CONCURENȚA NELOIALĂ

DISCIPLINA: DREPTUL CONCURENȚEI

PROFESOR COORDONATOR: LECT. DR. SAVU CODRUȚ
STUDENT: GAFTON SERGIU

BRAȘOV 2019

1
 CUPRINS

CUPRINS…………………………………………………………..2

1.Noțiunea de concurență neloială………………………3

2.Acte de concurență neloială…………………………….4

2.1.Imitația……………………………………………………...4
2.2.Dezorganizarea……………………………………………6
2.3.Denigrarea…………………………………………………7
3.Răspunderea pentru concurență neloială…………..7
3.1.Răspunderea civilă………………………………………..7
3.2.Răspunderea penală………………………………………8
3.3.Răspunderea administrativă……………………………...9
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………10

2
 1.Noțiunea de concurență neloială
Concurența neloială reprezintă acea exercitare a concurenței care
săvârșește fapte contrare legii sau uzanțelor activității comerciale în
domeniile deschise competiției economice, fiind „păgubitoare pentru agenții
economici lezați, ca și pentru însăși desfășurarea activității comerciale în
ansamblul ei.”1
Potrivit art. 2 din Legea nr.11/1991, privind combaterea concurenței
neloiale2, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor
cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de
execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.
Concurența neloială nu trebuie confundată cu activitățiile pe care le
efectuează titularul unui drept de proprietate industrială, cu practicile
monopoliste, sau cu anumite măsuri ce se iau pentru protecția
consumatorului.
Acțiunile principale care pot deforma concurența sunt:
 subvenționarea de către stat a unor domenii de activitate
economică ineficiente;
 stabilirea prețurilor prin înțelegeri între producători și
cumpărători;
 crearea de organizații care împart piața între participanți astfel
încât să nu se concureze unii pe alții;
 abuzul de poziție dominantă, determinantă sau exclusivă
deținută de un comerciant pe piață;
 realizarea de fuziuni care prin natura lor limitează sau
deformează concurența;
 recurgerea la mijloace ilicite pentru a obține avantaje în relațiile
de piață în calitatea de cumpărător sau vânzător.

2.Acte de concurență neloială

Competența neloială poate apărea sub trei forme:imitația,
dezorganizarea și denigrarea.

2.1. Imitația
1
Mrejeru Theodor, Florescu Dumitru Andreiu Petre, Regiul juridic al concurenței. Doctrină. Jurisprudență,
Editura ALL BECK, București, 2003, p.3.
2
Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată și completată de Legea nr. 21/1996
și Legea nr. 298/2001.
3
 În funcție de obiectul care este imitat, copierea ca act de concurență
neloială poate să se refere fie la produsul concurent, fie la întreprinderea
concurentă, prin încercarea de identificare cu aceasta. Printr-o extensiune a
respectivei semnificații, imitația poate viza ideile sau uzurparea reputației
altei întreprinderi.

A. Imitarea produsului

Această formă a imitației se poate realiza în două modalități: copia

servilă și copia cvasiservilă.„Prima dintre acestea implică o imitație
profundă, dincolo de aspectul exterior al produsului, în specificitatea sa
tehnică, în caracteristicile și funcționalitatea sa.” 3 Acestea vizează obiectele
ce au asigurate succesul comercial și care nu sunt protejate prin drepturi
exclusive.
Copierea poate fi și cvasiservilă, sancționabilă fiind chiar și doar
realizarea unei asemănări între cele două produse. Imitatorul poate fi
dispensat de răspundere prin invocarea a trei justificări:
 natura produsului, imitarea nefiind una condamnabilă.De
exemplu, copia servilă a unei publicații cu program de
televiziune nu este sancționabilă;
 banalitatea produsului. Bunul poate fi copiat dacă produsul este
banal deoarece nu mai are nicio relevanță posibilitatea
confuziei.„Condiția originalității produsului pentru condamnarea
imitației este comună cu protecția proprietății intelectuale,
diferită fiind numai intensitatea acestei originalități:produsul nu
merită protecție dacă nu este rezultatul unui efort de
concepție.”4
 imitarea este impusă de exigențe tehnice.

B.Identificarea cu întreprinderea

Această formă implică imitarea semnelor distinctive ale acesteia:

numele, emblema, codul de acces pe internet, aranjamentul material, pe
scurt, orice semn distinctiv al întreprinderii.Poate fi utilizat în scopuri
comerciale propriul nume, dar și numele altuia, ambele modalități putând fi
mijloace de imitare ilicită.Nimănui nu i se poate interzice să exercite o
activitate comercială sub numele său, chiar dacă un alt comerciant
desfășoară deja un comerț sub un nume identic sau a fost înregistrată o

3
Mihai Emilia, Dreptul concurenței, Editura ALL BECK, București, 2004, p. 268.
4
Ibidem., p. 269.
4
marcă sub același nume, singura condiție impusă de lege în ambele cazuri
fiind înlăturarea rsicului de confuzie.
Art 36 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice 5
conferă titularului mărcii dreptul de a acționa în justiție pentru interzicerea
folosirii în activitatea comercială de către terți a oricăror semne de natură să
inducă în rândul consumatorilor confuzia cu privire la producătorul protejat
prin înregistrarea mărcii.
Utilizarea comercială a numelui altuia nu este liberă, nefiind licită
decât dacă titularul numelui consimte și dacă, datorită banalității numelui,
nu există riscul confuziei. Când patronimul este celebru, titularul numelui
poate acționa în apărarea numelui său fără să fie necesar să mai probeze
confuzia sau prejudiciul.

C.Uzurparea prestigiului altei întreprinderi

Această metodă reprezintă o particularizare a copierii întreprinderii, în
funcție de criteriul prestigiului întreprinderii țintă, respectiva problematică
purtând denumirea de „parazitism economic”. Acest termen semnifică
actele de concurență neloială prin care comerciantul neonest urmărește să
obțină avantaje concurențiale cu minimum de efort, prin uzurparea
prestigiului altor întreprinderi.
Comerciantul parazit creează confuzie prin raportarea sa la o
întreprindere renumită, profitând de prestigiul ei, pentru a putea exploata
același tip de clientele și a determina deturnarea acesteia în profitul său.
Practica tabelelor de concordanță, un exemplu de concurență parazitară,
constă în punerea în paralel, pe un pliant distribuit clientelei, a unor
produse de calitate mediocre cu produse de lux pentru evidențierea
diferențelor de prețuri.Cu cât reputația întreprinderii victimă este mai mare,
cu atât protecția față de conduitele parazitare este mai puternică, ducând la
o aplicare mai puțin riguroasă a condițiilor de atragere a răspunderii.
Prestigiul deosebit al întreprinderii victimă determină posibilitatea de
stabilire a confuziei chiar în absența oricărei concurențe între cele două
întreprinderi, care pot fi active în domenii diferite. Consecința neloialității și
a confuziei publicului o constituie câștigarea de clientelă fără efort propriu.
Teoria parazitismului poate fi însă aplicată fără a mai pretinde proba
nici unei confuzii. Prejudiciul va consta într-o tulburare comercială, ținând
cont de diluarea valorii mărcii sau a semnelor distinctive și de diminuarea
capacității de concurență a întreprinderii piratate.

2.2. Dezorganizarea
5
Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.337 din 8 mai 2014.
5
 Dezorganizarea pieței aduce atingere nu numai unei anume
întreprinderi concurente, ci ansamblului concurenților care fabrică sau
distribuie un produs. În această categorie sunt incluse diverse practice
restrictive, în principal practicarea unor prețuri anormal de joase, în scopul
eliminării concurenței. Această modalitate este specifică competitorilor de
mare anvergură și poartă denumirea de abuz de poziție dominantă sau de
abuz de dependență economică.Dezorganizarea poate proveni și de la un
operator fără putere economică deosebită, când produce o ruptură a
egalității în concurență. Aceasta poate fi directă sau indirectă.
Dezorganizarea directă include mijloace brutale, primitive, cum ar fi
deturnarea comenzilor sau suprimarea publicității acestuia, dar și mijloace
mai rafinate, cum ar fi „prețurile de apel”, ce reprezintă prețuri anormal de
joase, dar situate deasupra revânzării în pierdere. Această practică este
constitutivă de concurență neloială doar când este însoțită de înșelăciune
sau de dumping. Înșelăciunea ține cont de propunerea, prin intermediul
unei campanii publicitare, de prețuri joase pentru un produs notoriu, în
scopul atragerii clientelei, dar fără ca întreprinderea neloială să dispună de
cantitățile necesare pentru a satisface cererea. Dumpingul reprezintă
vânzarea cu preț scăzut de produse notorii, precedată sau însoțită de
publicitate în scopul de a capta clientele concurenților.
Dezorganizarea indirectă poate consta în:
a.utilizarea personalului întreprinderii rivale. Legea nr. 11/1991
conține norme centrate pe aceasta temă: oferirea, promiterea sau
acordarea de daruri sau alte avantaje salariatului unui comerciant sau
reprezentanților acestuia, pentru a cunoaște sau folosi clientela sa;
deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu
această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;
concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant, în scopul
înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui
comerciant.
b.obținerea de informații în condiții anormale. Cea mai
semnificativă completare a legii privind combaterea concurenței neloiale,
introdusă prin Legea nr.298/2001, este cea referitoare la protecția
informației confidențiale.„Constituie secret comercial informația care, în
totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în
general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care
se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o
valoare comercială prin fapul că este secretă, iar deținătorul a luat măsuri

6
rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim
secret.”6

2.3. Denigrarea
Denigrarea reprezintă răspândirea de informații peiorative și
răuvoitoare cu privire la persoana, întreprinderea sau produsele unui
concurent ori la produsele unui grup determinat de concurenți.Scopul
acesteia este diminuarea forței concurentului/concurenților și, simetric,
creșterea propriului prestigiu. Pentru reținerea săvârșirii unui act de
concurență neloială sub forma denigrării este necesară îndeplinirea
următoarelor condiții:
 existența unui raport de concurență, cel puțin indirect între
denigrator și denigrat;
 existența unei discreditări conținute într-un mesaj;
 ținta discreditării să fie un concurent identificat sau identificabil,
ori mai mulți asemenea concurenți;
 mesajul să fie difuzat.

3.Răspunderea pentru concurență neloială

3.1. Răspunderea civilă

Potrivit art.3 din Legea nr.11/1991 faptele de concurență neloială

atrag răspunderea civilă în condițiile acestei legi. Comerciantul care
săvârșește un act de concurență neloială va fi obligat să înceteze sau să
înlăture actul și după caz să plătească despăgubiri pentru daunele
pricinuite.În măsura în care actele sau faptele de concurență neloială
constituie contravenții sau infracțiuni și au cauzat daune patrimoniale sau
morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente cu
acțiune în răspundere civilă delictuală. Când fapta a fost săvârșită de un
salariat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, comerciantul răspunde solidar
cu salariatul, cu excepția situației în care dovedește că potrivit uzanțelor nu
putea împiedica fapta.
Soluționarea acțiunilor civile în materia concurenței neloiale este de
competența tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărei rază teritorială
se află sediul pârâtului sau inculpatului.În lipsa unui sediu este competent
6
Legea nr.298/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.11/1991 privind combaterea concurenței
neloiale.
7
tribunalul de la domiciliul pârâtului sau inculpatului. Dreptul la acțiune civilă
se prescrie în termen de 1 an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar
fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de
3 ani de la săvârșirea faptei.

3.2. Răspunderea penală

Conform art.5 din Legea nr.11/1991, constituie infracțiune și se

pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 2500
RON la 5000 RON:
a)folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen
sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme
sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de
alt comerciant; 
b) punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror
comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare
consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror
obţinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informaţii secrete în
legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii
autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor
chimice destinate agriculturii, care contin compuşi chimici noi;
d) divulgarea unor informaţii prevăzute la lit. c), cu excepţia situaţiilor
în care dezvăluirea acestor informaţii este necesară pentru protecţia
publicului sau cu excepţia cazului în care s-au luat măsuri pentru a se
asigura că informaţiile sunt protejate contra exploatării neloiale în comerţ,
dacă aceste informaţii provin de la autorităţile competente;
e) divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de
către terţi, fără consimţământul deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei
acţiuni de spionaj comercial sau industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane
aparţinând autorităţilor  publice, precum şi de către persoane împuternicite
de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa
autorităţilor publice;
g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea
spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menţiuni false
privind brevetele de invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau
modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri
de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul
vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele
asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la
8
numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-I induce în
eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiar.
Subiecții activi sunt comercianții, prepușii acestora și orice persoană
care poate săvârși acțiunile menționate. Elementul material al laturii
obiective a acestor infracțiuni este alternativă, fiecare dintre ele putând fi
săvârșită prin oricare din acțiunile prevăzute de lege. Cu privire la latura
subiectivă, pentru infracțiunea prevăzută la art.5 lit.c), forma de vinovăție
este intenția directă, în timp ce pentru celelalte infracțiuni intenția se poate
manifesta și în forma ei indirectă.
Potrivit art.8 din lege, acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea părții vătămate ori la sesizarea Camerei de Comerț și Industrie
Teritoriale sau a altei organizații profesionale.

3.3. Răspunderea administrativă

Art. 4 din Legea nr.11/1991 consacră ca fiind contravenții unele acte

clasice de concurență neloială, din categoria celor de dezorganizare a
activității unei întreprinderi concurente, de denigrare, de deturnare a
clientelei, de publicitate mincinoasă. Acestea se constată la sesizarea părții
vătămate, a camerelor de comerț și industrie. Sancțiunile pot fi aplicate și
persoanelor juridice. Termenul de prescripție este de trei ani de la data
săvârșirii lor.
Legea nr. 148/2000, protejând simultan atât interesele
consumatorilor, cât și pe cele generale, ale unei piețe libere și sănătoase,
instituie un ansamblu complex de sancțiuni contravenționale pentru faptele
de competiție economică neleală, săvârșite prin intermediul publicității
înșelătoare, subliminale, șocante sau imorale, contravenții ce pot fi
constatate și sancționate la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a
asociațiilor de consumatori sau din oficiu.

9
 BIBLIOGRAFIE
1.Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale
publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată și
completată de Legea nr. 21/1996 și Legea nr. 298/2001;
2.Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice republicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr.337 din 8 mai 2014;
3.Legea nr.298/2011 pentru modificarea și completarea Legii
nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale;
4.Mihai Emilia, Dreptul concurenței, Editura ALL BECK, București,
2004;
5.Mrejeru Theodor, Florescu Dumitru Andreiu Petre, Regiul juridic al
concurenței. Doctrină. Jurisprudență, Editura ALL BECK, București, 2003

10