1. Porţiunea aferentă a SNP include terminaţiunile nervoase senzitive şi nervii aferenţi.

Remediiile
medicamentoase cu influenţă asupra inervaţiei aferente se clasifică în 3 grupe:
1. Anestezicele locale
2. Substantele astringente, mucilaginoase si absorbante.
3. Substantele iritante
Anestizicele locale – substanţe medicamentoase, care blochează selectiv excitabilitatea terminatiunilor
nervoase senzitive si conducerea impulsurilor prin nervi si trunchi nervoşi in locul administrarii nemijlocite,
producînd perderea sensibilitatii dureroase.
Clasificarea anestezicelor locale:
- cocaina, procaina (novocaina), dicaina, anestezina
- xicaina, trimecaina, piromecaina, bupivacaina, articaina.
Cerintele fata de anestezicele locale.
- Să nu fie toxice
- Să aiba o durata de actiune mare
- Să nu produca sensibilizarea organizmului
- Să posede cît mai putine reacții adverse (sa nu posede actiune resorbtivă)

Utilizarea în diferite tipuri de anestezii.

1. Anestezia superficială (terminală) – pierderea sensibilităţii dureroase a mucoaselor la aplicarea solutiei
sau unguentuluui de anestezic, se utilizează în ORL, oftalmologie, urologie, tratamentul arsurilor, ulcerelor
– (dicaina, lidocaina, trimecaina), mai rar cocaina. Preventiv anestezicului se adaugă adrenalină.
Fiind foarte toxica dicaina se utilizează sub formă de solutie 2-3%.
2. Anestezia de conducere (regionala) are loc blocarea unui trunchi nervos vast – pierderea sensibilitatii a
regiunii care este inervata de acest trunchi. Se utilzeaza in stomatologie, chirurgie, neurologie – solutie 1-2%
de novocaina, trimecaina, lidocaina.
3. Anestezia prin infiltraţie – constă în îmbibarea ţesuturilor cu solutie de anestezic local. Se foloseşte in
chirurgie – solutie 0,25-0,5% de novocaina sau trimecaina, solutie 0,125-0,5% lidocaina. Durata anesteziei cu
novocaina – nu mai mult de 20-30 de minute, cu trimecaina si lidocaina – pîna la o ora, cu bupivacaina – mai
mult de 2 ore. În stomatologie des se foloseste articaina, ce asigură o anestezie rapida si îndelungată.
4. Anestezia cerebrospinală - se realizează prin întroducerea anestezicului in spaţiul subarahanoidian –
blocarea transmisiei excitaţiei în rădăcinele senzitive a măduvei spinării – se utilizează in intervenţiile pe
membrele inferioare si organele bazinului mic. Se foloseste solutie 2-5% lidocaina, trimecaina, solutie 5%
novocaina, bupivacaină.
5. Anestezia intraosoasa – se introduce anestezicul in substanţa spongioasă osoasa, şi mai sus de locul
injectat se aplică garoul. Se utilizează în ortopedie si traumatologie - novocaină, trimecaina, lidocaina.
6. Boala ulceroasă a stomacului, gastrite – solutie 0,5% novocaină – cite o lingură de masă de 3- 4 ori pe zi
sau anestezină (0,1-0,3) intern.
7. Afectiunile rectului (hemoroizi, fisuri) - anestezina sau novocaina în supozitorii (intra in componenta
suppozitoarelor combinate „anestezol”)
8. Urticaria, boli de piele însoţite de prurit, analgezia suprafeţii plăgilor, arsurilor – anestezină sub forma de
unguent 5-10%, paste, pulbere, lidocaină si trimecaină în aerozol.
In anestezia regiunilor bogat vascularizate (faţa, cavitatea bucala, laringe, traheea) absorbţia rapda a
anestezicului poate duce la intoxicatie. Deaceea pentru micşorarea vitezei de absorbţie si marirea duratei
efectului la solutia de anestezic des se adaugă substanţă vazoconstrictoare (adrenalina, mezaton) în raport de
1ml adrenalina la 200ml solutie de anestezic.
Reacţiile adverse : bradicardie, incetenirea conducerii impulsurilor prin sistemul conductor al inimii
(novocaina, lidocaina), actiune cardiotoxică (bupivacaina), inhibitia SNC, reactii alergice (novocaina)
Intoxicaţia acută cu cocaină – se manifesta prin efectul excitant al S.N.C. (euforie, halucinatii, excitabilitatea
reflectorie, neliniste, tremor, voma, tahicardie, HTA, si în final convulsii, ce includ şi muşchii respiratori cu
paralizia centrului respirator.
Intoxicaţia cronică cu cocaină – cocainizm – dependenţă fizica si psihica.
 Tratamentul: administrarea diazepamului., barbituricelor în doze minime, ce cupează convulsiile si
înlatură starea de excitaţie. În caz de suprimare a respiraţiei – ventilaţia artificiala a pulmonilor.
Substante astringente – sunt capabile sa coaguleze proteinele de pe suprafata mucoasei în regiunea plăgilor,
ulcerelor. Proteinele coagulate formează o pelicula, care protejează terminatiile senzitive de actiunea
factorilor locali negativi. Se clasifica dupa structura chimica in :
1. remediile astringente organice – tanina, unele plante ce contin tanina (infuzii, decocturi, extracte din coajă
de stejar, salvie, romanita).
2. remediile astringente neorganice – preparatele unor săruri de metale ( acetat de Pb, sulfat de Cu, sulfat de
Zn, bismutul bazic nitrat, xeroform, dermatol).
Cele organice formează cu proteinele albuminate insolubile, stabile, care nu disociaza şi în rezultat actiunea
acizilor se limitează numai la stratul superficial.
Indicatiile:
- boli inflamatoare acute a TGI – infuzii, decoct, extracte din coajă de stejar, salvie, romanita intern in gastrite,
enterite, enterocolite, gargare in stomatite sau clizme in colite.
- boala ulceroasă a stomacului si duodenului, duodenite, gastrite cronice – protejeaza mucoasa lezată de
actiunea iritanta a alimentelor, HCl, fermenţilor proteolitici - de rind cu tratamentul etiologic se
administrează bismut bazic nitrat, vicalin, vicair.
- laringite, traheite,bronsite acute sub formă de inhalaţii – decocturi din salvie, romanita – de rind cu actiunea
astringentă şi balzamică (uleiuri elerice) asupra mucoasei cailor respiratorii poseda şi activitate
antibacteriana moderată.
- conjunctivite, uretrite –soluţii slabe de ZnSO4 si Cu SO4 sub forma de picaturi, instilatii.
- combustii, ulcere, traume cutanate – sub formă de aerozol
- intoxicatii acute cu alcaloizi, metale grele – mai frecvent se utilizeaza tanina sub formă de solutie apoasa
0.5% pentru spălături stomacale.
Remediile mucilaginoase – asigură protecţia ţesuturilor superfeciale si terminaţiilor nervoase, dar nu
interacţionează cu proteinele celulelor.
La ele se refera substantele care formează in H2 O solutii coloidale – mucilagiul de amidon si din seminte de
in. Ele formeaza pe suprafaţa mucoaselor lezate o peliculă de protecţie, care protejează terminaţiunile
nervoase senzitive de iritare – actiune analgezică si antiinflamatorie.
Indicatiile:
- leziuni ulceroase si inflamatorii a stomacului si intestinelor – intern sau clisme.
- intoxicaţii cu acizi, baze, fenol, clorură de var – absorbţia substanţelor iritante pe particulele coloidale
masive ale sale – actiune antidiareica si antivomica. Efect mucilaginos posedă vinilina (balzam
Şostacovskii), almagel, fosfalugel, sucralfat (venter)
Remedii absorbante
Reprezintă pulberi ultrafine biologic inactive cu o suprafaţă mare pe care se pot absorbi substante toxice,
iritante, (saruri de metale grele, alcaloizi, colesterina, gaze)
La ele se refera: carbunele activ( carbolen ) talcul (silicat de Mg), lut alb (caolin); oxid de Mg; oxid de Zn,
polifepan.
Indicatii:
- tratamentul intoxicatiilor acute (carbolen 20-30 gr. intern sub forma de suspensii în apa sau cu acesta se fac
spălături stomacale). In meteorism se administrează cite 1-3gr. de carbune in H2 O de 3-4 ori/zi.
- boli intestinale însoţite de procese de fermentaţie, putrefacţie, meteorizm, diaree neinfectioasă
- polifepan – administrare internă in diareie infectioasă, neinfectioasă, meteorizm, intoxicatii.

Remedii iritante.
Preparate, ce excită terminatiunile senzitive ale fibrelor nervoase si produc efecte reflectorii si locale,
ameliorează circulaţia sangvina si trofica ţesuturilor, diminuarea durerii.
Ele se utilizează extern, mai frecvent sub forma de frecţii, producînd o actiune excitantă nespecifică asupra
terminatiunilor nervoase din piele (receptori), care selectiv reacţioneaza la anumite tipuri de iritari (de durere
de temperatura) – reactii reflectorii cu eliberarea locala a substantelor biologice active ( histamină,
prostaglandine) care au actiune vasodilatatoare – hiperemie si ameliorarea troficii ţesuturilor.
Actiunea locala si reflectorie a remediilor iritante este insotita de:
- dilatarea vaselor – imbunatăţirea troficii tesuturilor.
- diminuarea senzaţiilor dureroase, care provin de la organele patologice- acţiune revulsiva.
In calitate de remedii iritante se folosesc :
1. preparatele ce contin uleiuri eterice (din frunze de menta, eucalipt, ingalipt, pectusin), fructe de ardei
(capasaicin – nicoflex unguent), seminţe de muştar (sinapizme), solutie alcoolica de camfor, ulei de
terebentina purificat, balzam „zolotaia zvezda” (minta, eucalipt) solutie spirtoasă de mentol (validol, corvalol)
2. preparatele ce conţin venin de albine (apizatron unguent) si venin de sarpe (viprosal)
3. preparate sintetice – cloroform, solutie de 10% amoniac, acid formic, unguent finalgon
Indicatii:
- boli cardiace – micşorează spazmul vaselor coronare în accese usoare de stenocardie – validol, corvalol
(contin mentol)
- spazm al cailor biliare – solutie alcoolica de mentol
- rinite – pentru micşorarea inflamatiei si uşurarea respiratiei nazale.
- boli cutanate însotite de prurit.
- penru frecţii – nevralgii, dureri musculare si articulare, migrenă.
- sinapizmele – preventiv se înmoaie în apa calda (nu mai sus de 40C) – în boli acute si cronice a aparatului
respirator.
CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

Lecţia ştiinţifică

Remediile cu acțiune asupra inervației aferente.

 Chişinău, 2017
PLANUL:

1. Anestezicele locale. Clasificarea. Utilizarea.

2. Substanţele astringente, mucilaginoase şi absorbante. Noţiune. Clasificarea. Utilizarea.
3. Substanţele iritante. Noţiune. Utilizarea.

Bibliografia:

1. D.A. Harchevici - Manual Farmacologie şi receptură, Moscova 2010.

2. V.M. Vinogradov - Manual Farmacologie şi receptură, Sanct- Peterburg 2002
3. Sava Nicolai - Manual Farmacologie, Chişinău 2013.
4. Matcovschi C., Manual de receptură, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
5. Matcovschi C.,Ghid farmacologic, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
6. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Cârlig V.,Farmacologie. Chişinău, C.E.P.
Medicină, 2013.