Frătean Alexandru Istorie-

An2

Regulamentele Organice din Țara Românească și Moldova

Între
„ restuaurarea guvernului național de care se bucuraseră strămoșii ”
și
„ înfricoșătorul și sperietorul regulament ce i-a înfricoșat ca un bici de foc ”

Secolul XIX a fost pentru Țările Române – Moldova și Țara Românească- un adevărat
interval al providenței care a cuprins în registrul său importuri succesive de idei , evenimente
memorabile și hotărâtoare pentru peisajul politic regional și nu în ultimul rând îndeplinirea
idealurilor naționale prin unirea celor două principate, obținerea independenței și consolidarea
noului stat român pe scena regională și internațională. Fie că vorbim de răscoala de la 1821 ca
punct de cotitură în evoluția politică ulterioară a principatelor, (revenirea la domniile pământene
după un veac de stăpânire fanariotă), fie că încercăm să intuim un drum al progresului în ceea ce
privește elementele modernității din structurile fundamentale de funcționare ale statului ( de la
Regulamentele Organice la Constituția din 1866) ceea ce iese în evidență este dorința de
adaptare continuă a societății românești și a reprezentanților politci la normele Europei moderne,
eliberată din negura fantasmelor feudale și pornită pe un drum al dezvoltării și bunăstării
specifice „Epocii optimismului”. În Țările Române, dincolo de îmbunătățirea relativă a situației
politice după evenimentele din 1821, societatea rămăsese încremenită în mare măsură în vechile
structuri feudale atât la nivel administrativ cât și în cele mai de jos orânduiri ale statului.
Istoriografia românească consideră momentul 1831-1832 ca fiind un moment de cotitură față de
vechile cutume ce au stat la baza funcționării celor două țări române de-a lungul a sute de ani. 1
Regulamentele organice sunt astfel considerate o adevărată constituție ce va duce la reforme
structurale majore în aria judiciară, administrativă și cea fiscală. 2 Principiul de bază pentru
organizarea statelor moderne ale secolului XIX, cel al separării puterilor în stat (puterea
executivă, legislativă și judecătrească), își face debutul în organizarea structurală sa Țărilor
Române odată cu textul Regulamentelor Organice. Sistemul fiscal beneficiază tot prin
intermediul acestor acte fundamentale deo reorganizare modernă și de o eficientizare, astfel
1
Andrei Oțetea , Scrieri Alese , Cluj Napoca, Editura Dacia, 1980 , p.229
2
Ibidem, p.244
constituindu-se un buget din care scurgerile necontrolate de dinainte de reformă au fost oprite. În
domeniul judiciar, asistăm la separarea pentru prima dată a puterii judecătorești de cea executivă
(a domnului) deschizându-se calea unui sistem judiciar modern. Totuși deși astăzi aceste acte
fundamentale pentru parcursul constituțional al Țărilor Române sunt considerate adevărate pietre
de hotar de către istoriografia română, efectul benefic al acestora nu a fost resimțit imediat de
către contemporani. Înainte de toate aceste noi legi fundamentale erau văzute ca fiind „ un
protectorat rusesectransformat într-o tutelă cicălitoare și permanentă” iar teama de o anexare în
adevăratul sens al cuvântul de către Imperiul Țarist nu era una străină oamenilor politici români. 3
Mai mult decât atât, la 1848, revoluționarii ard Regulamentele Organice ca simbol al abolirii
privilegiilor și al unui sistem legislativ desuet. 4 Ne putem întreba contrariați care a fost așadar
cauza acestei atitudini potrivnice la adresa Regulamentelor Organice? Deși reprezintă un puct de
cotitură favorabil în evoluția ulterioară a Principatelor până la Unire fiind considerat de către unii
oameni politici și de către Pavel Kiseleff (trimis de țar să conducă de facto reorganizarea Țarilor
Române) ca fiind momentul „restaurării guvernului național de care se bucuraseră strămoșii”,
totuși anumite aspecte ce țin mai ales de pătura largă a țărănimii și de privilegiile păturii
restrânse a boierilor, aruncă o pată asupra textului Regulamentelor ce le marchează negativ în
ochii cetățenilor din Principate. Așadar au fost sau nu au fost Regulamentele Organice un pas în
față pe drumul modernizării statale- modernizare care începuse în mentalitatea societății deja de
ani buni? La această întrebare vom încerca a-i afla răspunsul în rândurile ce urmează.
Până să ajungem la alcătuirea unui program fundamental de legi pentru Principatele Române ,
trebuie a fi consemnate niște evenimente anterioare extrem de importante care au oferit practic
contextul favorabil redactării unui set de legi de o astfel de anvergură. Trupele otomane trecuseră
Dunărea în primăvara lui 1821 în fond pentru a restabili ordinea în principate dar și pentru a-i
prinde sau alunga pe eteriști. După îndeplinirea obiectivelor, trupele otomane - contrar
așteptărilor- îsi continuă staționarea instituind o administrație militară până în toamna lui 1822 5.
Deși perioada în care trupele otomane fac legea în Principate este una deloc ușoară care necesită
numeroase sacrificii mateirale pentru aprovizionarea trupelor, boierii cooperează cu administrația
otomană, aceasta fiind unica autoritate politică stabilă în țară. Treptat asistăm la o alterare a
relațiilor dintre Rusia și Imperiul Otoman, Țarul somându-i pe otomani să respecte tratatele în
vigoare și părăsească teritoriul principatelor. 6 În 1822 delegații românipornesc laConstantinopol
iar în urma negocierilor cu Sultanul, vechile structuri administrative de dinainte de 1821 sunt
revitalizate. Sunt aleși în schimb, doi domni pământeni -Grigore Ghica în Țara Românească și
Ioan Sandu Sturdza în Moldova marcâdu-se desprinderea de vechiul regim fanariot. Acest
condominiu româno-otoman care excludea Rusia l-a iritat profund pe țar dat fiind faptul că lipsa
reprezentanților ei la discuții echivala cu reinstaurarea pe deplin a suzeranității otomane în
Principate , dar acesta consideră totuși că nu este oportun să intre în conflict direct cu Imperiul
3
Neagu Djuvara, Între Orient și Occident: Țările Române la începutul epocii moderne (1800-1848), București,
Editura Humanitas, 2013, p. 383
4
Florin Constantiniu O istorie sinceră a poporului român, București, Editura Univers Enciclopedic, 2008, p.214
5
Keith Hitchins, Românii 1774-1866 , București, Editura Humanitas, 2018, p. 191
6
Ibidem, p.194
Otoman. 7 Lucrurile se schimbă însă profund în politica externă a Rusiei atunci când în anul
1825, urcă pe tron țarul Nicolae I, fratele răposatului Alexandru I. Acesta somează Imperiul
Otoman să respecte prevederile tratatului de la București din 1812. Pentru a evita conflictul,
sultanul Mahmud al II-lea cedează și acceptă semnarea unei Convenții în anul 1826 la
Akkerman. Această convenție însemna practic reafirmarea prerogativelor rusești în caliatate de
„putere protectoare” a Principatelor și în fapt o etapă intermediară din încercarea țarului de a
scoate Moldova și Țara Românească complet de sub influența semilunii. 8 Conflictul armat dintre
cele două forțe izbucnește în anul 1828 culminând cu Tratatul de Pace de la Adrianopol . Acest
tratat de pace deschidea noi perspective în vederea dezvoltării economice a principatelor. Sunt
desființate raialele (Turnu, Giurgiu și Brăila) din stânga Dunării, se decretează libertatea
comerțului pentru principate, este prevăzută înființarea unei miliții naționale, iar domnia devine
una pe viață. Era evident faptul că, după noul context creat odată cu Tratatul de la Adrianopol,
nevoia unei reforme devenea urgentă și imperioasă. 9
Înainte să ne aplecăm asupra conținutului Regulamentelor Organice trebuie menționat faptul
că încă din anii 1827 -1828 înainte de deznodământul războiului ruso-turc, boierii munteni și
moldoveni depun memorii pentru a sugera puterii de la Sankt Petersburg o formă a viitoarei
organizări interne a principatelor. Separarea puterilor în stat, sporirea puterii boierimii celei
mari,alegerea domnului pe viață fiind idei stipulate atât în textele redactate de către Grigore
Brâncoveanu și Alexandru Villara cât și de către Mihail Sturdza mai târziu în 1829. 10 În urma
războiului ruso-turc în Țările Române situația rămânea complicată. După câteva încercări esuate
ale trimișilor țarului de a restabili ordinea, ajunge în noiembrie 1829 la București, ofițerul Pavel
Kiseleff, o personalitate cu calități administrative de excepție care de facto va fi adevăratul
conducător al Moldovei și Țării Românești până la plecarea sa în 1834. Spre deosebire de
predecesorii săi, încearcă să înțeleagă țările ale căror instituții venise să le reformeze. 11 Solicită
participarea activă a boierilor având ca sfetnici de frunte pe Mihai Sturdza, Barbu Știrbei și
Gherghe Bibescu toți viitori domni. Reușește să pună stavilă epidemiei de ciumă din 1828, aduce
grâne de la Odessa, crează pentru prima dată o rezervă de grâne începând cu 1830 și organizează
un recensământ general al populației începând cu anul 1831 pentru a putea organiza sistemul
fiscal.12 De departe însă, cea mai mare realizare a sa este oferirea și implementarea unei legi
fundamentale cu rol de constituție pentru Țările Române. În iunie 1829, o comisie compusă din
câte patru boieri din fiecare principat ( jumătate aleși de Divan, jumătate de către Kiseleff) încep
să redacteze documentele. Scopurile principale ale acestora erau acelea de a reforma instituțiile
fără a da peste cap structurile fundamentale și de a elimina diferențele istituționale dintre cele
două state. În martie 1830 textul este re-analizat de o comisie la Sankt Petersburg urmând ca apoi

7
Ibidem. p.198
8
Ibidem.
9
Andrei Oțetea, Idem. p.237
10
Ibidem. p.231
11
Keith Hitchins, Idem. p.201
12
Ibidem.
să fie supuse discuției în Obșteștile Adunări din principate. Regulamentele intră în vigoare un an
mai târziu în Țara Românească la 31 iulie iar în Moldova la 1 ianuarie 1832.13
Din punct de vedere al drepturilor politice , prevederile Regulamentelor Organice au
însemnat o victorie pentru clasa marii boierimi și perpetuarea privilegiilor acestora în cadrul
noului sistem politic. Doar boierii aveau dreptul de a fi reprezentați în noul legislativ,
participarea clasei de mijloc fiind una limitată și aproape fără însemnătate la nivel înalt. 14 Deși
mica boierime se luptase de-a lungul ultimului deceniu să obțină cât mai multe privilegii și o
reprezentativitate cât mai însemnată în cadrul administrativ și politic, textul Regulamentelor
Organice venea să consfințească continuarea deținerii inițiativei de către marii boieri. Separarea
puterilor în stat a reprezentat pentru Țările Române ruperea de sistemul feudal desuet și
implementarea unui sistem modern care urmărea echilibrul și căuta să împiedice abuzurile de
putere astfel că cel puțin în teorie , pericolul unui derapaj autoritar era înlăturat. Legislativul era
reprezentat de Adunarea Obștească care însă nu beneficia și de inițiativă legislativă. Trebuie
totuși menționat faptul că această adunare nu era un organ reprezentativ în adevăratul sens al
cuvântului ci era mai degrabă „instrumentul unei elite restrânse” 15 fiind chiar unul dintre multele
motive pentru care peste ani,printre cetele de revoluționari înfocați, Regulamentele vor purta
culpa privilegierii unor clase restrânse în dauna poporului. Această Adunare Obștească era aleasă
pe o perioadă de cinci ani fiind prezidată în ambele țări de Mitropolit, având 42 de membri în
Țara Românească și 35 în Moldova.16 În componența acesteia din rândul clerului intrau pentru
Țara Românească episcopii de Râmnic,Buzău și Argeș.17 Din punct de vedere al reprezentării
claselor boierești în Țara Românească 70 de boieri mari alegeau 20 de deputați pe când 19
deputați erau aleși de către 3000 de boieri de rang II si III. În Moldova , Obșteasca Adunare era
prezidată de asemenea de către Mitropolit. Alți membri ecleziastici erau cei doi episcopi, de
Roman și Huși . Spre deosebire de Țara Românească, în Moldova, marii boieri erau reprezentați
de un număr egal cu cel al boierilor de rangul II și III ambele grupuri fiind formate din 16
deputați fiecare18. Adunarea putea de asemenea să prezinte observațiile sale domnului dar și să
se pronunțe în vederea unor legi propuse de către acesta. Avea de asemenea îndatorirea de a face
cunoscute domnului problemele ce se ivesc în întinsul țării.19 Executivul este reprezentat de către
instituția domnului. Acesta era ales de către o Obștească Adunare Extraordinară formată din
marea boierime, din boierii de rangul II și III (aici aceștia fiind majoritari), din reprezentanții
clerului, aibreslelor și ai negustorilor. În Moldova adunarea se întrunea la Iași și număra 132 de
membri20 iar în Țara Românească, adunarea număra 190 de membri și se întrunea la București. 21
13
Ibidem.p.203
14
Ibidem.
15
Ibidem. p.204
16
Neagu Djuvara, Idem. p.382
17
Keith Hitchins, Idem, p.204
18
Paul Negulescu /George Alexianu , Colecțiunea vechilor rânduiri adminsitrative- Regulamentele Organice ale
Valahiei și Moldovei vol.1 , București, Întreprinderile Eminescu S.A., 1944, p.181
19
Keith Hitchins , Idem, p. 204
20
Paul Negulescu/Grigore Alexianu, Idem., p.173
21
Ibidem. , p.1
Conform Regulamentelor, domnul era ales pe viață. Deși împărțea puterea legislativă cu
Adunarea Obștească, spre deosebire de aceasta, domnul avea inițiativa legislativă . Acesta
sancționa și promulga legile, numea și revoca miniștri, era șeful suprem al miliției și paznic al
ordinii publice.22 Pentru a-l ajuta pe domn exista un Sfat Administrativ Extraordinar format din 6
înalți funcționari ( Internele, Finanțele, Afacerile Străine, Justiția, Cultele, Armata). Tot începând
din această perioadă încetează să mai existe posturile de Ban al Craiovei (Țara Românească) și
de Mare vornic al Țarii de Sus/Jos (Moldova)-funcții ce dăinuiau în aparatul adminitrativ/politic
al principatelor de veacuri.23 Puterea Judecătorească era în principiu pentru prima dată separată
de instituția domniei însă după cum obserbvă și istoricul I.C. Filitti intervențiile domnului în
treburile judecătorești vor persista. Sistemul juridic suferă schimbări profunde. Judecătorii
continuau să răspundă în fața domnului, erau numiți de către acesta pe termene de trei ani cu
posibilitatea de prelungire a mandatului, puteau fi destituiți după interesul executivului iar
inamovabilitatea deși nu era implementată de către Regulamentele Organice totuși apărea
stipulată posibilitatea aplicării acesteia după o perioadă de 10 ani de zile. 24 Organizarea
judecătorească era stabilită în capitolul VI al Regulamentului Organic al Munteniei și în capitolul
VIII al Regulamentului Organic din Moldova. Întâia instanța era reprezentată la nivelul cel mai
de jos prin tribunalele sătești compuse din preot și trei membri aleși de comunitate pe durata de
un an. Această instanță sătească se întrunea Duminica și în sărbători la casa parohială. Cazurile
de o importanță mai însemnată erau trimise la tribunalele provinciale (unul pe fiecare județ) 25 .
În materie civilă, a doua instanță, era reprezentată de secțiile civile ale divanului judecătoresc din
București și divanul judecătoresc din Craiova în Țara Româească iar în Moldova -divanul
judecătoresc din Iași. În materie comercială regăsim tribunalele apelative din București Craiova
și Iași ( acesta mutat la Galați în 1833). În materie criminală – Secția criminală a divanului
judecătoresc București și Craiova în Țara Românească iar în Moldova Tribunalul pricinilor
criminalicești din Iași. A treia instanță era reprezentată în principate de Înaltul Divan Domnesc la
Iași și la București. În Moldova exista o a patra instanță – Divanul Domnesc compus din 14
membri și prezidat de către Domn. Mai mult în 1833 a patra instanța a fost desființată, Divanul
Domnesc și Înaltul Divan devenind unul și același lucru. Implicarea Domnului în chestiunile
judecătorești ca fiind un abuz și o neregulă este semnalată de către boieri atât în perioada
regulamentară cât și în documentele programatice de la 1848. Deși în principiu separarea
puterilor în stat era un aspect fundamental al Regulamentelor, implicarea Domnului în treburile
juridice mai ales în Moldova era o chestiune reală , semn că Regulamentele Organice nu
reprezentau o totală rupere de trecutul feudal șide mecanismele acestuia. 26 Totuși o îmbunătățire
substanțială a sistemului judiciar este eliminarea obiceiului cutumiar legat de posibilitatea
redeschiderii unui litigiu pierdut odată ce domnul sub care s-a pronunțat sentința nu mai este în

22
Andrei Oțetea, Idem., p. 237
23
Keith Hitchins, Idem. p.205
24
Ibidem.
25
I.C.Filitti și I. Suchianu, Contribuții la Istoria Justiției Penale în Principatele Române , București, Tipografia și
legatoria inchisorii centrale „Văcărești”, 1928, p.58
26
Ibidem. pp. 58-61
funcție.27 De asemenea Regulamentele Organice abolesc pedeapsa cu moartea și tortura si
introduc perechea de bază a împărțirii dreptății : procurorul și avocatul.
O chestiune importantă a Regulamenteleor Organice care a influențat puternic percepția
acestora de către marea masa a populației a fost reglementarea raporturilor dintre proprietari și
clăcași. Înainte de implementares Regulamentelor Organice, raporturile erau reglementate de
obiceiul pământului și de urbariile domnilor fanarioți. Astfel, în Țara Românească țăranii aveau
drept de folosință nelimitat pe terenurile necultivate . În termeni legali, Urbariul lui Grigore
Ghica din 1766 confirmă acest drept care încă este menționat și în 1821. Un Observator străin
nota la începutul secolului destul de mirat faptul că „ țăranul român poate considera toată țara
ca fiind la dispoziția lui...” 28. Claca era de 12 zile pe an iar în județele de margine era uneori
chiar redusă la jumătate pentru a împiedica trecerea clăcașilor peste graniță. Cum pământul
nelucrat era un pământ inutil, concurența dintre moșieri ducea la reduceri substanțiale ale clăcii
și în interiorul țărilor. În 1818, vodă Caragea mai adaugă prin lege 2 zile de clacă celor 12 de
până atunci.29 În Moldova în schimb exploatarea țăranilor era mult mai sistematică și mai aspră.
Începând cu anul 1742 li se interzice clăcașilor a se strămuta de pe o moșie pe alta ca mai apoi în
1766 Grigore Ghica să mărească numărul zilelor de clacă la 18. Până în 1829 , se ajunge în
Moldova la 24 de zile de clacă pentru țărani. 30 Începând cu 1831 și 1832, Regulamentele
Organice vin să stabilească raporturile dintre clăcași și moșieri printr-o serie de drepturi și
îndatoriri reciproce. Un lucru care va provoca mari nemulțumiri în rândul țărănimii este legat de
vechiul drept cutumiar de folosință a terenurilor necultivate de către țărani. Amendamentele
regulamentare recunoșteau dreptul de proprietate deplină asupra unei treimi din moșie
transgformând-o într-o „proprietate absolută de tip capitalist” 31- doar două treimi rămânând
țăranilor spre folosință neîngrădită. Marii moșieri sunt obligați a da țăranilor pământ spre
folosință fiind împărțiți pe categorii în funcție de numărul de vite. Astfel cel mai mult primeau
fruntașii cu patru vite de muncă și o vacă de lapte , apoi mijlocașii- cu 2 vite și o vacă de lapte
iar codașii nu primeau nimic având doar brațele proprii pentru muncă.32 Acest sistem a dus la o
suprafață de folosință chiar și de 3 ori mai mică decât în înainte de Regulamente. Cei care aveau
mai mult de cinci vite erau de asemenea de dezavantajați de acest sistem. Aceștia, pentru aobține
mai mult pământ erau obligați a stabili împreună cu moșierii condițiile primirii pământului care
de cele mai multe ori se traducea prin înmulțirea zilelor de clacă. În Muntenia, se introduce prin
Regulamentele Organice și nartul prin care zilele de muncăpentru moșier puteau sa crească și de
trei ori . Nicolae Bălcescu estima înacest sens faptul că în Țara Românească zilele de muncă
ajung undeva la 56 de zile iar în Moldova la 84. 33 În județele de graniță, pentru a împiedica fuga
țăranilor s-a convenit la o amânare a introducerii acestor noi reglementări pentru 6 ani de zile. În

27
Keith Hitchins, Idem., p.205
28
Andrei Oțetea, Idem., p.240
29
Ibidem. , p.241
30
Ibidem.
31
Florin Constantiniu, Idem., p. 213
32
Ibidem. p. 214
33
Andrei Oțetea, Idem. , p.243
aceste condiții nu e de mirare că un deputat țăran aflat în comisia de proprietăți de la 1848
caracteriza astfel regimul impus țărănimii: „prin înfricoșatul și sperietorul regulament care i-a
înfricoșat ca un bici de foc.....mari au fost suferințele locuitorilor la care îi împinge robia
Regulamentului”34. În altă ordine de idei, proprietarii de moșii aveau obligația de a oferi țăranilor
loc de casă, de curte, și de pomeți. Era interzisă alungarea colectivă a țăranilor de pe moșie
-pedepsele fiind aplicate doar individual. Țaranii aveau obligația de a face transporturi până la 12
ore depărtare pentru lemne, erau obligați să ajute la repararea acareturilor, la întreținerea
iazurilor și erau datori cu a 10-a parte din roadelele pământului boierului.
Regulamentul Organic are marele merit da introduce în Țările Române și o adevărată
reformă a finanțelor publice. Impozitele indirecte și fărâmițate sunt înlocuite cu o capitație unică
la care se adăuga taxa impusă mazililor, patenta negustorilor și meseriașilor, parte din câștigul
net al mănăstirilor, parte din produsul ocnelor, a vămilor și a pescăriilor. Se introduce un buget
unic, fiind desfințată vistieria personală a domnului. Câștigurile de pe urma ocnelor reprezentau
în jur de 32 % din buget, iar taxele vamale 11%. Din punct de vedere al impozitelor și taxelor,
boierii și clerul erau încă scutiți acest aspect fiind o reminescența a vechilor practici fiscale.
Regulamentul desființează vămile interne, prevede crearea unei Bănci naționale, organizează
oficiul stării civile și se prevăd măsuri pentru înființarea unor arhive de stat. 35 Se observă de
asemenea o intensificare a subordonării Bisericii față de stat. Regulamentele oferă domnului și
dregătorilor săi multe prilejuri de a se implica în treburi ecleziastice; se reglementau alegerile
mitropoliților și episcopilor care trebuiau confirmați de către domn iar tot domnul prescria
normele de selectare a egumenilor și a preoților . Înalții ierarhi pierd odată cu desființarea
vechiului Divan , puterile judecătorești și administrative, pâstrându-și doar locul în Obșteasca
Adunare.
Putem concluziona în urma acestei expuneri faptul că, deși Regulamentele Organice
reprezintă materializarea procesului de modernizare a societății românești care pornise de câteva
decenii fără a avea bazele unui cadru legal, nu reprezintă o ruptură completă de vechiile cutume
feudale. Se păstrează astfel setul de privilegii al boierilor scutiți de taxe, iar deși se încearcă
excluderea domnului din chestiunile cu caracter judiciar acesta încă intervine destul de puternic
în acest domeniu pe toată perioada regulamentară. Obșteasca adunare reprezenta în continuare
doar un cadru restrâns de manevră al unor privilegiați ai societății. Se poate foarte bine observa
însă că Regulamentele Organice au dus la accelerarea pătrunderii capitalismului în spațiul
românesc iar prin caracterul lor aproape identic au reușit să uniformizeze structurile de
organizare și funcționare ale principatelor pregătind unirea ce va să vină peste două decenii.

34
Ibidem.
35
Ibidem., p.238