GHICITORI
1. OMUL, FIINŢĂ SUPERIOARĂ
Lucruri din casă
Cămăruţă din lemn tare
Ţine hainele-n păstrare!
(şifonierul)
Pe masă sau pe tavan,
Seara vezi un ghem bălan!
(becul)
Şi acasă, şi în clasă
E o pară luminoasă!
(becul)
Oare care poartă lasă
Să intre lumină-n casă?
(fereastra)
Doar butonul i-am sucit
Şi îndată mi-a vorbit!
(radioul)
Cine e şi nu-i ureche
Şi cu gura e pereche,
Şi cu cifre îl pornesc,
Să asculte ce vorbesc?
(telefonul)
Este meşter iscusit
Dar lucrează priponit.
Dacă nu îl legi cu aţă,
Nu se mişcă, n-are viaţă!
(acul)
Cin se află-n orice casă
Stă cu oaspeţii la masă?
(scaunul)
Biciclete cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele!
(ochelarii)
E un cerc, ca un ciurel,
Mama coase flori pe el.
(ghergheful)
N-are mâini şi totuşi bate,
Totdeauna, zi şi noapte,
155
Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune!
(ceasul)
O cutie cu fereastră
Joacă teatru-n casa noastră!
(televizorul)
Şi un an de mă priveşti
Tot pe tine te zăreşti!
(oglinda)
Nu e pled şi nici perdea,
Noaptea stai ascuns sub ea!
(plapuma)
O fetiţă cu cofiţă
Ea poate mereu să ţină
Flori aduse din grădină!
(vaza)
Viaţă n-are, braţe n-are,
Ţine florile-n păstrare!
(vaza)
Cine ziua dormitează
Şi noaptea ne luminează?
(lampa)
Luminiţă pe vecie
Zăvorâtă-n colivie.
(felinarul)
Avem în casa noastră
Aşezat ca sub fereastră,
O armonică de fier
Cu numele…
(calorifer)
În orice casă îl găsim
Numai noapte-l preţuim!
(patul)
Roş albastru sau vărgat,
Stă întins pe lângă pat!
(covorul)
Pe patul lui Titişor
Şade-un sac de pufuşor!
(perna)
 GHICITORI
Cine-i gazda cea aleasă
Ce stă la intrarea-n casă?
(uşa casei)
Lucruri din bucătărie
Deşi-i mic şi subţirel,
Toţi se tem şi fug de el!
(cuţitul)
Găvănaş, găvănel,
Poţi strivi piper în el!
(piuliţa)
Care turtă afânată
Este zilnic cumpărată?
Se găseşte-n orice casă
Şi-o servim felii la masă?
(pâinea)
Gură mare, ca o roată,
O umplem cu carne toată,
Şi ne-o dă-napoi tocată!
(maşina de tocat carne)
Un castron cu găurele
Trece făina prin ele!
(sita)
Un melc mare, din oţel,
Batem ouăle cu el!
(telul)
E puternic, cât se poate,
Pe oricine ţine-n spate!
(scaunul)
De-i rotundă sau pătrată,
Toţi din casă îi stau roată!
(masa)
Cine ţine bine-n gură
Tava plină cu friptură?
(cuptorul)
Când îi dăm hrană la gură,
Atunci dă şi ea căldură!
(soba)
Băutoare însetată
156
Bea suc, lapte şi ulei
Dar ce-nghite-n beregată
Nu merge-n stomacul ei!
(pâlnia)
Curăţenia
Cine-n lume-şi face cale
Numai-n locul unde-i vale?
(apa)
Ciuturică, ciuturea,
Poţi să bei apă din ea!
(cana)
Ce-ncăpere are cadă,
Apă rece, apă caldă,
În care, când ai intrat,
Ieşi mai alb şi mai curat?
(baia)
În stânga de-i suceşti nasul,
El îndată-ţi umple vasul!
(robinetul)
Dacă-l uzi, el face spumă
Şi-ţi alunecă din mână!
(săpunul)
Os cu dinţii subţirei
Aranjăm părul cu ei!
(pieptenele)
E pătrat şi afânat
Şi ne-ajută la spălat!
(buretele)
Şi pluşat şi vărgat
Apa-ndată a zvântat!
(prosopul)
Un arici mititel
Curăţăm dinţii cu el!
(periuţa de dinţi)
Scândură cu păr pe ea
Curăţă hăinuţa mea!
(peria de haine)
În mici tuburi se găseşte,
 GHICITORI
Dinţii bine îi albeşte!
(pasta de dinţi)
Pe stradă
Felinar în trei culori
Îndrumă pe trecători.
(semafor)
Două roate-n lanţ legate
Duc iute un om în spate!
(bicicleta)
Unde-s poze mişcătoare
Pe o pânză foarte mare?
(cinema)
O căruţă fără cai
Merge bine, dar pe şine
Şi se numeşte…
(tramvai)
Cameră pe groase roate
Duce călători în spate!
În oraş şi în afară
Chiar şi în întreaga ţară!
(autobuzul)
Cin te-ajută să vorbeşti
Din Brăila-n Bucureşti?
(telefonul)
Cu ce plimbăm mai uşor
Copiii pe placul lor?
(căruţul)
Cum numiţi chipul sculptat
Pe un soclu aşezat?
(statuie sau monument)
Să-mi ghiciţi în fuga mare
Unde sunt cărţi de vânzare?
(librărie)
Mijloace de transport
Care casă zburătoare
Se ridică pân-la soare?
(racheta)
157
Trece baba-ncet oceanul
Şi îşi ţine-n vânt tulpanul.
(corabia)
Şir de camere pe roate
Fuge pe şine cât poate!
(trenul)
Un vultur voinic, de fier
Poartă oameni sus, pe cer
(avionul)
Şi pe fluvii, şi pe mare
Duce lumea în spinare!
(vaporul)
Care casă plutitoare
Peste mări e călătoare?
(vaporul)
Care gâscă n-are viaţă
Şi pe apă se răsfaţă?
(barca)
Are tălpi, n-are picioare,
Fuge iute doar la vale,
Iar la deal urcă agale.
(săniuţa)
Am o fată în ogradă
Fuge numai pe zăpadă!
(sania)
Sub o ladă mare, mare,
Se văd patru surioare;
Toate-odată se pornesc
Şi-mpreună se opresc!
(căruţa)
2. LUCRURILE
Preşcolarului
Chip de om, dar minte n-are,
Nici nu cere de mâncare,
E-ndrăgită de copii
Că le face bucurii!
(păpuşa)
 GHICITORI
E rotundă şi bălaie,
Intră noaptea în odaie!
(luna)
Când e plin, zboară,
Când e gol, coboară!
(balonul)
Pepenaş de cauciuc
Îl trântesc sau îl arunc
Orişiune dacă pică
Nu se sparge, nu se strică!
(mingea)
Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte!
(cartea)
Nu e uliu, totuşi zboară,
Dacă-l ţii bine de sfoară!
(zmeu)
Şcolarului
Cine şade în ghiozdane
Purtând gume şi creioane?
(penarul)
O sticluţă de vopsea
Dă peniţelor să bea!
(călimara)
Jumătate de pătrat
Ajută la liniat!
(echerul)
Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are limba de cărbune,
Pe hârtie multe spune.
(creionul)
Nu e şoarec, nici orbete,
Roade pete din caiete,
Ar fi bine şi frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(radiera)
E rotundă sau pătrată,
158
Uneori e colorată.
Nu-i din var şi nici din ghips
Şi e bună pentru scris!...
(creta)
N-are trup, are picioare
Face-n jur o roată mare!
(compasul)
Cioc subţire de oţel,
Dacă ştii, vorbeşti cu el!
(peniţa)
Carte albă, liniată,
Scrii pe ea când e curată!
(caietul)
Loc de cinste şi povaţă
Şade-n clasă, drept în faţă.
(catedra)
Care minge colorată
Toată lumea ne-o arată?
(globul pământesc)
Covor negru pe perete
Are cretă şi burete!
(tabla)
Stă în casă şi în clasă
Poartă haine şi nu-i pasă!
(cuierul)
Gazdă bună şi aleasă
E la orişicine-n casă;
Ea primeşte pe oricine
Şi când pleacă, şi când vine!
(uşa clasei)
Cutii lungi cu scăunele
Stau şcolarii-n rând pe ele!
(băncile)
O pernuţă afânată
Stă la tablă agăţată!
(buretele)
Păhărel de oţel
Stă la gâtul unui miel;
Când elevii vin de-acasă
 GHICITORI
Îndată îi cheamă-n clasă!
(clopoţelul)
Cine urme albe lasă
Pe tabla neagră din clasă?
(creta)
Mărgeluşe pe vergele
Socoteşti ce vrei cu ele.
(numărătoarea)
Unde-s munţi fără-nălţimi
Şi ape făr-adâncimi?
(harta)
Îmbrăcăminte
Am o mână fără oase
Când se rupe, o poţi coase!
(mănuşa)
Odăiţă meşterită
Pentr-un singur om croită,
O intrare, trei ieşiri,
Spune-o fără să te miri!
(cămaşa)
Pe cămăşi, haine, flanele,
Sunt bănuţi cu găurele!
(nasturi)
Surioare gemene,
La fire asemene,
Totdeauna le vezi pline,
Numai când le iei cu tine!
(ghetele)
Unelte
Cuţitaşe cu inele
Taie pielea în curele!
(foarfecele)
Slăbănoaga fânu-l frânge,
Iar colţata-n urmă, strânge!
(coasa şi grebla)
Am o capră cu trei coarne
Claia vrea să o răstoarne,
Alteori ia paie-n gură
159
Şi le-aruncă-n car sau şură!
(furca)
Am acas-o mică fiară,
Ea pădurea o doboară!
(toporul)
Nu-i pisică, nici căţel,
Are dinţii de oţel!
(ferăstrăul)
Şarpe lung, de cauciuc
Varsă apa unde-l duc!
(furtunul)
Cu mâna îl ţin,
Şi-i dau cu piciorul,
El muşcă din plin
Cu gura, ogorul!
(hârleţul)
Am o cofă grasă, grasă,
Strecoară apa prin plasă!
(stropitoarea)
Deşi-i slabă, nu se-ndoaie,
Şi cu dinţii strânge paie!
(grebla)
Două beţe, opt surcele,
Te cobori şi urci pe ele!
(scara)
Dimineaţa-n zori, prin rouă,
Sprintenica lună nouă,
De oţel strălucitor,
Surpă lanu-n mare zor!
(secera)
Lungul urcă şi coboară
În scrânciob i-o fetişoară!
(fântâna cu cumpănă)
Cocostârcul din câmpie,
Scoate apa, dar n-o bea,
Bucuros ţi-o lasă ţie
Şi oricui ar vrea să bea!
(fântâna cu cumpănă)
Legată de nas cu sfoară,
 GHICITORI
Ea-n adânc goală coboară,
Iar când iese la lumină,
Atunci e cu apă plină!
(căldarea fântânii)
E un ţap ce nu mănâncă,
Dar grozav muşcă din stâncă.
(târnăcopul)
Unelte şi maşini agricole
Arici mare şi zbârlit
Pe ogoare tăvălit!
(grapa)
Umblă pe la noi, prin lan
Un camion mai năzdrăvan;
Grânele le seceră,
Spicele le treieră!
(combina)
Rotocol, rotocol,
Pe-arătură dă ocol;
Bolovanii îi striveşte,
Şi pământul netezeşte!
(tăvălugul)
Două roate, cuţit lat,
Foloseşte la arat!
(plugul)
Umblă ursul pe ogor
Şi mormăie îngrozitor!
(tractorul)
Fără boi şi fără cai
Duce sacii cu mălai!
(camionul)
O căruţă mare, grea,
Netrasă de boi şi cai,
Cară tot ce pui în ea!
(camionul)
Pâlnii multe, înşirate,
Purtate pe două roate!
(semănătoarea)
160
Şantierul de construcţii
Cocostârc înalt, de fier
Lucrează pe şantier,
Urcă-n ciocu-i permanent:
Var, nisip cu ciment!
(macaraua turn)
Mână lungă, mare, grea,
Ridicăm ce vrem cu ea!
(macaraua)
Ghiciţi care lighioană
Mestecă, aşa-n neştire,
Tot betonul ce se toarnă
În pereţii din clădire?
(betoniera)
Buchet tare de vergele
Ţine beton între ele!
(fierul de beton)
Cutii roşii, din pământ
Le-aşezăm în zid la rând!
(cărămizile)
Cârtiţă cu botul lat
Netezeşte şi adună
Resturi de la demolat
Alteori, chiar le dărâmă!
(buldozerul)
La construcţii mari, înalte,
Vedem scânduri lungi şi late,
Aşezate pe grinzi grele
Să se lucreze pe ele!
(schela)
Uriaşul râmător
Cu puternica lui gheară
Sapă gropi, foarte uşor,
Şi pământu-l scoate-afară!
Excavatorul)
Lopăţică cu mâner
Folosită-n şantier,
Mai ales la zidărie
Şi-are numele…
(mistrie)
 GHICITORI
3. LUMEA PLANTELOR
Grădina de legume şi zarzavaturi
Noi avem un butoiaş
Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace!
(dovleacul)
Parcă e un măr frumos,
Dar păcat că-i mustăcios!
(ceapa)
Copăiţe cu bobiţe,
Agăţate printre viţe!
(păstăile de fasole)
Pare că-i un pătrunjel
Fiindcă-i alb, la fel ca el;
Când îl guşti te strâmbi, tuşeşti
Şi îndată-l şi ghiceşti!
(hreanul)
O ridiche albă, dulce,
La fabrică dac-o duce,
O dezbracă de cojoace
Şi în zahăr o preface!
(sfecla)
Ţăruş galben, ascuţit,
În pământ şade înfipt.
Cine este, l-aţi ghicit?
(morcovul)
Într-o cuşcă, mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei,
Mama-i pune la mujdei!
(căpăţâna de usturoi)
Deasupra iarba se-ncurcă,
Şi sub ea, ouă de curcă!
(cartofii)
Mere roşii, mari şi creţe
Sunt proptite între beţe.
(roşiile)
Şade mândra-ntr-un picior,
161
Lăudându-se oricui
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui!
(varza)
Mai mare ca o alună,
Roşie, albă, bună,
După ce-a-mplinit o lună!
(ridichea de lună)
Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur, frunze de varză!
(conopida)
Într-un pomişor
Se vede un focuşor!
(ardeiul iute)
Flori
Parcă-s rochii de fetiţă
Gata pentru grădiniţă
Cine le ghiceşte oare?
(Flori albastre de cicoare).
Albe sunt rochiţele
Le-au pierdut fetiţele?
Cine le-a uitat afară,
Înşirate pe o sfoară?
Ghici, sunt fustele Mirelei?
(Nu, rochiţa rândunelei)
Şi pe deal ca şi pe şes
Poţi vedea fes lângă fes!
(florile de mac)
Dintre vârfuri verzi de săbii
Ies liliachii corăbii!
(stânjeneii)
Pâlnii roşii şi albastre,
Stau pe gardurile noastre!
(zorelele)
Primăvara când se-arată,
Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe mii şi mii!
(liliacul)
 GHICITORI
Ban de aur colorat
Cu pene înconjurat,
Îl puteţi ghici îndată
Că are nume de fată!
(margareta)
Floricea catifelată
Seamănă c-un chip de fată!
(panseluţa)
Care floare are gheare
Şi parfumul cel mai tare?
(trandafirul)
Rămurea cu clopoţei
Hai, ghiciţi numele ei!
(lăcrămioara)
Voinicel cu haină albă
Iese primul din zăpadă!
(ghiocelul)
Stele albe, ca de nea,
Se văd şi-n grădina mea!
(crinii albi)
Cupe albe, sângerii
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii!
Hai, ghiceşte-le de ştii!
(lalelele)
Am în curte un stejar
Cu vârf roşu, ca de jar!
(bujorul)
În livadă
Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le pasă!
(nuca)
Toamna-i vânătă, brumată,
Iar iarna e afumată!
(pruna vânătă)
Mure albe sus, în pom,
Hai copii să le luăm!
Şi ce nume să le dăm?
(dudele)
162
Pepenaşul cu gurgui
E-mbrăcat cu puf de pui!
(gutuia)
Seamănă c-o zărzărea
Da-i mai mare decât ea!
(caisa)
Mingişoare aurii,
Galbene sau sângerii,
Hai să le ghiciţi, copii!
(merele)
O căsuţă gogoneaţă,
Învelită cu verdeaţă,
Înăuntru miere ţine;
Nu-i făcută de albine.
(pepenele verde)
Mere mari cu biberon
Au crescut la noi în pom!
(perele)
Nu-i caisă, că-i roşcată
Şi-are pieliţa pluşată!
(piersica)
Ciucur verde sau roşcat
Pe arac stă agăţat,
Cine este, l-aţi aflat?
(strugurele)
În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare roşii toate,
Cu codiţe-mperecheate!
(cireşele)
Arborii pădurii
O bătrână supărată
Peste ape aplecată!
(salcia)
Stă-n pădure logofătul
C-o cămaşă ca omătul!
(mesteacănul)
Ce copac stufos şi-nalt
Înfloreşte-n luna mai
 GHICITORI
Şi dă floare pentru ceai?
Cine este, l-aţi aflat?
(teiul)
Iarna e nepăsător
Şi vara-i tremurător!
(plopul)
Cine-i gros şi scorţos
Şi aruncă ceşti pe jos?
(stejarul)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos?
(fagul)
Cine-i nalt şi ţuguiat
Şi priveşte peste sat?
(plopul)
Un flăcău bogat în spini
Cu flori albe în ciorchini!
(salcâmul)
Sus pe culmi înalte creşte,
Lumea-n case îl pofteşte,
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină!
(bradul)
Sus, pe creasta munţilor,
Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos,
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)
Primăvara te înveseleşte,
Vara te umbreşte,
Toamna te hrăneşte,
Iarna te-ncălzeşte.
(pomul)
5. LUMEA ANIMALELOR
Păsări domestice
Cavaler împintenat
Sus pe gard stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
163
Că e şef peste găini!
(cocoşul)
Să mă credeţi, nu vă mint;
Are trâmbiţă de-argint
Şi giubea de mare vornic,
Dar pe post e doar…ceasornic!
(cocoşul)
Găinuşă pestriţată
Cu coada mereu plouată!
(bibilica)
Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat?
(curcan)
Nu trăieşte pe maidan
Acest sud-american,
Dar ca varza-i înfoiat,
Fiindcă tu l-ai fluierat.
(curcanul)
Cine şade în cuibar
Ca un cocoloş de var?
(oul)
Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)
Jupâneasa durdulie
Cu cenuşa cenuşie,
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii!
(gâsca)
Nu e mire nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai, ghiciţi numele lui!
(păunul)
Coada n-are-asemănare
De frumoasă şi de mare;
Dar ce i-a rămas mai mic
Este capul de pitic.
(păunul)
 GHICITORI
Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)
Pot să spun, fără ocol,
Că-i o pasăre simbol,
Însemnând, precum se ştie,
Pacea lumii pe vecie.
(porumbelul)
Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu… mac!
(raţa)
O corabie pe lac,
Însă fără de catarg
Fiindcă l-a-ndoit în jos
Ca să-l facă de folos!
(raţa)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă!
(fazanul)
Cu făptura lui superbă,
Şi-a pus şi la coadă jerbă,
Pe când biata lui mândruţă
Stă-n modesta ei rochiţă.
(fazanul)
Face zarvă, mititica
Chiar când nu îi zici nimic;
Strigă tot mereu: „păcat!”
Şi-are oul pistruiat.
(bibilica)
Care cloşcă minunată
Scoate mii de pui o dată?
(incubatorul sau clocitoarea)
Să-mi ghiciţi: Care odaie
Are faguri plini de paie?
(coteţul de păsări)
Păsările sălbatice
Coada ca o furculiţă,
Roşioară sub bărbiţă
164
Toamna pleci de-aici, din ţară
Primăvara te-ntorci iară!
(rândunica)
O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(rândunica)
Vine „doctoru”-n pădure
Cu fes roşu şi secure!
(ciocănitoarea)
Bate toaca prin copaci,
Băgând boala prin gândaci.
(ciocănitoarea)
Parcă bate cuie-n pom,
Parcă-i vesel metronom;
Cariilor nu le place
Muzica pe care-o face!
(ciocănitoarea)
Ce moţată, dragii mei
A prins Creangă într-un tei?
(pupăza)
Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat.
(codobatura)
Aş fi vrut s-o cumpăr,
Însă n-are-astâmpăr;
Ori în câmp, ori în ogradă,
Se agită, dă din coadă.
(codobatura)
Am o păsărică-n sac
Soţie de pitpalac!
(prepeliţa)
Crezi că ea filozofează?
Toată ziua dormitează;
Ceasul ei mergând pe dos,
Noaptea zboară cu folos!
(bufniţa)
E o babă supărată
Şade-n scorbura uscată,
 GHICITORI
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un hultan!
(bufniţa)
Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă?
(cucuveaua)
Bate-n loc din aripioare
Şi cântă peste ogoare!
(ciocârlia)
Este sprinten şi bălţat
Dă năvală iarna-n sat!
(sticletele)
Cenuşiu, cu alb stropit
Artist foarte iscusit!
(graurul)
E moţat, nu-i ciocârlan,
Are coiful năzdrăvan,
Chiar o glugă de cioban!
(mătăsarul)
Mică, mică, şi fricoasă,
Creşte cucul, nu se lasă!
(pitulicea)
Stă la noi necontenit
Şi cântă: „tivit, tivit!”
(piţigoiul)
Singuratic şi hai hui,
Îşi cântă numele lui!
(cucul)
Cântăreaţă delicată
Vraja-i seara ne desfată!
(privighetoarea)
Glasu-i capodoperă,
Nu-l auzi la operă;
Ariile ei de slavă
Se înalţă în dumbravă.
(privighetoarea)
Nu-i canar şi nici scatiu,
Cu veşmântul auriu!
(graurul)
165
Are ciocu-ncrucişat,
Desface conul de brad!
(forfecuţa)
Pasăre galbenă-n cioc
Fluieră un cânt cu foc!
(mierla)
Neagră, mică, cu cioc bej
Are-o orgă în gâtlej;
Altă concurentă n-are
Decât pe privighetoare.
(mierla)
Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(ţarca sau coţofana)
Fură tot ce străluceşte
Şi în cuib îngrămădeşte;
Sperioasă şi vicleană,
Chiar de umbra ei i-e teamă
Şi se cheamă…
(coţofană)
Ce-o fi sta, dragi copii,
O nălucă de prin vii?
Cine-o vrea o şi ghiceşte
„Coţofană” când citeşte!
(ţarcă)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă!
(gaiţa)
Lacomă, gălăgioasă,
Ţopăie pe lângă casă.
(vrabia)
Nu mai prăpădesc hârtie
Fiindcă toată lumea-i ştie
Costumaşul cenuşiu
Şi săritul cam zglobiu.
(vrabia)
Prada, când de sus o vede,
El ca glonţul se repede
Şi-şi înşfacă dintr-o dată
 GHICITORI
Victima înspăimântată.
(uliul)
E o mândră zburătoare
Ce se-nalţă către soare;
Cuibu-şi face sus pe stâncă,
Muşte dânsa nu mănâncă!
(acvila)
Cine cântă din caval
De se-aude peste deal?
Ştie vorbe numai două
Şi în alte cuiburi ouă!
(cucul)
Are mare spor la zbor,
Dar nu-i iute la picior;
Cataligele-i înalte
Sunt făcute doar să-l salte.
(cocor)
Tai din noapte o bucată
Cu profil de aripată;
Uşui-o, iar dacă zboară
Nu e vultur, e doar…
(cioară)
L-au închis in colivie
Parcă n-ar fi fiinţă vie
Ce să fac-atunci săracul?
Cântă ca să-i treacă-amarul!
(canarul)
Stă cu ciocu-nfipt în cer
- Un pumnal de ienicer –
Sus, la cuib sosind, săraca,
Toată ziua bate toaca.
(barza)
Cântăreaţa e modestă,
Însă zici că e orchestră,
Cântând Oda Bucuriei
Pe Câmpia României!
(ciocârlia)
Animale domestice
Toarce lelea-ncetişor,
Fără furcă şi fuior!
(pisica)
166
Aşezată pe cuptor
Toarce-ntr-una fără spor,
Căci nu dă-ntr-o săptămână
Nici măcar un ghem de lână.
(pisica)
Toarce-ntr-una pe cuptor
Fără fus, fără fuior
Dar cum simte-un şoricel
Se repede după el.
(pisica)
Au blăniţă mătăsoasă
La căldură torc în casă
La lăbuţe au gheruţe
Stau ascunse în pernuţe?
(pisica)
Două coarne mari ea are
Şi dă carne de mâncare,
Dă şi lapte şi viţei
Cine-i frate, dumneaei?
(vaca)
Când e viu el trage carul
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi pingele.
(boul)
Un dovleac pe patru beţe
Geme şunca în coteţe!
(porcul)
Cine tot caută pe jos
Şi n-a pierdut nimic,
Geme toată ziua
Şi nu e bolnav?
(porcul)
Cu râtul el scormoneşte
Pământul îl răscoleşte
El creşte în bătătură,
Ne dă carne şi untură?
(porcul)
Patru beţe şi-un burduf,
Coada ca un pămătuf,
Botul – un fragment de trompă,
 GHICITORI
La Ignat, primit cu pompă!
(porcul)
A ajuns la mare preţ
Şi stăpână în coteţ,
De când are opt purcei;
De-aia-n rât şi-a pus cercei!
(scroafa)
Urecheat cu blană deasă
Stă mai mult pe lângă casă!
(iepurele de casă)
Are coamă şi nu-i leu,
Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samsar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)
Gât semeţ, picioare zvelte,
Poartă şaua în spinare
Şi duce omul călare.
(calul)
La căruţă trage,
„Hi, ha, ha”, el face.
(calul)
Ce vedeţi nu-i cal – putere
Dar să crească nici nu cere;
Nu-i un falnic animal,
Este doar un…mini – cal!
(ponei)
Vaca neagră, coarne late,
Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde!
(bivoliţa)
Are coarne-ncârligate
Şi cu-alţi semeni el se bate!
(berbecul)
Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
(oaia)
Când e frig , stă covrig,
Iar când vede un motan
167
Sare ca un năzdrăvan!
(câinele)
Roade oase, stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)
Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n cap!
(iedul)
Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat!
(capra)
Cărăuş vestit în turmă
Duce oile din turmă.
(măgarul)
E lipsit de orice har;
Nu e cal şi nici măgar,
N-am să-i fac nici un hatâr,
Fiindcă tare e …!
(catâr)
Are coarne vârtecuş
Şi e-un mare bătăuş,
Dar, de câţi s-a tot izbit,
Nasul i s-a cam turtit.
(berbecul)
Deal de smoală, mişcător,
Foarte leneş la picior;
Ca o moară rumegă
Chiar când se întunecă.
(bivol)
Animale sălbatice
Umblă moşul prin pădure
După zmeură şi mure!
(ursul)
Bune-s afina şi mura,
Însă strepezesc dantura;
Să nu-ntrebi de peşte-i place,
Chiar cioban la oi s-ar face…
(ursul)
Când zăreşti cumva o coadă
 GHICITORI
Prin copaci sau în ogradă,
După nuci şi dup-alune
Te întrebi: cum i se spune?
(veveriţă)
O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune!
(veveriţa)
Viezurele, mi se pare,
Nu-i un animal prea mare,
Nici un căţeluş năuc;
Vreţi să ştiţi ce e?
(bursuc)
Ursuleţ cu alb vărgat
Rău cu vulpea e certat!
(viezurele)
Pe luncă şi prin zăvoaie
Scoate moşul muşuroaie!
(cârtiţa)
Şoricel cu aripioare,
Poartă numele de floare!
(liliac)
Zvealtă, lungă, subţirică,
Şoarecii îi ştiu de frică!
(nevăstuica)
Are solzi şi nu e peşte
Şi când merge, se târăşte.
(şarpele)
Cureluşă rece, unsă,
Sub pământ şade ascunsă,
Iar atunci iese-afară,
De-o priveşti, te înfioră!
(şarpele)
Ar fugi şi el mai tare
Dacă ar avea picioare;
Când spre pradă se porneşte,
Ca un val se unduieşte.
(şarpele)
Când de dup-un bolovan
O înhaţă vreun duşman,
Coada-n grabă-şi părăseşte,
168
Fiindcă alta-n loc îi creşte.
(Şopârla)
Cuconiţa asta mică,
Limba-n două îşi despică;
Muşcătura-i cu otravă
Are consecinţă gravă.
(vipera)
Ochelari-i pe tichie
Sunt doar înşelătorie
Pentru cei ce, curioşi,
Cad în colţi-i veninoşi.
(cobra)
De te muşcă într-o doară,
În cinci clipe te omoară.
Nu-i un şarpe mic, banal,
Individu-i un …
(croatal)
Când am prins-o pe şireată,
Strecurându-se-n poiată,
Între labe cu o raţă,
Ea mi-a spus că box o-nvaţă!
(vulpea)
Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată!
(căprioara)
Dacă vrei, poţi să te miri,
Dar, picioarele-i subţiri,
Bune-ar fi la maraton
Când soseşti pe stadion!
(căprioara)
Motan cu blana tărcată
Şi cu coada mult scurtată
La ureche are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi!
(râsul)
Cioroi ţeapăn şi hapsân
El se vrea-n turmă stăpân!
(lupul)
Să nu-l chemi şi să-i dai pâine;
Seamănă, dar nu e câine!
Dacă urlă lung la lună,
 GHICITORI
Pentru oi nu e a bună!
(lupul)
E un şarpe cu picioare,
Să-mi ghiceşti ce nume are?
(şopârla)
O şopârlă foarte calmă
(Dacă vrei, o ţii în palmă)
Nu-i adevărat deloc,
Că nu arde nici în foc!
(salamandra)
E frumos, nu-mi face silă,
Deşi este tot reptilă;
Are capul ca de zmeu,
Dar muiat în curcubeu.
(guşter)
Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)
Nu te-aştepţi să-l vezi sprintând
Prin pădure bocănind;
Falnic şi purtând pe cap
Coarnele ca un copac.
(cerbul)
Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De-a găsi nişte găini!
(vulpea)
O pisică urâcioasă,
Nu cumva s-o chemi în casă;
Nume-nşelător – surâs -
De te-nşfacă, nu-i de râs!
(râsul)
Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure!
(iepurele)
Nu-i tractor, dar e în stare,
Poieni, lunci, păduri să are!
(porcul mistreţ)
Colţu-i mare, părul creţ,
169
Aerul cam certăreţ
Şi nu-i place în coteţ,
Deşi-i porc, e…
(porc mistreţ)
Pleacă moşu-ncet la vie
Cu scai mulţi pe pălărie!
(ariciul)
Brusc, se saltă în picioare
Când aude o mişcare;
Şoarece-i, dar nu-i obraznic,
Vigilent e ca un paznic!
(popândăul)
Cată câmpul, cât cuprinde,
Ca s-adune-n sac merinde,
Însă nu-i poartă pe spate,
Ci sub fălcile umflate.
(hârciogul)
Un pitic, cumplit duşman,
Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură,
În punguţele din gură.
(hârciogul)
Mândrul prinţ din prerie
A rămas doar pe hârtie,
Sau captiv cuminte-n parc,
Străjuit de-un vajnic ţarc!
(bizon)
Am să fac acum un test
Dacă ştiţi ce e un „ţest”
Dacă nu, nu e ruşine,
Seamănă destul cu mine!
(broasca ţestoasă)
Şoarece de catifea
Sapă şi pe vreme rea
Muşuroaie la-ntâmplare,
Fiindcă ochi demult nu are.
(cârtiţa)
Animale exotice
Corabie plutitoare
Pe nisipuri călătoare!
(cămila)
 GHICITORI
Parcă-i un curcan golaş
Şi fricos şi uriaş!
(struţul)
De-i vezi capul în ţărână,
Zici că sapă vreo fântână
Sau ascunde o comoară;
El ascunde…stând afară!
(struţul)
Burduhos, voinic şi gras,
Are-un corn înfipt în nas!
(rinocerul)
Să nu fie uniform
Şi-a lăsat un singur corn;
Negru şi mătăhălos
Totu-ar răsturna pe dos.
(rinocerul)
Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare!
(hipopotamul)
O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi!
(crocodilul)
Un buştean cu ochii reci
Te pândeşte ca să teci;
Stoarce lacrimi mincinoase
Care-mi dau fiori prin oase.
(aligator)
Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă?
Îl ghiciţi foarte uşor!
(cangurul)
Nu e cal, dar are coamă,
Şi-i puternic, fără seamă.
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Că e scris pe banii mei!
(leul)
Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan!
(tigrul)
170
După dungi l-aţi cunoscut
Pe acest motan temut;
Cine vrea să-l facă blană,
Să-l aştepte în savană!
(tigrul)
Parcă-i câine urâcios,
Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte!
(hiena)
Noaten, sprinten şi vărgat,
Pare un căluţ vărgat.
Cine este, l-aţi aflat?
(zebra)
Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom!
(maimuţa)
Uriaş cu nasul mare
Poartă oameni în spinare!
(elefantul)
Dealul sur care se mişcă
Nu împunge, nici nu pişcă,
Dar cu moţu-i de… curcan
Te ridică în tavan.
(elefantul)
Vai, ce animal botos,
Cu nasul căzut în jos;
De-aia nici nu mă mai mir
C-a fost botezat…
(tapir)
Strânge-n braţe ca un cleşte
Şi, deşi se cam făleşte
Că arată omeneşte,
Nu prea se bărbiereşte.
(orangutan)
Ce ciudată arătare!
Labele-s înotătoare,
Cioc de raţă, ouă face,
Puii-l sug în bună pace.
(ornitorinc)
Lui demult îi e egal
 GHICITORI
Dacă-i spunem…
Celui ce repetă tot,
Căci se crede poliglot!
(papagal)
Tu priveşte-o şi te miră,
Are coada ca o liră;
Numai vântul cântă-n ea
Melodii de catifea.
(pasărea liră)
Noaptea, scotocind prin stuf,
Acest cenuşiu burduf,
Şi-a-ngroşat mult talia,
Chiar pentru-Australia!
(pasărea kiwi)
Pielea ca o pătură
Coada ca o mătură,
Bot cu trompă, limba – aţă,
Cu lipici furnici înhaţă.
(furnicarul)
Desenaţi încet un S,
Puneţi-i pe cap un fes,
Picioroange prin rogoz
Şi-apoi coloraţi cu roz.
(flamingo roz)
Cu o vastă garderobă,
Domnul face mereu probă
Şi de-aceea se tot schimbă
Ori de câte ori se plimbă.
(cameleonul)
Nu cumva să se îngraşe,
Să-i mai crească o cocoaşe!
Toţi o-ncarcă fără milă
Tocmai fiindcă e….
(cămilă)
Nu-i balaur din poveste,
E un şarpe, asta este;
La plimbare când porneşte
Coada nu şi-o mai zăreşte!
(şarpele anaconda)
Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat!
(girafa)
171
La pol
Alb, greoi, cu părul fin,
Seamănă cu Moş Martin!
(ursul polar)
O maşină zburătoare
Cu elicea pe spinare!
(elicopterul)
Sunt „cumetre” cu grămada,
Însă albe ca zăpada.
(vulpea polară)
Nu-i vulcan, să ţineţi minte,
Dar zvârle apă fierbinte!
(gheizerul)
Nu e peşte, nici vapor,
Uriaşul mărilor!
(balena)
Nu e cerb, dar ţi se pare,
Când îl vezi din depărtare!
(renul)
O păpuşă gogonată
Stă pe gheaţă înfăşată!
(foca)
Gheaţa-ncet când se dislocă,
Îţi apare un cap chel
Trăgând leneş după el
Corpu-i gras ca de purcel.
(focă)
Şade „domnul” pe un banc,
Numai-n cizme şi în frac!
(pinguinul)
Cred şi eu că e un chin
Să fii vara ca şi el,
Să nu poţi să te dezbraci
De palton şi de nădragi.
(pinguinul)
Mâţă cu aripi de peşte
Şi cu colţii cât un cleşte!
(morsa)
Ştiţi că-noată foarte bine
 GHICITORI
Acest munte de grăsime?
Dinţii lui sunt doar de fală,
Că nu fac mare scofală!
(morsa)
Insecte
Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare!
(fluturele)
Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
(greierii)
Ţopăind toată câmpia,
Ţârâie ca soneria;
Nu pot sa-l opresc din treier,
Pe scripcarul, negrul…
(greier)
Trei mărgele, doar, pe-o aţă
Se mişcă plină de viaţă!
(furnica)
Hărnicuţa gospodină
Strânge zahăr din grădină!
(albina)
Inspectează florile
Şi strânge nectar din ele!
(albina)
Mici pitici cu felinare
Umblă noaptea pe cărare!
(licuricii)
La îmbrăcămintea-i ternă
Şi-a adăugat lanternă,
Neştiind moda de-aici
Blândul nostru… (licurici)
Noi muncim întreaga vară,
Să o dăm din cas-afară,
Că-i urâtă şi murdară!
(musca)
Cu albina se dă rudă
(însă asta nici s-audă!)
Fiindcă hoaţa, pe furiş,
172
Cam dă buzna-n urdiniş.
(viespea)
Pare-albină şi nu prea,
Fiindcă-i leneşă şi rea!
(viespea)
Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare!
(lăcusta)
Iedul cu şase picioare
Vrea ca lanul să-l doboare!
(lăcusta)
Pe picioare de chitină,
Cu elan şi cu rutină,
Printr-o-nvârtitură fină
Sare-n cer… fără prăjină!
(lăcusta)
Cel mai mic elicopter
Îşi înalţă către cer
Fuzelajul de chitină,
Fără să fi luat benzină.
(libelula)
E un mic aeroplan
Cu aripi de celofan!
(libelula)
Mic şi negru, cafeniu,
Unde a sărit, nu ştiu!
(puricele)
Şapte puncte poartă-n spate
Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)
Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: „vai!”
(cărăbuşul)
La atac când se porneşte,
Brusc, cireada risipeşte,
E doar gâză, dar nebun
Arţăgosul de…
(tăun)
 GHICITORI
Orice, roade într-o clipă,
Şi e pururi hămesită;
Muşuroaie când clădesc,
Toate la un loc trudesc.
(termite)
Vine bâzâind în zbor
Ca un străveziu planor;
De-aş avea şi eu un ac
Fuzelajul praf să-l fac!
(ţânţarul)
Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană!
(ţânţarul)
Nu aleargă, nici nu sare;
Să nu-i cazi cumva în cleşte!
O insectă umblătoare
Tu de dânsa te fereşte!
(rădaşca)
Tancul mic şi frumuşel
Cu fălcile de hotel
Şi pictat în roşu tuş
Se numeşte …
(cărăbuş)
Când îl cauţi e în zbor
Bâzâind ca un motor,
Deşi n-are nici un zor,
Nici brevet de-aviator.
(bondarul)
Cine-ar crede că-i sunt rude
Chiar şi viespile zălude?
De nu-i eşti cumva pe plac,
Să nu-i nimereşti în ac!
(albina)
Lumea apelor
Când în baltă e regină
Iar în sat e rogojină.
(papura)
O surcică argintie
Numai-n apă şade vie!
(peştele)
173
Holbată, cu gura mare,
Şi ca o lăcustă sare.
(broasca)
Stau pe baltă ouă sparte,
Între frunze mari şi late!
(nufărul)
Trupu-i este ţeavă-naltă,
Creşte numai unde-i baltă;
Iar în vârf are un spic
Ca o coadă de pisic!
(stuful)
Foarfec are, nu croieşte,
Cine-l ştie îl ghiceşte!
(racul)
Este tare spăimântos
Cu capul ca un baros,
Dar nu bate nici un cui;
Vai de instrumentul lui!
(peşte-ciocan)
Umblă peste tot hoinar
Acest prefăcut tâmplar;
Ferăstrăul lui cu zimţi
Ţine loc de bot şi dinţi.
(peştele – ferăstrău)
Fugi cât poţi, să nu te vadă
Acest spadasin cu coadă
Şi de dânsul te fereşte,
Fiindcă nu-i un simplu peşte!
(peşte spadă)
Deşi pisică o cheamă,
S-o priviţi cu mare teamă,
Căci în coadă are-un spin
Încărcat cu mult venin.
(pisica de mare)
Excelent merge-napoi;
Nu faceţi ca el şi voi
Pe acasă sau la pe stradă
Că nu e nici o scofală!
(racul)
Când o văd şi pe hârtie,
Fiara asta cenuşie
 GHICITORI
Cu pumnale-n loc de dinţi,
Mă cuprind fiori fierbinţi!
(rechin)
Două palme-mpreunate,
Tari, ca zidul de cetate,
Apără-o fragedă fiinţă
Spre a vieţii biruinţă.
(scoica)
Să-mi ghiciţi o ghicitoare,
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare!
(barza)
Zână albă, ca o vrajă,
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e? Cine-o ghiceşte?
(lebăda)
Sub imaculata-i haină
Ea ascunde-o veche taină;
Când te porţi cu eleganţă,
Totdeauna ai prestanţă!
(lebăda)
Se întinde şi se strânge
Şi, lacomă, suge sânge!
(lipitoarea)
Tipsie peste tipsie,
La mijloc e carne vie.
(scoica)
Un hultan voinic, năuc
Cu ciocul cât un uluc!
(pelicanul)
Ciocul lui cu prostovol,
Niciodată nu e gol
Şi ia peştele cu hurta;
De-aia i-a şi crescut burta!
(pelican)
O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată!
(stârcul lopătar)
174
Ea pe toţi stropea la şcoală
Cu o burtă de cerneală,
Neînvăţând măcar să scrie
(Este drept, n-are hârtie!)
(sepia)
E un peşte, cum v-am spus,
Care urcă-n râu, în sus.,
Icrele să-şi lase-n soare;
Treaba împlinindu-şi, moare!
(somonul)
Stelele, de-ar fi cuminţi,
Ar sta toate-n cer, cuminţi,
Nu s-ar arunca în mare,
Printre alge, la răcoare.
(steaua de mare)
Priceput giuvaergiu,
Făureşte-n trupu-i viu
Perla mică şi curată
Cu pielea imaculată.
(stridia)
Corpul ei de gelatină
Are-o unduire fină;
Când înoată pe sub val,
Pare toată de cristal.
(meduza)
Dacă ţipă nebuneşte
Peste valuri, după peşte,
Chiar de este vreme bună
Ei ne prevestesc furtună.
(pescăruşul)
Cine urcă şi coboară
Cu-o iuţeală ce uimeşte,
Fără nici un fel de scară
Şi prinde din valuri peşte?
(pescăruşul)
Iată un aeroplan
În zbor lin peste ocean,
Dar la mers are de furcă,
Fiindcă-n aripi se încurcă.
(albatros)
El trăieşte-n ape calde
Unde-i place să se scalde,
 GHICITORI
Dar pescari-i vin de hac
Şi acestui mare rac!
(homarul)
Când o să-l găseşti pe mal,
Lângă marea de cristal,
Tu să ştii că nu-i chiar cal,
Fiindcă-noată pe sub val.
(căluţul de mare)
Toată ziua ochii-şi cască
Vreun ţânţar să amăgească,
Iar când se umflă în guşă,
Zici că scârţâie o uşă.
(broasca)
El, toamna, cu cei trei pui,
Pleacă în Egipt hai-hui.
Nu stă-n Deltă nici un an
Cenuşiul de …
(bâtlan)
Nu prea are siluetă
De acvatică navetă,
Dar nu-i peşte grosolan
Grăsunelul de…
(biban)
Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l scoate!
(broasca ţestoasă)
Ghem de şerpi strânşi la un loc,
Cu ventuze şi cu cioc;
Nu e bună-n cratiţă
Neagra…
(caracatiţă)
Ce ciudată vietate!
Ambii ochi îi sunt pe-o parte.
Zice despre el că-i peşte,
Dar nu-noată, se târăşte.
(calcanul)
Dinţii ei cu ferăstraie
Nici un peştişor nu taie;
Mă şi mir cum a crescut
Blândul apelor mamut!
(balena)
175
Alte vieţuitoare
Moşneguţul cel voinic
Se-nfăşoară-n borangic!
(viermele de mătase)
Are coarne, dar nu-mpunge,
Şi pe leneşi îi ajunge!
(melcul)
Melcul fără de găoace
Multă pagubă ne face!
(limaxul)
Poţi să mori în groaznic chin
De-al lui ghimpe cu venin
De-l arunci însă în foc,
Se sinucide pe loc.
(scorpion)
Mic, cu inimă haină,
Roade sacul cu făină.
(şoarecele)
Numai buna cuviinţă
Şi faptul că e fiinţă
Mă opreşte să-l ignor
Pe-acest groaznic rozător!
(şobolanul)
Cine-ar crede-o vreodată
Că un fluture i-e tată?
Şi, chiar de îmi face silă,
Ea e cea dintâi …şenilă!
(omida)
Turmă mică, târâtoare,
Paşte pomi, nu pe ogoare.
(omizile)
De plânge din cer vreun nor,
Răsar babe-ntr-un picior.
(ciupercile)
File din poveste
Cu pomana pe ştergar,
A trântit lupul pe jar.
(Capra cu trei iezi)
 GHICITORI
O fată tare frumoasă
Cu piticii stă la masă.
(Alba-ca-zăpada)
Prin pădure pe cărare,
Bunicuţei cu mâncare.
(Scufiţa roşie)
Un cocoş tare vestit
Pe boier l-a sărăcit.
(Punguţa cu doi bani)
Peştele cel aurit
Trei dorinţe a-mplinit.
(Peştişorul de aur)
Un condur, fată frumoasă,
Te-a făcut împărăteasă!
(Cenuşăreasa)
Mândru şi viteaz flăcău
Luptă cu zmeul cel rău.
(Făt-Frumos)
Un ţăran isteţ, dibaci,
Ţine-n traistă zeci de draci.
(Ivan-Turbincă)
A vrut peşte, o grămadă
Şi-a rămas c-un ciot de coadă.
(Ursul păcălit de vulpe)
Din palatul ei de gheaţă
Ţine-n frâu iarna măreaţă.
(Crăiasa Zăpezii)
Alte ghicitori
Cine stă pe ţărm de mare
Şi privirea nu-şi abate,
Călăuză de vapoare
Şi pe ceaţă şi în noapte?
Farul)
Cârligel legat cu sfoară
Prinde peşti şi-i scoate-afară.
(undiţa)
Galben, roşu la culoare,
176
Licurici lasă să zboare!
(focul)
O căsuţă ascuţită
Stă pe beţe sprijinită!
(cortul)
Cin se ţine de oricine
Numai-n zilele senine?
(umbra)
Cin se urcă pe catarg
Ca să fluture în larg?
(steagul)
Cerceluş cu toartă mare
Te opreşte la intrare!
(lacătul)
Când îl ai în buzunar,
El îţi face orice dar!
(banul)
Bosumflată şi uşoară,
Bubuie din cale-afară!
(toba)
Stă în curte, lângă pom,
Îi zici om, dar nu e om;
Şi când soarele-ncălzeşte
Nu-l mai vezi, că se topeşte.
(omul de zăpadă)
A venit baba din munţi
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)
Cine vine de la munte
Cu steluţe albe-n frunte?
(iarna)
E un meşter iscusit
Ce cu iarna a venit
Şi-n fiecare dimineaţă
Îmi pictează flori de gheaţă.
(gerul)
Vremea când este frumoasă
 GHICITORI
Şade-n cui închisă-n casă,
Numai ploaia dacă vine
O desfac şi-o iau cu mine.
(umbrela)
Ce intră pe uşă cu un cap
Şi iese pe alta cu o sută?
(minciuna)
Umbrelă mare, uşoară,
Din avion se coboară!
(paraşuta)
Este drept, nu te mănâncă
Acest taur cât o stâncă,
Însă îl prefer pe stemă
Sau domneasca diademă!
(zimbrul)
Geografie
De pe cer, o sită mare
Cerne pe pământ dogoare!
(soarele)
Bărbiţa domniei-sale
Strânge roua de pe vale.
(soarele)
Când apare el pe cer
Stelele se-ascund şi pier!
(soarele)
Pe cer noaptea bolovan
Rotunjor ca un bostan.
(luna)
De-l sărută soarele,
Îi ţâşnesc lacrimile.
(ţurţurul de gheaţă)
Haină albă de hermină,
Grâului de cald să-ţi ţină.
(zăpada)
Două fete ce-s surori
Se-ntâlnesc seara şi-n zori.
(ziua şi noaptea)
177
Călător ce merge-agale
Numai pe unde e vale!
(râul)
Pe deasupra se arată
Munţi de vată scărmănată.
(norii)
Peste ape şi pământ
Plutesc munţi purtaţi de vânt!
(norii)
Nu e abur, nu e nor,
Dar e la fel de uşor!
(fumul)
Un balaur roş, de pară,
A ieşit din nori afară.
(fulgerul)
Şi pe vale, şi pe creste,
Vezi cutii ce au ferestre.
(oraşul)
Între nori şi-ntre pământ
Sfori de apă cad pe rând.
(ploaia)
Umbreluţă albăstrea,
Încape lumea sub ea!
(cerul)
Sus pe cer s-a arătat
Un covor încovoiat!
(curcubeul)
Apă brodată-n soare
În culori de sărbătoare.
(curcubeul)
Ce movilă e grozavă
Că aruncă-n ceruri lavă?
(vulcanul)
Cin se zbate zi şi noapte
De stânci veşnic se izbeşte
Şi deloc nu oboseşte?
(marea)