Produs

Tema: Psihologia vârstelor ca știință

Elev: Popuşoi Ştefan

Grupa: 21 SPF
1. Conceptul de “dezvoltare”.

Termenul dezvoltare poate însemna:

 În general: un proces de transformare, de schimbări cantitative și

calitative (de exemplu a productivității muncii) care are mai multe faze ca:
proiect, cercetare, realizare.
 În istorie: dezvoltarea pe o perioadă lungă de timp; evoluție,
în societate sau biologie (filogeneză).
 În perioade mai scurte de timp:
o în biologie: ontogeneză, dezvoltarea corporală a unui organism de-
a lungul vieții sale,
o în societate: dezvoltarea unei culturi sau a unui eveniment
economic sau politic care poate lua amploare, proporții neașteptate.

2. Importanța dezvotării umane.

Anexa 1

Domenii ale dezvoltării umane

Dezvoltare biologică Dezvoltare psihică Dezvoltare socială

- creşterea masei -dezvoltarea motricităţii; -formarea caracterului;
musculare şi osoase; -dezvoltarea gândirii; -socializarea cu alte
- dezvoltarea şi creşterea -dezvoltarea limbajului; persoane;
creierului;
- dezvoltarea
analizatorilor;
3. Legătura psihologiei vârstelor cu alte științe.

Legaturi interdisciplinare cu: antropologia, cu neurostiintele, respectiv cu

neurobiologia, prin dezideratele privind studierea activitatii creierului, a
sistemului nervos periferic si central, a corelatiilor dintre populatiile neuronale
si manifestarile psihocomportamentale. Creierul nu poate genera si nici nu poate
produce fenomenul psihic din interior, dar nu în baza structurii sale celulare si a
activismului sau bioelectric si biochimic. Sursa activitatii psihice o reprezinta
mediul natural si social. Obiectele si evenimentele acestora se reflecta în
creierul omului sub forma de procese psihice care sunt imagini ale lumii
obiective.
Se afla astfel în interactiune cu stiintele educationale (pedagogie generala
prescolara, teoria instruirii), interesate nu numai de achizitiile cu care se
prezinta copilul ci si de starile, inhibitiile, tonusul activitatii de învatare, de
stimularea si deblocarea psihica. Unii psihologi încearca o sudura si mai
evidenta a psihologiei vârstelor cu cele educationale propunând disciplina,
psihologia învatarii si a dezvoltarii.
Legaturi evidente sunt si cu sociologia întrucât abordeaza sociabilitatea
copilului, imitarea, zâmbetul, întregul proces al învatarii sociale primind
modelele de rol, efectele pedepselor, ale întaritoarelor.
La nivel intradisciplinar psihologia vârstelor întretine legaturi cu psihologia
generala, psihologia cognitiva, psihologia cibernetica, sociala, a personalitatii.