi
badijonat cu tinctură de iod.

3. EFECTUAREA PROCEDURII
Locul punctiei – este de obicei la nivelul oaselor superficiale ,usor accesibile
- Sternul poate fi puncţionat: manubriului sau corpul sternului , sau la înălţimea coastei
a-IV
sau V, sau în spaţiul al 2-lea sau al 3-lea intercostal, puţin în afară de linia mediană
- Spina iliaca posterosuperioara
- Creasta iliaca
- Maleolele tibiale
- calaneul

Tehnica punctiei:
- Puncţia se execută în sala de tratament
- se spala pe maini asistenta si medicul
- se dezbraca regiunea si se aseaza in pozitia corespunzatoare
- Se badijonează locul cu tinctură de iod, se izolează regiunea dezinfectată cu câmpuri
sterile
- Asistenta medicală prezintă medicului soluţia de novocaină aspirată în seringă pentru
anestezia ţesuturilor
moi de deasupra osului, inclusiv periostul , se badijoneaza din nou locul anesteziat şi
după 15-20 min ,
necesare pentru instalarea anesteziei, se poate executa puncţia
- Asistenta medicală prezintă medicului instrumentele în timpul puncţiei.
- Prima dată se oferă pensa, cu care medicul alege acul de puncţie.
- Medicul fixează discul apărător la distanţa presupusă necesară (10-16 mm) şi apoi
străpunge vertical în
locul ales pentru puncţie, pătrunzând prin lama exterioară a osului cu ajutorul presiunii
exercitate asupra
extremităţii manderenului cu podul palmei.
- După pătrunderea acului în cavitatea medulară al sternului medicul extrage mandrenul
din ac şi-l da în
mâna asistentei medicale, care îl păstrează steril.
- Asistenta medicală predă medicului seringa de 10 sau 20 ml pregătită pentru aspiraţie şi
pe care medicul o adaptează la ac şi aspiră cu ea conţinutul medular.
- În timpul aspirării bolnavul simte o senzaţie dureroasă retrosternală, foarte penibilă.
După 1-2 sec. după aspiraţie apare în seringă măduva osoasă. Cantitatea de măduva
osoasă necesară pentru examinări este de 0.5-1 ml .
- Măduva roşie hematogenă are aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă, cu
multe sfacele de ţesut grăsos.
- Dacă puncţia sternală s-a făcut cu scop terapeutic sau dacă o puncţie exploratorie e
continuată cu administrarea substanţelor medicamentoase pe cale intramedulară, se va
pregăti din timp aparatul de perfuzie sau transfuzie cu sol. respective, care se va racorda
la acul fixat în os. Pe cale intramedulară se pot administra numai soluţii izotonice
picătură cu picătură. Ritmul de administrare nu trebuie să depăşească
15-20 pic pe minut. Cu acest ritm se pot administra până la 1500-2000 ml de sol. în 24 ore,
într-un singur loc.
- După terminarea operaţiei de recoltare sau administrare se îndepărtează acul de
puncţie. Locul puncţie se badijonează şi se aplică un plasture .

4. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DUPĂ TEHNICA

- se asigura repausul la pat si se supravegheaza starea generala si semnele vitale
- se observa pansamentul daca se imbiba cu sange

5. EVALUAREA EFICACITĂȚII PROCEDURII

a) Rezultate așteptate/dorite
Pregătirea măduvei extrase pentru trimiterea la laborator:

Măduva extrasă este amestecată cu sânge provenit din sinusurile măduvei. Din acest
motiv seringa în care se găseşte acest amestec trebuie repede evacuată, căci sângele
poate sa se coaguleze în ea. Despărţirea parţială a ţesutului medular de sânge se face
prin evacuarea conţinutului seringii pe un plan înclinat(sticla de ceasornic cu
convexitatea întoarsă în sus),unde sângele se scurge, lăsând pe loc sfaciile grăsoase de
ţesut mieloid. Acestea sunt culese şi întinse pe lame degrasate, la fel ca şi frotiurile de
sânge. În cursul unei
puncţii se pregătesc de obicei 3- 4 lame cu frotiu de ţesut medular şi la indicaţia
medicului se vor executa şi alte recoltări pentru numărarea elementelor nucleate, pentru
numărarea elementelor reticulocite, pentru examinări histogice sau se vor face însemnări
pe medii de cultură. Produsele recoltate pentru probe se trimit fără întârziere la laborator
cu formularele de recoltare completate. Mediile de cultură însămânţate se pun cât mai
devreme în termostat.

Rezultate
1. Rezultate normale:
- maduva contine cantitati normale de grasimi, tesut conjunctiv si fier. Numarul de celule
mature si
in crestere este normal.
- nu sunt semne ale unei infectii;
- nu se despisteaza celule canceroase (leucemie, limfom);
- celelule canceroase nu s-au raspandit in organism.

2. Rezultate anormale:
- celulele maduvei sunt anormale;
- sunt prea multe sau prea putine celule iar tesutul medular nu are aspect normal;
- maduva osoasa contine prea mult sau prea putin fier;
- se depisteaza semne ale infectiei;
- se depisteaza celule canceroase;
- maduva osoasa a fost inlocuita de tesut cicatrizant.

b) Rezultate nedorite/ce faceți

- imediate
• punctia alba -nu se poate extrage nimic din cavitatea medulară din cauza unei
poziţii greşite
a acului-înfundarea acului(care e desfundat cu mandrenul steril).
• Perforatie ale organelor interne – inima ,plamani; perforarea lamei posterioare a
sternului
• Pneumotorax

- Tardive
• Hematoame
• Introducerea infecţiei în cavitatea medulară – osteomielita
• Tulburari de crestere la copii dupa punctia tibiala

      6. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………...