1.

Transmiterea impulsurilor de la terminaţiile fibrelor nervoase simpatice şi parasimpatice către celule

inervate de ele se realizează prin intermediul contactelor specializate – sinapse ( de la grec. sinapsis –
contact, atingere) cu ajutorul unor substanţe chimice numite mediatori.
Sinapsa este constituită din :
1. membrana presinaptică – reprezintă suprafaţa terminaţiilor nervoase unde are loc sinteza mediatorlui. Tot
aici se află aşa numitele vezicule, ce conţin rezerve de mediatori.
2. fisura sinaptică
3. membrana postsinaptică – membrană fibrei musculare, ce contactează cu terminaţiunile nervoase. Ea
conţine receptori care interacţionează specific cu mediatorii.
În calitate de mediatori în sinapsa adrenergică pot fi : noradrenalina, adrenalina, dopamina (catecolamine).
Se inactivează de către fermenţii: MAO (monoaminoxidază) şi COMT (catecolortometiltranferază) din
mitocondrii. Adrenoreceptorii pot fi : 2 tipuri şi 4 subtipuri: α - α1 α2 ; β - β1 β2.
Clasificarea remediilor adrenergice
1. Rem adrenomimetice. 2. Rem. adrenoblocante. 3. Rem simpatolitice
Rem adrenomimetice se clasifică în:
α - adrenomimetice: α1 adrenomimetice - mezaton (fenilefrina)
α2 adrenomimetice - clofelina (clonidina), α1α2 adrenomimetice – naftizina, sanorina, galazolina
β – adrenomimetice: β1 adrenomimetice – dobutamina; β2 adrenomimetice - salbutamol, fenoterol,
berotec, terbutalina; β1 β2 adrenomimetice - izadrina (izoproterenol) , orciprenalina (astmopent).
α, β - adrenomimetice – adrenalina, noradrenalina, dopamina, efedrina.
Simpatoloticele: metildopa, octadina(guanetidina), rezerpina, ornid

α1 - adrenomimeticele – activează preponderent α1 adrenoreceptorii – vazoconstricţia vaselor pielii şi

mucoaselor apoi vaselor renale, organelor abdominale şi a muşchilor scheletici.
Mezatonul – are acţiune pur vasculară – tratamentul hipotoniilor acute. Aplicat pe mucoase – vazoconstricţie
şi micşoreză inflamaţiile în rinite, conjunctivite. Se utilizează în combinaţie cu anestezicele locale pentru
micşorarea absorbţiei lor, toxicităţii şi măririi duratei efectului lor. Producînd midriază se utilizează cu
scop diagnostic pentru cerecetarea fundului de ochi ( durata efectului mai mică decît la atropină);
micşorînd tensiunea intraoculară se utilizează în glaucom.
Naftizina şi galazolina au un efect vazoconstrictor mai puternic şi îndelungat – aplicate pe mucoasa nazală
au un efect decongestionant şi antiinflamator, uşurează respiraţia nazală – se utilizează în rinite acute ,
sinusite, haimorite; la efectuarea rinoscopiei, pentru stoparea hemoragiilor nazale. La utilizarea îndelungată
( 5 zile) efectul vazoconstrictor treptat diminuează (apare toleranţa).
α2- adrenomimeticele cu acţiune centrală (clofelina) – activează α2 - adrenoreceptorii centrali presinaptici
de inhibiţie şi micşorează eliberarea mediatorilor din terminaţiunile nervoase. Este liposolubilă şi uşor
pătrunde în SNC producînd efecte de inhibiţie ce se manifestă prin: efect sedativ; efect analgezic; efect
hipotensiv central prin micşorarea frecvenţei contracţiilor cardiace, volumului sistolic. Se utilizează
preponderent în tratamentul HTA.
β adrenomimeticele – nu activează α adrenoreceptorii şi în rezultat ele nu măresc tonusul vascular, dar
activînd β2 adrenoreceptorii produc vazodilataţie şi scad rezistenţa vasculară periferică.
Dobutamina – activează preponderent β1 adrenoreceptorii cordului – măreşte contractilitatea miocardică şi
volumul sistolic. Se utilizează în insuficienţa cardiacă însoţită mai ales de ridicarea TA şi tahicardie.
Izadrina (izoproterenol) – activează atît β1 adrenoreceptorii cordului cît şi β2 adrenoreceptorii vaselor şi
bronhiilor. Stimulînd puternic lucrul inimii produce tahicardie (120-130/ min.) cu epuizarea rezervelor
funcţionale şi metabolice a cordului. Dilată vasele periferice – scade TA, de asemenea dilată vasele
coronare. Dilată bronhiile, însă se preferă adminictrarea remediilor cu acţiune selectivă β2-adrenomimetică
– relaxînd musculatura netedă a bronhiilor se utilizează în stările bronhospastice. Se livrează substanţele
medicamentoase sub formă de sprei inhalator – efect local maxim cu acţiune sistemică (rezorbivă) minimă.
Durata efectului bronhodilatator a salbutamolului, fenoterolului (4 ore), terbutalinei (6-8 ore); izadrinei
(1-1,5 ore) şi orciprenalinei (3-4 ore). Preparatele noi (formoterol şi salmeterol) – durata efectului (12 ore
şi mai mult) şi mai rar produc reacţii adverse. La administrarea repetată indelungată eficacitatea lor scade
(toleranţa) şi pentru restabilirea. Sensibilităţii β2 adrenoreceptorilor este necesar un anumit timp, adică se
fac pauze . Avînd acţiune de relaxare asupra uterului gravid se utilizează în eminenţă de avort în a II
jumătate de sarcină şi pentru prevenirea naşterii premature ( terbutalina, partusisten).
αβ adrenomimeticele.
Adrenalina - excită nodul sinusal a cordului – ridică FCC ( se administrează intracardiac în cavitatea
ventricolului stîng în combinare cu masajul cardiac), măreşte puterea de contracţie a cordului, însă se
intensifică utilizarea de O2 de către miocard, ce poate duce la epuizarea rezervelor inimii cu apariţia
insuficienţei . cardiace acute. Adrenalina – ridică presiunea sistolică pe contul intensificării lucrului
inimii. Noradrenalina – ridică presiunea sistolică (TA) pe contul vazoconstricţiei preponderent deaceea
el este de elecţie în hipotoniile acute. Adrenalina scade tonusul muscular al bronhiilor – se foloseşte
pentru cuparea accesului de astm bronşic inhalator sau parenteral.
Adrenalina – intensifică glicogenoliza – ridicînd glucoza în sînge ( este analog insulinei) deaceea este
contraindicat în DZ. Durata de acţiune a adrenalinei şi noradrenalinei este mică, la administrarea i/v
durează cîteva minute.
Dopamina – efectul ei depinde de doză. Durata de acţiune este la fel mică (pînă la 10 min.) , deaceea se
utilizează în perfuzii dizolvată în sol. 5 % glucoză, sau NaCl 0,9% .
La perfuzia dopaminei în doze mici - provoacă dilatarea vaselor renale cu intensificarea diurezei. La doze
medii activînduse β1 adrenoreceptorii cordului se măreşte contractilitatea cardiacă şi într-o măsură
mică F.C.C. şi volumul sistolic. Aceasta măreşte necesitatea în O2 a miocardului şi există pericol de
apariţie a aritmiilor. La doze mari – predomină activarea α1 receptorilor – constricţia moderată a vaselor,
mărirea TA şi spazmul vaselor renale. Este de elecţie în stările de şoc de diversă etiologie (inclusiv şoc
cardiogen) ; insuficienţă cardiacă acută. Dozele optimale de preparat se aleg strict individual.
Efedrina are aceeaşi acţiune ca şi adrenalina, însă este mai puţin activ, dar este efectiv și la administrarea
internă şi are durată de acţiune mai mare. La administrarea i/m – ridică TA timp de 40-80 min. El foarte
bine pătrunde în creer producînd acţiune excitatoare asupra SNC. Ea posedă proprietăţi „doping” şi este
contraindicat sportivilor în timpul competiţiilor şi deasemenea prezintă pericol narcologic (produce
euforie).
Indicaţiile adrenomimeticelor
1. Hipotonii de diversă etiologie (colaps, şoc, supradozarea ganglioblocantelor, intoxicaţii, infecţii). Se
adm. preparatele numai după compensarea deficitului de volum total a sîngelui circulant ( în caz
contrar agravarea pronosticului). În acest caz se admin. i/v perfuzie sol. noradrenalină, dopamină,
mezaton sau efedrină. Dacă nu-s condiţii pentru perfuzare se adm. mezaton sau efedrină i/m cu interval
de 40-60 min. Periodic (peste 10-15 min) – se controlează nivelul TA.
2. Insuficienţa cardiacă acută, inclusiv şoc cardiogen – dopamină, dobutamină, (i/v perfuz)
3. Stop cardiac – adrenalina 0,3-0,5ml sol. 0,1% adrenalină în 10ml sol. NaCl 0,9 % - în cavitatea
ventricolului stîng, după care imediat se efectuează masajul cardiac şi respiraţia artificială.
4. Diminuarea conductibilităţii A-V ; blocada A-V. – izadrină, orciprenalină (intern, sublingval, în cazuri
severe i/v).
5. Astm. bronşic – intern, sublingval, inhalator sau parenteral (s/c) – salbutamol, fenoterol, terbutalina,
orciprenalină, mai rar efedrină ( preparate combinate – teofedrina, bronholitin). Foarte efective sunt
preparatele combinate: „berodual” (fenoterol + ipratropiu bromid), „ditec” (fenoterol + cromolin de
natriu). În accese severe – inhalator sau s/c – izadrină, adrenalină.
6. Eminenţă de avort spontan, naşteri precoce – terbutalină, fenoterol (partusisten) – i/v perfuzie apoi s/c
şi intern.
7. Maladii inflamatoare acute a mucoasei nazale (rinite), a ochilor (conjuctivite), efectuarea rinoscopiei,
oprirea hemoragiilor nazale – local naftizină, galazolină, mezaton, efedrină sub formă de picături.
8. Glaucom – mezaton, adrenalină.
9. Pentru mărirea duratei de acţiune şi scăderea toxicităţii anestezicului local în anestezia prin infiltraţie,
de conducere şi terminală ( adrenalina sau mezaton) . Noradrenalina nu se utilizează deoarece la adm.
s/c produce necroze.
10. Şoc anafilactic – adrenalina i/m sau i/v.
11. Coma hipoglicemică (la supradozarea insulinei) – adrenalina i/m sau i/v.
Reacţii adverse: la α – adrenomimetice: mărirea TA . La bolnavii cu ateroscleroză mărirea bruscă a TA
poate duce la infarct miocardic sau A.C.V. ( ictus cerebral ischemic şi hemoragic). La utilizarea locală
(rinite) – atrofia mucoasei nazale şi reacţii resorbtive (sistemice) mai ales la copii.
La β adrenomimetice – dereglarea ritmului cardiac, accese de stenocardie, tremor muscular, insomnie,
excitaţie motorie (efedrina).
Contraindicaţii.: boli organice a cordului., scleroza vaselor cerebrale şi coronare., HTA.(hipertensiunea
arterială), hipertireoză. , D.Z.( diabet zaharat)

Clasificarea adrenoblocantelor :
α – adrenoblocantele: α1 α2 – adrenoblocantele: fentolamina tropafenul, α1- adrenoblocante:
prazozină, nicergolina (sermion); α2 – adrenoblocante: iohimbina
β - adrenoblocantele β1 β2 – adrenoblocante: labetalol, anaprilina (propranolol), timolol, pindolol; β1-
adrenoblocante (cardioselective): metoprolol, atenolol, acebutolol
Simpatoloticele: metildopa, octadina(guanetidina), rezerpina, ornid
α1 α2 - adrenoblocantele: la administrarea intravenoasă a fentolaminei se abservă un efect hipotensiv
scurt de 10-15 min care este mai pronunţat în cazul cînd în geneza spazmului vascular un rol de bază îl
joacă adrenalina suprarenalelor. Se utilizează în tratamentul maladiilor vasculare periferice (endarteriita
obliterantă, boala Reino); tulburări trofice (ulcere trofice, rinita atrofică).
Acţiunea tropafenului este mai puternică şi mai îndelungată (cîteva ore), la administrarea de lungă durată
efectul vazodilatator scade vizibil (toleranţă).
Indicaţia specifică: feocromocitoma (tumoare hormonal activă a substanţei medulare a suprarenalelor
care produce şi elimină în sînge adrenalină şi mai puţin noradrenalină). Se caracterizează prin crize
hipertensive periodice pe fonul TA mărite moderat.
R-ţii adverse: tahicardia reflectorie.
α1 - adrenoblocantele (prazozin, nicergolină ) – în rezultatul dilatării vaselor arteriale şi scăderii rezistenţei
periferice totale se micşorează suprasolicitarea ventricolului stîng, presiunea în circulaţia mică scade.
Dilată şi venele micşorînd refluxul venos, astfel ameliorează lucrul inimii şi necesitatea în O2 a
miocardului Aceasta permite de a fi utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace cronice.
Prazozina se utilizează în: tratamentul crizelor hipertensive, tulburări a circulaţiei periferice; tratamentul
sistemic a HTA, dar nicergolina – în dereglările circulaţiei cerebrale.
R – ţii adverse: hipotensiune ortostatică şi tahicardia reflectorie.
β - adrenoblocantele – blochează β receptorii cordului, bronhiilor; uterului şi altor organe.
Blocînd β1- adrenoreceptorii ele micşorează FCC, forţa şi puterea de contracţie, încetenesc conducerea
impulsurilor în miocard, micşorează secreţia de renină în rinichi şi formarea lichidului intraocular de catre
corpul ciliar a ochiului.
Blocînd β2- adrenoreceptorii din muşchii netezi – măresc tonusul bronhiilor, uterului, vaselor.
β1 - adrenoblocantele se utilizează în:
- boala ischemică a cordului
- dereglări de ritm cardiac (aritmii atriale)
- HTA (hipertensiunea arterială)
Unele preparate ca anaprilina şi metoprolol patrund în SNC şi manifestă acţiune psihosedativă moderată,
suprimă activitatea centrului cardiovascular.
Indicaţii: - în oftalmologie în glaucom (timolol, betaxolol)
 în obstetrică pentru tonizarea uterului, pentru diminuarea hemoragiei în naştere şi perioada
postoperatorie ( anaprilina )
 hipertireoză, migrenă, feocromocitom.
α β adrenoblocantele (labetalol) – blocînd α – adrenoreceptorii vaselor micşorează TA , postsarcina
cordului, însă FCC practic nu se modifică. Se utilizează în tratamentul HTA; cuparea crizelor hipertensive,
feocromocitom, insuficienţă cardiacă.
R-ţii adverse: hipotensiune ortostatică

Simpatoliticele
Produc excluderea selectivă a inervaţiei simpatice, care se poate realiza prin următoarele căi :
- pe contul micşorării sintezei de mediator (metildopa)
- pe contul epuizării rezervelor de noradrenalină în terminaţiunile nervoase (rezerpina, octadina)
- pe contul blocării eliminării mediatorilor din terminaţiunile nervoase simpatice (ornid)
În toate aceste cazuri rezultatul final este diminuarea transmiterii impulsurilor din terminaţiunile
nervoase simpatice asupra organelor corespunzătoare şi ca rezultat scade tonusul vascular şi TA.
βlocul simpatic se realizează la nivel presinaptic, însă adrenoreceptorii organelor (vasele, cordul) nu sunt
blocaţi şi în întregime îşi păstrează sensibilitatea lor la cateholamine şi în caz de supradozare a
simpatoliticelor se pot utiliza adrenomimeticele cu acţiune directă (adrenalina, noradrenalina, mezaton) ;
Rezerpina pătrunde prin bariera hematoencefalică în SNC şi produce acţiune sedativă pronunţată spre
deosebire de octadină, care nu pătrunde în SNC şi practic este lipsită de acţiune centrală, însă ea posedă
un efect hipotensiv mai pronunţat şi mai frecvent poate cauza colaps ortostatic, ceea ce nu este caracteristic
pentru rezerpină. Ca remediu hipotensiv rezerpina acţionează mai blînd şi mai lent decît octadina. Se
utilizează în tratamentul formelor iniţiale de HTA în condiţii de ambulator.
Octadina este un remediu hipotensiv mai activ şi se utilizează în HTA de gravitate medie şi gravă şi numai
în condiţii de staţionar (deoarece este pericol de colaps ortostatic)
Ornid – provoacă multe r-ţii adverse şi rapid se dezvoltă la el toleranţă. În prezent nu se utilizează ca
remediu hipotensiv, însă este util ca antiaritmic în aritmiile ventriculare ca preparat de rezervă.
Indicaţiile adrenoblocantelor si simpatoliticelor:
- tulburări a circulaţiei periferice (boala Reino, endarteriita obliterantă) şi tulburări trofice legate de
ele (ulcere trofice, escare) - utilizarea enterală, parenterală şi locală a fentolaminei, tropafenului
prazozinei.
- tulburări acute şi cronice a circulaţiei cerebrale – nicergolina (intern, intravenos)
- tratamentul conservativ a feocromocitomului şi pregătirea preoperatorie a bolnavului
(fentolamina, tropafenul, anaprilina)
- criza hipertensivă – labetalol, mai rar fentolamina (în criza de feocromocitom)
- HTA – prazozina, labetolol, anaprilina, pindolol, metoprolol, rezerpina, octadina.
- boala ischemică a cordului – metoprolol, atenolol, acebutolol, anaprilina
- aritmii (tahicardie sinusală, aritmii atriale şi ventriculare) - anaprilina, pindolol, metoprolol, intern
- în tahiaritmii ventriculare - intravenos ornid (bretiliu tozilat) ca preparat de rezervă.
- glaucomă (timolol, betaxolol) sub formă de picături oftalmice
- insuficienţă cardiacă acută (fentolamina) şi cronică (prazozină, labetolol)
R-le adverse:
o pentru α – adrenoblocante: hipotensiune ortostatică, tahicardie reflectorie, bradicardie pronunţată.
o pentru β - adrenoblocante: insuficienţă cardiacă, tulburări de conductibilitate, bronhospazm,
tulburări a circulaţiei periferice.
 pentru simpatolitice: bradicardie, mărirea secreţiei gastrice (acutizarea BUSD), mărirea tonusului
bronhiilor, acţiune psihosedativă, depresie psihică (rezerpina, metildopa )
hipotensiune ortostatică (octadina, ornid)
Sistarea administrării β- adrenoblocantelor se face lent, treptat , în caz contrar apare sindromul Rebound.
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

Lecţia ştiinţifică
Remediile adrenergice.
Adrenomimeticele. Adrenoblocantele.

Chişinău, 2017

PLANUL:
1. Sinapsa adrenergică. Tipuri de receptori adrenergici. Localizarea. Efectele activării
lor.
2. Clasificarea remediilor adrenergice. Farmacodinamia. Indicaţii. Contraindicaţii.
Reacţiile adverse.
3. β – adrenomimeticele. α,β – adrenomimetice. Efectele farmacologice. Indicaţii.
Contraindicaţii. Reacţiile adverse.
4. Clasificarea adrenoblocantelor. Efectele farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse
5. Simpatoliticele. Caracteristica lor.

BIBLIOGRAFIA:

1. D.A. Harchevici - Manual Farmacologie şi receptură, Moscova 2010.

2. V.M. Vinogradov - Manual Farmacologie şi receptură, Sanct- Peterburg 2002
3. Sava Nicolai - Manual Farmacologie, Chişinău 2013.
4. Matcovschi C., Manual de receptură, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
5. Matcovschi C.,Ghid farmacologic, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
6. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Cârlig V.,Farmacologie. Chişinău, C.E.P.
Medicină, 2013.