Grigore Ureche a fost primul 

cronicar moldovean de seamă a cărui

operă s-a păstrat pâna în ziua de astăzi.
El a scris Letopiseţul Ţării Moldovei. Cronicarul motivează scrierea
acestui letopiseț din simplul pretext „ca sî nu se înece ... anii cei
trecuți“ și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se
petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână
„asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“. E de
accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și
creșterea conștiinței naționale a poporului, Letopisețul Țării
Moldoveiconstituind începutul istoriografiei în limba română.
Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a
pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a
doua jumătate a sec. al XVII-lea și până astăzi stând versiunile
interpolate ale lui Simion Dascălul. Alți copiști, ca Misail Călugărul
și Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Majoritatea
interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi
se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial
cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de
către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de
la al doilea descălecat până la a doua domnie a lui Aron-vodă.
Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și
întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un
„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri
domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția
marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor
pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În
politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea
polonofilă – izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia.
La sfârşit pot spune că a fost un mare cronicar şi un foarte bun
istoric, fiind primul care a decis să înscrie o parte din istoria ţării.