Sunteți pe pagina 1din 7

Anorexia Nervosa

Trăim intr-o epocă in care suntem influentati de ‘modă’, aspectul siluetei,


incepand de la viata personală pana la prezenta in mijlocul societătii. De-a lungul
istoriei omenirii, standardele de frumusete s-au schimbat de mai multe ori in ceea ce
priveste numărul de kilograme. Bineinteles că si in noul mileniu standardele sunt intr-o
continuă miscare, astfel incat fiecare incearcă sa se alinieze căutand cu disperare
metode care mai de care mai simple sau complexe care sa il ajute să scape sau să
castige cateva kilograme, fără a tine cont de ceea ce se potriveste cel mai bine
organismului fiecăruia si fără a lua in calcul starea sănătătii.
Treptat unii dintre noi alunecăm spre obsesii legate de aspectul fizic si numărul
de kilograme care le detinem si fără să ne dăm seama ne trezim in sfera patologicului
psihiatric.
In psihiatrie unele dintre cele mai greu de tratat afectiuni sunt cele din registrul
‘Tulburărilor instinctului alimentar ‘(anorexia nervoasă, bulimia nervoasă si obezitatea).
Se admite că la nastere copilul posedă elememtele necesare pentru orientarea
comportamentului in vederea achizitionării hranei. Dar cu inaintarea in varstă si sub
influenta mediului pierdem acele deprinderi sănătoase cu care ne nastem.
Articolul de fată isi propune sa vorbească despre una din aceste manifestări
patologice destul de gravă si din pacate foarte frecvent intalnită : Anorexia nervoasa.
In semiologie notiunea de ‘anorexie’ se traduce prin scăderea sau absenta poftei
de mancare. Anorexia ca atare apare in depresii sau schizofrenie, fiind greu de
diferentiat de fenomenul de ‘negativism alimentar sau sitiofobia’ (refuzul deliberat al
persoanei de a se alimenta din diferite cauze, cum ar fi prezenta unor obsesii, fobii, idei
delirante de otravire, de influentă, autoacuzare, negatie, inutilitate etc ).
Anorexia Nervoasa este o conditie severa si potential letala frecvent intalnită in
stari nevrotice, stari psihopatice si la adolescenti.
Criteriile DSM-IV elaborate in urma cu mai mult de 20 de ani de G.F.M. Russel
pozitioneaza aceasta tulburare intre tulburarile paranoide si cele obsesionale.
Subtipuri :
Tipul restrictiv
Acest subtip descrie tablourile clinice în care pierderea în greutate este
realizată în primul rând prin dietă, post sau exerciţii fizice excesive. In cursul
episodului actual, aceşti indivizi nu s-au angajat în mod regulat în mâncat compulsiv
sau în purgare.
Tipul de mâncat compulsiv/purgare
Acest subtip este utilizat când individul s-a angajat în mod regulat în mâncat
compulsiv sau în purgare (ori în ambele), în cursul episodului curent. Cei mai mulţi
indivizi cu anorexie nervoasă care mănâncă compulsiv se purghează prin vărsături
autoprovocate ori prin abuz de laxative, diuretice sau clisme. Unii indivizi incluşi în
acest subtip nu mănâncă compulsiv, dar fac în mod regulat purgare după consumul
unor cantităţi mici de alimente. Se pare că cei mai mulţi indivizi cu tipul de mâncat
compulsiv/purgare se angajează în aceste comportamente cel puţin săptămânal, dar nu
sunt disponibile suficiente informaţii pentru a justifica specificarea unui minimum de
frecvenţă.
Se admite in prezent ca un procent de 1% din adolescente prezintă această boală.
Este mai frecventă la fete decat la baieti (raport 10 :1).
Nu există incă date referitoare la o cauză si patogenie specifice acestei tulburari.
Anorexia nervoasă pare a fi de departe mai frecventă în ţările industrializate, în
care există abundenţă de mâncare şi în care, în special pentru femei, a fi considerat
atractiv este legat de a fi gracil. Această tulburare este probabil mai frecventă în Statele
Unite, Canada, Europa, Australia, Japonia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud. Imigranţii
din culturile în care tulburarea este rară, care au emigrat în culturile în care tulburarea
este mai frecventă, pot dezvolta anorexie nervoasă pe măsură ce idealul de corp gracil
este asimilat. Factorii culturali pot, de asemenea, influenţa manifestările tulburării. De
exemplu, în unele culturi, percepţia perturbată a corpului sau frica de luat în greutate
poate să nu fie proeminentă, iar motivaţia exprimată a restricţiei alimentare poate avea
un conţinut diferit, cum ar fi disconfortul epigastric sau dezgustul de mâncare.
Anorexia nervoasă începe rar înainte de pubertate, dar există indicii că severitatea
perturbărilor mentale asociate poate fi mai mare printre indivizii prepubertari care
dezvoltă maladia. Cu toate acestea, datele sugerează, de asemenea, că atunci când
maladia debutează precoce în adolescenţă (între 13 şi 18 ani), aceasta poate fi asociată
cu un prognostic mai bun.
Se pare ca aparitia anorexiei nervoasa este legată de prezenta anumitor trăsături
de personalitate, mai frecvent citate fiind trăsăturile obsesiv-compulsive,
perfectionismul, rigiditatea, trăsăturile narcisice si isterice, imaturitatea si frica de a-si
asuma responsabilitătile. In 10-20% din cazuri se asociază depresia, neincrederea in
sine si anxietatea.

Persoanele care dezvoltă aceasta tulburare au preocupări excesive legate de


greutatea corporală si alimentatie, dezvoltand comportamente orientate catre scăderea in
greutate, o teamă exagerată de a creste in greutate, limitari dietetice drastice,
autoimpuse la care se adaugă sau nu comportament binge sau de evacuare fortată
(vărsături autoprovocate sau automedicatie cu diuretice, laxative, recurgerea abuzivă la
clisme).
Teama exagerată a acestor pacienti este dusă pană la obsesie, ilogică si nu
raspunde la argumente. Deriva dintr-o imagine corporală distorsionată care capată un
rol disproportionat de mare fată de celelalte nevoi ale existentei. Au o preocupare
exagerată de a pierde in greutate fără de care nu si-ar putea recăpăta stima de sine si
sentimentul de control al situatiei.

Din punct de vedere clinic debutul este insidios si poate fi asociat cu un


eveniment de viaţă stresant sau dupa un regim alimentar instituit pentru scăderea in
greutate. Progresiv regimul alimentar devine excesiv desi pierderea ponderală nu mai
este necesara. Pacienta are sentimentul ca nu este suficient de slabă si apelează la
regimuri alimentare drastice, hipocalorice(sub 1000 calorii/zi), provocarea de vărsături,
exercitii fizice epuizante. Ideea de scădere in greutate si frica de a se ingrăsa devin
obsedante si prevalentiale, deoarece pacienta nu acceptă argumentatia logică.
Pierderea în greutate este văzută ca o realizare impresionantă şi un semn de
autodisciplină, pe când luarea în greutate este percepută ca un eşec inacceptabil al
autocontrolului. Deşi unii indivizi cu această tulburare pot recunoaşte că sunt slabi, ei
de regulă neagă implicaţiile medicale severe ale stării lor de denutriţie . Acestea constau
in :
1. Amenoree – un simptom constant datorat scăderii secretiei pituitare
(hipofizare) a factorului de stimulare a hormonilor gonadotropi si al hormonului de
stimulare a secretiei de foliculină. Amenoreea este de regulă o consecinţă a pierderii în
greutate, dar, la un număr redus de femei, poate în realitate s-o preceadă. La femeile
prepubertare, menarha poate fi întârziată de maladie.
2. Tulburari hidroelectrolitice severe – sunt datorate administrării de laxative,
diuretice, clisme, vărsăturilor provocate si constau in hipomagneziemie, hipozincemie,
hipofosfatemie şi hiperamilazemie. Vărsăturile autoprovocate pot duce la alcaloză
metabolică (creşterea bicarbonatului seric), hipocloremie şi hipokaliemie, iar abuzul de
laxative poate cauza acidoză metabolică.
3. Tulburari hormonale – Nivelele tiroxinei serice (T4) se află de regulă la limita
inferioară a normalului, iar nivelele de triiodotironină (T3) sunt scăzute.
Hiperadrenocorticismul şi reactivitatea anormală la o serie de solicitări neuroendocrine
sunt frecvente. La femei, sunt prezente nivele reduse ale estrogenilor serici, pe când
bărbaţii au nivele reduse ale testosteronului seric. Există o regresiune a axului
hipotalamo-pituitaro-gonadal la ambele sexe, constând în aceea că patternul de secreţie
al hormonului luteinizant (LH) pe 24 ore este asemănător celui observat în mod normal
la indivizii prepubertari sau pubertari.
4. Tulburari metabolice - Hipercolesterolemia este frecventă. Testele de
explorare a funcţiilor hepatice pot fi crescute.

Multe din semnele şi simptomele anorexiei nervoase sunt atribuite inaniţiei. Pe


lângă amenoree, mai pot exista acuze de constipaţie, durere abdominală, intoleranţă la
frig, letargie sau exces de energie. Cea mai evidentă constatare la examenul somatic
este emacierea. Mai poate exista, de asemenea, hipotensiune semnificativă, hipotermie
şi tegumente uscate. Unii indivizi prezintă lanugo, un păr fin ca puful, pe trunchi. Cei
mai mulţi indivizi cu anorexie nervoasă prezintă bradicardie. La unii apar edeme
periferice, în special in timpul restaurării ponderale sau la încetarea abuzului de laxative
şi diuretice. Unii indivizi prezintă o tentă gălbuie a tegumentelor asociată cu
hipercarotenemia. Hipertrofia glandelor salivare, în special a glandelor parotide, poate
fi prezentă. Indivizii care-şi provoacă vărsături pot avea eroziuni ale smalţului dentar,
iar alţii pot avea cicatrici sau calozităţi ale feţii dorsale a mâinii prin contactul cu dinţii
când utilizează mana pentru a-şi provoca vărsături.
Subnutriţia anorexiei nervoase şi comportamentele de purgare asociate uneori cu
ea pot duce la condiţii medicale generale asociate (anemii normocitara, normocroma,
deteriorarea funcţiei renale (asociată cu deshidratare cronică şi hipokalemie), probleme
cardiovasculare (hipotensiune severă, aritmii), probleme dentare şi osteoporoză
(rezultând din indigestia şi absorbţia redusa de calciu, reducerea secreţiei de estrogen şi
creşterea secreţiei de cortizol).

5. Tulburări mentale asociate - Când ajung sever subponderali, indivizii cu


anorexie nervoasă prezintă simptome depresive, cum ar fi dispoziţia depresivă, izolarea
socială, iritabilitatea, insomnia şi diminuarea interesului pentru sex. Astfel de indivizi
pot avea simptome care satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră. Pentru că
aceste elemente sunt observate, de asemenea, la indivizi fără anorexie nervoasă care
suferă de inaniţie (starvation), multe dintre elementele depresive pot fi secundare
sechelelor fiziologice ale subnutriţiei. Simptomele de perturbare afectivă trebuie, de
aceea, să fie reevaluate după recuperarea ponderală parţială sau completă.
Elementele obsesiv-compulsive atât în legătură, cât şi fără legătură cu
alimentarea, sunt adesea proeminente. Cei mai mulţi indivizi cu anorexie nervoasă sunt
preocupaţi de idei în legătură cu alimentarea. Unii dintre ei colectează reţete culinare
sau fac provizii de alimente. Când indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau
compulsii care nu sunt în legătură cu alimentarea, conformaţia corpului sau greutatea,
poate fi justificat un diagnostic adiţional de tulburare obsesiv-compulsivă.
Alte elemente asociate uneori cu anorexia nervoasă includ preocupările în
legătură cu mâncatul în public, sentimentele de ineficientă, necesitatea intensă de a
controla ambianţa proprie, gândirea inflexibilă, spontaneitatea socială limitată,
perfecţionismul, iniţiativa şi expresia emoţională extrem de restrânse.
O parte substanţială de indivizi cu anorexie nervoasă au simptome care satisfac
criteriile pentru cel puţin o tulburare de personalitate. In comparaţie, cu indivizii cu
anorexie nervoasă de tip restrictiv, cei cu tipul de mâncat compulsiv/ purgare este foarte
posibil să aibă alte probleme de control al impulsului, să abuzeze de alcool sau de alte
droguri, să manifeste mai multă labilitate afectivă, să fie activi sexual, să aibă o
frecvenţă mai mare a tentativelor de suicid în istoricul lor şi să aibă o perturbare de
personalitate care satisface criteriile pentru tulburarea de personalitate borderline.

Diagnostic diferential :
O diferentiere dificilă este atunci cand la anorexia nervoasă se asociază depresia.
Pentru anorexia nervoasă pledează varsta de debut, preocuparile excesive pentru
alimentatie si calorii, modificările de schemă corporală si prezenta apetitului. In
tulburarea depresivă pledează lipsa apetitului, lipsa elanului vital si a interesului pentru
orice activitate, inclusiv pentru propriul corp, agitatia psihgomotorie.
In schizofrenie indivizii pot prezenta un comportament bizar de a mânca si
ocazional experientează o pierdere semnificativă în greutate, dar ei prezintă rar frica de
a lua în greutate şi perturbarea imaginii corporale cerute pentru a pune diagnosticul de
anorexie nervoasă.
Bulimia nervosa : spre deosebire de anorexia nervoasă, in această tulburare
greutatea nu scade dramatic.
Boli somatice : hipertiroidismul, boala Addison, boala Crohn, diabetul, maladii
gastro-intestinale, tumori cerebrale, tumori maligne oculte şi sindromul de
imunodeficienţă dobandită [SIDA].

Tratament:
Scopul tratamentului este normalizarea greutătii.
Pentru cazurile cu pierdere ponderala mare se recomandă spitalizarea si
alimentarea supravegheata pentru perioade de luni, pană se revine la greutatea normală.
Se face reechilibrare hidroelectrolitică parenterală (vitamine, solutii cu
aminoacizi, glucoză) si se incearcă realimentarea per os.
Ratia calorică zilnică va fi cuprinsă intre 2500-3000 calorii sub supraveghere.
Tratamentul medicamentos constă in antidepresive si anxiolitice.
Foarte importantă este terapia de suport, psihoterapia, in special cea suportivă si
cognitiv-comportamentală cu scopul cresterii stimei si a increderii pacientei, a
imbunătătirii imaginii corporale, cresterea capacitătii de relationare socială.

Evolutia bolii depinde de capacitatea fiecarei persoane de a admite ca are o


problemă de alimentatie. Din pacate cele mai multe cazuri se cronicizează prezentand
perioade de ameliorare si acutizare.
La indivizii internaţi în spitalele universitare, mortalitatea pe termen lung prin
anorexie nervoasă este de peste 10%. Moartea survine cel mai frecvent ca rezultat al
inaniţiei, suicidului sau dezechilibrului electrolitic.

Celebritati anorexice :
Istoria consemneaza comportamentele unor persoane ca avand de notorietate
tendinta de a se supune unor stari de infometare cu emaciere si casectizare, motivate
prin convingerile dominante ale epocii, de natura religioasa : Sfanta Caterina din Siena,
care isi completa posturile si rugaciunile cu ritualuri de inducere a vomismentelor si a
folosirii unor ierburi laxative.
Si acum presiunea celebritatii este foarte puternica regasim un numar important
de vedete care sufera sau au suferit de anorexie. Un caz foarte trist este cel al cantaretei
americane Karen Carpenter, care impreuna cu fratele ei a format celebrul duo The
Carpenters.
Un caz venit direct de pe podiumul de prezentare, care i-a facut pe designeri sa
reconsidere masurile modelelor si sa le refuze pe cele exagerat de slabe a fost cel al
modelului uruguayan Luisel Ramos, tanara care a murit la varsta de 22 de ani, in august
2006, dupa ce timp de trei luni de zile se hranise numai cu frunze de salata si Cola
dietetica iar in ultimele zile bause numai apa. Ea a murit chiar in timpul unui show de
moda din timpul saptamanii de moda din Montevideo. La momentul mortii ajunsese sa
cantareasca 44 de kilograme la o inaltime de 1,75m.
La fel de cunoscut este si cazul modelului brazilian Ana Carolina Resto, care s-a
intamplat la numai cateva luni dupa moartea lui Ramos. Ana a urmat pentru foarte mult
timp o dieta ce se baza exclusiv pe mere si rosii si a murit in final in noiembrie 2006
din cauza infometarii . Avea pe atunci 21 de ani si ajunsese sa cantareasca 40 de
kilograme la o inaltime de 1,72 m.
Alte vedete foarte cunoscute care au avut sau inca mai au probleme cu anorexia
sunt: Geri Halliwell si fosta ei colega de la Spice Girls Melanie Chisolm, Paris Hilton,
Nicole Richie, Ashlee Simpson, Calista Flockhart, Mary-Kate Olsen, Oprah Winfrey,
Victoria Beckham, Kate Moss, Christina Ricci, Fiona Apple, Paula Abdul, Jessica Alba,
Kate Beckinsal, Kelly Clarkson, Sally Field, Jane Fonda, Audrey Hepburn, Tara Reid,
Courtney Thorne-Smit, Kate Winslet, Peta Wilson, Printesa Diana... si lista din pacate
ar putea continua.
Kate Moss a inventat chiar un termen care sa o descrie perfect: rexic, derivand de
la anorexie (anorexic) si sexy.
Jessica Alba de exemplu recunostea ca devenise obsedata de kilogramele in plus.
Ea era de parere ca asemeni ei, foarte multe fete intampina aceasta problema: “Foarte
multe fete prezinta tulburari de alimentatie si am trecut si eu prin asta. Devenisem mult
prea slaba. Acum incerc pur si simplu sa fiu normala.”
De retinut cateva date :
La inceput, persoanelor care nu cunosc situatia, le este greu sa perceapă aceste
probleme. Din punct de vedere medical, o persoana cu un IMC mai mic de 16,5 poate fi
considerată anorectică.
IMC-ul se calculeaza astfel: inăltimea la patrat, măsurata in metri (ex: 1,70m x
1,70m) se imparte la greutatea corporală masurată in kilograme (kg).

Categorie IMC – kg/m2


Subponderal sever < 16.5
Subponderal 16.5-18.5
Normal 18.5-25
Supraponderal 25-30
Obezitate Gr. I 30-35
Obezitate Gr. II 35-40
Obezitate Gr. III >40
Parametrii greutătii
normale in functie de varsta si inăltime dupa WATCHERS :
Greutatea minima Greutatea maxima Greutatea maxima Greutateamaxima
Inaltimea admisa pana la 25 ani intre 25-45 ani peste 45 ani
(m) (kg) (kg) (kg) (kg)
1,42 40 46 49 50
1,45 42 48 50 52
1,47 43 50 52 54
1,50 45 52 54 56
1,52 46 54 56 58
1,55 48 55 58 60
1,58 49 57 59 62
1,60 51 59 61 64
1,63 53 61 64 66
1,65 54 63 65 68
1,68 56 64 67 70
1,70 58 67 69 72
1,73 59 69 72 74
1,75 61 70 74 77
1,78 63 73 76 79
1,80 65 75 78 81
1,83 67 77 80 84
1,85 69 79 83 86
1,88 70 81 85 88
1,91 73 84 87 91
1,93 74 86 89 93
1,96 76 88 92 95

Bibliografie :
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM)DSM-IV-TR.
Manual de buzunar de psihiatrie clinica. Editia a III-a, Kaplan & Sadock,2007.
Psihiatrie, Dr. Marie Georgescu, 2004.
Psihiatrie, Prof.Dr. Carol Friedmann,2000.
Griffith’s 5 Minute Clinical Consult, 1996.
Semiologie psihiatrica, Gabriela Marian, 2009.
Psihiatrie, Predescu, 1989.
Psihiatrie Note de curs, Conf.Univ.Dr.Dan Prelipceanu,2003.
Elemente de diagnostic si tratament in psihiatrie, Liana Fodoreanu,2006.