ATENȚIA

Definiție:

Atenția este orientarea, selectivitatea și concentrarea conștiinței noastre asupra unor

stimuli aflați în afara noastră sau în interiorul nostru.

Caracteristici:

- Este legată de starea de veghe a persoanei (ceea ce înseamnă că persoana nu poate fi

atentă în timpul somnului sau în oricare altă situație în care conștiința este afectată:
stare de comă, stare de ebrietate, febră mare, consum de droguri etc.)
- Percepem și observăm mult mai bine și mai corect dacă suntem atenți. Rezolvăm
mult mai bine probleme cu cât le acordăm mai multă atenție. Înțelegem și învățăm
mai bine dacă ne concentrăm atenția asupra sarcinilor școlare.
- Atenția este un factor facilitator, optimizator, asigurând, pe de o parte, o mai mare
claritate a obiectivului asupra căruia acționăm și, pe de altă parte, stoparea și
înlăturarea aspectelor și factorilor ce se află în jurul obiectivului și care pot acționa
perturbator.
- Atenția îndeplinește 2 funcții: - de filtrare-selectare
-de activare focalizată

Atenția este foarte strâns legată de motivație și mai ales de interese. În cazul în care persoana
este preocupată și atrasă de anumite categorii de stimuli, orice semn al prezenței acestora îi va
capta imediat atenția.

Formele atenției:

A. În funcție de prezența sau absența efortului depus și a gradului de conștientizare

diferențiem:
1. Atenția involuntară
- Sunt anumite situații, contexte, în care, deși nu ne propunem, atenția noastră este
captată de ceva anume (fiind foarte cufundat în lecturarea unui roman, dacă ești strigat
pe nume de o persoană, întrerupi brusc activitatea și-ți îndrepți atenția către noua
sursă de stimulare)
- Este legată de stimularea externă: apariția și oprirea bruscă a unor stimuli, caracterul
inedit al unor stimuli, intensități mari ale unor stimuli, contrastul dintre stimuli,
mișcarea stimulilor.
- Joacă un rol deosebit în viața noastră deoarece ne menține contactul direct cu
schimbările și modificările din mediu și totodată ne asigură protecția față de eventuale
acțiuni periculoase dinspre mediu.
 2. Atenția voluntară
- Presupune mobilizarea și concentrarea din interior sub forma: „trebuie să fiu mai
atent” sau sub forma „trebuie să mă concentrez mai mult”
- Presupune depunerea unui efort pentru atingerea unui anumit obiectiv, acest efort va
fi resimțit cu atât mai mult cu cât ceea ce trebuie să facă persoana nu intră în
categoria activităților ce îl atrag motivațional sau celor pe care le preferă.

3. Atenția postvoluntară
- Implică formarea unor deprinderi și dezvoltarea unor atitudini pozitive față de
activitățile întreprinse, în sensul că acestea devin preferate; de aceea reluarea acestora
nu va mai necesita efortul voluntar.
- Un copil care a învățat cum se procedează cu jocurile lui preferate la calculator, va
relua oricând cu plăcere și fără efort activitatea de joc.

B. În funcție de direcția principală de orientare pot fi diferențiate:

1. Atenția internă
- Orientată spre gânduri, imagini, sentimente.
- Intervine în cadrul comunicării cu sine (introspecție, reflecție interioară), iar
rezultatele unui asemenea gen de comunicare pot sau nu să fie transmise și altor
persoane.

2. Atenția externă
- Orientată spre lumea exterioară (obiecte, persoane, fenomene)
- Intervine în toate tipurile de activități umane: muncă, joc, creație, învățare.

În cadrul tipologiei umane la persoanele introverte, predomină atenția internă, iar la

persoanele extraverte predomină atenția externă.

3. Atenția expectativă
- Se referă la acea atenție care presupune o așteptare, atunci când suntem în așteptarea
inițierii sau finalizării unei acțiuni (de exemplu: suntem foarte concentrați înainte de
începerea unui examen important, înainte de începerea unui concurs sau după
finalizarea examenului sau concursului când așteptăm rezultatele)

Însușirile atenției și educarea lor

1. Volumul – se referă la aspectul cantitativ, adică la nr de elemente pe care le
putem include concomitent în sfera de cuprindere a atenției.
O modalitate de extindere a volumului: exercițiul, antrenamentul.
2. Concentrarea atenției – racordarea atenției la un stimul din perspectiva
intensității.
Gradul de concentrare a atenției depinde de următorii factori: motivația pentru
sarcină, nivelul de importanță sau utilitate a sarcinii, experiența privind
confruntarea cu factori perturbatori.
3. Stabilitatea – capacitatea de a menține racordată atenția la un stimul pe o
perioadă mai mare de timp.
4. Distributivitatea – capacitatea persoanei de a-și concentra simultan atenția asupra
doi sau mai mulți stimuli.
5. Mobilitatea – ușurința comutării atenției de la un stimul la altul, de la o activitate
la alta. Opusul ei ar fi fixitatea sau rigiditatea.
6. Distragerea – incapacitatea de a fi atent.