7. 2.

Acțiunile și obligațiunile ca titluri de valoare

Principalele instrumente ale pieței titlurilor mobiliare sânt acțiunile și

obligațiunile. Acțiunile sânt titluri de proprietate, pe când obligațiunile sânt titluri
de credit.
Acțiunea este un titlu de valoare (titlu de proprietate), care atestă fapt u l că
posesorul ei (numit „acționar") deține o parte din capitalul unei societăți pe acțiuni,
este coproprietarul ei. Acțiunea permite obținerea unui venit sub formă de dividend
și acordă dreptul de vot. După natura contribuției, acțiunea poate fi:
a) în bani;
b) de aport, obținută în urma unei contribuții sub formă de bunuri, cum ar fi:
clădirile, terenurile, invențiile etc.
Dreptul de a emite acțiuni este acordat de către organele de stat întreprinderilor
care prezintă o informație completă despre situația lor financiară, îndeosebi despre
profituri, pierderi și datorii pentru o perioadă mai îndelungată. Acțiunile deja emise
și puse în circulație se vând și se cumpără la bursa de valori. Ele au un termen de
valabilitate nelimitat, valoarea lor însă variază permanent, în primul rând în funcție
de succesele sau de eșecurile întreprinderii respective.
După conținutul lor fizic, acțiunile sânt emise:
a) sub forma unor doc. materiale (certificate sau adeverințe), cu semnăturile și
ștampilele persoanelor abilitate;
b) sub forma unor înscrieri pe un cont special în bancă, deschis pe numele posesorului
de acțiuni. De remarcat faptul că in lumea contemporană creste ponderea acțiunilor
emise sub forma înscrierii pe un cont special. În SUA, de exemplu, deja de circa trei
decenii, întreprinderile nu au mai emis acțiuni sub formă de certificate sau
adeverințe.
Obligațiunile, un alt titlu de valoare (titlu de credit), sânt emise de întreprinderi
sau de autoritățile publice atunci când acestea au nevoie, pe un termen oarecare,
de anumite sume de bani. în termenul stabilit, obligațiunile trebuie să fie
răscumpărate de proprietarii acestora, achitând și un supliment de bani, un fel de
dobândă, a cărei mărime este înscrisă pe titlul respectiv. Obligațiunea aduce deci
cumpărătorului un venit fix, cunoscut din timp.
Există și alte deosebiri între acțiuni și obligațiuni. Astfel, obligațiunile se vând la
prețul lor de emisie, care este ceva mai mic decât prețul lor nominal. De exemplu,
o obligațiune cu un preț nominal de 1000 de lei se va vinde, la momentul emiterii
ei, la prețul, să zicem, de 975 de lei. Totodată, întrucât obligațiunile, spre deosebire
de acțiuni, prezintă un grad de risc mai mic, ele aduc și niște venituri mai sigure,
dar mai mici. De obicei, obligațiunile emise de către stat nu prezintă, practic, nici
un risc pentru cumpărători, decât doar în situații extreme, cum ar fi războaiele
sau regimurile socialiste, cum a fost cazul URSS, când statul așa și nu și-a
răscumpărat cea mai mare parte din obligațiunile emise și „cumpărate" cu forța de
popor. Este de la sine înțeles faptul că cumpărarea, fie a acțiunilor, fie a
obligațiunilor, este însoțită de un anumit grad de risc. Legitatea ce se manifestă la
asemenea operațiuni constă în următoarele: cu câț riscul este mai mic, cu atât
venitul este mai modest. Numai afacerile riscante pot aduce cele mai mari venituri.