Traumatisme si accidente specifice jocului de volei si baschet

Volei: Peste jumătate din leziunile din volei sunt reprezentate de entorsele de
gleznă, care au loc cel mai frecvent la fileu, când un jucător îl calcă pe celălalt.
Se mai pot întâlni leziuni ale genunchilor, umerilor și brațelor, atât datorate unui
efort brusc de intensitate mare, dar și prin mișcări dificile, repetate.
Baschet: În afară de entorsele de gleznă, în baschet au loc foarte frecvent
traumatisme ale degetelor. Atunci când mingea lovește buricele degetelor
impactează articulațiile falangiene, cauzând durere și tumefacție la acest nivel.
În plus, baschetul nu este lipsit de traumatisme de genunchi, ai mușchilor
coapsei, leziuni faciale superficiale și chiar fracturi de stres.

Grupuri de risc
Deși oricine se poate accidenta în timpul unui sport, există trei grupuri de
persoane cu un risc crescut de traumatisme: copiii, atleții de vârstă mijlocie și
femeile.
Copiii au un risc sporit de accidentare deoarece se pierde uneori din vedere
faptul ca nu sunt adulți în miniatură. Sistemul lor musculo-scheletal este încă
incomplet format iar cartilagiile de creștere sunt zone mai vulnerabile la fracturi
decât osul matur. În plus, există o mare variabilitate în performanța copiilor de
aceeași vârstă și aceștia se pot accidenta din dorința de a ține pasul cu ceilalți.
Atleții trecuți de prima tinerețe se pot accidenta mai ales atunci când ignoră
faptul că organismul lor nu mai este la fel de agil sau rezistent ca în tinerețe. În
plus, unele traumatisme „de uzură” se pot face simțite la această vârstă.
Statistic vorbind, femeile susțin mai frecvent traumatisme sportive decât
bărbații, posibil datorită unei creșteri în agresivitate a sporturilor în care sunt
implicate femeile. Totuși, există și un substrat anatomico și fiziologic care
justifică acest lucru: diferența structurală a mușchilor genunchiului, nivelele
fluctuante de estrogen sau cinetica specifică a femeilor.

Traumatisme acute și cronice

Indiferent de structura anatomică lezată, traumatismele pot fi de tip acut sau
cronic.
Traumatismele acute sunt accidentele care sunt simptomatice pe loc sau la puțin
timp după ce s-au întâmplat. Indicatorii unei leziuni acute sunt:
• Durere de intensitate mare, apărută brusc
• Tumefacție locală
• Limitarea mișcărilor într-o articulație
• Limitarea funcției segmentului afectat (de exemplu, nu se poate călca pe un
picior)
• Dislocații sau fracturi vizibile

Traumatismele cronice sunt rezultatul unei uzuri excesive a unui segment. Se

datorează mișcărilor repetitive în acel segment, fie ele corect efectuate sau nu.
Semnele unei leziuni de tip cronic sunt:
• Durere surdă la anumite mișcări
• Durere surdă în repaus
• Tumefacția moderată locală

Tratamentul la domiciliu
Atunci când simptomele unui traumatism sunt mici spre medii (durerea,
impotența funcțională, tumefacția) și lipsesc orice fel de simptome generale,
traumatismul poate fi tratat la domiciliu. Metoda aplicată ca și prim ajutor, dar
și tratament nespecific este sintetizată prin acronimul RICE. Indicațiile sale de
tratament trebuiesc menținute pentru minim 48 de ore.
Metoda RICE însumează:
Rest – odihnă, Ice – gheață, Compression – compresiune, Elevation - elevație.
Imediat după traumatism, se evită orice efort și utilizarea cât mai redusă a
segmentului afectat. Aplicarea unei pungi cu gheață pe zona afectată va reduce
inflamația și tumefacția. Atenție, însă: gheața nu se aplică direct pe piele, ci
învelită într-un material textil și se menține câte 20 de minute. În special când
este vorba despre articulații, compresia poate ajuta la reducerea tumefacției.
Pentru aceasta, se poate folosi fașă elastică sau genunchiere, cotiere elastice
special destinate recuperării. Când zona lovită este umflată, este bine ca aceasta
să fie ridicată.