DIMENSIUNEA GRĂUNTELUI DE AUSTENITĂ

La sfârşitul austenitizării se obţin grăunţi de austenită cu dimensiunile mai mici decât ale
grăunţilor de perlită din care provin (austenitizarea are loc cu o reducere de 1 % a volumului
specific).
Prin menţinerea izotermă la temperatura de transformare sau prin încălzirea în continuare
(v. fig. 6.6) există tendinţa naturală de creştere a dimensiunii grăunţilor de austenită. După un
anumit ciclu de încălzire şi menţinere se obţin grăunţi de austenită cu dimensiunea d  . La răcire,
transformarea perlitică are loc, deasemenea cu reducerea dimensiunii grăunţilor obţinându-se o
anumită mărime a grăunţilor de perlită - grăunte real. Se poate constata uşor din figura 6.6 că
pornind de la acelaşi grăunte iniţial de perlită, prin cicluri diferite de incălzire (si menţinere) se
pot obţine dimensiuni diferite ale grăuntelui real de perlită. Aşa cum se va prezenta în paragraful
următor, dimensiunea grăuntelui real de perlită depinde de dimensiunea grăuntelui de austenită
din care provine, adică “moşteneşte” dimensiunea acestuia. Tendinţa de creştere a grăuntelui de
austenită la incălzirea oţelului peste temperatura A1 poartă numele de ereditate granulară.
Din punct de vedere al tendinţei de creştere la încălzire a dimensiunii grăuntelui de
austenită (ereditatea granulară) oţelurile se clasifică în (v.fig. 6.7) :
- g.g. - oţeluri cu grăunte ereditar grosolan; sunt oţeluri dezoxidate cu feromangan
(oţeluri necalmate) sau cu feromangan si ferosiliciu (oţeluri calmate). La aceste oţeluri creşterea
grăunţilor are loc imediat după depăşirea temperaturii A1.
- g.f. - oţeluri cu grănte ereditar fin, la care creşterea grăuntelui de austenită nu are loc
imediat după depăşirea tempearturii A1. Aceste oţeluri sunt dezoxidate suplimentar cu Al (cca.
0.05% adăugat în oala de turnare) care impreună cu azotul formează nitruri care se dispun la
limitele grăunţilor de asutenită formând “bariere “ care împiedică creşterea acestora la incălzire
(sau menţinere). Acest fenomen are loc la încălziri până la temperatura de 1000 ... 1050 OC, când
nitrurile sunt dizolvate în austenită, producându-se în continuare o creştere foarte intesă a
dimensiunii grăunţilor de austenită.
Dimensiunea grăuntelui real de perlită influienţează în primul rând proprităţile de
tenacitate ale oţelului si comportarea la rupere : KCU scade, respectiv temperatura de tranziţie
ducti - fragil creşte cu creşterea dimensiunii grăuntelui real.
Ereditatea granulară influenţează, în primul rând proprietăţile tehnologice ale oţelului si
prin aceasta dimensiunea grăuntelui real. De exemplu, la operaţiile de tratament termic este mai
uşor de lucrat cu un oţel cu grăunte ereditar fin decât cu un oţel cu grăunte ereditar grosolan,
pentru asigurarea caracteristicilor impuse .

Fig. 6.6 Fig. 6.7