ț, g ț¡tni introductive 45

18. Analizați comparativ normele juridice imperative și normele juridice

dispozitive.
19. Ce se înțelege prin interpretarea normei juridice? Analizați categoriile
de interpretări în funcție de criteriul metodei de interpretare.
20. Enumerați și analizați argumentele de interpretare logică.
21. Enumerați și anaiizați regulile de interpretare logică.
22. Analizați comparativ interpretarea oficială și interpretarea judiciară.
23. Analizați etapele aplicării normei juridice.
24. Ce se înțelege prin act normoFiv, act juridic civil și act de aplicare?
25. Definiți condițiile de valabilitate ale actului de aplicare.
26. Ce se înțelege prin e/ement de extraneitate și ce efecte produce în
privința aplicării legii civile în spațiu?
27. Care este legea aplicabilă în cazul încheierii unui act juridic nenumit care
după intrarea în vigoare a noului Cod civil devine numit?
28. Analizați principiile și excepțiile aplicării legii civile în timp.
29. Ce semnifică principiul teritorialității?
30. Cum stabilim legea aplicabilă în cazul unui raport juridic civil cu elemente
de extraneitate?

1.6.3. Teste grilă

1. Dreptul civil este:

o ramură de drept privat;
b. o ramură de drept
public; o ramură de
drept.
2. Reprezintă criterii de delimitare a ramurilor de drept public de ramurile
de drept privat:
a. numai calitatea subiectelor și metoda de reglementare;
b. numai obiectul de reglementare;
și specificul sancțiunilor.
3. Majoritare pentru ramurile de drept public sunt:
raporturile personale nepatrimoniale;
b. raporturile patrimoniale;
c. normele juridice dispozitive.
4. Dreptul obiectiv reprezintă:
a. totalitatea actelor și faptelor
juridice; totalitatea normelor
juridice;
c. totalitatea normelor juridice în vigoare.
46

s. Dreptul pozitiv reprezintă:

a. totalitatea normelor juridice;
b. totalitatea actelor de aplicare;
c totalitatea normelor jurïdice in vïgoare.
6. Totalitatea normelor juridice in vïgoare formează:
a. dreptul obiectiv;
b. dreptul subiectiv;
@ dreptul pozïtiv.
7. Dreptul subiectiv civil reprezintă:
a. un principiu fundamental al dreptului civil;
{Țș ł posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduità șï dt ,
pretinde persoanei obligate să aibă o conduită corespunzătoa‹e
dreptului său;
c. posibilitatea uneï persoane de a pretinde altei persoane o anumÌ\ą
conduita.
8. Obiectul dreptului civïl este format din:
a totalitatea raporturilor patrïmoniale şi persona)e nepatrimoniale
civile;
b. totalitatea drepturïlor şi obligaților civile;
c. totalitatea actelor juridice cïvile.
9. Pot fi subiecte de drept civil:
a. numai persoanele fizice;
b. numai persoanele juridice;
țÿ} atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice.
10. Poate fï subiect de drept civil:
@ł și o persoană fizică autorizată;
b. numai o persoană fizică;
c și o persoană juridică.
11. O societate profesională de avocați:
{Ț} poate fi subiect de drept civil;
b. nu poate fi subiect de drept civil;
c. poate fi numai subiect de drept civil.
12. 0 societate comercială:
nu poate fi subiect de drept civil;
b. poate fi subject de drept
civil; c poate fi subiect de
drept fiscal.
13. Domnul X este subiect de drept civil?
a da, dacă cumpără un bun;
 i. Noțiuni introductive
47

b. da in orice situație pentru că este pit'-rS CIană fizică;

c nu îc raportul născut cu privire la plata obligațiilor
fiscale.
14. Persoana fizică care achizițione ază un autoturism intrat în
statuluİ Ca urmare a executării sílite a proprietarului
proprietatea
acestuia pentru neplata ïmpozitelor datorate pe ultimiİ 5 ani:
a este subiect de drept civil;
b. este subiect de drept fiscal;
c. nu este subiect de drept civil.
15. Persoana care pIă\eşte amenda penală la care a lost condamnat:
a. este subiect de drept civil;
b. nu este subiect de drept civil;
este subiect de drept penal.
16. Persoana condamnatã penal care cumpără o
casă: a este subiect de drept civil;
b. nu este subiect de drept civil;
c. este subiect de drept penal.
17. Egalitatea juridică a părților este:
a. un principiu fundamental al dreptului civil;
b. o metoda de reglementare specifică ramurilor de drept public;
o metodă de reglementare.
18. Metoda de reglementare pentru dreptul civil este:
/ȚğŽ egalitatea juridică a părților;
b. subordonarea juridică a uneia dintre părți;
c. autoritatea legii.
19. Metoda de reglementare pentru dreptul civil constä în:
a. nesubordonarea subiectelor de drept civil față de organele statuluî
cu care se aflâ în raport juridic;
b. respectarea legiï de către subiectele de drept civil;
c nesubordonarea voinței unuia dintre subiectele raportului
juridic civil, voinței celuilalt subiect.
20. Metoda de reglementare pentru ramurïle de drept public constã în:
a subordonarea voinței uneia dïntre pãrțile raportului juridic voinței
ceieilalte părțî;
b. egalitatea în fața legii penale;
c. respectarea Constituției.
21. Egalitatea juridică reprezintă:
. o metodă de reglementare specïficà dreptului civil;
b. egalitatea subiectelor de drept civil în fața legíí civile;
c. o metodă de reglementa re specifică ramurïlor de drept public.
 Drept civİl. Teori
čl g
48

22. o metodá de reglementare:

Egalitatea juridică reprezintá
a. nu şi dreptului familiei;
specifică dreptulUİ CİVİ!
b. specifiCă dreptului muncii şi dreptului constituțional;
specific tuturor ramurilor de drept privat.
23. Raporturile p atrimonial e:
exprimate pecuniar;
SLlnt raporturi care pot fi
b. nu pot fi evaluate pecuniar;
sunt formate din raporturile reale şi raporturile obligaționalø.
24. Sunt raporturi civile nepatrimoniale:
a. raporturile reale;
raporturile obligaționale;
c raporturile privind identificarea persoanei juridice.
25. Sunt raporturi civile patrimoniale:
a raporturile reale;
raporturile obligaționale;
c. numai raporturile care au in conținutul lor un drept de creanțà.
26. Sunt raporturi civile personale nepatrimoniale, raporturile:
a. reale;
b. obligaționale;
. privind identificarea persoanei fizice.
27. Sunt raporturi civile personale nepatrimoniale cele care au in
conținutul for:
dreptul la viață;
b. un drept de creanță;
c. un drept de uz.
28. Fac parte din categoria raporturilor civile nepatrimoniale, cele ce av
*^ conținutul lor:
dreptul la nume;
dreptul la denumire;
c. dreptul de proprietate.
29. Raporturile civile personal nepatrimoniale se împart in:
a. două categorii;
trei categorii;
c. cinci categorii.
30. Raporturile civile patrimoniale se impart
in: douá categorii;
b. trei categorii;
C. Cinci categorii.
 I. Noțiuni introductive 49

31. Sunt raporturi civile patrìmoníale cele care au în conținutul lor:

. un drept de uzufruct;
b. dreptul la calïtatea de autor al unei opere
literare; un drept de creanțã.
32. Sunt raporturi civile patrimoniale cele care au în conținutul lor:
a. numai un drept de creanțà;
‹Ş. un drept de superficie;
c. dreptul la calitatea de inventator.
33. Nu sunt raporturi civile nepatrimoniale, acelea care au in conținutul lor:
dreptul la nume;
b drepturi de creanță;
c dreptul de proprìetate.
34. Dreptul civil ca ramură a științei juridice:
are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramură de drept;
b. este parte a sistemului de drept unitar din România;
° c. este posibilitatea unei persoane de a avea o anumită conduită şi
de a pretinde unei alte persoane (persoana obligată) să aibă un
comportament corespunzător dreptului său.
35. Dreptul civil este drept comun deoarece:
{ÏÌ$ poate împrumuta normele sale juridice şi altor ramuri de drept;
b. poate apela oricând șí in orice situații la normele juridice ce aparțin
altor ramuri de drept;
alte ramuri de drept pot apela la normele de drept civil.
36. Dreptul civil este guvernat:
Î şi de principiile fundamentale ale dreptului românesc;
b. numai de principiile fundamentale ale dreptului civil;
" /t} şi de principiile ft‹ndamentaIe ale dreptului civil.
37. Principiul proprietății este un principiu:
a. fundamental al dreptului românesc;
b fundamental al dreptului civil;
c. specific materieî actelor juridice civile.
38. Egalitatea in fața legii civile este:
a. un principiu specific deoarece guvernează materia efectelor actelor
juridice civile;
un principiu fundamental al dreptului civil;
c. un principiu fundamental al dreptului românesc.
39. Reprezintă un principiu fundamental al dreptului românesc, principiul:
a. îmbinärii interesului personal cu interesul genefal;
50 Drept civil. TeoriaȘ ener |/

b. bunei-credințe;
separației puterilor în stat.
40. Sunt principii fundamentale ale dreptului civil:
principiul egalității în fața legii civile și principiul proprietății;
b. principiul separației puterilor în stat și principiul legalității;
c. principiul separației puterilor în stat și principiul democrați ei.
41. Sunt principii fundamentale ale dreptului românesc:
a. principiul separației puterilor în stat și principiul legalității;
b principiul separației puterilor în stat și principiul democrației;
c. principiul îmbinări interesului personal cu interesele generale și
principiul legalității.
42. Sunt principii specifice unor instituții de drept civil:
a. principiul egalității în fața legii civile și principiul
consensualismului; principiul neretroactivității legii și principiul
aplicării imediate a legii noi;
c. principiul relativității și principiul bunei-credințe.
43. Principiile fundamentale ale dreptului civil guvernează:
a. numai dreptul civil, nu și instituțiile
acestuia; și instit t Ie dreptului civil;
c. și dreptul românesc.
44. Principiile fundamentale ale dreptului românesc guvernează:
a. numai dreptul românesc nu și instituțiile de drept civil;
b. numai dreptul civil nu și instituțiile de drept
civil; atât dreptul civil cât și instituțiile de drept
civil.
45. Principiile specifice unei instituții de drept civil:
a. stau la baza tuturor instituțiilor de drept
civil; guvernează doar acea instituție de
drept civil;
c. stau la baza întregului drept civil.
ice
46. Între principiile fundamentale ale dreptului civil și principiile specif
instituțiilor de drept civil există o coretație de tip:
întreg — parte;
b. parte — întreg;
c. întreg — întreg.
47. Principiul egalității în fața legii civile este o regulă de:
a. drept potrivit căreia voința niciuneia dintre părțile rap FtUl8
civil nu se subordonează voinței celeilalte părți;
Noțiuni introductive 51

b drept potrivit căreia subiectele de drept civil sunt egale in fața legii
civile, fără deosebire de sex, rasă, naționalitate, religie, grad de
cultură sau origine socială;
c. conduită specifică dreptului civil.
48. Sunt izvoare de drept civil în sens formal:
a. condițiile materiale de existență;
. formele de exprimare a normelor juridice civile;
c. totalitatea actelor de aplicare.
49. Sunt izvoare formale de drept civil:
a. actele de aplicare;
b. doctrina și obiceiul;
actele normative.
S0. Prin izvoare de drept civil, in sens formal, se înțelege totalitatea:
a. actelor juridice civile;
b. actelor normative și jurisprudența;
legilor in sens larg.
51. Sunt izvoare de drept civil, în sens formal:
{@ legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului;
b. și obiceiul şi uzurile profesionale in orice condiții;
c. totalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate in materie civilă.
52. Sunt izvoare de drept civil, in sens material:
condițiile materiale de existență;
b. obiceiurile;
c. morala şi bunele moravuri.
53. Prin izvor de drept civil in sens material înțelegem:
a. actele de
aplicare; actele
normative;
c. condițiile material de existențà.
54. Dreptul comunitar derivat este format din:
regulamente, directive și decizii comunitare;
b. Convenția europeană a drepturilor omului și Curtea Europeană a
Drepturilor Omului;
c. Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene.
55. Dreptul Uniunii Europene se aplică prioritar în materiile reglementate de
Codul civil:
@ indiferent de calitatea și statutul părților;
 Drept Civil. Te oria
gQ g
52 ï2r

ł2 d ! St
num čł i p ł2rsoan f?I or jU r i d t«ł2 C > S ' ^ ' il t *+/ ł? ITibr u ¿I i u
n *I
b . ,
I 1
l
Europene;
c. numai apatrizilor.
56. Dintre actele normative comunitare se aplică OblİgütOFİU Îł3 statele meir
b«
a. reguiament ele comunitare;
directivele comunitare;
@’ deciziile comunitare.
57. Prin expresia de lege lata 5e ïnțelege, potrivit:
a legii în vigoare;
b. actului de aplicare;
c. legii fundamentale.
58. Prin expresia de lege ferenda se înțelege:
a. potrivit legii în vigoare;
b. conform actului de aplicare;
c propuneri pentru viitor cu privire la modificarea unui act normativ
existent sau adoptarea unui nou act normativ.
59, Prin lege stricto sensu se înțelege:
orice lege ordinară;
b. numai legile
organice; c și Constituția.
60. Prin lege lato sensu se
înțelege: şi ordonanța de
Guvern;
şi Codul civil;
c. numai actele normative care emană de la autorități ale admİnİstrației
publice centrale sau locale.
61. Codul civil reprezintă o
lege: constituțională;
ordinară;
c. organică.
62.
In funcție de rezultatul interpretării , distingem între interpretarea:
ã. Iitł2r aIă, S istemčltiCă ş¡ Oț¡C¡
gramčł ticalà, SistematiCă şi log¡Cą;
restrict iVĂ, ł2xtf?nsiv și lit erală,
In funcție de persoana de la care provi
63. Fì e, int erprf?tarea pOä te fÌ-
a. sistemčł tică Şİ |Og¡Cğ;
OfÍCİală și neoficialá;
C ïU *' C'člF1 II jurisdicțională.
 53
I. Noțiuni introductive

64. Interpretarea care provine de la judecător

este: judiciară;
b. obligatorie și general doar in anumite situații;
c. întotdeauna obligatorie şi generală.
65. În funcție de metoda de interpretare, interpretarea poate fi:
a. gramaticală, sistematică, logică, istorică și oficială;
b. numai gramaticală;
și logică.
66. Interpretarea sistematică:
a. operează cu argumente de interpretare logică;
b. presupune aplicarea regulii unde legea nu distinge nici interpretul
nu trebuie să distingà;
presupune interpretarea unei norme juridice prin raportare la alte
norme juridice din același act normativ sau dintr-un alt act normativ.
67. Interpretarea restrictivă intervine atunci când:
conținutul formal al normei juridice este prea general față de
conținutul său real;
b. există concordanță între conținutul formal al normei juridice și
conținutul său real;
c. conținutul formal al normei juridice este prea restrâns in raport
cu conținutul său real.
68. Interpretarea este restrictivă atunci când:
se ajunge la concluzia că formularea textului legal este prea largă in
raport cu conținutul său real;
b. pentru desprinderea sensului corect al normei juridice interpretate,
se are in vedere legătura acesteia cu alte norme juridice din
acelaşi act normativ;
se ajunge la concluzia că textul legal interpretat nu coincide cu
sensul real al acestuia.
69. Interpretarea oficială provine de la:
a. autorități ale administrației publice
locale; autoritatea legislativă;
c. autoritatea judecătorească.
70. Expresia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare,
reprezintă: o excepție de la regulile de interpretare;
o regulă de interpretare logicá;
C. un argument de interpretare logică.
Drept civil. Teoria gt rțE',
54

ă interpretare și aplicare, este utJ‹ t,

71. Expresia excepțiile Sunt de strict
cdzul interpretării:
 II . sistematice;
b. t maticale;
logice.
72. terpretare logică:
Sunt argumen te de in
a. unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă › t„
a contrario; ” c c+
per a contrario și reductio «d «bsurdum; m
interpret ationis et aplicationis și a fortiori.
c. exceptlo est strictisslmae
73. Norma juridică este o regulă de conduita:
a. personală, obligatorie și generală care poate fi impusă, la nevoie,
prin forța de constrângere a statUlUi;
impersonală, obligatorie și generală care poate fi impusă, la nevoie,
prin forța de constrângere a statului;
c. de la care subiectele de drept civil nu pot deroga.
74. Normele juridice dispozitive:
sunt acele norme juridice de la care părțile pot deroga;
b. impun o anumită conduită;
c. obligă Ia o anumită conduită.
75. Normele juridice imperative:
a. suplinesc consimțământul părților dacă nu a fost exprimat;
b. permit părților să-și aleagă o conduită;
impun părților o anumită conduită sau interzic părților o anumită
conduită.
76. Corelația dintre norma juridică generală și norma juridică specială constă
în aceea că:
a. norma juridică generală se aplică cu
întâietate; se aplică numai norma juridică
specială;
c. se aplică concomitent și norma juridică generală și norma
juridică specială.
77. Structura logico-juridică a normei juridice presupune:
ipoteză, dispoziție și sancțiune;
b. articole, alineate, secțiuni,
capitol, titluri, cărți;
C. ipoteză, sanCți Une și alineat.
Prin act de aplicar a normei
78. e juridice civile se
înțelege:: hotărârea judecătorească;
b. contractul Civ||;
c. orice lege.
g O ț¡U yi | n t rO dUCt İ V Î? S5

y9. Actul de aplicare a normei juridice civile este:

g, un act adoptat de Guvern în materia dreptului civil;
p. un fapt juridic civil;
o sentință civilă.
80. r t apł?Ie de aplicare a normelor de drept civil Sunt:
a. stabilirea situației de drept, calificarea juridică şi emiterea actului
de aplicare;
b. stabilirea situației de fapt, stabilirea situatiei de drept şi emiterea
actului normativ;
stabilirea situației de fapt, calificarea juridică și emiterea hotărârii
judecătorești.
81. Legalitatea reprezintă o condiție de valabilitatea a:
a. actului normativ;
actului de aplicare;
oricărei sentințe civile.
82. Actul de aplicare este valabil dacă:
a fost stabilìtă corect atât situația de fapt cât și situația de drept;
b. e5te în conformitate cu voința părților;
c. este loial și temeinic.
83.Actul de aplicare este valabil:
dacă este legal și temeinic;
b. și atunci când este doar temeinic;
c. dacă este doar legal.
84. Potrivit legii, nu se publică în Monitorul Oficial al
României: deciziile primului ministru clasificate,
potrivit legii; ordonanțele de urgență ale Guvernului;
hotărârile Consiliului local.
85. Legea civilă intră în vigoare la data:
a. aplicării ei;
b. publicării în Monitorul Oficial at României, Partea I;
stabilită prin dispozițiile sale finale.
86. O ordonanță de urgență a Guvernului intră în vigoare la
data: publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I;
b. stabilită de Parlament;
c. stabilită prin actul de aplicare.
87. Intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României; orice lege pentru care nu S-ã Stãbilit o altă datà în
56
dispozițiile sale
finale;
o de
nț Guvern
 ; Drept civil. Teoria g „
e

c. ordonanțeledin de urgență ale

88. Legea civilă iese vigoare:

Guvernului.
prin abrogare I2xpresă Sau implicita;
b. numai prin abrogare implicítá;
c. şi prin desuetudine.
89. Dacá prin dispozițiile finale ale legii civile noi se dispune: la data ; t,j F„
art. 5 din Legea nr X 000y SUntem
in vïgoare a prezentei legi se abrogâ
in prezența unei abrogàri:
exprese directe;
b. exprese indirecte;
c. implicite.
90. Abrogarea parțială atrage:
a. înlocuirea in totalìtate a unui act
normativ: modificarea unui act normativ;
č. lipsirea actului normativ de textele din conținutul său pentru
care s-a dispus abrogarea.
91. Abrogarea parțială poate fi:

c. numai expresă.
92. Abrogările parțiale succesive cu privire la acelaşi act normativ:
atrag obligația ca ultima abrogare să se refere la întregul act
normativ, nu numai la textele rămase în vigoare;
b. nu atrag obligația ca ultima abrogare să se refere la întregul aCt
normativ, nu numai la textele rămase în vigoare;
C. atrag obligația ca ultima abrogare să se refere numai la textele
rămase in vigoare.
93. Desuetudinea:
a. presupune ieșirea din vigoare a unei
legi; nu afectează acțiunea legii în timp;
c. poate afecta acțiunea legii in spat/ u.
94. O lege care nu se mai ar›iicá datorità dispariției condițiilor pentru care z
fost adoptată:
Č devine desuetă;
b. iese din vïgoare;
c. este abrogatà implicit.
95. Aplicarea legii in timp este guvernatà
de:
principiul neretroactivitáții şi principiul aplicării imediate a
I. Noțiuni in troductive 57

b. principiul irevocabilității şi principiul aplicàrii imediate a legii civile;

c. principiul aplicárii imediate a legii civile şi principiul irevocabilității.
96. Neretroactivitatea reprezintă:
a. o excepție de la principiul aplicãrii imediate a legii civile;
un principiu al aplicării legii civile în timp;
c. un principiu al aplicàrii legii civile cu privire la persoane.
97. Ultraactivitatea legii civile vechi reprezintă:
a. o excepție de la principiul retroactivității legii civile noi;
b. un principiu care guvernează aplicarea legii civile în timp;
o excepție de la principiul aplicării imediate a legii civile noi.
98. Aplicarea legii penale sau contravenționale mai favorabile reprezintJ:
o excepție de la principiul neretroactivității legii;
b. un principiu care guvernează aplicarea legii civile in timp;
c. o excepție de la principiul teritorialități.
99. Facta praeterita:
sunt acele situații juridice formate, modificate sau stinse înainte de
intrarea în vigoare a legii noi;
sunt guvernate de legea veche;
c. sunt guvernate întotdeauna de legea nouă.
100. Facta pendentia:
sunt acele situații juridice aflate in curs de formare, modificare sau
stingere la data intrării în vigoare a legii noi;
b. se supun numai legii noi;
pot fi guvernate şi de legea veche.
101. Facta futura:
sunt acele situații juridice aflate in curs de formare, modificare sau
stingere dupã intrarea în vigoare a legii noi;
se supun numai legii noi;
c. pot fi guvernate și de legea veche.
102. Conflictul de legi există atunci când:
a. raportul juridic civil este reglementat de două legi cu dispoziții
contrare; raportul juridic civil conține un element de extraneitate;
C. devin incidente atât o normă juridică general cât și o normã
juridică specialã.
103. Conflictul de legi:
a. privește aplicarea legii civile in timp;
este întâlnit in cazul aplicãrii legii civile in spațiu;
poate exista între o lege civilà română şi o lege civilă străinã.
 104. Principiul teritorialității guvernează aplicarea legii \¡t¡¡ ,E'
a.în timp;
în spațiu;
c. cu privire la persoane.
105. Conflictul de legi se rezolvă pFiF î reguli stabilite în m teri â
international privat;
ă drepțLi /g¡;
b. internaționa! public;
C. p ocesual civlt.