ADJECTIVUL

= reprezintă clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului, acordându-se cu acesta.

 Dependența sintactica față de substantiv: * in cadrul grupului nominal (fată frumoasă)
*în cadrul grupului verbal prin intermediul unui verb (copiii sunt/cresc mari)

* se manifestă prin repetarea informației gramaticale a substantivului

 Flexiunea ->cuprinde forme distincte in funcție de gen, număr, caz si determinare, grade de intensitate.
->nu reprezintă decât formal categoriile flexiunii nominale
 Articolul -> afectează flexiunea adjectivului in condiții precise de topică
->aduce o informație semantico-gramaticală (frumosul băiat = băiatul frumos)
 Intensitatea marchează gradarea evaluativă a calității specifice prin adjectiv.
 Prin sens și comportament morfologic se disting ADJECTIVELE PROPRIU-ZISE de cele PRONOMINALE si CANTITATIVE.

FLEXIUNEA ADJECTIVULUI

1. Adjective flexibile sau variabile

 Radicalul - simplu sau dezvoltat
-variabil sau invariabil
 Se împart in două grupe:
a) adj. care primesc flectivul la sfârșitul cuvântului (bun, cordial, frumușel, telegenic, alb-imaculată)
b) adj. care primesc flectivele (și) in interiorul cuvântului: adj. compuse nesudate Brazii verzi-întunecați;

1. Adjective neflexibile sau invariabile

 Sunt alcătuite dintr-un singur cuvânt simplu (gri), compus sudat (cumsecade), compus nesudat (verde-crud) sau dintr-o
locuțiune adjectivală (răspuns in doi peri).
 Compusele din doua adjective exprimând combinații sau nuanțe de culori sunt invariabile: rochie/rochii albastru-deschis;
galben-pal
 La unele adj, compuse noi se preferă flexiunea ultimului termen: activitate instructiv-educativă

ADJECTIVELE VARIABILE

 Flexiunea adjectivală distinge prin forme specifice categoriile de gen, număr si caz le preia de la
substantivul regent.
 Genul: alb/albă/albi/albe
 ADJECTIVE INVARIABILE

 Nu cunoaște opozițiile de gen, număr și caz

 Adj. simple: bleu, maro, otova
 Adj. compuse: alb-vanilie, grena-lucios
 Locuțiuni adjectivale: ca vai de lume, fel de fel
 Cele mai multe adj. invariabile sunt împrumuturi: - cele vechi: ditai, doldora, sadea
-cele recente (in curs de extindere): atroce, eficace, tenace, propice
 Structura fonetica: - monosilabice: bej, gri, gay, grej, roz
-plurisilabice: ad-hoc, corai, havan, oliv, oranj, pepit, bordo, lila

GRADELE DE INTENSITATE

 Numită și categoria comparației

 Intensitatea unei însușiri poate fi comparabila sau non-comparabila
 Gradele de intensitate sunt exprimate cu ajutorul unor mărci gramaticale analitice, antepuse, mai mult sau mai puțin
gramaticalizate.
 Numai formatul „cel” (cel+mai) este variabil in raport cu genul, numarul si cazul: omul cel mai bun, omului celui mai bun.
 Unele adj, sunt incompatibile cu gradele de comparație
 Comparația are in vedere:
 Două sau mai multe obiecte din aceeași clasa: Ion este cel mai bun dintre elevi ; din clase diferite
 Un obiect în împrejurări diferite: decât oricând
 Două însușiri ale aceluiași obiect: ea, mai mult speriată decât încântată

 GRADUL POZITIV - este termenul zero, neutru dpdv al intensității și constituie un punct de reper la care se raportează
celelalte grade ale intensității.
-reprezintă forma tip a adj, nemodificata formal si semantic, de prezenta marcilor de intensitate: om bun,
casă mare, El este cuminte.
 Superlativul se stabileste in raport de cunostintele curente despre insusirile lucrurilor fixate ca puncte de reper: cât un timbru de
mica, cât o zi de post, tare ca piatra, iute ca sageata
 GRADUL SUPERLATIV – indică o intensitate maximă a insusirii
-se realizeaza ca relativ si absolut
1. superlativul relativ este marcat prin asocierea comparativului de inegalitate cu formatul cel, cea, cei, cele
- termenul-reper este precedat de prepoziții: dintre, din, de: Acesta era cel mai tânăr dintre ei.