1.

Porţiunea eferentă a SNP include fibrele nervoase, care pornesc din SNC şi inervează respectiv muşchii scheletici
(nervi somatici), atît şi organele efectorii (nervi vegetativi). Nervii vegetativi se împart în fibre nervoase simpatice şi
parasimpatice .
Transmiterea impulsurilor din terminaţiunile fibrelor nervoase somatice şi vegetative la celulele organelor efectorii se
realizează prin intermediul sinapselor (din greacă „sinapsis”- atingere, contact) cu ajutorul unor substanţe chimice,
numite mediatori (din latină „mediator”- intermediar).
Structura sinapsei colinergice:
1. Membrana presinaptică – reprezintă suprafaţa terminaţiilor nervoase, care este orientată spre fibra musculară. În
citoplasma terminaţiilor nervoase are loc sinteza mediatorului acetilcolina şi conţine vezicule cu rezerve de mediatori.
2. Membrana postsinaptică – este porţiunea fibrei musculare, care contactează cu terminaţiile nervoase şi conţin pe
suprafaţa ei colinoreceptori (receptorii, care interacţionează specific cu acetilcolina).
3. Fisura sinaptică reprezintă spaţiul dintre membrana presinaptică şi postsinaptică. La generarea impulsului nervos
din SNC are loc eliminarea acetilcolinei din membrana presinaptică, care interacţionînd cu receptorii membranei
postsinaptice transmit impulsurile nervoase de la terminaţiunile nervoase motorii la fibra musculară şi ca rezultat are
loc contracţia musculară.
Reacţia organelor efectorii la excitarea (stimularea) nervilor vegetativi.

Organul
Inervaţia parasimpatică Inervaţia simpatică
funcţia
Cordul
Bradicardie Tahicardie
F.C.C.
Puterea şi forţa contracţiilor cardiace Diminuarea Intensificarea
Conductibilitatea Diminuarea conductibilităţii pînă la
Intensificarea conductibilităţii A-V
bloc A-V
Vasele sangvine ale pielii şi
----------------------------------- Constricţia vaselor
mucoaselor
Tonusul
Spazmul bronhiilor Dilatarea bronhiilor
bronhiilor
Tonusul şi motilitatea tubului digestiv
Intensificarea Diminuarea
şi vezicii biliare
Vezica
Contracţie Relaxare
urinară
Glandele gastrice,
Intensificarea secreţiei Diminuarea secreţiei
sudoripare
Contracţia muşchiului sfincter al Contracţia muşchiului radial – dilatarea
Ochiul
irisului – îngustarea pupilei (mioza) pupilei (midriază)

Muşchiul ciliar Contracţia lui – spazmul acomodaţiei Relaxarea lui – paralizia acomodaţiei
al ochiului (vederea la distanţă mică) (vederea la distanţă mare)
Tensiunea
Micşorarea Creşterea
intraoculară
Substanţa medulară a suprarenalei ----------------------------------- Secreţia adrenalinei şi noradrenalinei
Ficatul
----------------------------------- Glicogenoliza şi gluconeogeneza

2.Colinoreceptorii sunt receptorii, care interacţionează specific cu acetilcolina. Colinoreceptorii care selectiv se excită
de muscarină (o toxină care se conţine în bureţii pestriţi) şi se blochează de către atropină se numesc
muscarinosensibili (M - colinoreceptori). Colinoreceptorii, care se excită la doze mici de nicotină (alcaloid din tutun)
şi se blochează la doze mari, se numesc colinoreceptori nicotinosensibili (N - colinoreceptori)
3. Clasificarea remediilor cu acţiune asupra sinapsei colinergice.
Colinomimeticele: M-colinomimetice : pilocarpina, aceclidina.
N – colinomimetice: cititonul, lobelina, ,,Tabex,, ,, Lobesil,,
M- şi N- colinomimetice: acetilcolina, carbacolina.
Preparate anticolinesterazice: Fizostigmina, Galantamina, Prozerina (neostigmina), Oxazil, Piridostigmina
(calimin), Distigmina (ubretid), Armina

4. Efectele farmacologice a M – colinomimeticelor:

- asupra bronhiilor – spazmul bronhiilor şi intensificarea secreţiilor glandelor bronşice:
- asupra cordului → micşorarea F.C.C. (bradicardie); micşorarea TA. La administrarea i/v a M – colinomimeticelor
este posibilă stop cardiac acut, deaceea ele nu se administrează i/v.
- asupra motilităţii intestinului şi vezicii urinare - intensifică tonusul şi peristaltismul intestinal şi a vezicii urinare,
înlăturînd astfel atonia intestinală, meteorismul
- asupra ochiului – contractîndu-se muşchiul sfincter al pupilei duce la micşorarea pupilei (mioza). Contracţia
muşchiului ciliar focalizează cristalinul pentru vederea la distanţă mică (spazmul acomodaţiei). Scurgerea umorii
apoase din camera anterioră prin reţeaua trabeculară se măreşte, ceea ce duce la micşorarea tensiunii intraoculare
mărite (glaucom).
Indicaţiile :
1. Glaucoma (se caracterizează prin mărirea tensiunii intraoculare) - pilocarpină sub formă de picături (sol 1-5%) sau
unguient oftalmic; aceclidină sub formă de picături oftalmice sau unguient de 2-5%;
carbacolină (sol 0,5-1% preparat extempore), care are o durată de acţiune lungă, deoarece nu se descompune de
colinesterază. Aceclidina şi pilocarpina au o durată de acţiune scurtă, se administrează de 3-4 ori/zi.
2. Atonia intestinală (postoperatorie) şi a vezicii urinare – sol 0,2% aceclidină 1-2ml s/c .
Contraindicaţiile : astmul bronşic, maladii severe organice a cordului (infarct miocardic, vicii cardice), sarcina,
epilepsia.
Intoxicaţia acută cu muscarină. Tabloul clinic : bradicardie; hipotensiune, respiraţie dificilă (în rezultatul
bronhospazmului); peristaltismul intestinal e mărit şi dureros (se aude de la distanţă), vomă, diaree; transpiraţie
abundentă, dilatarea vaselor pielii, salivaţie abundentă; mioză şi spazmul acomodaţiei. Sunt posibile convulsii,
moartea survine în rezultatul paralizei centrului respirator. Primul ajutor – administrarea atropinei.
N- colinomimeticele - importanţa medicală a acestora este limitată. Practic se utilizează numai capacitatea acestora
de a excita chemoreceptorii glomerulului carotid şi astfel reflector se stimulează centrul respirator şi corespunzător
aceste preparate se includ în grupa analepticelor respiratorii cu acţiune reflectorie. Posedă efect puternic însă de durată
scurtă (2-5min la administrarea i/v).
Indicaţii:
- Suprimarea respiraţiei în intoxicaţiile cu barbiturice, analgezice opioide,
- Stop respirator reflector în timpul intervenţiilor chirurgicale
- Dereglarea respiraţiei în caz de înec, traume.
- Pentru tratamentul fumatului : „tabex” şi „lobesil” se administrează conform schemei cursul de tratament 20-25
zile .
Reacţii adverse : deoarece pătrund uşor în SNC la mărirea dozelor pot să apară vomă, convulsii şi chiar stop cardiac
Preparatele anticolinesterazice. Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei, care este un ferment ce
descompune acetilcolina, ca rezultat mediatorul acetilcolina se acumulează în sinapsele colinergice acţionînd mai
puternic şi îndelungat. Fizostigmina şi galantamina pătrund uşor prin bariera hematoencefalică, deaceea sunt
preparate de elecţie în terapia afecţiuniilor SNC ( traume, ictusuri, poliomielită). Aceste preparate stabilizează
mediatorul, astfel ameliorînd transmisia sinaptică în SNC.
Prozerina, oxazilul, piridostigmina şi distigmina pătrund rău în SNC şi în doze terapeutice practic sunt lipsite de
acţiunea centrală. Ele relativ greu se absorb din tubul digistiv şi de regulă se administrează intern pentru a stimula
motilitatea intestinală.
Indicaţii:
 Glaucomă – fizostigmina sub formă de picături oftalmice sol 0,25-1% , armin sub formă de picături oftalmice sol
0,01%.
 Atonia intestinală şi a vezicii urinare – prozerină soluţie 0,5%, - 0,5 ml s/c sau intern în comprimate de 2-3 ori pe
zi; distigmina – i/m o dată pe zi sau odată în 2-3 zile.
 Manifestări reziduale a miorelaxării după utilizarea miorelaxantelor (tubocurarina) în anesteziologie. Preparatul de
elecţie pentru decurarizare este prozerina.
 Paralizii periferice a musculaturii striate scheletice, miastenia – prozerina, oxazil piridostigmina, distigmina.
 Manifestări reziduale după poliomielită, ictus, traume a SNC – galantamina, fizostigmina.
Contraindicaţii: astmul bronşic ; boli organice a cordului cu dereglări a conductibilităţii în miocard (blocade A-V).

5. Colinoblocantele sunt substanţe medicamentoase, care blochează acţiunea M – şi N – colinoreptorilor jucînd rol
de antagonişti concurenţi ai mediatorului acetilcolina.
Clasificarea
I. M – colinolitice: atropina, homatropina, scopolamina, platifilina, metacina, ipratropiu bromid (atrovent),
pirenzepina (gastrocepina).
II. N – colinolitice :
1. Ganglioblocante: higroniul (triperiu iodid); benzohexoniu (hexametoniu); pentamina (azametoniu); pirilena
(pempidina)
2. Miorelaxante: tubocurarina; pancuroniu; pipecuroniu (arduan); ditilina (suxametoniu)
M – colinoblocantele : la administrarea lor se observă următoarele efecte farmacologice :
 Tahicardie (înlătură acţiunea nervului vag asupra cordului);
  Dilatarea bronhiilor;
 Efect spazmolitic asupra musculaturii netede a organelor cavitare (T.G.I., căi biliare şi urinare), cu scăderea
tonusului şi peristaltizmului intestinal, deaceea atropina este contraindicată în pareza intestinală. Relaxînd
tonusul căilor biliare – ameliorează, refluxul bilei din vezică şi astfel scade presiunea în ea. În caz de colică
biliară este raţională combinarea atropinei cu eufilina şi nitraţii.
 Suprimă secreţia glandelor salivare, bronşice, sudoripare, gastrice şi intestinale. Deoarece vagusul este nervul de
bază secretor, inhibiţia lui duce la scăderea cantităţii sucului gastric în B.U.S.D. – pirenzepina ca preparat de
elecţie.
 Dilatarea pupilei, paralizia acomodaţiei şi ridicarea tensiunii intraoculare.
 Suprimă activitatea centrelor motorii subcorticale (se utilizează în boala Parchinson – tremor).
 Diminuă dereglările vestibulare, ce apar după operaţii efectuate la urechea internă, în răul de mare şi de munte.
INDICAŢIILE:
1. În componenţa remediilor pentru premedicaţie înainte de anestezia generală cu scop de scădere a secreţiei
glandelor salivare şi bronşice; profilaxia stopului cardiac reflector ( atropină, scopolamina, metacina).
2. Bradiartmii, legate de dereglarea şi diminuarea conductibilităţii A- V ; blocade ventriculare; în perioada iniţială a
infarctului miocardic (atropina).
3. Stări spastice a musculaturii netede a organelor cavitare (colite spastice, pilorospazm, colică hepatică şi renală). Se
foloseşte atropina, platifilina, metacina, subcutanat şi intramuscular; preparate de beladonă sub formă de
supozitorii rectale. Platifilina mai posedă şi acţiune spazmolitică, miotropă directă asupra muşchilor netezi în
spazme şi se suportă mai uşor.
4. Acces de astm bronşic – atropina, metacina şi atrovent (sprei inhalator).
5. Pentru dilatarea pupilei şi paralizia acomodaţiei cu scop diagnostic în examinarea fundului de ochi; pentru alegerea
ochelarilor (platifilina, homatropina) sau cu scop curativ în traume şi arsuri ale ochilor, irite, iridociclite (atropina,
scopolamina, homatropina).
6. B.U.S.D., stări hiperacide – atropină în picături; platifilină şi metacină în comprimate, picături, pirenzepină
(comprimate şi injecţii.)
7. Profilaxia şi tratamentul cinetozelor (rău de mare, rău de munte ) – scopolamina ; „aeron”
8. Ca antidot în intoxicaţia acută cu M- colinomimetice şi anticolinesterazice ( atropina).
CONTRAINDICAŢII:
- leziuni severe a miocardului, însoţite de tahiaritmii;
- micţiuni dificile ( în hipertrofia de prostată);
- glaucomă
Intoxicaţia acută cu atropină: tahicardie, dilatarea pupilei, (midriază); paralizia acomodaţiei; pielea hiperemiată
uscată, hipertermie; xerostomie (uscăciune în gură) – dereglarea actului de glutiţie; excitare psihică, halucinaţii,
activitate motorie mărită. (ca o psihoză acută).
Primul ajutor: pentru înlăturarea excitaţiei psihice şi motorii se administrează barbiturice, aminazină. Bolnavul se
ţine într-o cameră la rece. În caz de retenţie acută de urină (spazmul sfincterului vezicei urinare) – cateterizarea.
Ganglioblocantele sunt substanţe medicamentoase, care întrerup transmiterea impulsurilor nervoase în ganglionii
vegetativi, prin blocarea N - colinoreceptorilor.
Clasificarea după durata de acţiune :
1. De durată scurtă higroniul (15-20 min) – i/v
2. De durată medie : benzohexoniu, pentamina. (2-4 ore) - i/v ; i/m.
3. De durată lungă : pirilena (8-12 ore) - intern.
Efectele farmacologice:
 Dilatarea vaselor (predominant – arteriolele, mai puţine venulele) – scăderea TA – ceea ce facilitează lucrul
inimii.
 Scăderea secreţiei de adrenalină – scăderea TA ( prin blocarea N – colinoreceptorilor din medulosuprarenale)
 Diminuarea funcţiei secretorii şi motorii a stomacului şi intestinului – se folosea în tratarea BUSD, dar din cauza
pericolului de hipotensiune şi constipaţii în prezent nu se utilizează.
Reacţii adverse: colaps ortostatic ( la modificarea poziţiei corpului din orizontală în verticală – scăderea bruscă a TA
cu pierderea cunoştinţei); constipaţii; hipotensiune. În caz de colaps – remedii vasoconstrictoare (noradrenalină i/v
perfuzie; i/v; i/m fiecare 1-1,5 ore pînă la normalizarea TA, mezaton, efedrină)
Indicaţii:
1. Pentru obţinerea hipotensiunii dirijate în intervenţiile chirurgicale traumatizante vaste ( pe organele bazinului,
vase sangvine) - scăderea temporară a TA pînă la 70-80 mmHg în asociere cu poziţia ridicată a regiunii operate
crează condiţii optime pentru lucrul chirurgilor şi scăderea pierderilor de sînge. În acest caz se administrează
higroniul i/v perfuzie.
2. Edem cerebral şi pulmonar acut – higroniu, benzohexoniu sau pentamină i/v sub controlul TA.
3. Terapia urgentă a crizelor hipertensive ( pentamina sau benzohexoniu – i/v ; i/m).
4. Forme severe a H.T.A – pirilena intern în condiţii de staţionar.
Contraindicaţii : hipotensiune arterială, ictus ischemic, leziuni hepatice şi renale.
Miorelaxantele sunt substanţe medicamentoase care blochează selectiv N - colinoreceptorii musculaturii striate
(inclusiv respiratorii) şi produc relaxarea ei. La ele se referă: tubocurarina, pancuroniu, pipecuroniu, suxametoniu
(ditilina). În rezultatul paralizei muşchilor respiratori ( muşchii intercostali, diafragma) respiraţia se opreşte şi dacă
nu se face respiraţia artificială a pulmonilor, poate duce la moartea prin asfixie, deaceea o condiţie obligatorie pentru
utilizarea miorelaxantelor este prezenţa aparatului necesar pentru efectuarea respiraţiei artificiale. Dacă la sfîrşitul
operaţiei acţiunea miorelaxantelor nu s-a terminat, transmisia neuro-musculară se restabileşte cu ajutorul prozerinei
(decurarizarea) - se administrează i/v 3-4 ml sol. 0,05 % prozerină.
Indicaţii :
 relaxarea coardelor, ligamentelor vocale, muşchilor faringelui şi regiunii cervicale înainte de intubaţie (ditilina).
 imobilizarea bolnavului în intervenţii chirurgicale sub anestezie generală;
 pentru cuparea convulsiilor şi transferului la VAP a bolnavilor cu forme severe de tetanos, cînd acestea nu se
pot cupa cu miorelaxantele centrale (relanium);
 în practica ortopedică – tubocurarina, ditilina;
Antagoniştii miorelaxantelor – remediile anticolinesterazice.
Contraindicaţii : miastenia.

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

 Lecţia ştiinţifică
Remediile colinergice. Colinomimeticele. Colinoblocantele.

Chişinău, 2017

PLANUL:

1. Inervaţia eferentă. Structura sinapsei colinergice şi transmiterea sinaptică a impulsului

nervos. Influenţa sistemului nervos simpatic şi parasimpatic asupra organelor inervate de
ele.
2. Noţiune despre colinoreceptori , clasificarea. Localizarea lor în organizm şi importanţa
funcţională.
3. Clasificarea remediilor cu acţiune asupra sinapsei colinergice. Colinomimeticele.
Clasificarea.
4. Efectele farmacologice a colinomimeticelor . Indicaţiile. Contraindicaţiile.
5. Colinoblocantele. Definiția. Clasificarea. Efecte farmacologice.Indicațiile și
contraindicațiile.
6. Ganglioblocantele. Noţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Miorelaxantele. Definiţia. Indicaţiile. Contraindicaţii.
Bibliografia:

1. D.A. Harchevici - Manual Farmacologie şi receptură, Moscova 2010.

2. V.M. Vinogradov - Manual Farmacologie şi receptură, Sanct- Peterburg 2002
3. Sava Nicolai - Manual Farmacologie, Chişinău 2013.
4. Matcovschi C., Manual de receptură, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
5. Matcovschi C.,Ghid farmacologic, ediţia a IV-a, revizuită şi completată.
Chişinău, 2013.
6. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Cârlig V.,Farmacologie. Chişinău, C.E.P.
Medicină, 2013.