Constantin Ivanov. Expresia răului în literatura română (I. Creangă, M. Eliade, V.
Vasilache, S. Baștovoi)
Indiscutabil, teza dnei Cristina Enicov. Particularități pragmatico-lingvistice ale
discursului publicitar francez și roman este im studiu de pionierat în spațiul lingvistic românesc, în general, și în cel basarabean, în particular.
În capitolul introductiv, autoarea reușește să formulize corect și concludent actualitatea și
importanța temei de cercetare, realizată prin viziunea preocupărilor lingvistice internaţionale și naţionale asupra textului publicitar în raport cu cel literar, textul publicitar fiind examinat, mai ales, din perspectivă lingvistică, deși autoarea nu face abstracție de existența și importanța aspectului iconic în mesajul publicitar. Drept caracteristică definitorie a textului publicitar este identificată frecvență preponderentă în acest tip de texte a structurilor sintactice averbale.
De asemenea, aici sunt formulate în mod ireproșabil obiectul și scopul cercetării,
materialul de limbă care stă la baza cercetării, metodologia, noutatea ştiinţifică și valoarea practică a lucrării. În fine, sunt prezentate detaliat problemele referitoare la aprobarea rezultatelor științifice, aici constatând un nnumăr impresionant de participări la conferințe naționale și internaționale și de publicații în reviste de specialitate.
În funcție de scopurile temei de cercetare, teza a fist compartimentată în Introducere, 4
capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie și anexe.
În Capitolul I, Publicitate/comunicare publicitară/discurs publicitar - delimitări
conceptuale, se operează delimitările conceptuale în cadrul noțiunilor de publicitate, comunicare publicitară și discurs publicitar în baza documentării științifice și a interpretării critice a publicațiilor din domeniu. Totodată, autoatea reușește să realizeze o delimitare probantă și edificatoare a conceptelor de publicitate, reclamă, advertising. Tot în acest context, sunt identificate principalele etape dee evoluție a publicității franceze și românești ca fenomen socio- comunicațional, inclusiv a formelor sale discursive de manifestare. În fine, se identifică principalele direcții în cercetarea publicității şi a discursului publicitar: semio-pragmatică, comunicativă și lingvistico-gramaticală. Capitolul II, Specificul pragmatic al discursului publicitar, se impune prin interpretarea judicioasă a problemelor referitoare la aspectul pragmatic al discursului publicitar, acest fiind examinat din perspectiva problematiciii pe care acest discurs le suscită în lingvistică și ca urmare sunt identificați parametrii pragmatici contextuali ai discursului publicitar: cadrul spațio- temporal, relația emițător-destinatar în discursul publicitar și referent/produs din comunicarea publicitară; trăsăturile semio-lingvistice ale textului publicitar prin identificarea dimensiunii sincretice a discursului, constituenții acestuia - verbali şi non–verbali, inclusiv cei vizuali din cadrul discursului publicitar. În Capitolul III sunt examinate particularități lingvistice ale discursului publicitar francez și român, insistându-se în mod special asupra sintetismului limbajului publicitar la nivel sintactic și, ca urmare, a fost stabilită organizarea pragmatică și gramaticală a textului publicitar, tipul dominant de structură sintactică în discursul publicitar fiind constatat cel averbal. În fine, Capitolul IV este consacrat studiului categoriilor enunțiative ale enunțurilor averbale din discursul publicitar francez și român, ajungându-se la concluzia că enunțurile publicitare averbale dispun de predicație. În continuare, sunt studiate predicația averbală în discursul publicitar, modul de exprimare a predicației în enunțul averbal din discursul publicitar, manifestările modalităţii în enunțul averbal publicitar (modalitatea asertivă, exclamativă, interogativă şi injonctivă), manifestările categoriilor de persoană, număr, timă şi gen în enunțul averbal publicitar. Deși enunțul averbal este considerat ca nepurtător de categoria temporalităţii, în enunțul averbal publicitar această categorie este redată cu ajutorul contextului. Sunt suficient de concludente concluziile formulate la finele fiecărui capitol, dar în mod special cele referitoare la lucare în genere. De asemenea, este impunătoare Bibiliografia care a stat la baza elaborării acestui studiu. În fine, în baza celor menționate anterior, suntem de părerea că teza dnei Cristina Enicov. Particularități pragmatico-lingvistice ale discursului publicitar francez și român este o relizare valoroasă în lingistica noastră, din care motiv propun ca acastă teză să fie promovtă pentru etapa următoare, în vederea susținerii acesteia în cadrul Consiliului nostru.