Povestea spicului de grâu

Această întâmplare s-a petrecut demult, tare demult, pe când oamenii cu greu
reuşeau să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta. Ei nu ştiau să cultive pământul sau să
crească animale pe lângă casă. Se mulţumeau doar cu ce le dădeau pădurile,
câmpiile, râurile. Trăiau în grupuri şi tot în
grupuri se duceau la vânat, pentru că armele
lor erau primitive iar nu de puţine ori unii
dintre ei se întorceau răniţi de fiarele
pădurii.
Vânau doar atât cât le trebuia pentru
a-şi potoli foamea. Duceau o viaţă aspră şi
luptau pentru fiecare bucăţică de mâncare pe
care o aduceau la colibele lor sărăcăcioase.

Într-una din zile întreg satul plecase la

vânătoare. Rămăsese acasă doar o copilă bălaie,
de vreo zece anişori, care avea sarcina să pună
câte un lemn pe foc, pentru ca acesta să nu se
stingă. Fetiţa
privea încântată
la focul care
pâlpâia, trosnea
şi arunca scântei. Jocul flăcărilor, felul cum îşi
schimbau culoarea, de la albastru-fumuriu la
portocaliu şi roşu o făceau să uite că este singură
în satul pustiu şi putea fi oricând atacată de
animalele flămânde.
Deodată fetiţa auzi nişte tipete disperate. Părea să fie glas de pasăre. Copila
nu ştia ce să facă: să stea lângă foc, de care fiarele nu prea aveau curajul să se
apropie, sau să se ducă să vadă ce se întâmpă? Inima îi bătea cu putere, dar
curiozitatea învinse frica şi copila se îndreptă spre locul de unde veneau strigătele
disperate. Şi ce-i văzu ochii? Un şarpe uriaş se încolăcise pe trunchiul unui copac şi
vroia să mănânce puii unei mierle care îşi avea cuibul într-o mică scorbură a
copacului. Curajoasa pasăre se repezea cu ciocul şi ghearele spre fioroasa târâtoare,
dar şarpele părea să nu o bage în seamă. După atacul mierlei se oprea puţin, apoi îşi
continua încet drumul. Doar o lungime de braţ îl mai despărţea de prada sa. Puii
piuiau disperaţi pentru că, din glasul mamei, înţeleseseră că e mare pericol.
 Atunci fetiţa îşi luă inima în dinţi, luă un băţ aprins şi cu dibăcie îl îndreptă
spre capul şarpelui. Acesta nu se aşteptase la un astfel de atac. Se retrase. Apoi
încercă din nou să înainteze. Dar fetiţa striga din toate puterile, arunca cu pietre,
lemne şi tot ce găsea în jur. Şarpele se dădu bătut şi, fâşâind uşor, se îndreptă spre
pădure.
Mierla nu mai putea de bucurie. Se aşeză lângă puişori şi contina să fluiere
încetişor, vrând parcă să-şi liniştească odrasele. După ce acestea au adormit, mierla
zbură spre un loc doar de ea ştiut. Se întoarse după un timp ţinând în cioc un spic
galben. Acesta
semăna cu spicul
ierbii, dar avea
boabele mai mari
decât cele ale
firelor de iarbă. Se
apropie de fetiţă şi
îi zise cu glas
omenesc:
- Tu mi-ai salvat puişorii, ai fost curajoasă şi bună la suflet, de aceea am să-ţi
fac un dar. Ia acest spic, pune boabele în pământ, înmulţeşte-le, şi de acum înainte
tu şi neamul tău nu veţi mai suferi de foame.
Fetiţa făcu precum o povăţuise pasărea. Semănă boabele, îngriji plantele
răsărite, le lăsă să facă spic, apoi culese boabele şi le semănă din nou.
După câţiva ani colibele erau înconjurate de lanuri unduioase cu boabe dulci.
Oamenii au învăţat să facă din aceste boabe făina, iar din făină gustoasa pâine.
Seara pe lângă vetre se simţea mirosul de pâine caldă iar oamenii lăudau pământul,
care hrănea grâul, ploaia care îl uda, soarle care îl cocea dar şi mintea omului, care
reuşise să transforme micuţele boabe în hrana lor de toate zilele.
Rezolvă cerințele!

1. Când are loc întâmplarea?

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. demult;
b. demult, tare demult;
c. odată;
d. într-o zi.

2. Unde are loc întâmplarea?

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. pe câmp;
b. într-un sat;
c. într-un loc;
d. la vânătoare.

3. Cum erau organizați oamenii pe atunci?

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. demult;
b. demult, tare demult;
c. odată;
d. într-o zi.

4. Unde erau plecați sătenii?

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. la vânătoare;
b. la câmp;
c. la horă;
d. după lemne de foc.

5. De ce fetița a rămas acasă, având sarcina să pună lemne pe foc?

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. pentru că era noapte;

b. ca să întrețină focul;
 c. focul era important pentru oameni, în acele vremuri;
d. focul trebuia pregătit pentru gătit vânatul.

6. Casele oamenilor de atunci erau numite:

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. căsuțe;
b. corturi;
c. colibe;
d. locuințe.

7. Personajele care participă la întâmplare sunt:

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. fetița bălaie și mierla;

b. fetița bălaie, mierla, puii și șarpele;
c. fetița bălaie, mierla și șarpele;
d. sătenii.

8. Expresia „fetița își luă inima în dinți” înseamnă:

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. fetița și-a făcut curaj;

b. fetița era speriată;
c. fetița era bolnavă;
d. fetița și-a călcat pe inimă.

9. În text, cuvântul „neamul” înseamnă:

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect!

a. rudă;
b. popor;
c. grup de oameni care vorbesc aceeași limbă;
d. grup de oameni care care trăiesc în același loc.