CE SPUN OAMENII DESPRE MAI PUŢIN INCOMPLET

Aceasta este o carte importantă pentru cei care sunt curioşi în legătură cu posibilitatea existenţei unor alte
niveluri de conştiinţă pe lângă acela al corpului fizic. Cartea se bazează pe cercetările lui Waldo Vieira, cercetări care
includ un mare număr de experienţe personale, experienţe în afara corpuluiîn particular, adunate de-a lungul vieţii sale.
Sandie Gustus se află într-o poziţie excelentă de a descrie descoperirile lui Vieira, ţinând cont că ea practică şi predă
teoriile acestuia de mulţi ani de zile şi are o cunoaştere personală considerabilă despre o gamă de fenomene energetice şi
paranormale. Cartea oferă metode practice pentru inducerea experienţelor în afara corpului şi pentru a le folosi în
extinderea înţelegerii noastre cu privire la componentele non-fizice ale experienţei noastre conştiente.
Dr. Peter Fenwick, BA, MB, BChir, DPM, FRCPsych, Consultant neuropsihiatru emerit, Unitatea de
epilepsie, Spitalul Maudsley, Londra, Marea Britanie; Lector Senior, Institutul de Psihiatrie, Londra, Marea Britanie;
Co-autor (cu Elizabeth Fenwick) al lucrării Arta de a muri.

Sandie Gustus a scris o carte provocatoare şi elocventă care se concentrează pe acele aspecte excepţionale ale
experienţei umane care sunt deseori trecute cu vederea şi chiar batjocorite şi catalogate patologice de către ştiinţa
convenţională, de către medicină şi media. Cu toate acestea, aceste relatări sunt ignorate pe riscul societăţii, deoarece nu
pot decât să extindă şi să îmbogăţească hotarele condiţiei umane.
Stanley Krippner, PhD., Profesor de Psihologie, Universitatea Saybrook San Francisco, Calif., SUA; Co-editor,
Varietăţi de experienţe anormale: Examinând dovezile ştiinţifice.

Orice înţelegere comprehensivă a conştiinţei necesită nişte unelte bine definite pentru studiul aspectelor
subiective ale experienţei umane. Evaluarea atentă şi sistematică a experienţelor în afara corpului descrise în această
carte, constituie o resursă ştiinţifică valoroasă în abordarea acestei provocări complexe şi dificile, precum şi în oferirea
unui drum potenţial productiv pentru autocercetare şi creştere personală.
Brenda Dunne, Manager de laborator, Laboratorul Princeton Engineering Anomalies Research
(PEAR); Preşedinte, Laboratoarele Internaţional Consciousness Research (ICRL); şi co-autor (cu
Robert Jahn) al La marginea realităţii: Rolul Conştiinţei în lumea fizică şi Conştiinţa şi sursa realităţii: Odiseea
PEAR.

Informaţia comunicată în această carte este o reprezentare adevărată a temelor cheie ale conştientologiei şi
proiectologiei, aşa cum au fost ele propuse de către cercetătorul brazilian în domeniul conştiinţei, Dr. Waldo Vieira, care
îmi este mentor şi prieten apropiat de 25 de ani. Aceste ştiinţe au permis deja, câtorva mii de persoane din întreaga lume,
să îşi asume controlul dezvoltării personale, într-un mod tangibil şi raţional, lipsit de orice formă de misticism,
permiţându-le să trăiască o viaţă mai împlinită. Această carte, o primă şi captivantă încercare de a face conştientologia
şi proiectologia accesibile unui public non-academic, reprezintă, prin urmare, o contribuţie cu un potenţial imens.
Wagner Alegretti, Preşedinte, Academia Internaţională a Conştiinţei (AIC); Autor, Retrocogniţii: O
investigaţie în memoria vieţilor trecute şi în perioada dintre vieţi

Această carte interesantă despre experienţe în afara corpului şi teorii care explorează posibilitatea ca conştiinţa
să existe separat de corp, se bazează pe cercetările şi munca de o viaţă a lui Waldo Vieira, MD. Bazându-se pe
experienţele personale care îşi au rădăcinile în teoriile prezentate, Sandie Gustus vorbeşte cu autoritatea cuiva care a
studiat intensiv şi a predat lucrarea lui Vieira pentru mulţi ani de zile la Academia Internaţională a Conştiinţei (AIC).
Conceptele despre multidimensionalitatea şi multiexistenţialitatea conştiinţei, sunt explorate în profunzime, iar explicaţiile
puse în discuţie dau naştere unui cod moral de viaţă, încurajând cititorii să fie conştienţi de modul în care propriile
acţiuni îi afectează pe ceilalţi. Cartea oferă de asemenea îndrumare practică pentru cei care sunt curioşi să

1
experimenteze fenomenele discutate. Această carte este o completare bine venită la literatura existentă pe tema
explorării conştiinţei.
Dr Penny Sartori, autor al lucrării Experienţele din preajma morţii ale pacienţilor internaţi la Terapie Intensivă:
un studiu clinic de 5 ani şi Asistentele de la Terapie Intensivă

Această carte este de o importanţă capitală în sensibilizarea populaţiei generale cu privire la cercetările
ştiinţifice ale lui Waldo Vieira. Cartea explică în detaliu principiile fundamentale ale muncii sale şi oferă un ghid practic
pentru înţelegerea conştiinţei la un nivel foarte personal. Pe măsură ce înaintăm în secolul 21 şi dincolo de acesta, este de
o importanţă vitală să creştem conştienţa cu privire la, şi să facilităm redobândirea contactului cu tărâmurile non-fizice
ale existenţei, pentru a revoluţiona ştiinţa aşa cum o cunoaştem astăzi, iar această carte reprezintă o contribuţie
importantă în acest sens.
Dr. Chantal Toporow, Inginer aerospaţial; Membru în Consiliul
Societăţii pentru explorări ştiinţifice

În cele din urmă, contribuţia majoră a Dr. Vieira atât în ştiinţă cât şi în spiritualitate, prin intermediul
cercetărilor de primă mână în domeniul experienţelor în afara corpului, al energiei subtile şi a fenomenelor psi, este
pusă la dispoziţia cititorilor într-un limbaj “clar ca lumina zilei”, însoţit de tehnici relevante – o carte care trebuie
neapărat citită atât de către profani cât şi de către învăţaţi. Experienţele personale ale lui Sandie Gustus cu privire la
aceste fenomene şi potenţialul acestora de a îmbogăţi şi clarifica viaţa “obişnuită”, sunt evidente pe tot parcursul cărţii.
Nelson Abreu, Inginer de utilităţi electrice şi co-autor la lucrarea Filtre şi reflecţii: Perspective
asupra realităţii (2009) de Laboratoarele International Consciousness Research.

2
 Mai puţin incomplet
Un ghid pentru a experimenta/trăi condiţia umană dincolo de corpul fizic

Sandie Gustus

3
 First published by O-Books, 2011
O-Books is an imprint of John Hunt Publishing Ltd., Laurel House, Station Approach,
Alresford, Hants, S024 9JH, UK
offlcel <Bo-books. net
www.o-books.com
For distributor details and how to order please visit the 'Ordering' section on our
website.
Text copyright: Sandle Gustus 2010
ISBN: 978 1 84694 351 5
All rights reserved. Except for brief quotations in critical articles or reviews, no part of
this book may be reproduced in any manner without prior written permission from
the publishers.
The rights of Sandie Gustus as author have been asserted in accordance with the
Copyright, Designs and Patents Act 1988.
A CIP catalogue record for this book is available from the British Library.
Design: Stuart Davies
Cover: Sebastian Kaulftzki and Andy Newbold
Printed in the UK by CPI Antony Rowe Printed In the USA by Offset Paperback Mfrs, Inc

We operate a distinctive and ethical publishing philosophy in all areas of our business, from
our global network of authors to production and worldwide distribution.

4
 CUPRINS

Cuvânt înainte, de Pirn van Lommel 8

Mulțumiri 10

Introducere 11
Experienţele în afara corpului—Un fenomem natural
■ Limitările ştiinţei convenţionale cu privire la studiul realităţilor nonfizice ■ O nouă abordare
ştiinţifică■ Impactul descoperirii ca sunt mai mult decât corpul meu fizic ■ O nouă direcţie în
viaţă ■ Ce lucruri puteți învăţa din această carte şi cum să le aplicați în viaţa voastră ■ Cum să
utilizați materialul ■ Cum să realizați în siguranţă experienţe în afara corpului

PARTEA ÎNTÂI: Multidimensionalitatea: Percepţii ale unei realităţi mai vaste 18

Partea 1 examinează unul din cele câteva atribute fundamentale ale conştiinţei—(suflet, spirit)
— multidimensionalitatea.

Capitolul 1. Corpurile manifestării conştiinţei 19

Corpul fizic ■ Corpul energetic ■ Corpul extrafizic ■ Corpul mental ■ Ce se întâmplă atunci când
murim? ■ Experienţele de zi cu zi ale vehiculelor voastre de manifestare

Capitolul 2. Dimensiuni nonfizice 28

Sfera de energie extrafizică ■ Dimensiunea scoarţei terestre (Paratroposfera) ■ Dimensiunile
extrafizice ■ Dimensiunea mentală

Capitolul 3. Conştiinţa non-fizică; Interacţiuni transdimensionale şi relaţii 37

Helperi ■ Ghizi orbi ■ Intruderi

Capitolul 4. Bioenergia 50
Bioenergia—O privire retrospectivă de-a lungul istoriei ■ Bioenergia —Proprietăţi şi
caracteristici ■ Influenţa subtilă şi efectele puternice ale câmpurilor bioenergetice ■ Exerciţii
despre sensibilitate energetică, conştiinţă de sine şi control pentru îmbunătăţirea sensibilităţii
energetice, a capacităţilor proprii şi a auto-apărării ■ Sugestii pentru gestionarea propriei
bioenergii

PARTEA A DOUA: Serialitatea: Seria de vieţi succesive 61

Partea a doua examinează o a doua trăsătură fundamentală a conştiinţei — şi anume faptul că
aceasta se reîncarnează.

Capitolul 5. Karma şi ciclul multiexistenţial 62

Alternarea existenţelor fizice şi extrafizice ■ Perioada dintre vieţi ■ Holokarma

Capitolul 6. Indicii ale vieţilor trecute 70

Fobii ■ Semne şi defecte din naştere ■ Xenoglosia şi Glosolalia ■ Copiii minune, talentele
excepţionale și copiii precoce ■ Geniile ■ Sindromul savantului ■ Dragostea la prima vedere ■
Aversiunile ■ Disforia de gen ■ Afinitaţile ideologice

5
Capitolul 7. Mecanisme prin care experienţele din vieţile trecute ne afectează viaţa actuală 80
Holomemoria • Paragenetica ■ Patologii ale corpului mental ■ Un caz elocvent

Capitolul 8. Retrocogniţiile 84
Ce defineşte o retrocogniţie adevarată ■ Beneficiile retrocogniţiilor ■ Factori care blochează şi
inhibă retrocogniţiile ■ Precauţii ■ Sugestii pentru reamintirea vieţilor trecute ■ Tehnici pentru
realizarea retrocogniţiilor

PARTEA A TREIA: Evoluţia conştiinţei 92

Partea a treia examinează o a treia trăsătură fundamentală a conştiinţei — aceea că aceasta evoluează.

Capitolul 9. Procesul evoluţionar 93

Recuperarea conştienţei ■ Sugestii pentru recuperarea unor niveluri mai avansate de conştienţă
(Conştienţa a cine sunteţi voi dincolo de corpul fizic) ■ Auto-mimicitate existenţială: Stagnarea
evoluţiei conștienţiale

Capitolul 10. Planul vieţii 100

A fost viaţa mea planificată? ■ Planuri de viaţă mici şi mari ■ Succes şi eşec în încercarea de a
duce la bun sfârşit propriul plan de viaţă ■ Zece motive pentru care eşuăm sa ne îndeplinim
planul vieţii ■ Cursul de studiu intermisiv ■ Cum este decis planul vieţii noastre ■ Moratoriile ■
Melancolia şi euforia legate de succes şi eşec în propriul plan de viaţă

Capitolul 11. Identificarea scopului vostru în viaţă 111

Formula propriilor puncte tari şi puncte slabe ■ Formula reciprocităţii personale ■ Experienţe
lucide în afara corpului ■ Retrocogniţii ■ Technica Încă un an ■ Technica de 50 de ori ■ Cursuri şi
cărţi ■ Precauţii

Capitolul 12. Holomaturitatea 116

Tipuri de maturitate ■ Maturitatea fiziologică ■ Maturitatea psihologică
■ Maturitatea intelectuală ■ Holomaturitatea ■ Exemple de maturităţi şi imaturităţi ale
conştiinţei ■ Folosirea zilnică a timpului

Capitolul 13. Cosmoetica 127

Etică versus cosmoetică ■ Auto-incoruptibilitatea ■ Conştienţialitatea ■ Legea “Celui mai mic
rău” ■ Fraternitatea ■ Gânduri şi intenţii ■ Principii personale

PARTEA A PATRA: Experienţele în afara corpului 134

Partea a patra este dedicată experienţelor în afara corpului, unealtă care permite cititorilor să
verifice informaţiile conţinute în această carte prin intermediul propriilor lor experienţe de
primă mână.

Capitolul 14. Beneficiile experienţelor în afara corpului 135

Beneficii terapeutice • Beneficii psihologice • Beneficii educaţionale ■ Beneficii parapsihice ■
Întrebuinţări practice specifice

6
Capitolul 15. Pregătirea pentru experienţa în afara corpului 137
Factori externi ■ Factori fizici şi fiziologici ■ Factori psihologici ■ Factori bioenergetici ■ Factori
parapsihici ■ Comentarii generale cu privire la pregătirea pentru o proiecţie

Capitolul 16. Tehnici de proiecţie lucidă 144

Sugestii ■ Tehnici proiective

Capitolul 17. Senzaţii obişnuite ale plecării şi întoarcerii 151

Semne care arată că o proiecţie este iminentă ■ Senzaţii în timpul plecarii şi întoarcerii

Capitolul 18. Reamintire şi analiză 154

De ce este dificl să ne reamintim o experienţă în afara corpului? ■ Importanţa lucidităţii
extrafizice în reamintirea evenimentelor extrafizice ■ Factori care favorizează reamintirea ■
Factori care nu favorizează reamintirea ■ Tipuri de reamintire ■ Sugestii pentru reamintirea
proiecţiilor ■ Analiza evenimentelor extrafizice ■ Jurnalul experienţelor extrafizice

Concluzii 164
Glosar 165

7
 Cuvânt înainte

De-a lungul vieţii sale, Dr. Waldo Vieira, cercetător brazilian în domeniul conştiinţei, a creat
una dintre cele mai extinse biblioteci care există pe tema experienţelor în afara corpului (în limba
engleză OBE – out of body experiences) şi este considerat unul dintre cei mai prolifici “proiectori
lucizi” în viaţă, care, pare-se, poate realiza experienţe în afara corpului zilnic, în mod intenţionat.
Departe de a fi o personalitate de tip guru, Vieira declară că producerea/realizarea de OBE lucide este o
abilitate umană naturală pe care fiecare persoană şi-o poate dezvolta. De asemenea, el insistă şi asupra
faptului că ar trebui să punem la îndoială şi să contestăm tot ceea ce spune el; că ar trebui să avem
propriile noastre experienţe în afara corpului şi alte stări modificate de conştiinţă, pentru a verifica
spusele sale. Vieira a scris un număr de cărţi, inclusiv jurnalul de experienţe personale, bine primit de
public, Proiecţii ale conştiinţei, şi un volum de o mie de pagini intitulat Proiectologia, care a atras
atenţia unui număr de persoane orientate către ştiinţă, care nu erau satisfăcute nici de abordarea
materialistă şi nici de cea religioasă, în ceea ce priveşte înţelegerea conştiinţei.
Actuala perspectivă a majorităţii medicilor, filozofilor şi psihologilor cu privire la relaţia dintre
creier şi conştiinţă, este prea îngustă pentru a putea explica experienţele din preajma morţii (în limba
engleză NDE – near-death experiences), care sunt asemănătoare prin natura lor experienţelor în afara
corpului şi considerate de Vieira drept un tip specific de OBE. Atât OBE cât şi NDE dezvăluie faptul
că conştiinţa noastră (adică abilitatea noastră de a fi conştienţi) nu coincide întotdeauna cu funcţiile
creierului; şi că noi putem, în realitate, să ne experimentăm/simţim conştiinţa în mod independent de
corpul fizic.
În consecinţă, este o mare plăcere pentru mine, să vă prezint această carte scrisă de Sandie
Gustus, erudită în domeniul experienţelor în afara corpului, instructor şi practician, care a făcut
voluntariat şi a predat, la biroul din Londra al Academiei Internaţionale a Conştiinţei (o organizaţie
asociată cu munca lui Vieira), începând cu anul 2003. Aceasta este prima carte care prezintă principiile
fundamentale ale muncii sale, unui public general, non-academic…o contribuţie însemnată, deoarece,
în ciuda faptului că Vieira este una dintre autorităţile majore la nivel mondial în domeniul experienţelor
în afara corpului, acesta rămâne necunoscut de multe persoane interesate de cercetările alternative în
domeniul conştiinţei.
Deşi Vieira este şi el un coleg medic, care a pus la îndoială teoriile convenţionale cu privire la
conştiinţă la fel ca şi mine, drumul acestuia a fost destul de diferit de al meu. Eu eram medic rezident în
anul 1969, lucrând într-un pavilion de cardiologie, atunci când un pacient care suferise un atac de cord,
mi-a spus că văzuse, în timp ce era insconştient, cea mai frumoasă lume, cu o muzică şi o lumină
extraordinară. Ce nu pot să uit nici acum, este modul în care a descris experienţa şi cât de profund
impresionat a fost de ceea ce se întâmplase. La momentul respectiv, nu eram deloc interesat de
conştiinţă. Apoi am citit cartea Reîntoarcere din mâine, scrisă de George Ritchie, un student care
avusese o experienţă în preajma morţii.
După citirea cărţii, am început să-mi întreb pacienţii care suferiseră un stop cardiac, dacă aveau
vreo amintire din perioada în care fuseseră inconştienţi. Şi spre marea mea surpriză, timp de doi ani de
zile, am strâns doisprezece relatări personale despre existenţa unei conştiinţe mai extinse pe perioada
morţii clinice, în 50 dintre cazurile de stop cardiac. Datorită acestei descoperiri, am decis să iniţiez,
împreună cu câţiva colegi, o cercetare sistematică şi prospectivă a acestui fenomen de aşa numite
experienţe în preajma morţii. Rezultatele, publicate în The Lancet în 2001, au demonstrat că ipotezele
obişnuite, care resping faptul că NDE sunt reale, cum ar fi lipsa de oxigenare a creierului şi frica de
moarte, nu aveau nicio legătură cu apariţia unei NDE. Începând cu anul 2003, m-am dedicat mai
8
departe cercetării fenomenului NDE, deoarece acesta ne pune la încercare conceptele actuale despre
legătura dintre conştiinţă şi funcţiile creierului nostru.
În ceea ce-l priveşte pe Vieira, acesta a început să aibă experienţe în afara corpului la vârsta de
nouă ani. A crescut în Manas Gerais, Brazilia şi a fost puternic influenţat de un fel de religie cunoscută
sub numele de Spiritism, care a luat filozofia şi studiile parapsihice ale francezului Allan Kardec şi a
încercat să le unească cu Creştinismul. În cele din urmă Vieira a părăsit Spiritismul pentru a dezvolta o
abordare mai ştiinţifică, care nu era legată de nicio cultură sau credinţă în mod special, dar care se baza,
în schimb, pe o combinaţie de principii ştiinţifice şi experienţe personale, directe. Acest lucru,
binențeles, era în contradicţie cu regulile şi aşteptările ştiinţifice convenţionale.
Cât de reproductibile sunt aceste experienţe? Cum putem ajunge la concluzii obiective folosind
o experienţă subiectivă? Vieira sugerează că, coroborarea relatărilor unor persoane diferite despre
întâmplări fizice îndepărtate, sau chiar OBE comune, indică existenţa unei dimensiuni obiective a OBE
şi a potenţialului acestora de instrument al explorării conştiinţei dincolo de corpul fizic, atât pentru
oamenii de ştiinţă cât şi pentru profani.
Sandie Gustus oferă o privire de ansamblu fascinantă, detaliată şi uşor de citit, despre bazele
acestei paradigme ştiinţifice şi spirituale concepute de către Vieira; dezvoltată în continuare, la
momentul actual, de un număr de savanţi de pe întreg globul, care combină explorarea personală a
tărâmurilor non-fizice cu o cercetare la persoana a III-a mai convenţională şi mai obiectivă, pentru a
ajunge la concluzii raţionale şi verificabile personal, despre natura conştiinţei şi despre condiţia umană
dincolo de corpul fizic.
Ţinând cont că există ipoteze plauzibile pentru experiențele în afara corpului care nu necesită
modele extraordinare, aşa cum am explicat în Conştiinţa dincolo de viaţă, nu pot să nu fiu intrigat de
experienţele şi teoriile lui Vieira. Poate Vieira are dreptate, dar tu şi eu nu avem motiv să renunţăm la
explicaţiile fizice, mai convenţionale, până când nu avem propriile noastre experienţe, repetate, în afara
corpului; aceasta este o temă consistentă a acestei cărţi şi care este susţinută de numeroase tehnici de
control a propriei energii, de dezvoltare a propriilor abilităţi psihice şi producerea de OBE şi alte
fenomene în mod voit…tehnici despre care Gustus insistă că pot produce rezultate pentru oricine este
hotărât să reuşească. Totuşi, un singur lucru iese în evidenţă ca fiind adevărat. În timp ce eu şi Vieira
prezentăm abordări diferite ale studiului conştiinţei, nu este atât de improbabil ca ambele să fie
importante, în egală măsură, în oferirea de răspunsuri la întrebările persistente despre conştiinţă, creier
şi ce se află dincolo de ele.
Dacă, la fel ca şi mine, nu aţi avut deja o experienţă lucidă în afara corpului, vă invit să vă
delectaţi cu această carte fascinantă, care argumentează în mod credibil, cu o abordare deschisă,
existenţa vieţii dincolo de corpul fizic.

Pirn van Lommel, MD

Autorul cărţii Conştiinţa dincolo de viaţă: Ştiinţa experienţelor din preajma morţii

9
 Mulţumiri

Sunt multe persoane al căror timp, efort, energie, sacrificiu, încurajări şi sprijin m-au inspirat să
încep scrierea acestei cărţi şi mi-au permis s-o termin.
Aş dori să exprim sincere mulţumiri lui Nanci Trivellato, Wagner Alegretti, Umberto Correa da
Silva, Liliana Alexandre şi Jeffrey Lloyd de la Academiei Internaţionale a Conştiinţei (AIC), ale căror
învăţături au avut un profund impact asupra mea, în primul moment când m-am întâlnit cu aceste idei,
prin anul 2000. Mulţumiri speciale lui Nanci, care m-a ajutat să iau decizia de a mă muta cu domiciliul
în Marea Britanie, pentru a face muncă de voluntariat şi de predare, în cadrul AIC şi pentru investiţia
considerabilă în monitorizarea şi dezvoltarea înţelegerii şi cunoştinţelor mele de conştientologie;
mulţumiri de asemenea lui Wagner, pentru aceleaşi lucruri, dar şi pentru îndrumarea şi sprijinul pe care
mi le-a acordat în demararea acestei cărţi.
Recunoştinţa mea sinceră se îndreaptă, atât spre Wagner cât şi spre David Lloyd, pentru
revizuirile aprofundate şi temeinice pe care le-au realizat asupra manuscrisului, dar şi pentru că şi-au
folosit vasta experienţă, cunoaştere şi intuiţie în a-mi sugera multe îmbunătăţiri importante.
Îi mulţumesc lui Robert Bruce pentru că şi-a împărtăşit în mod altruist experienţa editorială şi
m-a ghidat prin etapele finale ale pregătirii pentru publicare; lui Nelson Abreu pentru ajutorul agreabil
şi binevoitor pe care mi l-a acordat într-o dilemă de ultimă oră; şi editoarei mele, Cynthia Mitchell,
pentru că a făcut lucrarea să fie mult mai lizibila şi pentru încurajările ei.
Port o recunoştinţă specială familiei şi prietenilor mei, în special mamei mele, Julie Gustus, şi
surorii mele, Maryanne Gustus, care mi-au oferit tot sprijinul lor, pe tot parcursul lungii şi
imprevizibilei experienţe de a aduce această carte în formă tipărită.

10
 Introducere
Ştiinţa este unealta minţii vestice şi cu ea putem deschide mai multe uşi decât cu mâinile goale.
Este o parte din cunoaşterea noastră şi ne întunecă intuiţia numai atunci când susţine că înţelegerea
oferită de ea este singura care există. – C.G. Jung

Câţi dintre noi am avut o experienţă care sugerează că o realitate mai profundă, nevăzută,
dincolo de realitatea pur fizică, este prezentă în viaţa noastră de zi cu zi? Mulţi dintre noi am avut
probabil o experienţă de déjà vu, intuiţie/sincronicitate, premoniţie sau telepatie; am avut o stare
instantanee de recunoaştere sau familiaritate cu o persoană complet străină; sau am avut o stare
vibraţională spontană…sau cel puţin cunoaştem pe cineva care a avut. Asemenea indicii, cum că
realitatea noastră este mai complexă decât pare a fi şi că există un fel de ‘culise’ ale existenţei noastre,
sunt obişnuite. În ciuda acestui fapt, majoritatea oamenilor nu posedă o conştiinţă directă a faptului că
trăim într-un mediu multidimensional care se extinde mult dincolo de limitele lumii noastre fizice şi că
suntem, de fapt, mult mai mult decât doar corpurile noastre fizice.
Din fericire, există un fenomen care este natural pentru toţi oamenii, care ne permite să
verificăm noi înşine, printr-o experienţă de primă mână, faptul că suntem capabili să ne manifestăm
total independent de corpul fizic, într-o dimensiune non-fizică…şi anume, experienţele în afara
corpului (OBE). Orice persoană care a avut o OBE complet lucidă, şi mă număr şi eu printre aceste
persoane, vă va spune că, dacă puteţi să fiţi lucizi în afara corpului, veţi descoperi că toate facultăţile
voastre mentale funcţionează perfect, că puteţi lua decizii, puteţi să vă exercitaţi liberul arbitru, vă
puteţi accesa memoria, să gândiţi cu o claritate care câteodată depăşeşte capacitatea voastră obişnuită şi
chiar să obţineţi informaţii din dimensiunea fizică, care pot fi mai târziu confirmate…şi că această
experienţă vă oferă dovezi de necontestat că acest corp fizic este doar o “casă” temporară prin care
conştiinţa (sufletul sau spiritul vostru) se manifestă în lumea fizică.

Este important să facem distincţia între conştiinţă şi conştiinţă/conştienţă. În contextul acestei

cărţi, termenul conştiinţă este folosit ca un sinonim al sufletului, spirit, ego, esenţa umană sau principiu
inteligent. Conştiinţă / conştienţă este folosită în mod obişnuit pentru a sugera starea de a fi conştient
sau lucid. Pentru a evita confuziile, unii oameni preferă să folosească cuvântul “sine” atunci când se
referă la conştiinţă (conştiinţa de sine). De discutat! Important!

Experienţa în afara corpului – un fenomen natural

Eu descriu experienţa în afara corpului (sau proiecţia conştiinţei în afara corpului fizic) ca pe un
fenomen natural, deoarece aproape toţi oamenii experimentează o anumită separare de corpul lor fizic,
precum şi un corp mai subtil, non-fizic, în fiecare noapte în timp ce dorm. Motivul pentru care atât de
puţini dintre noi suntem conştienţi de acest lucru, este că, mulţi dintre noi, experimentăm nivele mai
joase de conştiinţă sau luciditate în timp ce suntem în afara corpului, nu ne amintim ce s-a întâmplat,
sau confundăm OBE cu un vis. În
realitate, majoritatea oamenilor
doarme pur şi simplu în afara
corpului, aşa cum ni se arată în
ilustraţia de mai jos.

11
Dormind în afara corpului (sau proiecţie inconştientă)

Dar este posibil să învăţăm cum să fim “mai treji” în afara corpului. Oricine are voinţa de a face
acest lucru, poate obţine rezultate. Nu este nevoie de nicio abilitate parapsihică în mod special.
Istoria confirmă prevalenţa şi universalitatea acestui fenomen unic. Fiinţele umane au înregistrat
plecarea şi apoi întoarcerea unui corp subtil din corpul fizic, cu un grad remarcabil de consecvenţă,
începând cu Egiptul Antic, cu 3000 şi până la 5000 de ani în urmă. O privire retrospectivă de-a lungul
istoriei ne arată deasemenea că OBE este un lucru obişnuit printre toţi oamenii, indiferent de cultură,
statut socio-economic, gen, limbă, naţionalitate, vârstă, religie şi sistem de credinţe.
Din fericire, în ultimele câteva decenii, tabu-urile care înconjurau fenomenul OBE s-au
diminuat, făcând posibile discuţiile libere, în public şi făcând mai accesibile reportajele în media de
largă circulaţie. Mai important, OBE (în special NDE, un tip de OBE forţat) a început să atragă în mod
serios atenţia comunităţilor ştiinţifice şi medicale.

Limitările stiinţei convenţionale în ceea ce priveşte studiul realităţilor non-fizice

Perspectiva ştiinţei convenţionale (ştiinţa materialistă, pozitivistă, bazată pe modelul

Newtonian-cartezian, care priveşte realitatea doar din punct de vedere fizic) este în mare măsură
inadecvată pentru studiul realităţilor non-fizice, deoarece nu reuşeşte să ia în considerare posibilitatea
că, conştiinţa se poată extinde dincolo de limitele dimensiunii fizice, un aspect care este fundamental
pentru conştiinţă, din perspectiva ştiinţelor prezentate în această carte.
Sau, altfel spus, convenţiile ştiinţifice actuale nu acceptă faptul că, conştiinţa se poate manifesta
într-un corp non-fizic, aşa cum o face în timpul unei experiențe în afara corpului, pentru că existenţa
corpului non-fizic în sine nu poate fi confirmată, verificată sau dovedită prin observaţie obiectivă.
Recunoscând faptul că limitările presupuse de o astfel de abordare au avut serioase consecinţe
pentru avansarea cunoaşterii umane, cu câteva decenii în urmă, una dintre autorităţile cele mai
proeminente pe subiectul conştiinţei (după Who`s Who în secolul 21, 2002), şi un proiector lucid de la
vârsta de nouă ani, cercetătorul Brazilian Waldo Vieira M.D., a început să pună bazele unei abordări
ştiinţifice mai sofisticate şi mai cuprinzătoare în studiul conştiinţei – un efort imens prin complexitatea
sa.

O nouă abordare ştiinţifică

În urma experimentelor şi cercetărilor personale ample şi în fața dovezilor clare rezultate dintr-
un consens general al experienţelor înregistrate de oameni obişnuiţi din întreaga lume, Vieira a fost
mult timp conştient că o parte semnificativă din experienţa umană rămâne dincolo de acoperirea
ştiinţelor convenţionale. Aşa că a dezvoltat o abordare care a elaborat asupra perceptelor ştiinţifice
existente, pentru a recunoaşte validitatea şi valoarea observaţiei şi experienţei subiective. Această carte
se bazează aproape în exclusivitate pe teoriile sale comprehensive, de vârf, şi pe propriile mele
experienţe prin care am validat aceste teorii.
În 1986, Vieira a adus, în mod formal, ştiinţa ce poartă numele de proiectologie, la cunoştinţa
publicului şi a comunităţii ştiinţifice, prin lansarea unuit tratat foarte elaborat, de 1200 de pagini,
intitulat Proiectologia: o privire de ansamblu a experienţelor în afara corpului fizic (publicată în
portugheză, limba maternă a autorului), cu o bibliografie de 1957 de intrări, cu surse în 28 de ţări şi 18
limbi diferite.
În 1994 Vieira a publicat fundamentul pentru ştiinţa conştientologiei într-un al doilea tratat
intitulat 700 experimente de conştientologie. Fundaţia acestor noi ştiinţe se bazează pe o perspectivă
mai largă care recunoaşte natura multidimensională a existenţei. Vieira numeşte acest lucru paradigma
conștienţială.
12
 Conştientologia este ştiinţa care studiază conştiinţa (suflet, spirit, ego, sine, esenţa umană),
cercetând toate proprietăţile, trăsăturile, capacităţile, fenomenele, corpurile de manifestare şi vieţile,
bazându-se pe paradigma conştiențială.
Conştientologia este structurată ierarhic într-un set de subdiscipline – 70 în total; proiectologia
fiind subdisciplina dedicată studiului proiecţiei conştiinţei în afara corpului fizic (experienţe în afara
corpului, OBE). Proiectologia este o subdisciplină importantă având în vedere că OBE este unealta care
permite individului (conştiinţei) să fie atât cercetătorul cât şi obiectul studiului; cu alte cuvinte, îi
permite conştiinţei să se observe şi să se studieze pe sine însăşi.
Aşa cum a explicat Vieira în introducerea de la Proiectologie, uriaşa cantitate de date pe care le-
a colectat pentru justificarea acestor ştiinţe, a fost obţinută din următoarele surse:
1. Peste 1000 de proiecţii lucide pe care le-a experimentat, analizat şi înregistrat, în mod
independent, între 1941 şi 1985, (60 dintre ele fiind descrise în Proiecţii ale conştiinţei: Un jurnal al
experienţelor în afara corpului);
2. Idei şi experienţe adunate în timpul unor întâlniri ce aveau loc o dată la 2 săptămâni, cu o
echipă de proiectori lucizi, de la Centrul de conştiinţă continuă (CCC), o organizaţie pe care a fondat-o
în 1981 la Rio de Janeiro (acum desfiinţată), şi în timpul unor întâlniri lunare cu publicul în oraşele Sao
Paulo, Ribeirao Preto şi alte oraşe din Brazilia;
3. Corespondenţa personală primită de la sute de proiectori lucizi de toate nivelurile, din
întreaga lume. Acest material se află arhivat la Institutul Internaţional al Proiectologiei şi
Conştientologiei (IIPC), o organizaţie care a fost fondată de către Vieira şi un grup de cercetători de la
CCC în 1988, ca răspuns la cererea existentă în Brazilia pentru un mediu mai organizat destinat
studierii conştiinţei. Vieira a fost preşedintele IIPC, o organizaţie non-profit, pentru mai mult de zece
ani;
4. Interviuri personale cu proiectori lucizi, atât în Brazilia cât şi peste tot în lume;
5. Contact direct cu persoane non-fizice care au fost, în vieţile anterioare, proiectori lucizi la
fel ca Vieira. Mulţi dintre ei studiaseră subiectul şi aveau o cunoaştere şi experienţă bogată de
împărtăşit, alţii fuseseră scriitori în vieţile trecute şi au stabilit un contact şi au intrat în legătură cu
Vieira atunci când acesta le cerceta lucrările.
6. Întâlniri şi cercetări de teren care au avut loc în Brazilia şi peste hotare, în special în Europa
şi S.U.A., cu directori, editori, cercetători şi membri ai instituţiilor, laboratoarelor, studiourilor,
librăriilor, universităţilor publice şi private şi bibliotecilor instituţionale.
7. Uriaşa colecţie privată a lui Vieira de lucrări tehnice, dicţionare, antologii, tratate, manuale,
biografii, reviste, ziare, publicaţii periodice, buletine, rapoarte, expuneri, proceduri şi dizertaţii. (Vieira,
Proiectologia)
Ca rezultat al abordării ştiinţifice a lui Vieira în organizarea unei cantităţi enciclopedice de date,
adunate dintr-o varietate atât de mare de surse, a ieşit la iveală un consens clar cu privire la natura
adevărată a conştiinţei umane, făcând posibil să tragem multe concluzii şi să demistificăm foarte mult
această mare enigmă a omenirii.
La vârsta de 78 de ani la momentul scrierii acestei cărţi şi cu 50 de ani de cercetări în spate,
Vieira îşi are astăzi birourile la Centrul pentru studii avansate de conştientologie (CHSC), la Iguassu
Falls în Brazilia. Sprijinit de o echipă de mai mult de 100 voluntari, printre care psihologi, ingineri,
lingvişti şi academicieni şi având în biblioteca personală aproximativ 63.000 de exemplare care au
legătură cu subiectul conştiinţei şi cu fenomenele paranormale asociate (cea mai mare bibliotecă
personală de acest fel din lume), el continuă să cerceteze şi să adauge cunoştinţe la masa informaţională
care este deja cu adevărat cuantică în întindere şi mărime.

13
 The Impact of Discovering I Was More Than My Physical Body
Impactul descoperirii că sunt mai mult decât corpul meu fizic

În momentul în care m-am întâlnit pentru prima dată cu aceste noi ştiinţe, în 2001, prin
intermediul Centrului educaţional londonez al Academiei Internaţionale a Conştiinţei (AIC), o
organizaţie asociată cu munca lui Vieira, valoarea lor m-a izbit imediat. O serie de experienţe personale
care au urmat curând după aceea şi continuă până în ziua de astăzi, mi-au dat ocazia să-mi confirm,
destul de mult, faptul că, felul în care înţelegeam eu lumea din jurul meu, perspectiva mea asupra vieţii
şi, în consecinţă, modul în care am ales s-o trăiesc, erau în mod irevocabil greşite.
Ştiind astăzi ceea ce ştiu, nu va mai exista niciodată cale de întoarcere; adică, nu voi putea
niciodată “să nu mai ştiu” ceea ce am învăţat sau să-mi neg experienţele. Prin urmare, acum se pune
problema de a lucra constant pentru a-mi trăi viaţa într-un mod care este mai compatibil cu ceea ce ştiu
şi care oferă posibilitatea ca eu şi alte persoane să beneficiem de pe urma acestui privilegiu.
Lăsaţi-mă să vă explic de ce conştientologia a avut un impact atât de profund asupra vieţii mele.
Mi-a devenit repede limpede că, prin intermediul experienţelor din afara corpului, avem acces la o
existenţă multidimensională mai bogată, mai cuprinzătoare, mai complexă, în care răspunsurile la unele
dintre întrebările care au frământat omenirea pentru multe secole, sunt la îndemână; întrebări ca de
exemplu:
Ce se întâmplă atunci când murim? Unde o să mă duc când mor? Cum este acolo? Cine o să
mai fie acolo? De unde vin? Care este scopul vieţii mele?
Aceste întrebări sunt monumentale. Mi s-a răspuns la ele, într-o manieră raţională, logică, non-
mistică şi non-religioasă, într-un context ştiinţific teoretic şi practic (verificabil personal) de către AIC.
Şi astfel cutia Pandorei a fost deschisă. Pentru că am ajuns de asemenea să înţeleg că, prin
faptul că îmi transcend fizicalitatea, nu numai că supravieţuiesc morţii fizice şi petrec un timp după
aceea manifestându-mă într-un corp non-fizic, dar şi că existenţa mea mai extinsă se constituie din
nenumărate astfel de alternări de vieţi fizice cu perioade non-fizice petrecute între vieţi. Cu alte
cuvinte, încarnarea mea fizică actuală este doar una din multele vieţi pe care le-am avut deja, în care
sunt doar o persoană din multele persoane care am fost deja. Această înţelegere mi-a explicat atât de
multe lucruri – puternicele legături pe care le am cu anumite persoane, experienţe în care am simţit o
familiaritate şi o afecţiune pentru o persoană total străină şi câteva ciudăţenii ale personalităţii mele
care par să nu aibă nicio cauză cunoscută în această viaţă. Asta doar pentru început.
Am ajuns de asemenea să-mi dau seama că experiențele în afara corpului ne oferă tuturor o
oportunitate nepreţuită să vizităm şi să ne familiarizăm cu dimensiunea în care vom exista după moarte
şi să ne pregătim pentru această eventualitate sigură. Acest lucru este foarte important, deoarece fără o
astfel de înţelegere şi cunoaştere, în momentul morţii oamenii pot deveni confuzi, traumatizaţi şi în cele
din urmă psihotici, pentru că ei asociază faptul de a fi conştienţi cu faptul de a fi vii în dimensiunea
fizică, iar această asociere este atât de puternică încât nu sunt în stare să înţeleagă nimic din starea lor
non-fizică. Aceasta nu înseamnă că acest lucru este ireversibil – este în totalitate posibil ca o persoană
să dobândească o perspectivă mai clară după o perioadă de timp. Dar pentru oricine care rămâne într-o
asemenea stare, nimic productiv nu va rezulta din această perioadă foarte lungă petrecută între vieţi.
Dar nu mă credeţi pe cuvânt. Puteţi să verificaţi şi singuri acest lucru, proiectându-vă în dimensiunile
care interacţionează şi se suprapun peste viaţa fizică, pentru a vedea starea în care se află unele
persoane non-fizice.
Prin contrast, dacă suntem lucizi după moarte, putem petrece această perioadă dintre vieţi
pregătindu-ne pentru următoarea viaţă fizică, planificându-i scopul şi stabilind obiective; obiective care
se referă la progresul în dezvoltarea noastră personală şi a altora. Prin astfel de procedee noi ne
maturizăm, creştem, evoluăm şi devenim mai echilibraţi ca indivizi.
Dar nu trebuie să aşteptăm până când vom muri ca să începem această lucrare. Putem să alegem
cu uşurinţă să începem acum acest proces de dezvoltare personală, prin procedeul de reprioritizare a
14
vieţilor noastre…făcând o prioritate din a învăţa despre realităţile cu orizonturi mai largi şi
multidimensionale ale existenţei şi din a-i ajuta pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.
Am decis că asta era exact ceea ce vroiam să fac cu viaţa mea... indiferent de consecinţe.

O nouă direcţie în viaţă

Partea “indiferent de consecinţe” a însemnat iniţial să schimb munca plătită cu munca

voluntară, aşa că mi-am dat demisia de la U.N. din Geneva, unde trăiam la momentul respectiv şi m-am
mutat la Londra, pentru a mă pregăti să devin instructor în cadrul AIC şi să ajut la sensibilizarea
publicului cu privire la munca desfăşurată acolo.
Viaţa este mai aglomerată, mai provocatoare şi mai solicitantă în aceste timpuri, dar odată cu
provocările vine şi dezvoltarea personală, expansiunea/extinderea conştiinţei de sine şi satisfacţia
nemăsurabilă de a-i ajuta pe alţii să-şi vadă şi să-şi trăiască vieţile într-un context mai larg şi mai plin
de sens. Au existat câteva ocazii în care am supravegheat o oră practică, de exemplu – luminile sunt
stinse, iar eu stau acolo în linişte şi încă pe întuneric, în timp ce studenţii exersează o tehnică de a-şi
părăsi corpurile, pe care tocmai le-am predat-o – şi mă gândesc în sinea mea, că nu există nimic altceva
pe lumea asta cu care aş vrea să-mi ocup altfel timpul.
În timpul acestor ani în care am lucrat la AIC, mi-a devenit din ce în ce mai clar că există un rol
pe care trebuia să-l joc, ca un fel de interpret, care face legătura între Dr. Vieira şi cititorii profani,
interesaţi de îmbogăţirea cunoştinţelor lor cu privire la conştiinţa umană şi la realităţile mai vaste în
care existăm. Cărţile lui Vieira sunt cunoscute ca având un stil sofisticat, tehnic şi intelectual, dar
prioritatea sa a fost să extindă cunoaşterea umană, înregistrând cu fidelitate şi acurateţe detaliile
cercetărilor sale, nu să scrie un bestseller. Sarcina mea, în această carte, este să pun la dispoziţia unui
public mai larg, non-academic, munca lui Vieira, prezentând-o într-un limbaj şi într-un format pe care
toată lumea să-l poată înţelege şi urma, fără a compromite integritatea ideilor lui în niciun fel. Einstein
a spus odată că “ar trebui să putem explica legile fizicii și unei chelneriţe”, aşa că mă gândesc că ar
trebui să fie la fel de posibil să putem explica conştientologia publicului general. Motivaţia mea pentru
a face aceste informaţii mai accesibile, este de a oferi asistenţă acelora ce caută această cunoaştere.

Ce anume puteți învăţa din această carte şi cum puteţi aplica aceste lucruri în viața
voastră

În partea 1, sunt enunţate fundamentele esenţiale pentru înţelegerea contextului mai larg al
existenţei voastre; descriu, de exemplu diferitele vehicule sau corpuri în care voi (ca și conştiinţe) vă
puteţi manifesta, variatele dimensiuni non-fizice pe care le puteţi vizita, fiinţele non-fizice cu care
puteţi intra în contact în viaţa de zi cu zi (fie că sunteţi în corp sau în afara lui) şi bioenergia. Aşteptaţi-
vă să întâlniţi câteva terminologii şi concepte care vă pot părea ciudate la început, dar aveţi răbdare,
rămâneţi deschişi şi acceptaţi ca aceasta este o parte normală din procesul de a învăţa ceva nou şi
original. Există un glosar de termeni la sfârşitul cărţii – dacă vă familiarizaţi cu el, vă veţi obişnui
repede cu terminologia. Această parte a cărţii este de asemenea mai mult teoretică decât practică, din
necesitate, deşi are şi câteva secţiuni practice. Vă încurajez să stăruiţi asupra acestor capitole, pentru că
trebuie să aveţi mai întâi cunoaşterea înainte de a o aplica!
Odată ce aveţi informaţiile necesare la îndemână, cartea merge mai departe şi descrie cum
puteţi aplica informaţiile, într-un mod practic, în viaţa voastră, pentru a înainta pe drumul dezvoltării
personale.
Veţi învăţa de exemplu:
• cum să gestionaţi energia şi s-o folosiţi ca o unealtă pentru a:
- avea experiențe în afara corpului conştiente şi controlate
- a vă dezvolta abilităţile psihice
15
 - a vă dezvolta sensibilitatea şi percepţia energetică
- a vă proteja energetic atât de influenţele persoanelor fizice cât şi non-fizice
- a vă vindeca pe voi înşivă şi pe alţii
• cum să aveţi mai mulţi helperi pozitivi (spirite ghizi) şi mai multe persoane pozitive în viaţa
voastră
• cum să înlesniţi reamintirea vieţilor trecute, să evitaţi repetarea greşelilor din trecut, să
înţelegeţi legăturile karmice care vă conectează cu cei de lângă voi şi să evaluaţi calitatea
acestor legături
• cum să vă cunoaşteţi pe voi înşivă mai complet şi cum să vă atingeţi întregul potenţial, astfel
încât să vă recunoaşteţi şi să vă depăşiţi limitările şi defectele, printr-o autoanaliză sinceră şi să
profitaţi la maxim de punctele voastre tari.
• cum să vă identificaţi scopul în viaţă şi să vă îndreptăţi către împlinirea lui cu discernământ,
convingere şi auto-motivaţie
• cum să fiţi, într-o manieră mai completă, mai amabili şi cum să faceţi mai bine faţă
conflictelor, neînţelegerilor şi resentimentelor în relaţiile voastre
• cum să deveniţi mai maturi şi mai (cosmo)etici şi astfel să vă îmbunătăţiţi karma
• cum să exercitaţi mai mult control asupra propriei vieţi
• cum să renunţaţi la frica de moarte şi să vă pregătiţi pentru ce se va întâmpla atunci când veţi
muri
• cum să profitaţi la maxim de oportunităţile pe care viaţa aceasta vi le oferă, pentru a vă dezvolta
şi evolua ca indivizi

Pe scurt, cum să fiţi puţin mai puţin incompleţi.

Cum să abordaţi materialul de faţă

Nu sugerez niciun moment că a înţelege cum lucrează aceste lucruri este la fel ca punerea lor în
practică. Veţi avea nevoie de o voinţă puternică, hotărâre, să fiţi gata să fiţi sinceri în legătură cu
propriile voastre puncte slabe şi să aveţi o deschidere spre a exersa nişte abilităţi noi până în momentul
în care le veţi stăpâni. Se poate să vă daţi seama că va trebui să desfaceţi nişte condiţionări sau credinţe
bine înrădăcinate, care v-au fost inoculate din ziua în care v-aţi născut (unele pot chiar să-şi aibă
rădăcinile în vieţile trecute), pentru a putea să beneficiaţi pe deplin de ideile prezentate aici. Acest
proces se poate să accelereze dificultăţile sau chiar crizele. Va trebui de asemenea să fiţi pregătiţi să
mergeţi împotriva normelor şi curentelor societăţii şi să începeţi procesul de a vă baza din ce în ce mai
mult pe propria voastră cunoaştere, experienţă personală şi propriile puncte de referinţă, pentru a decide
cum să vă croiţi drumul înainte. Şi acest lucru poate crea presiune. Să vă dau un exemplu – când am
renunţat la slujba mea din Elveţia pentru a deveni voluntar la AIC, câţiva dintre prietenii mei au avut
dificultăţi în acceptarea faptului că eram pregătită să iau decizii majore în legătură cu viaţa mea,
punând pe primul loc dezvoltarea mea personală, înaintea preocupărilor obişnuite, cum ar fi statutul sau
bunăstarea.
Aşa că fiţi doar atenţi că această carte transmite informaţii puternice pe subiecte care nu sunt
superficiale; vă rog abordaţi această carte cu o judecată sănătoasă şi cu maturitate.
Nu veţi găsi soluţii rapide sau scurtături către iluminare în această carte. Ne-a luat 350.000 de
ani (câteva mii de vieţi) să evoluăm de la omul cavernelor la omul modern din ziua de azi. Probabil că
vom avea nevoie de alte câteva mii de vieţi să atingem punctul în care vom fi atât de evoluaţi încât nu
va mai rămâne nimic de învăţat din experienţa umană fizică, vom renunţa la corpul fizic pentru ultima
oară şi vom începe o perioadă de existenţă în care vom trăi exclusiv într-un corp mai subtil.

16
 Sper că încă citiţi! Ce pot să vă spun este că, dacă veţi aplica ideile descrise în această carte în
propria voastră viaţă, cât de bine puteţi voi, veţi avea oportunităţi nelimitate de a vă reevalua şi
reprioritiza viaţa şi de a duce una mai împlinită şi mai plină de sens. Veţi observa schimbări imediate şi
îmbunătăţiri în viaţa voastră, care vor avea consecinţe pozitive atât acum, cât şi pentru tot restul vieţii
fizice – şi pentru existenţa voastră în totalitate. Aceasta este călătoria către care vă îndreptăţi, dacă
credeţi că această carte este pentru voi.
Un cuvânt de final despre cum să abordaţi materialul din această carte; istoria ne arată că
adevărul nu este absolut, ci că este relativ; şi anume, este o reflectare a celei mai bune cunoaşteri
accesibile omului în orice moment dat. Nici Dr. Vieira şi nici multele mii de oameni care predau,
studiază sau lucrează pentru continuarea ideilor sale originare, nu spun că “noi avem cunoaşterea
finală”. Nu. Aşa că vă îndemn să vă folosiţi propriile capacităţi mentale, intelectul vostru, logica,
raţionamentul şi discernământul atunci când vă gândiţi la ideile prezentate aici. Nu pot să vă încurajez
destul de mult să nu acceptaţi pur şi simplu ideile prezentate în aceste pagini, ci să folosiţi OBE şi să
aveţi propriile voastre experienţe şi să cunoaşteţi singuri propriul vostru adevăr.

Cum să realizaţi experienţe în afara copului în siguranţă

Partea finală a cărţii, şi anume partea a patra, este în întregime dedicată să vă ajute să aveţi
experienţe în afara corpului lucide şi controlate, pe care să vi le amintiţi atunci când vă întoarceţi la
starea voastră fizică normală, de veghe. O serie de tehnici sunt descrise în detaliu. Deşi să învățați să
realizaţi experiențe în afara corpului în mod voit, nu este în niciun caz singurul obiectiv al acestei cărţi,
OBE este instrumentul care ne permite să descoperim aspectele existenţei noastre ce se află dincolo de
conştientizarea directă. În acest scop, valoarea sa este incomensurabilă, iar a învăţa să atingem
măiestria în utilizarea ei este de o maximă importanţă.
Este important să scoatem în evidenţă faptul că, dacă urmaţi cu precizie intrucţiunile exerciţiilor
practice din această carte, care se referă la producerea de experiențe lucide în afara corpului,
controlarea bioenergiilor voastre, reamintirea vieţilor trecute sau orice alt subiect, nu aveţi nevoie de un
profesor sau ghid personal. Veţi fi destul de în siguranţă să lucraţi singuri – nu aveţi de ce să vă temeţi.
Multe mituri şi concepţii greşite despre fenomenele paranormale sunt total nefondate şi cauzează multă
anxietate inutilă.
Experienţele mele în ceea ce priveşte conştientologia nu vor fi neapărat la fel cu ale voastre, aşa
că nu mă concentrez pe experienţele mele pe parcursul acestei cărţi. Recunosc faptul că suntem toţi
persoane cu propriile noastre poveşti, cu propriile moduri unice de a răspunde la diferite informaţii, cu
dreptul de a ne exercita liberul arbitru şi de a alege ceea ce vrem şi avem nevoie de la viaţă. Dar
împărtăşesc aici cu voi, cu nespusă plăcere, ceea ce am învăţat, astfel încât să aveţi şi voi oportunităţile
pe care le-am avut eu, în eventualitatea în care le căutaţi.

17
 PARTEA ÎNTÂI

Multidimensionalitatea: Percepţii ale unei realităţi mai

vaste

Realitatea nu este decât o iluzie, deşi una foarte persistentă. - Albert

Einstein

18
 Capitolul Unu

Corpurile de manifestare ale conştiinţei

Tocmai cum locuitorul în corpul său, trece prin perioada copilăriei, a tinereţii şi a bătrâneţii, tot
la fel, atunci când moare, el trece pur şi simplu într-un alt corp. Cei înţelepţi nu se lasă înşelaţi de acest
lucru. - Sri Krishna

Unul dintre principiile fundamentale ale conştientologiei este acela că, conştiinţa, nefiind
compusă nici din energie, nici din materie, nu este limitată de formă, spaţiu sau timp şi prin urmare este
capabilă să se manifeste nu numai în lumea fizică, dar şi în dimensiuni mai subtile, care se află dincolo
de ceea ce putem percepe cu simţurile fizice.
În totalitate, conştiinţa foloseşte pentru a se manifesta, unul dintre cele patru corpuri diferite
(sau vehicule) recunoscute de către conştientologie, şi anume:
• corpul fizic în dimensiunea fizică
• corpul energetic (care, deşi incapabil să adăpostească conştiinţa în sine, ne permite să ne
influenţăm şi să ne modificăm manifestarea)
• corpul astral în dimensiunile non-fizice
• corpul mental în dimensiunea mentală
Deşi cuvântul “astral” este un termen popular la care majoritatea oamenilor poate să se
raporteze, voi folosi cuvântul “extrafizic” în loc de astral, ca un sinonim la non-fizic, cu scopul de a
evita orice conotaţii de natură mistică sau religioasă.
Fiecare corp sau vehicul al conştiinţei se adaptează şi corespunde proprietăţilor specifice ale
dimensiunii în care se manifestă şi fiecare prezintă trăsături specifice ale conştiinţei.
Înţelegerea conştiinţei ca fiind multidimensională este crucială în crearea unei imagini complete
a realităţii existenţei umane. Prin urmare haideţi să vedem mai în detaliu ce înseamnă a fi
multidimensional şi cum funcţionează cu adevărat acest lucru.

Corpul fizic

Pentru ca, conştiinţa să existe în şi să interacţioneze cu mediul fizic, dens din punct de vedere
energetic, aceasta foloseşte un corp făcut din energie şi materie…corpul fizic. Corpul fizic este adaptat
perfect la dimensiunea fizică, fiind capabil să proceseze resursele de care are nevoie pentru
supravieţuire, ca de exemplu mâncarea, apa şi aerul şi are numeroase răspunsuri psiho-fiziologice
automate care îi măresc şansele de supravieţuire. Dar, în timp ce existenţa noastră fizică ne preocupă
foarte mult, dacă ne oprim pentru un moment să ne examinăm pe noi înşine mai atent, putem vedea că
există indicii, răspândite din belşug peste tot în viaţa noastră obişnuită, de zi cu zi, care ne arată că
suntem conştiinţe, nu doar corpuri fizice. De exemplu, modul în care gândim sau simţim câteodată,
poate fi declanşat de experienţe cum ar fi emoţii, revelaţii mentale şi conexiuni energetice, dintre care
niciuna nu este de natură fizică, nu le putem vedea, atinge, cartografia, măsura sau cuantifica pe
niciuna.

19
 Corpul energetic

Conştiinţa are de asemenea şi un corp energetic, care are aproximativ aceeaşi formă ca şi corpul
fizic, numai că este puţin mai extins. Partea din corpul energetic care se extinde în mod vizibil dincolo de
corpul fizic, este cunoscută sub numele de aură umană.
Corpul energetic nu este un vehicul al conştiinţei la propriu, ci o interfaţă între corpul fizic şi corpul
extrafizic.
Atunci când corpul fizic şi corpul extrafizic se află într-o stare de nealiniere, aşa cum se întâmplă în
timpul unei proiecţii, o parte a corpului energetic formează ceea ce este cunoscut drept cordonul de argint.
Cordonul de argint ţine conştiinţa conectată la corpul fizic şi securizează această conexiune, atunci când
acesta este proiectat în alte dimensiuni.

Partea din corpul energetic care se extinde în mod vizibil dincolo de corpul fizic, este cunoscută sub
20
numele de aură umană.

Deşi corpul energetic nu este recunoscut oficial de către medicina convenţională, acesta este
recunoscut de multă vreme de medicina tradiţională chineză şi este o componentă vitală a câtorva
terapii complementare, cum este acupunctura, presopunctura, homeopatia, Reiki şi masajul shiatsu. În
mod interesant, Asociaţia Medicală Britanică, care obişnuia să folosească termenul “alternativ” pentru
tratamentele complementare, deoarece se credea că reprezintă o alternativă la medicina convenţională,
în ultimii ani l-a schimbat cu termenul “complementar” deoarece, din ce în ce mai mult, medicii şi
terapeuţii complementari au început să lucreze împreună, folosind tratamente pe care ambele părţi le-au
recunoscut ca fiind valoroase. (Lewith, 2002) Acest lucru sugerează faptul că, comunitatea medicală
alopată a făcut un pas mic, dar semnificativ, înspre recunoaşterea corpului energetic şi rolul important
pe care acesta îl joacă în procesul de vindecare.

Caracteristici ale corpului energetic

Cunoscut în conştientologie cu numele de holochakră, sau aură, sau dublu eteric, corpul
energetic nu este static, ci absoarbe constant, metabolizează şi externalizează energiile, printr-un
schimb cu alte fiinţe vii şi cu energiile naturale, produse de mediul înconjurător – aerul, apa, pământul,
plantele, mâncarea şi universul.
Acest proces de schimb energetic susţine corpul energetic. Este de asemenea responsabil pentru
reîncărcarea şi echilibrarea corpului fizic şi, ca atare, susţinerea vieţii umane. În majoritatea timpului,
acest lucru se întâmplă în timp ce dormim şi suntem uşor proiectaţi afară din corp, ceea ce explică de
asemenea de ce ne simţim reîmprospătaţi după o noapte bună de odihnă.
Acest schimb de energie are loc în principal, prin intermediul a numeroase vortexuri din cadrul
corpului energetic, cunoscute sub numele de chakre. Conştientologia recunoaşte zece chakre principale
(chakrele solului/pământului, chakra rădăcină sau chakra sexuala, chakra splinei, chakra ombilicului,
chakrele palmelor, chakra inimii, chakra gâtului, chakra frontală (al 3-lea ochi), chakra nucală (de la
baza cefei) şi chakra coroană), dintre care majoritatea corespunde cu organele fizice. Milioanele de
microchakre, legături şi canale care circulă efectiv energiile şi conectează chakrele cu echivalentele lor
din corpul extrafizic, sunt cunoscute sub numele de nadis, sau, în acupunctură, meridiane.

Corpul extrafizic

Corpul extrafizic (cunoscut în conştientologie ca psihosoma, dar şi sub denumirea de corp

astral, corp emoţional, dublu astral, dublu uman, corp spiritual şi corp subtil, printre mulţi alţi termeni)
este vehiculul folosit de conştiinţă pentru a se manifesta în dimensiunea extrafizică multi-stratificată.
Dimensiunea extrafizică este locul unde oamenii se duc în timpul unei experienţe în afara corpului. Tot
acolo mergem şi atunci când murim. Mulţi oameni au povestit că s-au întâlnit cu persoane dragi, deja
decedate, în timpul unei proiecţii în dimensiunea extrafizică. Acest lucru se întâmplă în mod mai
frecvent în timpul unei experienţe în preajma morţii (NDE în engleză – un fel de OBE forţat).
Asemenea experienţe pot fi foarte puternice prin faptul că ne permit o verificare personală a propriei
imortalităţi.
Conform cercetărilor şi experimentărilor personale extensive ale lui Vieira, confirmate de
rezultatele a numeroase alte cercetări (cum ar fi Studiul de OBE Online, condus de cercetătorii de la
AIC, Nanci Trivellato şi Wagner Alegretti, la care au răspuns peste 10.000 participanţi), datorită
subtilităţii energiilor din dimensiunile extrafizice, conştiinţa este cu mult mai puţin limitată în corpul
extrafizic, decât este în corpul fizic şi datorită acestui lucru, prezintă caracteristici care sunt în mod
excepţional diferite.

21
 Caracteristicile corpului extrafizic

Deoarece nu există aer în majoritatea dimensiunilor extrafizice, corpul extrafizic nu este

împovărat de nevoia continuă de a respira. Acest lucru poate fi puțin înspăimântător pentru cei care se
găsesc dintr-o dată, pentru prima oară, lucizi în afara corpului și îsi dau seama că nu respiră. (Notă: cu
toate acestea, dacă apare orice întrerupere în respirația corpului fizic pe timpul proiecției, atunci
proiecția se termină automat).Însă lipsa nevoii de a respira în afara corpului poate declanșa un
sentiment de libertate neasemuit și euforic.
Una dintre persoanele intervievate de Raymond Moody în lucrarea sa Viaţa după viaţă descrie
intensitatea euforiei simţite în timpul unei NDE în felul următor:
“Viaţa este ca o închisoare. În această stare, pur şi simplu nu putem înţelege ce închisori
reprezintă aceste corpuri. Moartea este o asemenea eliberare – ca o eliberare din închisoare. Ăsta este
cel mai bun exemplu care îmi vine în minte pentru a face o comparaţie.” (din Viaţa după viaţă de
Raymond Moody, publicată de Rider. Republicată prin bunăvoinţa Random House Group Ltd.)
În mod asemănător, atunci când ne manifestăm în cele mai subtile dimensiuni extrafizice, unde
nu există gravitaţie, corpul extrafizic nu este legat de scoarţa terestră, aşa că poate să se gândească la un
anumit loc şi călătoreşte acolo instantaneu, într-un interval de câteva secunde.
Printre caracteristicile corpului extrafizic se numără şi: indestructibilitatea, lipsa greutăţii,
vedere de 360 grade şi capacitatea de a trece prin obiecte materiale, de a emite lumină, de a comunica
mai eficient folosind telepatia şi de a-şi schimba aspectul sau de a deveni invizibil. Cu toate acestea,
aceste caractesitici nu sunt inerente şi este posibil să trebuiască să fie învăţate pe timpul proiecţiilor. De
obicei, corpul extrafizic ia aceeaşi înfăţişare pe care a avut-o în timpul actualei sau celei mai recente
vieţi fizice, deoarece mulţi oameni au un ataşament puternic faţă de actuala sau cea mai recentă formă
umană.
Va trebui probabil să învăţaţi cum să vă protejaţi în dimensiunea extrafizică sau cum să ajutaţi
conştiinţele aflate în nevoie, prin transmiterea energiilor voastre. Nu presupuneţi pur şi simplu că veţi fi
în stare să faceţi toate aceste lucruri atunci când sunteţi proiectaţi. Dar dacă nu puteţi, prindeţi curaj.
Aceste abilităţi pot fi deprinse dacă aveţi voinţă de a învăţa.
Dacă presupuneţi că sunteţi la fel de lucizi ca şi atunci când sunteţi în afara corpului,
capacitatea voastră de a asocia idei, de a procesa informaţii, de a vă aminti lucruri, de a vă exercita
voinţa şi de a vă folosi raţiunea, abilitatea de a lua decizii şi de analiză critică, toate acestea sunt adesea
intensificate, deoarece nu mai sunteţi restricţionaţi de limitările creierului fizic. Dar persoanele lucide
care sunt experte în controlarea corpului extrafizic, în navigarea prin dimensiunea extrafizică şi
îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor extrafizice pre-planificate, reprezintă doar o mică parte din
populaţia umană. Aceste abilităţi trebuie să fie învăţate.
Aşa cum am precizat în introducere, deşi fiecare fiinţă umană trăieşte o oarecare separare între
corpurile sale fizice şi extrafizice, marea majoritate face acest lucru, de câteva ori pe noapte în timpul
somnului, fie cu un nivel scăzut de luciditate, fie fără niciun pic de luciditate. Statisticile rezultate din
studiile şi sondajele de opinie de la nivel internaţional arată că aproximativ 10% din populaţie are OBE
semi-conştiente, ce sunt de obicei amestecate cu vise, în timp ce aproximativ 80 de milioane de
persoane, reprezentând 1.2% din populaţie, au OBE complet lucide şi conştiente.
În plus, există o diferenţă intrinsecă în felul în care trăim emoţiile în corpul fizic şi în corpurile
extrafizice. Emoţiile sunt mai pronunţate şi le simţim mai profund în corpul extrafizic, pentru că nu mai
există scutul fizic care să ne protejeze de impactul intenţiilor, ideilor, gândurilor şi sentimentelor
celorlalţi. Prin contrast, în lumea fizică oamenii îşi maschează deseori adevăratele gânduri şi intenţii, în
spatele cuvintelor şi expresiilor, pentru simplul motiv de a evita conflictele şi repercursiunile
emoţionale.
22
 Un prieten de-al meu a avut odată o proiecţie, care demonstrează foarte bine această diferenţă,
prin felul în care trăim noi emoţiile în dimensiunea extrafizică. Se proiectase cu un nivel rezonabil de
luciditate, când brusc a perceput o presiune care venea din spate. S-a întors şi a observat, în depărtare,
un individ extrafizic care se uita la el atent. Impactul atenţiei străinului l-a dezechilibrat complet şi a
rupt-o la fugă, plin de frică şi anxietate, înainte să fie tras înapoi în corp. Ce este interesant de observat
aici este contrastul dintre un astfel de comportament şi o reacţie probabilă la un eveniment similar trăit
în corp fizic. Aşa cum a spus şi el, dacă ar fi mers pe stradă în dimensiunea fizică şi ar fi simţit că se
holbează cineva la el din spate şi s-ar fi întors şi ar fi văzut pe cineva uitându-se la el de la capătul
celălalt al străzii, acest lucru nu ar fi avut absolut nicio repercursiune.
O experienţă în afara corpului, nu este, totuşi, un proces destabilizator în mod inerent.
Binențeles că nivelul de stabilitate emoţională pe care îl simţim în afara corpului este şi în funcţie de
nivelul nostru propriu de maturitate, deschidere şi înţelepciune.

Corpul mental

Dacă ne referim la densitate, corpul mental (sau mentalsoma) care găzduieşte conştiinţa în
timpul OBE în dimensiunea mentală pură, este cel mai subtil corp de manifestare. În timpul unei
proiecţii mentale, conştiinţa se comportă într-o manieră izolată fără corpul fizic, corpul extrafizic sau
cordonul de argint, dar este legată de corpul extrafizic printr-o conexiune fără formă, numită cordonul
de aur.
Probabil cel mai important lucru pe care trebuie să-l înţelegem despre corpul mental este acela
că conştiinţa îşi are domiciliul acolo. Datorită acestui lucru, corpul mental este lăcaşul conştienţei
noastre şi esenţa a ceea ce suntem noi. Lăsaţi-mă să explic mai clar ce vreau să zic cu asta.
Atunci când suntem în dimensiunea fizică, suntem constrânşi de anumite limite. De exemplu,
suntem supuşi gravitaţiei, trebuie să dormim, să mâncăm, să bem şi să respirăm în scopul de a
supravieţui. Memoria noastră este incompletă. Nu ne amintim toate detaliile viselor noastre, ne amintim
doar puţin din experienţele noastre în afara corpului şi majoritatea dintre noi nu îşi aminteşte nimic
despre vieţile trecute.
Aşa cum am văzut deja, atunci când ne manifestăm în corpul extrafizic, fie să suntem proiectaţi
sau suntem în perioada dintre vieţi, suntem mult mai liberi şi mult mai avansaţi, decât în dimensiunea
fizică, prin felul în care captăm şi procesam informaţia, cum comunicăm cu alţii, cum ne mişcăm, cum
interacţionam cu mediul înconjurător, cum vedem şi ne amintim lucrurile.
Dacă putem face toate acele lucruri cu corpul extrafizic, vă puteţi imagina cât de multe alte
lucruri putem face cu corpul mental, când tot ce-am învăţat, tot ce ştim, precum şi memoria şi
înţelepciunea obţinute prin intermediul a tot ceea ce am trăit în alte vieţi, toate sunt stocate acolo?
În această stare de libertate absolută faţă de restricţiile impuse de dimensiunile mai dense
energetic, corpul mental este mult mai rafinat şi complex, este mai capabil să fructifice mult mai multe
din potenţialităţile conştiinţei şi se află, astfel, într-o stare care este semnificativ mai apropiată de
adevărata sa esenţă. Din acest motiv, s-a ajuns la concluzia că corpul mental este domiciliul conştienţei.

Caracteristici ale corpului mental

Caracteristicile şi trăsăturile corpului mental se găsesc cu mult dincolo de modelul existenţial

acceptat de ştiinţa convenţională. O trăsătură unică a corpului mental, de exemplu, este memoria
completă a existenţei conştiinţei, precum am menţionat mai sus. Astfel, atunci când se manifestă în
corpul mental, conştiinţa este capabilă să acceseze toate detaliile şi informaţiile din trecutul său şi
perioadele dintre vieţi, inclusiv toate abilităţile şi cunoştinţele pe care le-a dobândit pe diferite subiecte,
toate relaţiile pe care le-a avut, ţările în care a locuit, limbile pe care le-a vorbit, deciziile pe care le-a
luat, greşelile pe care le-a făcut şi aşa mai departe. Aceia care au avut experienţa unei proiecţii în
23
dimensiunea mentală, vă vor spune că nici măcar nu este nevoie să vă amintiţi sau să accesaţi propriu-
zis aceste informaţii. Ele sunt pur şi simplu acolo, imprimate în memoria totală a conştiinţei.
Vorbind de caracteristici, energiile corpului mental sunt atât de subtile, încât nicio formă nu se
poate forma acolo, deci atunci când este proiectată în corpul mental, conştiinţa este complet fără formă
şi nu poate fi detectată cu organele de simţ umane sau cu percepţia extrasenzorială obişnuită. Corpul
mental nu are gen sau impuls sexual. Acesta exprimă sentimente rafinate cum ar fi seninătatea,
universalitatea şi fraternitatea în locul emoţiilor mai brute tipice corpului extrafizic.
Corpul mental este de asemenea sursa tuturor atributelor pozitive care ne ajută să devenim
conştienţi de realitatea noastră multidimensională mai vastă şi să înţelegem cum, de ce şi unde ne
încadrăm în ea. Aceste atribute includ conştiinţa de sine, multe forme diferite de inteligenţă,
concentrarea şi atenţia, memoria, înţelepciunea, logica, raţiunea, discernământul, luciditatea, auto-
organizarea, autocontrolul, critica obiectivă, etica şi voinţa, printre multe altele. În realitate însă, numai
un mic procent al populaţiei umane foloseşte aceste atribute cu scopul de a se dezvolta şi de a evolua.
În schimb, cele mai multe societăţi umane sunt motivate de câştigul financiar, de prestigiu, statut,
confort şi satisfacţie şi sunt prea puţin conştienţi de sau au prea puţin interes pentru realităţile care se
găsesc dincolo de lumea materială.

Patologii ale corpului mental

Dacă corpul mental are anumite însuşiri, este logic să aibă şi anumite

Vehiculele de manifestare
24
patologii, o patologie însemnând orice deviaţie de la starea normală, sănătoasă.
Robotizarea, o stare în care ne lăsăm să fim controlaţi tot timpul de rutine mentale şi de idei
fixe, este un exemplu de patologie. Unii oameni sunt robotizaţi până la punctul în care de-abia dacă îşi
mai folosesc corpul mental, cum sunt cei care se uită ore întregi la TV, în fiecare zi, lipsiţi de orice
grijă, absorbind şi acceptând tot ceea ce văd, fără niciun pic de discernământ.
Orice limitare avem, care ne blochează progresul, creşterea şi evoluţia ca și conştiinţe, poate fi
considerată a fi o patologie a corpului mental. Cu toate acestea, putem depăşi astfel de limitări prin
“reînnoire personală.” Fiecare dintre noi şi-a stabilit nişte modele de comportament şi răspunsuri la
anumite circumstanţe, în unele cazuri bazate pe vieţi cu experienţe repetitive. Autoreînnoirea cere
găsirea unor căi îmbunătăţite de a vedea lumea din jurul nostru şi de a interacţiona cu ea şi formarea
unor noi răspunsuri care, încetul cu încetul, le vor înlocui pe cele actuale, mai dăunătoare. Aşadar,
corpul mental este ca un software. Dacă vrem să evoluăm, va trebui să-l actualizăm în mod constant, să
asimilăm noi idei, să ne confruntăm şi să ne eliminăm slăbiciunile, să dezvoltăm tehnici care ne vor
ajuta să ne schimbăm. Exeperienţele de genul OBE lucide, care ne permit să stabilim pe cont propriu că
realitatea noastră este multidimensională şi că există viaţă după moarte, deseori aduc schimbări majore
şi o reprioritizare a vieţii oamenilor.
Când o persoană este vie în sens fizic, vehiculele ei de manifestare sunt aranjate ca în imaginea
alăturată. Dar ce se întâmplă atunci când murim?

Ce se întâmplă când murim?

În momentul morţii fizice (prima moarte), cordonul de argint, care este responsabil de
menţinerea conexiunii dintre corpul fizic şi cel extrafizic, se rupe. O parte din corpul energetic rămâne
împreună cu corpul extrafizic până în momentul în care persoana devine conştientă că nu mai este vie
în sens fizic…cu alte cuvinte, devine conştientă că a murit.
Atunci când apare aceasta conştientizare, corpul energetic este înlăturat (a doua moarte), iar
individul se întoarce la starea sa originară, naturală, de conştiinţă extrafizică. Totuşi, obţinerea acestui
nivel de conştienţă multidimensională poate să dureze sute de vieţi. Adevărul este că majoritatea
oamenilor, care nu este pregătită pentru viaţa după moarte, nu înlătură complet corpul energetic.
Odată ce o persoană a trecut prin experienţa celei de-a două morţi, rămâne doar cu corpul
extrafizic şi cu cel mental. Aceste două corpuri continuă ciclul de noi vieţi fizice şi perioade petrecute
între vieţi, unindu-se cu un nou corp fizic şi trecând prin multe morţi fizice, de sute de ori, pe durata a
multe mii de ani.
Dar cu cât avem mai multă cunoaştere şi conştienţă despre natura multidimensională a
existenţei noastre, cu atât mai mult trăim experienţe despre care cei mai mulţi oameni cred că sunt doar
ficţiune, cum ar fi crearea de experiențe în afara corpului lucide în mod intenționat, percepţia şi
comunicarea cu persoane extrafizice şi stăpânirea unor fenomene psihice şi energetice. Pe măsură ce
realizăm aceste lucruri, ne perfecţionăm corpul mental. Îi extindem capacităţile, luciditatea şi nivelul de
înţelegere. În acelaşi timp devenim mai puţin emoţionali, deoarece logica, raţiunea şi sentimentele mai
rafinate ale corpului mental încep să domine tendinţele emoţionale ale corpului extrafizic. Pe măsură ce
emotivitatea noastră descreşte, corpul extrafizic devine din ce în ce mai subtil, până când atingem un
punct în care acesta nu ne mai este de folos şi atunci renunţăm la el (a treia moarte). Din acest moment
conştiinţa continuă să existe doar în corpul mental şi nu se va mai întoarce la ciclul de vieţi fizice.

25
 Experienţe cotidiene ale vehiculelor voastre de manifestare

În introducere am vorbit despre importanţa pe care o are în conştientologie faptul de a avea

propriile voastre experienţe. Vă prezint în continuare câteva exemple de experienţe pe care este posibil
să le fi avut deja şi care confirmă existenţa corpurilor voastre extrafizice şi mentale.
Aţi visat vreodată că eraţi în cădere de la o mare înălţime şi apoi v-aţi trezit tresărind, cu inima
bătând cu putere? Câteodată, binențeles, acesta chiar este un vis. Aşa cum am menţionat înainte,
aproape toţi oamenii trăiesc, pe timpul nopţii, un anumit nivel de separare între corpurile fizice şi
extrafizice, atunci când dorm. Dacă corpul extrafizic nu pluteşte pur şi simplu deasupra corpului fizic,
ci este la o oarecare distanţă de acesta şi dintr-un motiv anume, cordonul de argint îl trage înapoi brusc,
de obicei veţi reveni cu o mare viteză. Atunci când corpul extrafizic reintră în corpul fizic foarte brusc,
“impactul” revenirii ne poate trezi cu o tresărire. Cred că majoritatea oamenilor a avut această
experienţă.
Un alt exemplu pe care poate l-aţi trăit, este fenomenul cunoscut drept paralizie în somn (sau,
mai corect, catalepsie proiectivă). Aşa cum am explicat într-un articol scris împreună cu colega mea
Nanci Trivellato, acesta este fenomenul care apare fie în momentul când adormiţi, fie când începeţi să
vă treziţi şi constă în faptul că deveniţi conştienţi într-un moment în care corpurile voastre fizice şi
extrafizice nu sunt aliniate complet. Vă simţiţi ca fiind în interiorul corpului fizic, dar datorită
nealinierii celor două corpuri de manifestare, creierul fizic nu răspunde la comenzi. În asemenea cazuri,
paralizia pe care o simţiţi este o senzaţie că nu vă puteţi mişca şi nu o incapacitate reală de a face acest
lucru, aşa că nu aveţi de ce să vă temeţi.
Pentru a vă realinia complet corpul extrafizic cu cel fizic, pur şi simplu relaxaţi-vă şi
concentraţi-vă să faceţi o mică mişcare, cum ar fi să trageţi aer adânc în piept şi să vă umpleţi plămânii,
sau să vă mişcaţi un deget de la picior sau de la mână, şi senzaţia de paralizie va dispărea.
Aşa cum am precizat în articol, “metoda ideală prin care puteţi să controlaţi catalepsia
proiectivă şi o gamă de alte fenomene parapsihice asociate cu somnul şi cu experiențele în afara
corpului, este să fiţi capabili să vă stăpâniţi energiile subtile, cunoscute ca bioenergie, chi sau prana.”
(Trivellato and Gustus, 2003) Bioenergia şi tehnicile de control a acesteia sunt discutate în amănunţime
în capitolul 4.
Istoria a înregistrat multe episoade în care omul se manifestă în corpul său mental în timpul unei
proiecţii mentale a conştiinţei. Alţi termeni folosiţi pentru a descrie proiecţia corpului mental includ
conştiinţa cosmică, nirvana (Buddism), safari (Zen), samadhi (yoga), extaz (misticism) şi exaltare (la
mediumi).
Ca și concept, proiecţia corpului mental este de neînţeles pentru cei care nu au avut niciodată o
astfel de experienţă şi poate fi înţeleasă cum se cuvine numai de cei care au trăit-o. Chiar şi aşa, mulţi
dintre cei care au trăit experienţa, nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie această stare de fiinţare,
fiind atât de departe de felul în care înţelegem noi realitatea.
Waldo Vieira ne oferă o privire în propria experienţă a acestui fenomen în Proiecţii ale
Conştiinţei:
Acolo, în acel loc non-existent, nimic nu a existat, dar totul există. Am simţit idei pe care le
puteam “atinge”, certitudini de nezdruncinat, o seninătate de nedescris şi o stare de bine la care nici n-
am visat vreodată. Chiar şi cu experienţa mea de scriere automată, de chanelling, clarviziune,
precogniţie, efecte fizice şi multe sute de proiecţii diferite, nu am trăit nimic în această viaţă care să
poată fi comparat cu minunile “viziunii fără vedere” şi “emoţiei de pace desăvârşită” pe care le-am
“văzut” şi “simţit” în această proiecţie complet lucidă a mentalsomei. (Vieira, 1997)
Aceia care sunt în stare să realizeze o proiecţie total lucidă cu corpul lor mental, pot de
asemenea să aibă experienţa cosmoconstiinţei, o stare intangibilă şi cumva indescriptibilă de conştienţă
extinsă, de atotcunoastere, care înlesneşte o vedere de ansamblu în care totalitatea tuturor lucrurilor
poate fi percepută, înţeleasă şi apreciată ca un singur întreg. Este relatat în mod frecvent că această
26
experienţă, în care conştiinţa transcede spaţiul, timpul şi forma, aduce în prim plan un profund
sentiment de pace şi armonie cu tot şi toate.
William Bulhman, autorul a câteva cărţi despre OBE, citează pe un participant la studiul
internaţional realizat de el, în Secretul Sufletului, care a oferit următoarea relatare a unei astfel de
experienţe:
Conştienţa mea se extindea pe toată întinderea universului. Cuvintele nu pot descrie nimic din
toate acestea, din moment ce eram mult prea departe de tot ce înseamnă formă şi materie. Mă aflam
dintr-o dată într-un ocean incredibil de lumină pură şi vie. Totul era acolo – toată cunoaşterea, toată
conştienţa şi toate răspunsurile. Iar eu făceam parte din tot. Nu am vrut niciun moment să plec de-
acolo. (Robert J., York Beach, Mâine. Secretul Sufletului, William Bulhman, 2001, HarperCollins
Publishers)
Cosmoconştiinţa a fost studiată de multe dintre religiile lumii, tradiţionale sau non-tradiţionale
şi reprezintă punctul de referinţă al procesului de iluminare, în funcţie de care sunt măsurate toate
celelalte experienţe spirituale. Merită să subliniem aici faptul că, deşi experienţa eclipsează chiar şi cea
mai elevată stare de conştienţă disponibilă persoanei care se manifestă în formă fizică, ea nu reprezintă
un episod mistic; dar consider că mulţi oameni folosesc termenul de “mistic” pentru a descrie orice
experienţă care se întâmplă dincolo de realitatea fizică obişnuită.
Referinţa scoate în evidenţă faptul că, lucrurile care ne modelează înţelegerea existenţei, se
bazează în general pe influenţe culturale, educaţie, sisteme de credinţe, dogmele majorităţii religiilor
şi pe subiectivitatea, condiţionările, presupunerile, limitările, fricile şi interpretările greşite inerente
tuturor acestor factori. Având în vedere că aceste influenţe ne modelează din ziua în care ne-am
născut, dacă vrem să învăţăm mai mult despre natura autentică a ceea ce suntem cu adevărat, trebuie
întâi să desfacem câteva dintre acele credinţe bine înrădăcinate, în pregătirea noastră pentru a
descoperi ceea ce nu suntem.
Nu suntem doar un corp fizic.

27
 Capitolul Doi

Dimensiunile non-fizice

Este cea mai obişnuită dintre greşeli să credem că limita puterii noastre de percepţie este de
asemenea şi limita a tot ceea ce este de perceput. —C.W. Leadbeater

Dintre toate întâmplările fascinante şi informaţiile savuroase cu care este presărată clasica
lucrare a lui Vieira – Proiectologia – una dintre cele mai relevante descrie constatarea copleşitoare
realizată de către omenire, şi anume aceea cu privire la structura multidimensională a existenţei. Vieira
citează studiile cercetătorului chinez Prof. Solon Wang, care a clasificat 14 dintre cele mai importante
şcoli de cunoaştere din lume, după cum urmează:
Religii vestice — Creştinismul, Islamismul şi Iudaismul
Filosofii vestice — Spiritualismul European, Filosofia Greacă şi Materialismul
Religii estice— Buddismul, Hinduismul şi Zoroastrianismul
Filosofii estice — Confucianismul, Taoismul şi Yoga
Ştiinţe — naturale (antice) and noi (parapsihice).
Doar două din cele patrusprezece (materialismul şi ştiinţele antice) împuterniceşte fizicalitatea
cu statutul de stare a realităţii. Restul de douăsprezece recunosc dimensiunea fizică ca fiind doar una
dintre diferitele dimensiuni care alcătuiesc existenţa. (Vieira, 2002)
În faţa unor astfel de dovezi, este un paradox faptul că mulţi adepţi ai acestor şcoli de
cunoaştere, acceptă dimensiunile non-fizice ca pe o realitate în contextul sistemelor lor de credinţe, dar
nu şi în contextul vieţii lor cotidiene obişnuite. De exemplu, mulţi oameni sunt de acord în totalitate cu
conceptul de viaţă după moarte, şi totuşi, într-o completă contradicţie cu acea credinţă, sunt total
sceptici cu privire la posibilitatea de a funcţiona în mod conştient, independent de corpul fizic.

Dimensiunile extrafizice şi straturile lor sunt deseori caracterizate în funcţie de nivelul lor de
frecvenţă, vibraţie şi subtilitate. Pentru a extinde această înţelegere, sectoarele extrafizice pot fi
descrise ca niveluri diferite de realitate, diferenţiate în funcţie de densitatea energiilor, nivelul de
luciditate şi calitatea gândurilor, ideilor şi emoţiilor conştiinţelor care locuiesc acolo sau care sunt în
trecere. Acest lucru are sens dacă luăm în calcul cel mai fundamental principiu al geografiei non-
fizice, şi anume faptul că mediile extrafizice nu au localizare geografică, ci sunt stări de conştiinţă.
Acesta nu este un concept atât de uşor de digerat, la început, dar dacă sunteţi interesaţi să
înţelegeţi numeroasele realităţi ale lumii extrafizice, atunci este nevoie de o doză serioasă de neofilie
(deschidere către idei noi – N.T.), pentru că dimensiunile extrafizice nu sunt guvernate de legile lumii
noastre materiale.
În orice caz, putem face nişte paralele pentru a facilita înţelegerea realităţilor non-fizice.
De exemplu, atunci când ne gândim la locul în care se află dimensiunile extrafizice, putem
spune că multe dintre ele coexistă şi împart spaţiul cu dimensiunea fizică. Sunt de jur împrejurul nostru.
Sunt chiar aici, chiar acum. Acest lucru este mult mai uşor de înţeles atunci când ne amintim că
împărţim de asemenea spaţiul cu nenumărate unde electromagnetice artificiale invizibile, aşa cum sunt
cele folosite pentru a difuza semnalele radio-TV, pentru a transmite date de la un capăt la altul al
28
reţelelor de telefonie mobilă şi între aparatele de zbor şi echipamentele militare. Numai radioul
difuzează sute de benzi de frecvenţă diferite. Strict vorbind, există un număr infinit de frecvenţe de la
un capăt la altul al spectrului electromagnetic.
Atunci când alegeţi un post (radio sau TV) şi rămâneţi acolo, aceea este experienţa şi realitatea
voastră pentru o scurtă bucată de timp. Dar asta nu înseamnă că celelalte posturi nu există. Exact aşa
cum există un număr infinit de frecvenţe de la un capăt la altul al spectrului electromagnetic, tot aşa
există un număr infinit de dimensiuni sau straturi extrafizice care ne alcătuiesc existenţa. Totuşi,
vorbind în sens larg, este corect să spunem că existenţa noastră este compusă din dimensiunea fizică,
dimensiunea extrafizică şi dimensiunea mentală, dimensiunea extrafizică fiind separată în straturi
multiple, dintre care multe sunt împărţite mai departe în sectoare sau zone.
Haideţi să ne uităm mai atent la asemănările, diferenţele şi particularităţile straturilor
extrafizice, începând cu straturile mai dense, care sunt mai apropiate de dimensiunea fizică şi asociate
cu aceasta.

Sfera extrafizică de energie

Dacă un proiector este capabil să trăiască experienţa desprinderii şi plecării corpului extrafizic,
din corpul fizic, cu luciditate totală, primul loc unde este cel mai probabil să se regăsească este în sfera
extrafizică de energie. Acest câmp de forţă extrafizic înconjoară corpul uman, extinzându-se patru
metri în orice direcţie (având în centru capul fizic). Din moment ce acest câmp de forţă se suprapune
peste dimensiunea fizică, energiile sale sunt relativ dense în comparaţie cu alte straturi extrafizice.
Astfel, sfera extrafizică de energie acţionează ca o interfaţă între dimensiunea fizică şi cea extrafizică.
Atunci când corpul extrafizic pluteşte în sfera extrafizică de energie, în imediata apropiere a
corpului fizic, corpul energetic al persoanei suferă o transformare şi anume o parte din acesta începe să
ia forma cordonului de argint. Înainte ca această transformare să fie realizată complet, cordonul de
argint poate să se retragă cu uşurinţă pentru a reforma corpul energetic, trăgând cu putere şi corpul
extrafizic după el. Deci pentru cei care intenţionează să petreacă perioade mai mari de timp în afara
corpului, ţinta lor ar fi să se îndepărteze de corpul fizic cât mai repede posibil. Influenţa gravitaţiei
terestre în interiorul sferei extrafizice de energie este remarcabilă şi are efectul de a face corpul
extrafizic să se simtă mai greu decât atunci când este în afara sferei.
Numeroase alte fenomene apar aici cu o mare intensitate datorită densităţii câmpului energetic, ca
de exemplu:
• instabilitatea corpului extrafizic — caracterizată ca o balansare sau oscilaţie.
• dublă conştienţă extrafizică – o senzaţie care poate însoţi tranziţia conştiinţei de la creierul
corpului fizic la (para)creierul corpului extrafizic, în care proiectorul se simte lucid în corpul
fizic şi extrafizic, în acelaşi timp. Ţineţi cont, totuşi, că conştiinţa nu se divide pe sine, ci poate
fi prezentă, în totalitatea sa, doar într-un singur corp de manifestare în orice moment dat.
• dublă vedere extrafizică – atunci când parte din vederea unei persoane este în corpul fizic şi altă
parte în corpul extrafizic; cu alte cuvinte, atunci când vederea normală a persoanei şi
clarvederea funcţionează simultan.
• mişcarea extrafizică cu încetinitorul – descrisă adesea ca senzaţia pe care o ai când mergi prin
noroi sau prin apă.
Având în vedere că sfera extrafizică de energie este un mediu nou pentru mulţi dintre noi şi
prezintă multe caracteristici unice, cu care majoritatea dintre noi nu este obişnuită, poate să dureze ceva
timp până să vă adaptaţi la senzaţiile şi fenomenele care sunt trăite de obicei acolo.

29
 Dimensiunea scoarţei terestre (paratroposfera)

Uşor mai puţin densă din punct de vedere energetic decât sfera extrafizică de energie, este
dimensiunea scoarţei terestre (sau paratroposfera), care se găseşte în interiorul atmosferei pământului.
Deoarece mediul paratroposferic este mai aproape de pământ, acesta copiază mediul terestru şi viaţa
acolo coexistă şi se suprapune peste viaţa umană. Zonei extrafizice i s-au dat multe nume de-a lungul
istoriei şi este cunoscută în mod obişnuit sub numele de planul scoarţei terestre, planul astral, lumea de
dincolo de moarte şi lumea spirituală…locul în care spiritele sau sufletele pierdute rămân legate de
pământ.
Atunci când cei mai mulţi oameni mor, datorită îndoctrinării lor cu privire la viaţa fizică,
materială şi datorită unei lipse generale de deschidere şi pregătire pentru adevărata realitate non-
fizică a vieţii după moarte, luciditatea lor scade dramatic. Mai simplu spus, ei nu înţeleg nimic din ce
se întâmplă. În acel moment, tendinţa lor naturală este să graviteze către familiaritatea comunităţilor
paratroposferice, care coincid cu zona de influenţă a pământului. Astfel, paratroposfera este extrem de
populată, în acelaşi fel în care şi planeta noastră este extrem de populată.

Locuitori ai paratroposferei

În timp ce, cei mai mulţi dintre locuitorii paratroposferei sunt caracterizaţi de un nivel scăzut al
lucidităţii, mulţi dintre locuitorii ei sunt total inconştienţi cu privire la statutul lor extrafizic…nu au nici
cea mai mică idee că au murit. O cauză a acestei situaţii este ataşamentul excesiv faţă de viaţa fizică.
Mulţi oameni cred că viaţa fizică este totul - este tot ceea ce există şi că atunci când vor muri, vor
înceta să mai existe. Atitudinea lor nu se schimbă doar datorită faptului că mor, aşa că, atât timp cât îşi
simt/trăiesc/experimentează conştiența, ei cred că sunt încă vii în sensul fizic. Acest fapt explică de ce,
în mod caracteristic, indivizii aflaţi în această situaţie rămân legaţi de pământ. Mulţi dintre ei rămân
aproape de fosta familie şi foştii prieteni, încercând să participe în continuare la viaţa pe care o duceau
înainte să moară. De obicei, starea lor degenerează, în cele din urmă, într-o stare dezechilibrată de
disperare şi confuzie, văzând că cei dragi lor nu sunt capabili să-i perceapă sau să interacţioneze cu ei,
nu sunt în stare să înţeleagă nimic din experienţele lor şi datorită faptului că sunt afectaţi de confuzia şi
suferinţa altor indivizi aflaţi în apropierea lor. Mulţi dintre ei devin tulburaţi şi de o foame nestăpânită,
la propriu, de emoţiile pe care le aveau în urma unor activităţi fizice, cum ar fi oferirea şi primirea de
afecţiune, a mânca, a bea, a lua droguri şi a face sex; activităţi la care nu mai pot lua parte pentru că nu
mai au mijloacele (şi anume corpul uman) prin care să poată face acest lucru.
Această situaţie frecventă, deseori caracterizată printr-o privire fixă intensă, este cunoscută sub
numele de parapsihoză post-mortem (de la latinul post-mortem care înseamnă după moarte, para
însemnând dincolo de lumea fizică şi psihoză însemnând orice formă severă de tulburare mentală).
Deşi straturile scoarţei terestre sunt aglomerate cu conştiinţe aflate în această situaţie, cel mai des
auzim despre puţinii dintre aceştia care sunt în stare să folosească energia densă, cunoscută sub numele
de ectoplasmă, pentru a acţiona direct în dimensiunea fizică…şi anume - fenomenele poltergeist sau
bântuirile. Poltergeist pot să mişte obiecte fizice sau să le facă să zboare, pot să producă zgomote,
curenţi de aer şi apariţii etc.
Am menţionat mai devreme că mediile extrafizice sunt stări de conştiinţă, cu totul altfel decât
locaţiile geografice aşa cum le percepem în înţelegerea noastră actuală a spaţiului. Modalitatea prin
care o stare mentală este cauza care stă la baza creării unui anumit mediu, este demonstrată foarte bine
de către comunităţile extrafizice paratroposferice.
În cadrul conştientologiei se ştie că gândurile, emoţiile şi energia unei conştiinţe sunt legate în
mod inextricabil; cu alte cuvinte, calitatea energiei unei persoane este influenţată de calitatea
30
gândurilor, intenţiilor, ideilor şi sentimentelor sale. Aşa că, atunci când grupuri mari de conştiinţe
extrafizice asemănătoare, reflectează şi stăruie asupra aceluiaşi subiect, generând în mod constant idei
fixe care persistă de-a lungul a sute de ani, în cele din urmă energiile grupului creează forme-gând
puternice şi permanente, expresii energetice non-fizice ale unor idei care se comportă ca, şi par a fi,
adevărate structuri. Formele-gând nu sunt permanente în sensul cel mai strict, doar că nu mai au nevoie
de controlul direct şi conştient al cuiva pentru a exista. Ele au devenit parte integrantă dintr-un mediu
non-fizic pentru că sunt acceptate şi prin simplul fapt că sunt recunoscute ca atare, ele primesc energie.
Haideţi să zicem, de exmplu, că multe mii de conştiinţe extrafizice, a căror cea mai recentă
viaţă s-a desfăşurat în Londra, suferă de parapsihoză post-mortem. Puternica influenţă a mediului în
care ele există acum (şi la care contribuie, datorită lucidităţii scăzute), le forţează să-şi menţină fantezia
conform căreia, ele duc în continuare o viaţă fizică normală. Cu alte cuvinte, ele contribuie cu propriile
energii la menţinerea formelor-gand existente acolo, care au fost create de alţii aflaţi în aceeaşi situaţie,
de-a lungul a multe secole. Peste timp, aceste forme-gând au format o copie extrafizică a Londrei, care
îi reproduce cu aproximaţie străzile, clădirile şi reperele. Acest proces este încă şi mai intens, atunci
când grupuri mari de oameni trec prin prima moarte şi merg împreună, în acelaşi timp, în mediile
extrafizice (sau prin împrejurimi), aşa cum s-a întâmplat în timpul bombardamentelor asupra Londrei
(London Blitz), în cel de-al II-lea Război Mondial.
În astfel de medii, persoanele îşi creează singure modalitatea prin care interacţionează cu
realitatea. Nu există nicio influenţă externă care să impună schimbarea (aşa cum se întâmplă de multe
ori în mediul fizic, unde oamenii sunt forţaţi să se schimbe atunci când îşi pierd slujba, sau sunt
avansaţi în funcţie, încep sau sfârşesc o relaţie, contractează o boală care le ameninţă viaţa, etc), aşa că
până în momentul în care vor decide să facă ceva diferit, nimic nu se schimbă. Datorită acestui lucru,
unele persoane, cărora le lipseşte luciditatea de a-şi înţelege propria situaţie neplăcută, rămân blocate şi
pot să petreacă sute de ani într-o stare de conştienţă foarte scăzută. Adesea, pentru a se reabilita,
clarifica, cu privire la starea lor şi muta într-un mediu mai potrivit (unii proiectori numesc această
activitate - salvare sau recuperare), ele încă mai au nevoie de resurse umane, aşa cum este energia
densă şi asta este ceva ce proiectorii conştienţi pot să ofere, pe măsură ce corpul extrafizic părăseşte
corpul fizic, purtând cu el o parte din energia acestuia din urmă.
Majoritatea marilor oraşe umane are un corespondent în dimensiunea extrafizică. Vă puteţi
imagina ce se poate petrece în corespondentul extrafizic al Ierusalimului, locul sacru pentru trei religii
majore, cu istoria sa lungă şi complicată? Da. Există război în dimensiunea scoarţei terestre. Cele mai
multe dintre problemele cu care ne confruntăm în viaţa fizică, sunt reflectate în lumea extrafizică.
Natura umană este natură umană, oriunde ne-am duce.
Atunci când straturile extrafizice se suprapun peste viaţa fizică în acest fel, de multe ori clădirile
extrafizice oglindesc atât aspectul exterior cât şi decoraţiunile interioare ale adevăratelor cămine fizice,
care pot fi chiar locuite, temporar, de către o persoană decedată, care a domiciliat acolo în timpul
ultimei încarnări. Această caracteristică a straturilor scoarţei terestre cauzează multă confuzie printre
proiectorii conştienţi, care câteodată se regăsesc în medii care le sunt foarte familiare şi totuşi nu sunt
exact la fel ca acelea cunoscute de ei, ţinând cont că duplicatul extrafizic poate să prezinte uşoare
modificări şi variaţii faţă de original.
De exemplu, Wagner Alegretti, Preşedintele AIC, povesteşte cum, în timpul uneia dintre
proiecţiile sale de pe vremea când era adolescent, a trecut prin acoperişul casei sale şi privea de sus la
câmpul gol de alături. Însă în loc să vadă iarba obişnuită şi singurul copac care ştia că era acolo, el a
văzut o construcţie care părea să fie un fel de clădire de birouri. Toate acestea au fost foarte derutante
pentru el, până când şi-a dat seama că, atunci când eşti în afara corpului, poţi încă să distingi unele
elemente din dimensiunea fizică în timp ce începi să vezi anumite părţi din dimeniunea extrafizică.
Acesta este modul în care se suprapun dimensiunile.
Robert Monroe a povestit câteva dintre vizitele sale în dimensiunea scoarţei terestre, în cele trei
cărţi ale sale, relatând următoarele, în cartea sa Călătorii Îndepărtate:
31
 Dar cunoşteam următorul inel pe dinăuntru. Nu era plăcut. Dincolo de el era viaţa fizică. Cele
două erau strâns întreţesute, inelul gros fiind uşor defazat faţă de materia fizică. Reprezenta interfaţa
dintre o realitate şi alta. Chiar şi din această perspectivă, era dificil pentru un novice să distingă
diferenţele dintre cele două. Dar eu puteam să fac asta.
Asta era problema. Locuitorii acestui inel nu puteau. Nu o făceau, sau nu puteau, sau nu vroiau
să realizeze că nu mai erau de natură fizică. Erau morţi din punct de vedere fizic. Nu mai aveau corp
fizic. Prin urmare, ei încercau să fie de natură fizică, să facă şi să fie ceea ce fuseseră, să continue să
aibă forma fizică într-un fel sau altul. Dezorientaţi, unii dintre ei îşi foloseau toată energia pentru a
încerca să comunice cu prietenii şi cu cei dragi, care erau încă în corp fizic, sau cu oricine altcineva
care le apărea în cale, totul fără niciun rezultat. Alţii erau atraşi către locuri fizice care, în viaţa umană
cea mai recentă, au avut o mare valoare sau importanţă pentru ei. (Călătorii îndepărtate, Robert
Monroe, Doubleday şi Eleanor Friede Books)
Scriitorul Bruce Moen, în Călătorie dincolo de îndoială, al doilea volum din seria Explorând
viaţa de după, a oferit o perspectivă similară, prin descrierea muncii sale de asistare a oamenilor să
devină conştienţi de faptul că erau morţi, în timpul călătoriilor sale în afara corpului.
În cadrul experienţelor mele trecute în care am făcut recuperări, am descoperit că, uneori,
oamenii “rămân blocaţi” după ce mor. De multe ori acest “blocaj” este cauzat de circumstanţele morţii
lor sau de credinţele lor în legătură cu viaţa de după. (Moen, 1998)
Moen punctează două lucruri care sunt foarte interesante de observat. Primul este acela că, pe
lângă credinţele eronate despre viaţa de apoi, uneori oamenii nu sunt conştienţi de faptul că au murit,
datorită circumstanţelor morţii lor. Aici pot să între oameni care au murit pe neaşteptate în timpul
somnului, cum sunt victimele dezastrelor naturale bruşte, ca alunecările de teren sau cutremurele, sau
victimele unor accidente de trafic neprevăzute. În al doilea rând, Moen punctează că credinţele
oamenilor despre viaţa de apoi pot să-i facă să rămână “blocaţi.” De exemplu, dacă o persoană a fost
îndoctrinată în cadrul unui sistem de credinţe care susţine că o viaţa bine trăită (o noţiune destul de
relativă), va fi recompensată cu o plutire eternă în împrejurimile luxuriante ale paradisului, iar apoi
realitatea nu se potriveşte cu această imagine, va rezulta o spirală descendentă care conduce la
parapsihoză post-mortem şi care poate fi foarte dificil de inversat.
Faptul că sunteţi deschişi să citiţi informaţiile din această carte şi să luaţi în considerare
existenţa diverselor realităţi ale vieţii de apoi, vă va ajuta să fiţi mai pregătiţi pentru ceea ce vă aşteaptă
după moarte. Idealul ar fi, totuşi, să profitaţi de avantajul pe care vi-l oferă experienţele în afara
corpului, folosindu-le ca pe nişte unelte pentru a vizita paratroposfera terestră cât timp sunteţi în viaţă,
pentru a fi martori şi a experimenta voi înşivă condiţia celor care se afla acolo. Acest lucru vă va ajuta
să vă îndepliniţi orice aşteptare aţi putea avea despre petrecerea următoarei voastre perioade dintre
vieţi, într-o stare de conştientizare a condiţiei voastre extrafizice şi a petrecerii timpului vostru acolo,
făcând şi altceva în afară de a vă imita existenţa actuală.

Comunităţi paratroposferice

Straturile paratroposferice sunt formate dintr-o gamă extrem de diversificată de comunităţi, aşa
cum este şi lumea noastră fizică. Cele mai multe conştiinţe gravitează către coloniile care reflectă
mentalitatea grupurilor cu care ele au fost asociate în vieţile lor fizice anterioare. Există, de exemplu,
comunităţi formate din indivizi cu o mentalitate predominant masculină sau feminină, în timp ce alţii
au preponderent tendinţe homosexuale. Unele comunităţi sunt definite de fostele profesii ale
locuitorilor lor. Există colonii ale foştilor politicieni, muzicieni, scriitori, oameni de ştiinţă, ale celor
care au lucrat în armată, ale criminalilor, mafioţilor şi ale celor care au lucrat în industria sexului, care
continuă să ducă existenţe promiscue între vieţile fizice.

32
 Unele zone din dimensiunea paratroposferică reflectă nefericirea, mizeria şi degradarea morală
a mahalalelor unde persoanele fără adăpost, violența, traficul de droguri, şantajul, bandele de cartier şi
delincvența sunt la ordinea zilei. Altele, locuite de conştiinţe care suferă de schizofrenie şi alte boli
mentale, sunt locuri haotice lipsite de orice formă de organizare, unde traumele trecutului sunt retrăite
din nou şi din nou. Anumite locuri sunt mult mai rele decât orice există pe Pământ. Scenele din filme
cum ar fi What Dreams May Come (O iubire fără sfârşit) şi, mai recent, Constantine (Constantin), care
înfăţişează mase cuprinse de nebunie, de oameni pierduţi şi înspăimântaţi, care se târăsc unul peste
altul, sunt nişte reflecţii conforme cu realitatea ale unor realităţi extrafizice cu adevărat deplorabile.
Este important de subliniat faptul că comunităţile care îşi au domiciliul în paratroposfera
Pământului reflectă natura umană, aşa că acolo vom găsi atât binele, cât şi răul şi urâtul. Lucrul pe care
îl au în comun toate aceste comunităţi, este ataşamentul faţă de dimensiunea fizică (în termeni de
afinitate şi nu de proximitate). Aşa că, din punct de vedere etic, calitatea oricărei zone extrafizice, poate
fi influenţată de calitatea mediului terestru sau a comunităţii de care este legată. Există comunităţi
paratroposferice asociate cu birourile sau munca organizaţiilor de ajutor umanitar din diverse ţări de pe
tot globul, de exemplu. În acelaşi mod, însă, este discutabil dacă nu cumva calitatea unei anumite zone
extrafizice, influenţează calitatea mediului terestru de care este legată. Ca de obicei, avem scenariul cu
oul şi găina. Care a fost prima – comunitatea fizică, sau comunitatea extrafizică? În realitate, ambele
scenarii sunt posibile.
Cele mai puţin evoluate sectoare paratroposferice au fost vizitate de numeroşi proiectori lucizi
de-a lungul secolelor şi caracteristicile lor au fost bine documentate. Cititorii cărţilor lui Robert Monroe
cunosc aceste zone drept Localul II, în timp ce alţii s-ar putea să le cunoască sub unul sau alte câteva
nume care le-au fost date de proiectori de-a lungul istoriei, şi anume: Hades, Infern, Kamaloka,
Purgatoriu sau Umbral. (Vieira, 2002)

Dimensiunile extrafizice

Îndepărtându-ne de regiunile paratroposferice care se găsesc în atmosfera Pământului, energiile

straturilor extrafizice devin mai subtile. Aceste straturi sunt inaccesibile persoanelor care locuiesc
permanent în straturile paratroposferice, care nu au trecut prin a doua moarte şi astfel, sunt încă
încărcate cu energiile dense ale corpului energetic. Pentru ele, încercarea de a accesa dimensiuni mai
subtile este acelaşi lucru cu a încerca să amestece uleiul cu apa.
Peste tot prin dimensiunea extrafizică, vedem o diversitate şi o complexitate extraordinară a
existenţelor, care include tot ce se înscrie în parametrii acceptaţi a ceea ce este real şi o mulţime de
lucruri care nu se înscriu în aceşti parametri.
În straturile scoarţei terestre, aşa cum tocmai am văzut, majoritatea conştiinţelor nu creează
nimic nou, ci doar copiază viaţa fizică. Alte dimensiuni extrafizice sunt locuite de comunităţi care sunt
blocate în nişte nivele de existenţă neevoluate care amintesc de Evul Mediu şi chiar de Epoca de Piatră.
Există zone care coincid cu lumea noastră subterană şi cu cele mai adânci abisuri ale oceanului, sau
altele care nu sunt decât un spaţiu gol. Nicio formă gând nu a fost creată acolo.
Prin contrast, în unele straturi, se poate interacţiona cu mediul înconjurător pe mai multe
niveluri diferite. Se poate atinge, simţi, vedea şi mirosi cam în acelaşi fel ca în planul fizic. Dacă atingi
lucrurile, acestea sunt solide. Le poţi ridica. Unele obiecte extrafizice nu pot fi sparte şi nici măcar
zgâriate, pentru că coeziunea lor internă este foarte puternică. Alte obiecte nu pot fi mutate. Aceasta
înseamnă că persoanele care au creat aceste forme-gând, au făcut acest lucru folosind cantităţi
considerabile de energie, sau că formele-gând au fost create şi apoi întărite pe parcursul unei lungi
perioade de timp.
Unele zone non-fizice nu au un sol aşa cum ne este nouă cunoscut. Acestea sunt adaptate la
nevoile locuitorilor lor, care zboară, aşa că mai degrabă decât să aibă podele, drumuri şi autostrăzi,
33
comunităţile sunt verticale, iar clădirile seamănă cu clopotniţele bisericilor, deschise pe toate părţile
pentru a facilita venirea şi plecarea conştiinţelor care trăiesc acolo.
Sunt locuri în care spaţiul nu este transparent aşa cum este aici. Încă poţi să vezi la o anumită
distanţă, dar totul este ascuns într-un fel de abur sau ceaţă fină. Unele medii nu au stele, planete sau un
soare, iar singura lumină este auto-iluminarea corpului vostru extrafizic sau a materiei extrafizice
înconjurătoare.
Proiectorii au povestit că au vizitat zone care au condiţii meteorologice şi altele care au
perioade de calm intercalate cu furtuni extrafizice, în care plouă cu un fel de foc în loc de apă,
punându-i pe fugă pe toţi rezidenţii, după adăpost. În unele locuri poţi vedea natura de tip extrafizic…
flora şi fauna care, de cele mai multe ori, sunt diferite de ceea ce cunoaştem noi. Waldo Vieira s-a
întâlnit, la un moment dat, în timp ce era în afara corpului, cu un fel de girafă în miniatură. A fost
capabil să comunice cu ea telepatic şi a descoperit că era destul de inteligentă. În ceea ce priveşte flora,
există câteva echivalente de plante. Frunzele, care nu sunt întotdeauna verzi, pot fi luminoase sau
transparente.

Comunităţi non-fizice avansate

Altundeva în vasta dimensiune extrafizică, care este la fel de nelimitată ca şi cea fizică, există
comunităţi futuristice care sunt semnificativ mai avansate ca ale noastre, unde conştiinţele folosesc
unelte şi tehnologii superioare faţă de tot ce ştim noi. Unele dintre aceste zone nu au absolut nimic în
comun cu dimensiunea fizică şi ar putea fi descrise ca echivalentul non-fizic al mediilor extraterestre
locuite de către forme de viaţă extraterestre. (Alegretti, 2005)
În straturile energetice mai subtile şi mai rarefiate ale dimensiunii extrafizice, ce sunt mai
aproape de dimensiunea mentală, locuiesc comunităţile fiinţelor non-fizice mai lucide şi mai evoluate.
În general, oamenii prezintă aceleaşi capacităţi în vieţile lor fizice şi extrafizice. Aşa că
conştiinţele extrafizice nu funcţionează câtuşi de puţin la capacitate maximă. De exemplu, unele dintre
ele nu pot să zboare sau să treacă prin obiecte fizice, solide, pentru că nu cred că pot să facă aceste
lucruri şi atunci sunt constrânse de propriile limitări. Prin contrast, conştiinţele mai lucide, înţeleg
mecanismul materializării formelor-gând în obiecte şi, limitate doar de propria lor imaginaţie, creează
unelte, tehnologii, case şi alte clădiri pentru a construi existenţe care rivalizează cu cele mai bune filme
ştiinţifico-fantastice.
Comunităţile non-fizice cele mai avansate şi organizate, sunt de obicei implicate în una sau
două sarcini, fie pregătind persoane pentru următoarea lor viaţă fizică, fie primindu-le şi reabilitandu-le
pe cele care au murit recent.
Acele conştiinţe care sunt lucide şi sunt pregătite să renască, de obicei trec printr-un fel de
pregătire pentru viaţa lor fizică următoare. Acest subiect este discutat mai detaliat în capitolul 10.
Totuşi, mult mai multe dintre comunităţile avansate se dedică muncii continue şi problematice
de asistare a celor care au murit recent şi care ajung în dimensiunea extrafizică din dimensiunea fizică,
într-o stare de traumă, şoc şi dezorientare. Persoanele din aceste straturi mai evoluate, lucrează în
clinici şi spitale, cu oameni care au nevoie de ajutor şi vindecare. Ambianţa din aceste locuri este
mohorâtă, într-un constrast evident cu acelea care se ocupă de pregătirea candidaţilor pentru viaţa
umană, care sunt caracterizate de sentimente pozitive de speranţă, oportunitate şi anticipare a
îndeplinirii obiectivelor planificate.
Unele comunităţi avansate care nu sunt implicate în activităţile variate, deja descrise, ar putea fi
locuite de către genii, pe când locuitorii unor alte straturi evoluate ar putea să fie exemple de seninătate
şi etică. Dacă vă veţi proiecta către asemenea locuri, veţi găsi o frumuseţe şi o disciplină care vă vor
depăşi imaginaţia. Fiinţe umane care s-au proiectat, au adus cu ele multă inspiraţie din aceste
comunităţi extrafizice, pentru diferite forme de artă ca pictura şi sculptura, muzica şi literatura. Prin
34
acelaşi proces, însă, unii oameni au reconstruit cu acurateţe reprezentări ale unor medii extrafizice
adevărate, pentru a crea filme de groază ca-n cele mai rele coşmaruri ale noastre. Într-o manieră
asemănătoare, unele dintre melodiile care se aud la radio în dimensiunea fizică, reprezintă ecouri ale
unor colonii paratroposferice neevoluate.
Prin urmare care este mai reală – dimensiunea fizică sau cea extrafizică? Care o copiază pe
care? Aşa cum atât de mulţi oameni nu cred în existenţa realităţilor extrafizice, tot aşa multe conştiinţe
extrafizice nu cred şi sunt total sceptice cu privire la realitatea noastră fizică. Atunci când insistăm
asupra faptului că ancadramentul existenţei noastre materiale oferă puncte de referinţă fixe, în
perimetrul cărora totul trebuie să se potrivească, noi limităm drastic felul în care ne trăim existenţa.

Dimensiunea mentală

Dincolo de dimensiunea extrafizică se găsește dimensiunea mentală, care este locul de

provenienţă al corpului mental şi este mediul natal al conştiinţei în sine.
Putem spune că dimensiunea mentală se află chiar aici, chiar acum, aşa cum este şi dimensiunea
extrafizică. Nu o percepem în totalitate, dar există o interacţiune, în acelaşi fel în care există
interacţiune cu dimensiunea extrafizică. Dar, aşa cum am văzut în capitolul 1, realitatea dimensiunii
mentale este atât de subtilă şi de diferită faţă de realitatea noastră, încât avem nevoie de un tip diferit de
sensibilitate şi o cantitate semnificativă de maturitate, echilibru şi deschidere, pentru a o percepe.
Cea mai bună cale de a studia dimensiunea mentală este prin intermediul proiecţiei mentale.
Atunci când suntem între vieţi, existând în dimensiunea extrafizică, putem face proiecţii în
dimensiunea mentală. Prin urmare deja avem o oarecare amintire a acestor episoade în memoria
integrală a corpului nostru mental.

Caracteristici ale dimensiunii mentale

Dar cum arată dimensiunea mentală? Energiile de la acest nivel de existenţă sunt atât de subtile,
încât nimic nu are formă. În dimensiunea extrafizică există o realitate pe care o putem vedea, dar în
dimensiunea mentală nu există energie suficientă ataşată gândurilor pentru a crea forme. Gândeşti, dar
nicio formă nu este creată. Totul rămâne pe tărâmul ideilor. Aşa că, în dimensiunea mentală, nu este
nimic de văzut.
Nici spaţiu nu există în acelaşi fel în care există aici, aşa că acolo nu există separare între o
persoană şi o alta, chiar dacă fiecare în parte îşi menţine individualitatea. Dacă ar fi să ne întâlnim
acolo, nu aş fi în stare să spun dacă eşti în stânga sau în dreapta mea. Acolo nu există deasupra,
dedesubt, podea sau tavan.
În acelaşi mod, nu există timp. Nu există înainte sau după. Câteodată, când suntem proiectaţi în
corp extrafizic, fără nicio limitare din partea creierului fizic, putem accesa amintiri ale vieţilor noastre
trecute sau putem avea precogniţii ale viitorului. Având în vedere că acolo aveam de-a face cu idei în
stare pură, fără nicio accepţiune a timpului, înseamnă că ceva ce s-a întâmplat într-o viaţă trecută este
pur şi simplu acolo, imprimat în corpul nostru mental. Această informaţie se poate accesa foarte uşor în
această dimensiune.
În ciuda faptului că în dimensiunea mentală nu există formă, ne putem percepe şi recunoaşte
imediat unii pe alţii, la un nivel pur parapsihic, cu toate amintirile, gândurile, emoţiile şi energiile
noastre. Avem acolo întreaga noastră existenţă prin care ne putem identifica. Esenţa noastră este expusă
vederii, spre deosebire de ce se întâmplă în viaţa fizică, unde ne putem ascunde cu uşurinţă adevăratele
gânduri, opinii şi idei, în spatele expresiei faciale şi a cuvintelor.

35
 Dar cum comunicăm acolo? Datorită faptului că nu putem cuantifica distanţa dintre noi, nu
există distanţă nici între tine, ideea ta şi mine. Aşa că, în chiar momentul în care ai o idee, eu ştiu. În
momentul în care eu răspund la ideea ta, tu ştii. Ideile sunt comunicate în mod compact printr-o formă
sofisticată de telepatie non-fizică, care nu are cuvinte articulate sau simboluri. Blocuri întregi de
gânduri şi idei intră brusc în conştiinţă/conştienţă. De exemplu, dacă am fi împreună în dimensiunea
mentală şi eu ţi-aş comunica ţie conţinutul acestei cărţi, ţi-aş putea transmite informaţiile într-un bloc
compact, în loc să ţi le comunic cuvânt cu cuvânt, aşa cum fac eu aici.
Conştiinţa care se manifestă în dimensiunea mentală poate de asemenea să obţină noi informaţii
care apar printr-o pătrundere bruscă. Pe această cale pot fi obţinute cunoştinţe profunde, structuri
intelectuale sau viziuni. Acestea sunt intuiţii de o complexitate a căror magnitudine excede de departe
cea mai iluminată perspectivă a celei mai capabile fiinţe umane, aflată sub constrângerea creierului
fizic. Aceste intuiţii cu siguranţă nu i-au apărut în minte acestei persoane în timp ce se afla în starea de
veghe fizică, obişnuită. Unele rezultate ale dobândirii unor astfel de idei originale includ poezie, proză,
soluţii la tot felul de probleme, invenţii şi descoperiri ştiinţifice.
În concluzie, experimentarea dimensiunii mentale reprezintă o expansiune a conştiinţei şi un
nivel de libertate, bogăţie şi sofisticare în idei, amintiri şi cunoştinţe care indisponibile în alte
dimensiuni. Din păcate, ne este greu să ne reamintim natura nelimitată a acestei experienţe, datorită
restricţiilor impuse de forma fizică a creierului.
Este interesant de notat paralela dintre conştientologie şi unele dintre cele mai mari religii ale
lumii, în ceea ce priveşte diversitatea “locurilor” care există în viaţa de după moarte. Desigur, dacă este
să ne luăm după dovezile anecdotice oferite de sute de proiectori lucizi de-a lungul istoriei, există zone
în dimensiunile extrafizice care ar putea fi descrise ca fiind asemenea paradisului sau raiului, şi altele
ca fiind asemenea iadului, pe când noi am discutat deja despre dimensiunea paratroposferică în care
multe conştiinţe sunt blocate într-un fel de limbo (prag al iadului) unde nimic nu se schimbă. Cu toate
acestea, compartimentalizarea dimensiunilor non-fizice în doar trei destinaţii de dincolo, reprezintă o
simplificare exagerată a diversităţii şi complexităţii realităţilor care pot fi experimentate după moarte.

36
 Capitolul Trei

Fiinţele non-fizice: Interacţiuni transdimensionale şi relaţii

Oamenii nu atrag ceea ce vor, ci ceea ce sunt. - James Allen

Nu ne schimbăm când murim. Dezactivarea corpului fizic înseamnă pur şi simplu că natura
manifestării noastre s-a schimbat, astfel încât nu ne mai putem manifesta în dimensiunea fizică şi
concentrarea atenţiei noastre se mută înapoi către dimensiunea extrafizică. Gândiţi-vă la acest lucru ca
la o schimbare de domiciliu!
Procesul morţii fizice nu are niciun fel de importanţă asupra nivelului de evoluţie al unei
persoane – nici în bine, nici în rău. În clipa în care înlăturăm corpul biologic, punctele noastre slabe,
punctele tari, patologiile, fricile, credinţele, atitudinile sau ideile noastre, vin şi ele împreună cu noi.
Datorită acestui fapt, comportamentele pe care le putem vedea în dimensiunile extrafizice legate de
Pământ, nu reprezintă altceva decât pură natură umană…aceeaşi natură umană cu care avem de-a face
în fiecare zi a vieţii noastre fizice.
A fost interesant să observ de-a lungul timpului cum zugrăvirea acestei realităţi în mass-media
de divertisment a devenit din ce în ce mai exactă. Pe câtă vreme odată, conştiinţele extrafizice erau
catalogate ca fiind fenomene paranormale terifiante, acum apar din ce în ce mai frecvent producţii care
sunt corecte din punct de vedere tehnic şi empatice în descrierea modului în care fiinţele extrafizice fac
faţă vieţii de după moarte. Câteva exemple bune de filme de acest gen sunt: Truly, Madly, Deeply;
Ghost (Fantoma); The Sixth Sense (Al şaselea simţ); The Others (Ceilalţi); Field of Dreams (Terenul de baseball);
Made în Heaven (Şi îngerii se îndrăgostesc) şi What Dreams May Come (O iubire fără sfârşit).
Tărâmurile extrafizice nu sunt locuite doar de conştiinţe care au fost recent în formă umană.
Unele nu au mai avut o existenţă fizică ca fiinţe umane de multe secole, în timp ce altele nu au fost
niciodată în formă umană, dar au avut vieţi fizice pe alte planete în alte părţi ale Universului.
Poate sună de necrezut, dar gândiţi-vă la asta: Principiul reîncarnării nu este fundamental doar
în conştientologie, ci şi în multe filozofii şi religii. Dar dacă termenul de reîncarnare este limitat la
renaşterea unei conştiinţe care a mai avut deja o existenţă umană, atunci cum putem explica creşterea
fenomenală a populaţiei Pământului de la 300 de milioane estimate acum 2000 de ani, la 6.5 miliarde în
ziua de azi? Aşa cum au declarat Peter and Elizabeth Fenwick în Vieţi trecute: O anchetă despre
amintirile reîncarnării - populaţia în continuă creştere a planetei “face să pară fără sens argumentul că
fiecare dintre noi a mai trăit înainte pe Pământ.” (Peter and Elizabeth Fenwick, 1999)
Până în prezent, ştiinţa convenţională a avut puţin success în detectarea prezenţei vieţii
inteligente pe alte planete, dar numeroşi proiectori conştienţi, inclusiv Waldo Vieira, Wagner Alegretti
şi Robert Monroe, printre alţii, au vizitat planete din afara sistemului nostru solar, unde au intrat în
contact cu o diversitate de forme inteligente de viaţă fizică şi s-au întâlnit cu nenumărate conştiinţe
extrafizice aflate în afara corpului, care avuseseră încarnări fizice pe alte planete, în vieţi anterioare.
Dacă luăm în calcul aceste fapte, pe lângă tot ceea ce ştim deja despre natura umană, ne devine foarte
clar cât de diverse şi variate pot fi conştiinţele extrafizice.

37
 Recunoscând complexitatea variatelor domenii de cercetare, conştientologia foloseşte în mod
regulat categorizări primare pentru a facilita înţelegerea subiectelor supuse cercetării. În acest caz,
conştientologia începe procesul de clasificare a conştiinţelor extrafizice, împărţindu-le în trei grupuri, şi
anume: Helperi, Ghizi orbi şi Intruderi.

Helperii

Un helper este un termen non-mistic şi non-religios, folosit pentru a descrie o conştiinţă

extrafizică care acţionează ca un binefăcător faţă de una sau mai multe persoane fizice.
Un helper este suficient de matur şi cu o vastă experienţă personală în realitatea vieţii fizice şi a
procesului de creştere individuală, astfel încât are o privire de ansamblu asupra vieţii persoanelor pe
care le ajută şi a oportunităţilor disponibile acestora.
Sarcina unui helper nu este să ajute o persoană să aibă o viaţă mai uşoară şi mai confortabilă, ci
să o susţină şi să o asiste în a profita la maxim de oportunităţile pe care viaţa fizică actuală i le oferă, în
scopul de a deveni mai conştientă de realităţile multidimensionale, de a se dezvolta şi evolua pe
parcursul întregii sale existenţe fizice şi extrafizice şi, în final, de a prelua sarcina să-i ajute pe alţii să
facă acelaşi lucru.
Cunoscuţi mai mult sub numele de îngeri, îngeri păzitori, ghizi spirituali sau mentori, helperii
nu sunt fiinţe mistice aşa cum se crede în general. Ei sunt ca noi, numai că într-o condiţie mai bună,
mai avansaţi sau mai evoluaţi. Ei au avut vieţi fizice şi vor avea din nou. Unii oameni care trăiesc
printre noi acum, au fost helperi în perioadele dintre vieţile anterioare.

Caracteristici şi comportamente ale helperilor

Printre caracteristicile şi comportamentele cele mai importante ale helperilor se număra

următoarele:
• Sunt total conştienţi că au renunţat la corpul fizic (au trecut prin prima moarte) şi datorită
acestui lucru au renunţat şi la corpul lor energetic (au trecut prin a doua moarte).
• Scopul lor în viaţă, aşa cum sugerează şi numele, este să-i asiste pe alţii. Munca de asistenţă
este specialitatea lor. Ei au intenţia de a asista în toate circumstanţele şi condiţiile şi îşi pot
îndeplini intenţiile în multe cazuri.
• În timp ce le pasă cu adevărat de noi, ei nu sunt totuşi dependenţi de noi şi nici nu crează situaţii
în care noi să devenim dependenţi de ei. Una din căile prin care fac acest lucru este să nu ne
ajute de fiecare dată când pot s-o facă. Ei au puterea de a rezolva multe dintre problemele
noastre, dar dacă ar face acest lucru, atunci noi am începe să ne bizuim pe ei de fiecare dată. Ei
înţeleg foarte bine ca noi putem să creştem, numai prin luarea propriilor decizii şi prin
confruntarea cu rezultatele alegerilor pe care le facem. Prin urmare, ne oferă asistenţă doar
atunci când li se pare potrivit şi necesar, în rest, ei se retrag şi ne monitorizează de la distanţă.
• Lucrează pe căi discrete. De exemplu, nu vor să ni se arate. Dacă ne-ar fi uşor să-i vedem, le-am
cere ajutorul tot timpul şi nu am învăţa cum să ne ajutăm singuri.
• Nu au pretenţii de la noi. Nu ne cer să devenim mai buni sau să ne dezvoltăm. Aceasta este
întotdeauna o alegere pe care o facem singuri.
• Ne respectă liberul arbitru, nu ne presează niciodată, nu ne forţează şi nici nu ne impun să
facem un anumit lucru.
• Ne analizează, dar nu ne judecă.

38
 • Manifestă un nivel ridicat de conştienţă – însemnând că şi-au folosit, în mod deliberat, mai mult
corpul mental, pe perioada a multe vieţi fizice şi extrafizice, pentru a căuta şi a trăi noi
experienţe, experienţe prin care au învăţat şi au crescut ca și conştiinţe.
• Contactul cu helperii determină o creştere în luciditatea şi în abilitatea noastră de a raţiona. De
exemplu, sunteţi pe punctul de a lua o decizie foarte importantă şi multe idei şi sugestii vă vin
în minte. Imaginaţi-vă că lucraţi în cadrul unei organizaţii umanitare într-o ţară din lumea a treia
şi vă daţi seama că nu aveţi destule medicamente şi mâncare pentru a ţine pe toată lumea în
viaţă, aşa că trebuie să decideţi cine va primi ajutor şi cine nu. Helperii vă vor ajuta să gândiţi
raţional şi să luaţi în considerare toate consecinţele posibilelor decizii, sau se poate să vă ofere
intuitiv soluţii alternative la problemă.
• Au abilităţi şi talente specifice. De exemplu, dacă vreţi să ajutaţi o persoană fără adăpost, un
helper cu experienţă în acest domeniu, va veni să vă ajute. Dacă doriţi să faceţi o cercetare
medicală pentru a găsi remediul pentru o boală, un helper cu expertiză în medicină va veni să
lucreze împreună cu voi.
• Comportamentul lor este întotdeauna cosmoetic – adică, comportamentul lor este aliniat cu
nişte principii morale mai evoluate, care nu sunt subiective prin natura lor sau specifice unei
anumite culturi sau religii, dar sunt aplicabile şi potrivite în toate circumstanţele, culturile,
ţările, continentele şi dimensiunile. (Subiectul cosmoeticii este explorat în detaliu în capitolul
11).
• Nu ne asistă niciodată atunci când facem ceva care nu este cosmetic.
• Nu ne ajută în detrimentul alcuiva.
• Ei ştiu care este scopul nostru particular în viaţă. Ne oferă indicii despre misiunea noastră şi ne
furnizează oportunităţi de a deveni mai conştienţi cu privire la acest aspect important al vieţii
noastre, până în momentul în care vom şti ce avem de făcut.
• Aproape întotdeauna avem legături karmice cu helperii noştri.
Nu toată lumea are helperi. Această realitate intră în conflict cu noţiunea mistică cum că fiecare
are propriul înger păzitor care veghează asupra lui. Dar, criminalii în serie, dictatorii care comit
genocide, teroriştii, pedofilii şi traficanţii de droguri, de exemplu, nu au helperi. Însă, dacă vine un
moment în viaţa unor astfel de oameni, în care ei încep să reflecteze, îşi întorc privirea în interior şi
încep să lucreze asupra lor înşile cu o anumită dedicare şi perseverenţă, ei vor atrage atenţia helperilor.
Helperii nu sunt împreună cu noi 24 de ore din 24, însă sunt cu noi atunci când avem nevoie şi
atunci când facem lucruri legate de propria dezvoltare şi creştere. Întotdeauna ne oferă asistenţă, aşa că
atunci când ne luăm o vacanţă pentru a ne relaxa şi atunci când suntem implicaţi în activităţi
necosmoetice, ei pleacă pentru a-şi folosi timpul într-un mod mai util, ajutând pe altcineva.
Nu avem întotdeauna unul şi acelaşi helper cu noi, pe parcursul întregii vieţii. Există câteva
motive penrtu care se întâmplă acest lucru. Unii dintre helperi, se specializează, de exemplu, în
protejarea copiilor. Alţii se specializează în domenii cum este proiectologia (asistând persoanele
interesate şi cosmoetice în părăsirea corpului în mod lucid), evoluţia, cercetarea sau diseminarea
ideilor. Pe măsură ce ne dezvoltăm şi evoluăm, s-ar putea să avem nevoie de helperi mai avansaţi, sau
pur şi simplu de helperi cu un domeniu diferit de expertiză. Câteodată helperii ne părăsesc pentru a
renaşte într-un nou corp fizic.
Este posibil să învăţaţi să simţiţi prezenta helperilor, dacă nu faceţi deja acest lucru. Indicii şi
tehnici pentru dezvoltarea capacităţilor voastre parapsihice, până la punctul în care veţi putea discerne
cu acurateţe cine se afla în jurul vostru, în extrafizic, sunt discutate pe larg în următorul capitol.

Cum pot să am mai multi helperi în jurul meu?

39
 Ce se întâmplă dacă simţiţi că nu aveţi destui helperi în jurul vostru? Dacă acesta este cazul
vostru şi aţi vrea să vă intensificaţi şi măriţi frecvența interacţiunilor cu helperii, îi veţi atrage spre voi
fiind mai asemănători lor. Ţineţi minte, cei din jurul nostru, atât în mediul fizic cât şi în cel extrafizic,
sunt lângă noi în baza afinităţilor – cei asemănători se atrag între ei. Deci, dacă petrecem mai mult timp
încercând să devenim mai buni şi mai evoluaţi şi să-i asistăm pe ceilalţi oferindu-le cu bucurie din
timpul, atenţia, iubirea, energia, înţelepciunea, banii (atunci când esste cazul) noştri şi orice alte resurse
pe care le avem la dispoziţie, vom atrage helperii spre noi. Atunci când îi ajutăm pe alţii, creăm în jurul
nostru, prin gândurile şi intenţiile noastre pozitive, o atmosferă care le permite helperilor să fie în
preajma noastră. Dacă, pe de altă parte, ne înconjurăm cu fiinţe fizice şi extrafizice ale căror atitudini,
intenţii şi comportamente sunt negative, helperii nu se vor apropia de noi.
Un alt lucru important pe care trebuie să-l ţineţi minte în legătură cu helperii, este acela că ei
sunt specialişti în a acorda asistenţă şi îşi cunosc munca mult mai bine decât o cunoaştem noi. Aşa că
putem să-i rugăm pe helperii noştri să ajute pe altcineva, dar dacă îi rugăm să ne ajute pe noi, le
spunem, de fapt, că nu ştiu cum să-şi facă munca. Acest lucru arată o lipsă de recunoştinţă. Nici n-ar
trebui să le cerem lucruri în mod constant. Ei nu sunt servitorii noştri şi merită mai mult respect decât
atât.

Mecanisme prin care helperii comunică cu noi

Helperii folosesc o varietate de mecanisme pentru a interveni in vieţile noastre şi a comunica cu

noi. Găsiţi în continuare nişte exemple.

Sincronicitatea

Relatările despre o forţă nevăzută care îi ajută pe oameni când se găsesc într-un moment critic
din viaţa lor, nu sunt neobişnuite. Bunul meu prieten Sam, de exemplu, era în vacanţă cu familia în
Phuket, Thailanda, atunci când tsunami-ul a lovit în a doua zi de Crăciun, 2004. Printr-o lungă serie de
sincronicităţi puţin probabile, toţi au scăpat cu viaţă. În primul rând, ţinând cont că se deciseseră, în
ultima clipă, să petreacă Crăciunul în Thailanda, toate hotelurile de pe faleză erau complet ocupate, aşa
că s-au cazat la Club Med, care era în spatele plajei şi au urcat pe buza unui deal. În al doilea rând,
fiindcă petrecuseră, în mod plăcut, toată ziua de Crăciun jucându-se pe plajă, au decis să petreacă şi a a
doua zi tot acolo. În timp ce treceau pe lângă piscina hotelului în drumul lor spre plajă, fiica lui Sam a
sărit în piscină, râzând. Aşa că i s-a alăturat şi el. La doar câteva minute mai târziu, a lovit primul val.
În al treilea rând, piscina hotelului nu era la parter, ci era la primul etaj. Prietena lui Sam, care tocmai
terminase un curs de yoga la parter, urca scările spre piscina când a lovit valul şi a fost în afara
pericolului. În al patrulea rând şi spre marea lor cinste, hotelul Club Med avea proceduri complete de
evacuare în caz de urgenţă şi în loc să-şi abandoneze oaspeţii, au început procedurile de evacuare.
Oaspeţii care au supravieţuit au fost conduşi la adăpostul unei mănăstiri din vârful dealului, imediat ce
primul val s-a retras. În timpul nopţii s-a organizat o acţiune de strângere a paşapoartelor din camerele
de hotel şi patru avioane Air France au zburat special de la Paris la Bangkok şi apoi la Phuket, imediat
ce aeroportul s-a redeschis. Oaspeţii hotelului Club Med s-au aflat în primele avioane care au părăsit
ţara a doua zi.
A fost munca asiduă a helperilor din zilele premergătoare şi următoare dezastrului, cea care l-a
ţinut pe prietenul meu în siguranţă? Din nefericire, când vine vorba de un eveniment de o asemenea
magnitudine, este imposibil ca helperii să reușească să protejeze pe toată lumea.

40
 În timp ce unii oameni au un anumit nivel de conştientizare a intervenţiei directe a unui helper
într-un moment de criză, majoritatea interpretează sincronicităţile care produc rezultate pozitive în
vieţile lor, drept noroc.
Helperii pot de asemenea să folosească sincronicităţile pentru a ne oferi intuiţii şi inspiraţie în
idei.

Mesagerul secundar

Poate v-aţi întâlnit cu o situaţie în care o persoană s-a comportat ca un “mesager secundar” al
helperilor şi v-a transmis un mesaj care nu avea niciun sens pentru ea, dar avea sens perfect pentru voi
şi vă era foarte folositor.
Mie mi s-a întâmplat acest lucru cu câţiva ani în urmă, când luam cina într-o seară, cu un bărbat
care mai târziu mi-a devenit partener. La momentul respectiv, nu eram împreună, însă aveam o cină
minunată şi o conversaţie grozavă. Spre sfârşitul serii, grupul de persoane de la masa alăturată, cu care
vorbiserăm puţin pe parcurs, s-au ridicat să plece. Unul dintre bărbaţi s-a aplecat foarte aproape, peste
masa noastră, printre noi doi şi ne-a spus: “Aveţi o legătură incredibilă”. S-a uitat la fiecare dintre noi,
fix în ochi şi a spus :”Măcar dacă v-aţi da seama de asta.” Toţi trei am fost destul de uluiţi de vorbele
lui, ţinând cont că era un total străin care nu avea cum să ştie care era sau nu era natura relaţiei noastre.
Dar, împreună cu toate celelalte piese ale complicatei maşinării a relaţiilor, acest lucru ne-a ajutat să
fim împreună.

Intuiţia

Aţi fost vreodată loviţi de o intuiţie atât de puternică încât v-aţi simţit obligaţi să acţionaţi?
Câteodată helperii folosesc mecanismul comunicării pentru a preveni accidente, mari sau mici, sau
chiar pentru a salva vieţi. Wagner Alegretti se afla la celălalt capăt al firului, exact într-o astfel de
situaţie, atunci când era bebeluş. Dormea liniştit într-un coş pentru copii, sub un rând compact de
dulapuri de bucătărie, când dintr-o dată, mama lui, care călca în cealaltă parte a camerei, a avut un
instinct puternic să se repeadă într-acolo şi să-l smulgă din coş, ceea ce a şi făcut. Câteva secunde mai
târziu, întregul raft cu tot ce era pe el, vase, oale şi tigăi, precum şi alte aparate de bucătărie grele, s-a
prăbuşit şi a căzut de pe perete, zdrobind coşul sub el.
Filmul Touching the Void (Culmile neantului) înfăţişează de asemenea un exemplu excelent
despre cum un helper poate inteveni prin mecanismul intuiţiei. Filmul reproduce povestea adevărată a
doi alpinişti şi încercarea lor periculoasă de a cuceri vârful Siula Grande în Anzii Peruvieni în 1985. În
mod îngrijorător, britanicul Simon Yates a trebuit să sacrifice viaţa prietenului său Joe Simpson ca să
poată să şi-o salveze pe a sa, atunci când au fost surprinşi de o furtună, imediat după ce au coborât din
vârf. Având în vedere că asta s-a petrecut în timpul unei furtuni de zăpadă şi pe timpul nopţii, Simon nu
avea cum să ştie că Joe de fapt supravieţuise, după ce s-a desprins de frânghie, căzând peste o stâncă,
într-o râpă.
În clipa în care Simon a ajuns în sfârşit la bază, care era reprezentată de un simplu excursionist
pe care îl întâlniseră pe drum şi care-i aştepta cu un cort şi ceva mâncare, a simţit, în mod ciudat, că
trebuie să mai zăbovească. Ceea ce a şi făcut, împreună cu excursionistul Richard Hawking, pentru
patru zile. Acest lucru a părut în dezacord cu chinul prin care tocmai trecuse şi a fost împotriva dorinţei
lui Richard. Cu toate acestea, în a patra noapte, s-au trezit în strigătele lui Joe, care îşi găsise drumul
afară dintr-o râpă adâncă, în ciuda unor răni oribile la unul dintre picioare, coborâse mii de picioare în
pantă şi apoi se târâse câţiva kilometri peste stânci, în nişte dureri sfâşâietoare, puternic deshidratat,
înfometat, degerat şi în delir, pentru a ajunge la bază, în ciuda faptului că era convins că n-o să mai
găsească pe nimeni acolo.

41
 De ce a simţit Simon atât de puternic că trebuie să mai rămână? Ce anume l-a determinat pe Joe
să depăşească lipsa de speranţă absolută a situaţiei în care se afla şi să-şi croiască drum înapoi, în josul
muntelui, centimetru cu centimetru? În cazul lui Joe, care a recunoscut ulterior că urăşte să fie învins şi
că este incredibil de încăpăţânat, mie mi se pare că helperii au profitat de aceste puncte tari şi le-au
amplificat prin sugestii de a continua să meargă mai departe, un pas dureros după altul.
Într-un capitol al lucrării Proiecţii ale Conştiinţei intitulat “Asistenţa ideală”, Waldo Vieira
descrie o proiecţie de-a sa, în împrejurimile oraşului Rio de Janeiro, în care a întâlnit un bărbat, un
helper, care părea a fi un doctor. Prin procesul telepatiei, helperul i-a explicat că munca sa obişnuită
implica asistarea conştiinţelor aflate în nevoie şi a vorbit de planurile sale de a extinde echipă pe care o
coordona la momentul respectiv, pentru a include în mod repetat persoane care se proiectau şi ale căror
energii dense l-ar fi ajutat în desfăşurarea muncii sale. (Ţinând cont că helperii au trecut prin a doua
moarte şi au renunţat la corpul energetic, ei au nevoie şi se folosesc de energiile dense ale proiectorilor
pentru a desfăşura tipuri specifice de asistenţă.)
Helperul i-a spus lui Waldo că echipa sa, care este mai activă noaptea, atunci când suferinţele
umane tind să fie mai acute, începând cu ora 6 seara, lucrează cu problemele care izvorăsc din relaţiile
slab structurate, tipice marilor oraşe, şi anume: singurătatea şi tristeţea, depresia şi disperarea,
îndoielile, dorul şi resentimentele.
Înainte de a-l părăsi pe Waldo, helperul i-a transmis acest mesaj legat de munca de asistenţă
ideală. Waldo l-a relatat în Proiecţii ale Conştiinţei şi consider că este potrivit să îl citez aici:
Fiecare activitate de asistenţă socială, nu contează cât de mică, reprezintă fraternitate, este
productivă şi merită apreciere. Orice formă de asistenţă umană este mai bună decât nimic. Cu toate
acestea, asistenţa socială ideală îşi are propriile caracteristici universale:
Nu este oficială, de vreme ce este spontană.
Nu este o donaţie deductibilă de taxe.
Nu are un titlu profesional.
Nu are intenţii secundare sau politice.
Nu se află în spatele imaginii unei persoane şi nici nu dezvoltă mituri.
Nu încurajează segregarea de niciun fel.
Nu este restricţionată de prejudecăţi.
Nu aşteaptă recunoştinţă şi nici apreciere publică.
Nu diseminează activitatea de asistenţă, indiferent de circumstanţe.
Este donaţia sinelui cuiva – simplă, pură şi directă – fără mijlocire, pretenţii sau condiţii. Şi
toată lumea o poate practica în linişte. (Vieira, 2007)

Ghizi orbi

Ghizii orbi sunt conştiinţe non-fizice care ne cunosc din vieţi anterioare. Este posibil ca ei să ne
fi fost soţul/soţia, partenerul/partenera, iubitul/iubita, fratele/sora, copii, părinţi, vecini sau colegi. Poate
odată chiar le-am fost adepţi, sau invers. Ghizii noştri orbi nu pot să fie obiectivi în ceea ce ne priveşte
datorită relaţiilor, asocierilor şi legăturilor puternice dintre noi şi ei, care rezultă din istoria, afinităţile,
emoţiile şi karma pe care le împărţim cu ei. Ghizii orbi sunt oameni exact la fel ca noi, cu un nivel de
evoluţie mai mult sau mai puţin egal.

Caracteristici şi comportamente ale ghizilor orbi

Caracteristici şi comportamente importante ale ghizilor orbi includ:

42
 • Unii au trecut doar prin prima moarte, ceea ce înseamnă că nu sunt conştienţi că nu mai sunt în
viaţă în sensul fizic, şi, prin urmare, nu şi-au îndepărtat corpul energetic dens. Alţii au trecut prin a
doua moarte şi sunt conştienţi de starea lor non-fizică.
• Intenţiile lor nu sunt nici pozitive nici negative, în mod intrinsec. Deşi în minţile lor, intenţiile
sunt bune, ei nu arată niciun fel de discernământ.
• Ne plac, dar deseori nu ne respectă liberul arbitru.
• Comportamentul lor nu este întotdeauna cosmoetic.
• Ei nu ne cunosc misiunea specifică pe care o avem în această viaţă.
• Au cam acelaşi nivel de evoluţie ca şi noi.
Astfel, ghizii orbi pot fi descrişi ca fiinţe extrafizice cu un nivel slab de luciditate şi
obiectivitate, care nu sunt foarte avansaţi sau maturi. Ei sunt orbi în termeni evolutivi.
În mod caracteristic, ghizii orbi îşi doresc ceea ce este cel mai bine pentru noi, dar datorită
naturii personale a relaţiilor dintre noi, eu nu sunt capabili să analizeze cu obiectivitate ce înseamnă
acest lucru. Ei folosesc orice resurse au la dispoziţie pentru a produce rezultate în viaţa noastră, bazate
pe propria lor opinie subiectivă despre ce înseamnă să ajuţi, iar acest lucru poate să nu fie întotdeauna
ceea ce este cel mai bine pentru noi sau ceea ce vrem noi.
De exemplu, uneori, foştii membrii ai familiei (fie din viaţa asta sau din cele anterioare), nu
sunt de acord cu alegerea pe care am făcut-o în ceea ce priveşte partenerul de viaţă, aşa că încearcă să
creeze circumstanţe care apar drept coincidenţe sau sincronicităţi, pentru a ne pune bariere în relaţie.
Pentru a face o altă analogie cu viaţa fizică, imaginaţi-vă că o persoană are intenţii bune şi vrea
să ajute un prieten bolnav, operându-l chirurgical, fără să aibă însă nicio pregătire medicală în acest
sens. Această persoană va ajunge cu siguranţă să-l trimită acasă pe prietenul său. Aşa sunt şi ghizii orbi.
Cunoscând faptul că ghizii orbi sunt “de partea noastră” şi ne susţin, chipurile, ar trebui să fim
întotdeauna atenţi la ce ne dorim pentru alţii, pentru că ghizii noştri orbi, s-ar putea să încerce să ne
îndeplinească dorinţele. Persoanelor care au fost lideri în vieţile anterioare este cel mai probabil să li
întâmple să observe nişte “coincidenţe” în care resentimentele lor nespuse cu privire la alţii se
împlinesc, deoarece, după toate probabilităţile, ei au ghizi orbi în jurul lor, care le-au fost adepţi în
vieţile anterioare şi sunt obişnuiţi să le ducă la îndeplinire ordinele.
Ghizii orbi pot totodată să-i asite pe alţii, însă, spre deosebire de helperi, sunt incapabili să se
detaşeze de circumstanţele în care se află şi, de obicei, îşi satisfac preferinţele personale. Astfel încât
asistenţa pe care o oferă este mai mult o îndoctrinare, pe când adevărata asistenţă respectă
individualitatea şi liberul arbitru al persoanei care este ajutată.

Intruderi/Intruşi

Încep această secţiune prin aprecierea cercetării şi dezvoltării adiţionale, semnificative, a

muncii lui Vieira pe subiectul intruziunii, de către Wagner Alegretti and Nanci Trivellato. Aceştia oferă
un curs de 40 de ore pentru dezvoltarea abilităţii de a deveni permanent şi total liberi de intruziuni şi
multe dintre aceste idei sunt explorate în acest capitol.
Am acordat o atenţie suplimentară acestei categorii de conştiinţe extrafizice, aşa că veţi
descoperi că această secţiune este mai lungă decât altele. Dacă putem dezvolta o înţelegere solidă a
procesului de intruziune, despre cum ne poate destabiliza vieţile, chiar şi despre rolul pe care îl jucăm
în îngăduirea acestui fenomen să se întâmple, ne sunt prezentate multe oportunităţi unice şi de
nepreţuit, de a exercita un control mai mare asupra vieţii noastre cotidiene. Toate acestea vă vor deveni
clare pe măsură ce citiţi.
Termenul “intruder”, care se aplică în mod egal atât conştiinţelor fizice cât şi celor non-fizice,
este folosit pentru a descrie pe cineva care, în mod intenţionat sau nu, influenţează negativ o altă
persoană, prin transferul unei combinaţii de gânduri, emoţii şi energii proprii. Acest transfer se
43
întâmplă atunci când două conştiinţe sunt atrase una spre cealaltă prin sentimente fundamentale
comune şi se cuplează la nivel auric prin fuziunea câmpurilor lor energetice, un concept care va fi
descris în capitolul următor – bioenergia.
Intruziunile pot apărea în următoarele combinaţii:
• intruziunea unei conştiinţe fizice asupra altei conştiinţe fizice
• intruziunea unei conştiinţe extrafizice asupra unei conştiinţe fizice şi vice-versa
• intruziunea care apare între conştiinţe extrafizice
De vreme ce acest capitol este despre fiinţe non-fizice, ne interesează în special intruderii
extrafizici şi modul în care ei relaţionează cu fiinţele umane. Însă este interesant de observat şi celelalte
combinaţii ale intruziunii, pentru că ne ajută să vedem că intruziunea apare în mod natural în cadrul şi
de-a lungul şi de-a latul dimensiunilor şi reprezintă o parte importantă a condiţiei umane.
Pentru a oferi doar câteva exemple, ca oameni noi facem intruziuni asupra altora, atunci când
concurăm pentru putere, îi forţăm pe alţii să ne suporte defectele şi limitările, suntem manipulatori,
lacomi, mofturoşi, insistenţi, băgăreţi şi egoişti; atunci când bârfim, ne impunem propria părere,
încercam să-i schimbăm pe alţii, ne prioritizam propria satisfacţie şi îi jefuim pe alţii de energie. În
cazul intruderilor extrafizici, este posibil să nu-i vedem sau percepem, dar ei sunt la fel de capabili ca şi
noi, să exercite o influenţă negativă asupra noastră şi să ne fure energia.
Intruziunea, fizică şi extrafizică, ţine numai de natura umană – o realitate cu care ne
confruntăm în fiecare zi. Din acest motiv, fără a trivializa seriozitatea acestei probleme, intruziunea nu
ar trebui să ne înfricoşeze sau îngrijoreze excesiv. În acelaşi fel în care helperii sunt exact ca noi, doar
că mai evoluaţi, intruderii sunt de asemenea exact ca noi, doar că mai patologici.

Caracteristici și comportamente ale intruderilor

Printre caracteristicile importante ale intruderilor extrafizici se numără:

• doar o mică minoritate de intruderi este lucidă cu privire la condiţia lor non-fizică şi a trecut
prin a doua moarte (au renunţat la corpul energetic).
• pentru că majoritatea dintre ei are încă corp energetic, ei sunt “energovori”, însemnând că duc
lipsă şi au nevoie de energie densă din mediul fizic. Ei îşi iau energia de care au nevoie de la fiinţele
umane.
• datorită acestui lucru, majoritatea trăieşte în dimensiunea paratroposferică care se suprapune
Pământului.
• cei mai mulţi dintre ei nu sunt răi, ci doar în nevoie.
• pentru că se pot conecta cu noi doar când avem afinităţi în comun, ei se pricep foarte bine, în
mod particular, la amplificarea emoţiilor şi gândurilor pe care le avem deja.

De ce intruderii sunt intruzivi asupra noastră?

Deci, de ce sunt conştiinţele extrafizice intruzive asupra noastră? În marea majoritate a

cazurilor, intruderii nu conştientizează faptul că nu mai sunt în viaţă în sensul fizic, încă poartă cu ei
corpul energetic dens şi trăiesc în interiorul paratroposferei Pământului. Deşi energiile de acolo sunt
destul de dense pentru un mediu extrafizic, acestea sunt foarte subtile în comparaţie cu dimensiunea
fizică. Aceşti intruderi nu sunt în stare să absoarbă energia fină a paratroposferei şi astfel devin
intruzivi asupra oamenilor, pentru a lua de la noi energia de care au nevoie, energie pe care am
procesat-o deja şi am făcut-o disponibilă, căci majoritatea dintre noi nu are nicio idee despre aceste
realităţi şi, prin urmare, nicio cunoaştere despre cum să prevină acest furt energetic. Cu toate că acest

44
fel de intruziune nu este intenţionat, atunci când intruderii ne fură energia, acest lucru ne dăunează într-
o măsură mai mare sau mai mică.
Îmi dau seama că acest lucru poate părea alarmant pentru unii dintre voi. Vă rog să vă reamintiţi
faptul că, mulţi intruderi extrafizici au fost odată în viaţă, plimbându-se printre noi şi că, de asemenea,
există şi intruderi fizici în jurul nostru, în viaţa de zi cu zi. Astfel că, dacă vă este teamă să intraţi în
contact cu intruderii extrafizici, este acelaşi lucru cu a vă fi teamă să intraţi în contact cu oamenii.
Pentru a da un exemplu, aveţi cumva nişte “prieteni” care va sună atunci când sunt deprimaţi sau au o
problemă, şi-şi atenuază stresul, “descărcându-şi” problemele asupra voastră? Schimbul nu este
reciproc. Nu există reciprocitate. Este vorba doar de ei, care cer de la voi timp şi atenţie, suport,
înţelegere şi energie. Aşa că vă fură energia. Dar vă este frică de acest lucru? Nu. În acelaşi fel, nu
există nimic de care să vă temeţi în cazul în care acelaşi lucru se întâmplă între dimensiuni. Totuşi, aşa
cum am spus mai devreme, când intruderii ne fură energia, ei iau ceva de la noi, pe care noi nu l-am
oferi cu bună ştiinţă, aşa că avem mult de câştigat dacă învăţăm cum să împiedicăm acest lucru. Există
câteva tehnici eficiente pentru a face faţă intruziunilor, despre care vom discuta mai târziu în acest
capitol, dar întâi haideţi să aruncăm o privire asupra altor tipuri de intruziuni.
În unele cazuri, intruderii sunt conştienţi de starea lor şi ştiu exact ce fac. Ei sunt intruzivi
asupra oamenilor pentru a-şi satisface nevoia sau pofta de o senzaţie, un gând sau o emoţie specifică.
De exemplu, dacă un intruder extrafizic a fost dependent de sex în vieţile anterioare şi nu a reuşit să
depăşească această condiţie, el se va afla într-o stare în care nu se va putea gândi la nimic altceva decât
sex. Aşa că el va fi intruziv asupra persoanelor care au aceleaşi pofte, cu scopul de a-şi satisface nevoia
psihologică nesăţioasă de energie sexuală şi de senzaţiile care însoţesc această activitate. Prostituatele
şi alte persoane promiscue reprezintă ţinte probabile ale acestui fel de intruziune.
În acest context, orice lucru de care suntem dependenţi, reprezintă o problemă, fie că e vorba de
iubire, bani, o casă, o persoană, alcool sau droguri, pentru că noi atragem spre noi intruderi care ne
împărtăşesc dependenţa.
De exemplu, iubirea patologică este o cauză destul de comună a intruziunilor. Câteodată când o
persoană moare, pofteşte după energia şi afecţiunea unui fost iubit/iubită de care a fost ataşată sau
dependentă în mod patologic. Separarea îi provoacă o stare de disperare atât de puternică încât devine
intruzivă asupra fostului partener, furându-i energia şi informaţiile emoţionale şi mentale pe care acesta
le poartă.
Posesivitatea este o altă cauză destul de frecventă de intruziune. Parapsihoticii post-mortem
care nu ştiu că sunt morţi şi sunt foarte ataşaţi de locurile unde au trăit înainte, pot să devină agitaţi şi
revoltaţi când nou–veniţi se mută în fostele lor cămine. Dacă pot accesa şi procesa destulă energie
densă pentru a produce rezultate în mediul fizic (psihokinezie sau PK) cu intenţia de a-i speria pe
“interlopii” umani, atunci ei devin ceea ce este cunoscut sub numele de poltergeist. Filmul The Others
(Ceilalţi) demonstrează foarte bine motivaţiile din spatele acestui fenomen poltergeist particular.
În alte situaţii, intruderii noştri pot încerca să ne forţeze să facem lucruri pe care ne plăcea
foarte mult să le facem împreună într-o viaţă anterioară, cum ar fi să ne îmbătăm, să controlăm sau să
manipulăm sexul opus, să fim încăpăţânaţi sau aroganţi. Intruderii mai lucizi pot de asemenea să ne
forţeze să creăm emoţii şi gânduri puternice, căci energia pe care o generăm atunci când trăim anumite
emoţii poate fi extrem de puternică şi atractivă pentru ei, în contextul condiţiei lor patologice.
Unii intruderi au un simţ negru al umorului şi se joacă cu oamenii pentru niciun alt motiv în
afară de a se amuza, cam în acelaşi fel în care bătăușii/haimanalele îi tachinează pe puştani, sunt cruzi
cu animalele sau vandalizează proprietatea altcuiva.

Simptome obişnuite ale intruziunii

Există multe simptome şi efecte diferite care pot sugera că suntem supuşi unei intruziuni, dar
45
trebuie să accentuez foarte mult faptul că, exact aceleaşi simptome enumerate aici, pot să aibă şi alte
cauze care nu sunt, în niciun fel, legate de intruziune. Nu fiecare problemă umană, greşeală sau
accident, este cauzat de o intruziune.
Printre simptomele obişnuite ale intruziunii se numără:
• slăbiciune sau epuizare energetică
• oboseală inexplicabilă şi epuizare (care se poate manifesta prin somn, oriunde, oricând)
• insomnie
• senzaţie de greutate pe umeri
• schimbare de dispoziţie bruscă sau/şi extremă
• izbucniri comportamentale neaşteptate
• idei fixe sau amintiri care se repetă la nesfârşit
• anxietate
• confuzie
• iritabilitate nejustificată
• unele dureri de cap
• predispoziţie pentru accidente
• mânie, furie şi irascibilitate
• râsete sau plânsete fără motiv
• deranjarea constantă a celor din jur
• provocare de discuţii fără sens
• unele coşmaruri
• frică
• lene
• lipsa extremă a motivaţiei
• senzaţie că ceva este în neregulă atunci când nu este
• vorbire de unul singur
• o senzaţie de teamă sau de catastrofă iminentă
• umor negru sau sarcasm
• pesimism
• lipsa perspectivei
• violenţă
• gânduri nebuneşti bruşte (Trivellato şi Alegretti, 2003-2004)

Trebuie să învăţăm să distingem între situaţia în care aceste simptome nu au absolut nicio
legătură cu intruziunea şi au explicaţii raţionale şi situaţia în care aceste simptome sunt legate de
intruziune. De exemplu, dacă ne simţim iritaţi, poate că este din cauza unui incident minor care s-a
întâmplat la locul de muncă care ne-a enervat, la început. Apoi un intruder se cuplează la nivel
energetic cu noi, ne contaminează cu gândurile sale şi ne măreşte iritarea, până când aceasta devine de
proporţii mult prea mari faţă de incidentul care a cauzat-o. Apoi el ia energia încărcată cu iritarea pe
care noi o producem, dacă asta doreşte să facă. Sau poate că suntem iritaţi pentru că suntem flămânzi,
obosiţi, ne este frig sau avem dureri menstruale. Aşa că, în timp ce trebuie să avem clar în minte că
intruziunea reprezintă o realitate, în acelaşi timp trebuie să fim echilibraţi, cu putere de discernământ şi
conştienţi că nu totul reprezintă o intruziune.

Cum să detectăm o intruziune?

De-a lungul anilor, Vieira a fost foarte interesat să stabilească nişte cifre, prin care să le
reprezinte persoanelor fizice, cu mai multă sau mai puţină acurateţe, proporţia conştiinţelor extrafizice.
46
După discuţii cu helperi de înalt nivel pe exact acelaşi subiect, care s-au întins pe durata a câteva
decenii şi pe baza propriilor sale experienţe în afara corpului, acesta estimează că, pentru fiecare
persoană fizică de pe planetă, există nouă fiinţe extrafizice. Repet – aceste cifre sunt aproximaţii
didactice. Nimeni nu a găsit, deocamdată, o cale prin care să realizeze un recensământ al populaţiei
extrafizice. Asta este tot ceea ce ştim pentru moment.
Dar, dacă considerăm, pentru moment, că populaţia extrafizică este semnificativ mai mare decât
populaţia umană şi că întotdeauna am avut nişte fiinţe extrafizice prin jurul nostru, unii, mai mult sau
mai puţin, de nivelul nostru (ghizi orbi), unii mai avansaţi (helperi) şi unii patologici (intruderi), atunci
este nevoie să învăţăm cum să distingem cine este cu noi în orice moment dat, în scopul de a ne da
seama atunci când ni se întâmplă intruziuni – primul pas important către oprirea acestui fenomen de a
se mai întâmpla.

Fie că suntem conştienţi de acest lucru sau nu, nu suntem niciodată singuri.

Una dintre căile prin care putem să ne dezvoltăm o percepţie mai bună a fiinţelor care se află în
jurul nostru, este să acordăm atenţie senzaţiilor pe care le simţim şi gândurilor şi emotilor pe care le
avem pe moment, apoi 5 minute mai târziu, apoi din nou după 20 de minute. Întrebaţi-vă cum vă
simţiţi. Dacă aveţi un helper aproape de voi, unele dintre senzaţiile pe care este posibil să le aveţi sunt
de calm, seninătate şi stare de bine; vă simţiţi mai relaxaţi, echilibraţi şi optimişti. Când vă simţiţi
deprimaţi sau pesimişti şi aveţi oricare dintre simptomele de intruziune enumerate mai sus, atunci
intruderii sau ghizii orbi s-ar putea să fie cu voi.

Mecanismul care stă în spatele fenomenului de intruziune

Pentru a înţelege mecanismul fenomenului de intruziune, trebuie să înţelegem că în acelaşi fel

în care atragem către noi helperi, atunci când ne comportăm ca ei, tot la fel, atragem intruderi când ne
comportăm, gândim sau simţim ca ei. Cu alte cuvinte, intruderii nu pot obţine un anumit răspuns sau
reacţie de la noi, din nimic. Ceea ce pot face ei este să amplifice sau să ne forţeze să exagerăm
gândurile şi sentimentele pe care le avem deja.
Dacă luăm în considerare faptul că, conştiinţele din ambele dimensiuni, rezonează unele cu
altele prin schimb, conştient sau inconştient, de gânduri, sentimente, intenţii, idei, credinţe, atitudini şi
47
energie, etc., atunci acestea sunt punctele de legătură care ne conectează la şi determină cine din
extrafizic ne va ţine companie. Aşa cum explică Vieira în Proiecţii ale Conştiinţei, “Un creier gol nu
poate fi influenţat în mod direct.” (Vieira, 1997) Putem astfel să spunem că, fiecare intruziune începe
cu o auto-intruziune. Aceasta este prima problemă. Avem o predispoziţie pentru un anumit tip de
energie. Am fost deschişi către ea. A doua problemă este aceea că un intruder cu o afinitate
asemănătoare, s-a ataşat la nivel energetic de noi. Prin urmare, nu suntem niciodată nişte victime 100%.
Facem parte din ecuaţie, pe baza afinităţilor mentale, emoţionale şi energetice pe care le avem în
comun cu companionul nostru extrafizic.
Un exemplu despre cum se poate desfăşura acest lucru la nivel energetic – puteţi avea o zi
obişnuită, normală, când deodată aveţi un gând trecător care vă face să vă simţiţi un pic deprimaţi. Un
intruder care are o înclinaţie pentru depresie se cuplează cu voi la nivel energetic, vă exagerează ceea
ce simţiţi şi cât aţi clipi din ochi vă simţiţi iritabili, melancolici şi depresivi…dar nu aveţi idee din ce
cauză.

Sugestii şi tehnici pentru prevenirea intruziunilor

Vestea bună este că există tehnici – exerciţii energetice – pe care le putem aplica pentru a
percepe şi identifica însoţitorii noştri extrafizici şi a ne apăra pe noi înşine împotriva intruziunilor, cum
ar fi trimiterea în afară (exteriorizarea) energiilor noastre şi a stării vibraţionale.
Instrucţiuni detaliate pentru aplicarea acestor tehnici şi numeroasele beneficii ale acestor
puternice unelte de auto-aparare energetică, sunt discutate în capitolul următor. Alte mijloace eficiente
de a face faţă intruziunilor, includ:
• Identificarea defectelor noastre, adică a punctelor de legătură care le permit intruderilor să se
apropie de noi în primul rând, apoi dezvoltarea unei strategii pe termen lung de a le depăşi – de a ne
schimba. Strategia pe temen scurt este starea vibraţională. Un exemplu despre cum poate începe o
intruziune de la defectele noastre, este atunci când oamenii, în cadrul unor relaţii intime, îi permit
partenerului să devină intruziv asupra lor, pentru că preferă, mai degrabă, să suporte intruziunea (sub
forma manipulării, dominării, abuzului fizic sau verbal, etc), decât să fie singuri. Strategia pe termen
lung de a rezolva acest fel de intruziune ar fi să fie depăşită slăbiciunea care permite acest lucru în
primul rând.
• Aplicarea a ceea ce este cunoscut sub numele de “igienă mentală”, ceea ce înseamnă să fiţi
conştienţi de propriile voastre gânduri. Atunci când rămâneţi blocaţi pe o linie de gândire care vă
stârneşte mânia, frustrarea sau sentimentul că sunteţi trataţi nedrept, de exemplu, forţaţi-vă, la propriu,
să gândiţi altceva. Faceţi orice este necesar. Duceţi-vă şi vedeţi un film, jucaţi-vă un joc captivant pe
calculator sau mergeţi la restaurantul preferat cu nişte prieteni buni. Prin schimbarea gândurilor
voastre, veţi rupe legătura care îi ţine pe intruderi conectaţi la voi şi vă veţi elibera de infuenţa lor.

• Să luaţi poziţie şi să acţionaţi împotriva intruderilor fizici din viaţa voastră. Cu cât suntem mai
capabili să ne apărăm împotriva intruziunilor fizice, cu atât mai mult vom fi în stare să facem acelaşi
lucru şi în extrafizic, în cele din urmă. De exemplu, cei mai mulţi dintre noi cunoaştem pe cineva care
în mod constant ne abuzează urechile, cineva care vorbeşte şi vorbeşte într-una cu noi, fără nicio
conştientizare sau interes pentru faptul că noi poate nu avem timpul sau înclinaţia de a le asculta
pălăvrăgelile. Astfel de oameni ne fură şi ei energia. De ce aţi accepta acest lucru cu bună ştiinţă? Unii
dintre noi îşi fac griji că nu cumva să părem că nu suntem de treabă sau că alţii nu ne vor place, dar
putem pur şi simplu să spunem ferm şi politicos “Scuzaţi-mă, sunt ocupat.” Dacă nu putem opri pe
cineva din pălăvrăgeală lângă dozatorul de apă din birou, atunci ce şanse vom avea să scăpăm de un
intruder extrafizic care ne-a fost iubit/iubita într-o viaţă anterioară?

48
 • Nu justificaţi acele trăsături de personalitate care vă leagă de intruziune. Dacă ştiţi că un
impuls anume nu este corect, nu-i explicaţi existenţa spunând: ”Aşa sunt eu. Aceasta este personalitatea
mea.” Fiţi sinceri cu voi înşivă.
• Reversul monedei este de a vă dezvolta în mod conştient trăsături şi obiceiuri care vă
conectează la helperi. De exemplu, încercaţi să vă cultivaţi o atitudine optimistă şi pozitivă; evaluaţi
calitatea gândurilor voastre – de exemplu vedeţi întâi ce este mai bun în oameni şi de-abia apoi le
vedeţi punctele mai slabe, sau le vedeţi numai eşecurile? Exersaţi, permiţându-i raţiunii să vă domine
emoţiile, fiţi sinceri cu voi înşivă şi cu alţii şi fiţi perseverenţi în eforturile voastre. (Trivellato şi
Alegretti, 2003-2004)
Trebuie să ne obişnuim cu ideea că suntem maeştrii propriei realităţi şi că avem toată puterea de
care avem nevoie pentru a schimba multe lucruri în legătură cu viaţa noastră, lucruri de care nu suntem
mulţumiţi. În esenţă, aceasta înseamnă că, dacă ni se întâmplă o intruziune, este pentru că noi îi dăm
voie, iar să punem capăt acestui fenomen este în mare măsură o chestiune de voinţă.
Mai presus de toate, să devenim liberi de intruziuni înseamnă să cunoaştem şi să punem în
aplicare cel mai înalt nivel de cosmoetică, în fiecare gând, emoţie şi faptă.

49
 Capitolul Patru

Bioenergia

Nu este liber niciun om care nu este propriul său maestru. - Epictet

În capitolul anterior, am început să vedem cum gândurile şi sentimentele noastre reglează

calitatea şi orientarea energiilor noastre şi cum această calitate, la rândul ei, detemină pe cine avem în
jurul nostru, atât din punct de vedere fizic cât şi extrafizic. Cu alte cuvinte, ne conectăm doar la energii
care au un element de similaritate cu noi. Putem vedea, astfel, că energia joacă un rol cheie în
interacţiunile şi relaţiile tridimensionale pe care le avem atât cu fiinţele fizice cât şi cu cele non-fizice.
În acest capitol vom arunca o privire mai atentă asupra proprietăţilor şi caracteristicilor energiei,
vom examina mai amănunţit rolul fundamental pe care îl joacă în existenţa noastră multidimensională
şi vom învăţa cum ne putem îmbunătăţi senzitivitatea, capacităţile şi mecanismele de auto-apărare
energetice.

O privire retrospectivă de-a lungul istoriei

În conştientologie, termenul bioenergie este folosit pentru a descrie bazele câmpului individual
de energie care emană din şi înconjoară fiecare fiinţă vie.
Deşi bioenergia nu poate fi detectată cu ajutorul simţurilor fizice, existenţa sa a fost recunoscută
de aproape fiecare tradiţie spirituală. Autorul John White (care, împreună cu astronautul Edgar Mitchell
a fondat Institutul de Ştiinţă Noetică) şi Stanley Krippner susţin în lucrarea Ştiinţa Viitorului: Energiile
Vieţii şi Fizica Fenomenelor Paranormale, că există referinţe cu privire la câmpurile de energie umană
sau la aura corpului, în 97 de culturi diferite. (White and Krippner, 1977)
Printre sinonimele cele mai folosite pentru a descrie acest tip de energie se numără: qi/chi
(China), prana (India), energie subtilă, energie vitală, fluid vital (Spiritism), energia universală a vieţii
(Rei-Ki), energie astrală şi energie cosmică. Mai există multe altele. (Vieira, 2002)
Cu 5.000 de ani în urmă, bioenergia era recunoscută în tradiţia spirituală din India ca fiind sursa
universală a întregii vieţi. Ei au numit-o prana. Yoghinii au fost cei care au propus sistemul de chakre şi
nadis ca fiind puncte răspândite peste tot în corpul energetic (dublul eteric), prin care se face schimb de
energie între corpul fizic şi cel extrafizic. Tot acestea reprezintă şi canalele prin care absorbim energie
din mediul înconjurător şi la rândul nostru trimitem energie (exteriorizăm) în mediul înconjurător.
Amândouă procesele sunt necesare pentru menţinerea nivelului energiei noastre şi susţinerii vitalităţii,
sănătăţii, longevităţii şi chiar a vieţii însăşi.
Practicanţi ai Qigong-ului au descoperit numeroase beneficii asociate atingerii unui nivel anume
de competenţă şi măiestrie a chi-ului lor, inclusiv abilităţi psihice îmbunătăţite, cum ar fi telepatia,
clarviziunea şi o conştienţă ridicată (parapsihică) a ceea ce se întâmplă în jurul lor din punct de vedere
extrafizic, la nivel de clipă de clipă. S-a descoperit că, la rândul lor, aceste consecinţe susţin vindecarea
şi maturizarea spirituală generală.
Conform Dicţionarului Oxford al Religiilor Lumii, toate religiile au o perspectivă mai mult sau
mai puţin holistică, plasând această perspectivă în cadrul contextului mai larg al vieţii şi recunoscând

50
strânsa legătură pe care aceasta o are cu “unitatea psihosomatică a entităţii umane,” (Bowker, 1997)
care include şi corpul energetic.
Mulţi oameni de ştiinţă au încercat să inventeze aparate pentru detectarea şi înregistrarea
bioenergiei. Fotografia Kirlian, descoperită accidental de rusul Semyon Kirlian în 1939, aplică un câmp
electric de mare voltaj unui obiect plasat pe o placă fotografică, care produce o imagine a semnalelor
emise, care se presupune că reprezintă câmpul bioenergetic al obiectului. (Trivellato and Gustus, 2003)
Un progres mai recent în acest sens îl reprezintă scannerul PIP (Fotografie de interferenţă de
policontrast) dezvoltat de omul de ştiinţă britanic Harry Oldfield. Acest sistem utilizează o cameră
video digitală şi un program de calculator, pentru a analiza modalitatea prin care câmpul energetic al
unei persoane interacţionează cu lumina, apoi pentru a genera o imagine în mişcare a aurei persoanei.

Printre alte experimente realizate de oamenii de ştiinţă în acest domeniu, multe investigaţii care
merită să fie menţionate, precum cercetarea Câmpului Energetic Uman (CEU sau HEF în engleză),
condusă de Dr. Victor Inyushin de la Universitatea Kazakh din Rusia (Alvino, 1996), au confirmat
existenţa unei relaţii între echilibrul câmpului energetic al unei persoane şi o sănătate bună. Cercetările
în fenomenele parapsihice au demostrat de asemenea că bioenergia este o componentă intrinsecă a
numeroase fenomene, cum ar fi îndoirea metalelor prin puterea voinţei, mutarea unui obiect fără a-l
atinge, dematerializări şi rematerializari, ectoplasmia (atunci când bioenergia se condensează pentru se
manifesta într-o stare compusă în cadrul substanţei numită ectoplasmă) (Vieira, 2002), homeopatia,
acitivitati poltergeist, teleportarea, telepatia şi chirurgia parapsihică. (Trivellato and Gustus, 2003)
În ciuda unei recunoaşteri atât de solide de-a lungul istoriei, de către diferite culturi, religii şi
domenii ştiinţifice, bioenergia este, în principal, un element greu de remarcat al lumii vestice moderne
materialiste, un element despre care foarte puţini oameni au o conştientizare directă şi lucidă, făcând
următorul citat al lui Winston Churchill să pară deosebit de potrivit: “Omul se împiedică din când în
când de adevăr, dar de obicei reuşeşte să se ridice, să păşească peste el sau în jurul lui şi să meargă
mai departe.”
Indiferent dacă suntem conştienţi de acest lucru sau nu, bioenergia joacă un rol central în viaţa
de zi cu zi a tuturor oamenilor obişnuiţi, precum şi în a celor mai sensibili din punct de vedere
energetic. Vă prezint în continuare cum funcţionează ea.

Bioenergia- proprietăţi şi caracteristici

O mare parte din conţinutul acestei secţiuni este luată dintr-un articol pe care l-am scris
împreună cu Nanci Trivellato, intitulat “Bioenergia: O componentă vitală a existenţei umane”, publicat
pentru prima oară în revista Schimbarea de paradigmă, în 2003.
Câmpul vostru bioenergetic este o parte din voi care se află într-o stare constantă de flux; se
adaptează, reacţionează, se schimbă, răspunde şi face schimb de energii cu alte fiinţe vii şi cu mediul
înconjurător, prin intermediul chakrelor şi nadis-urilor.
Bioenergia este neutră în sine. Totuşi, în cazul fiinţelor umane, nu există niciodată în mod
izolat, ci este legată inextricabil de gândurile (fie ele conştiente, subconştiente sau inconştiente) şi
emoţiile unei persoane. Aşa că, dacă câmpul energetic al unei persoane este pozitiv, acest lucru se
întâmplă pentru că gândurile şi sentimentele sale sunt pozitive, ca de exemplu ideile, intenţiile, etica,
interesele şi obiectivele sale. Toate aceste informaţii despre ea însăşi sunt purtate în energiile sale. În
mod egal, binenţeles, gândurile şi sentimentele negative produc energii negative. Într-o exprimare cât
mai clară, calitatea energiilor unei persoane este determinată de calitatea gândurilor şi emoţiilor sale.
Aşa cum este adevărat că foarte puţini oameni se află într-o stare de conştienţă totală, tot la fel
foarte puţini dintre noi controlează total calitatea propriului câmp energetic. După cum se afirmă în
articolul menţionat anterior “Ţinând cont că câmpul nostru energetic este deschis, flexibil şi “poros”,
51
dacă nu avem un nivel ridicat de conştienţă şi un bun control al propriilor energii, suntem expuşi
influenţei energiilor persoanelor şi mediilor din jurul nostru. La rândul nostru, indiferent de nivelul de
conştienţă la care am ajuns şi noi influenţăm, în grade diferite, câmpurile energetice ale persoanelor şi
locurilor pe care le întâlnim în viaţa noastră cotidiană.” (Trivellato şi Gustus, 2003) Un exemplu care
ilustrează acest proces care ne este familiar multora dintre noi, este atunci când dispoziţia noastră
fizică, psihologică sau mentală se schimbă în urma intrării în contact cu o altă persoană (ibid, 2003).
Simplul fapt de a fi în aceeaşi cameră cu o anumită persoană vă face pielea capului să ardă, motivaţia
să-şi ia zborul sau raţiunea să se diminueze, de exemplu?
Acest lucru explică de asemenea de ce avem instinctiv un sentiment de legătură sau familiaritate
cu oamenii care împărtăşesc concepţia noastră asupra vieţii, dar ne simţim stânjeniţi, iritaţi sau chiar
rău în preajma celor cu care nu avem nimic în comun. Alt exemplu al unei reacţii insconştiente la
bioenergiile altora, este atunci când ne cuplăm energetic cu cineva cu care petrecem timp, într-un mod
atât de puternic încât le asimilăm emoţiile sau suferinţele fizice şi începem să simţim tot ceea ce simt şi
ei, de ex. o stare de calm, euforie, mâhnire, depresie sau chiar durere fizică cum ar fi o durere de cap
(ibid, 2003). Cuplajul energetic apare atunci când câmpurile energetice a două persoane se suprapun şi
se amestecă, aşa cum este ilustrat în imaginea de mai jos.

Putem asimila dispoziţia celor de lângă noi prin procesul de cuplaj energetic.

În acelaşi fel în care calitatea energiilor oamenilor variază, tot aşa variază şi felul în care
oamenii fac schimb de energie cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător. Când ne simţim bine înăuntrul
nostru, relaxaţi, încrezători şi predispuşi către alţii, energiile nostre sunt de obicei mai deschise şi curg
mai intens şi mai uşor. Pe de altă parte, atunci când ne reprimăm emoţiile sau ne agităm din cauza unor
situaţii, ca de exemplu atunci când avem inima frântă, simţim că cineva ne-a nedreptăţit sau nu ne
putem ierta o greşeală, energiile noastre se blochează. Multe terapii complementare nu numai că
recunosc efectele pe care blocajele energetice le pot avea asupra bunăstării noastre fizice, dar şi relaţia
dintre localizarea blocajului şi natura specifică a bolii. De exemplu, nereuşita de “a vorbi cu voce tare”
şi de a vă exprima adevăratele gânduri, de frica a ce vor crede ceilalţi despre voi, poate cauza un blocaj
în chakra laringiană (chakra gâtului) după ceva timp, ceea ce poate duce în cele din urmă la o problemă
de tiroidă; eşecul în îndepărtarea cauzei unui stres care vă face stomacul ghem, poate să conducă în
final la un blocaj al chakrei ombilicale, care poate cauza dereglări digestive cum ar fi hipocloridia
(nivel scăzut al acidului din stomac), scurgeri stomacale, ulcere sau cancer de stomac.

Influenţa subtilă şi efectele puternice ale campurilor bioenergetice

Am văzut cum prezenţa şi câmpul energetic al unei persoane poate afecta sau influenţa o alta la
nivel personal. Însă acelaşi proces poate să aibă loc la o scară mult mai largă. În cazul unui grup de
52
persoane ale căror gânduri, emoţii şi energii sunt aliniate, forţa influenţei grupului poate fi suficientă
pentru a schimba felul în care gândesc, simt sau se comportă alţii. Acest lucru se poate întâmpla într-un
mod evident sau într-un mod atât de subtil, încât s-ar putea să nici nu ne dăm seama ce se întâmplă.
Câteodată, când oamenii spun “M-a luat valul”, sau “Am pierdut noţiunea timpului”, ei se referă la
acest proces.
Scriitorul şi vindecătorul William Bloom oferă un exemplu convingător care ilustrează cât de
puternice pot fi efectele energiilor de masă, în cartea sa Să ne simţim în siguranţă. Acesta scrie:
Pretutindeni în lume, puteţi vedea persoane şi grupuri de persoane prinse dintr-o dată într-o
mişcare de masă şi comportându-se într-un fel în care nu s-ar fi văzut niciodată comportându-se. Poate
vă mai aduceţi aminte de fotografiile acelor femei din Rwanda - printre care mame, femei experţi în
anumite domenii şi femei cu studii superioare – care aveau macete şi cuţite, într-o izbucnire de furie,
pentru a ucide şi mutila membrii unui alt grup etnic. Există, desigur, un câmp compact de energie care
conţine violenţă şi agresiune. În acest caz, aceste femei, binevoitoare de altfel, au fost copleşite de
energiile instinctului de turmă şi atrase într-un comportament psihopatic. (Bloom, 2002)
Comportamentul violent (huliganismul) de la meciurile de fotbal reprezintă un alt exemplu al
acestui proces. Bigotismul caracteristic huliganismului începe de obicei cu o mână de indivizi radicali.
Gândurile lor fanatice, care au la bază idea de a separa mulţimea de suporteri în cei care sunt “cu ei” şi
cei care nu sunt, sunt combinate cu emoţii alimentate de ostilitate şi antagonism. În acelaşi fel în care
un slogan sau un “val” poate fi imitat de zeci de mii de oameni la un meci de fotbal, energiile care
poartă gândurile, emoţiile şi intenţiile huliganilor pot să traverseze o mulţime de oameni într-un fel de
contagiune bioenergetică, atingându-i pe cei cu idei asemănătoare şi câştigând în intensitate pe măsură
ce aceştia se alătură. Tensiunea acestui tip de câmp energetic creşte ca într-o oală cu presiune până în
punctul în care nu este nevoie decât de un singur pumn pentru a declanşa o revoltă periculoasă.
• Un câmp bioenergetic nu numai că are legătură cu o persoană sau cu un grup de
persoane, dar poate defini de asemenea şi caracteristicile unui loc anume. Să luăm de exemplu unul
dintre magazinele de lux de pe strada Oxford, din Londra. Aproape în fiecare zi a anului, în fiecare an,
sute de femei se îngrămădesc şi caută frenetic să cumpere haine de ultimă modă. Muzica este jovială,
asistentele de magazin arată toate dichisite în uniforma lor, gândurile cumpărătorilor sunt concentrate
asupra propriului aspect şi tranzacţii de mii de dolari au loc în fiecare oră. Accentuate zi de zi, energiile
din aceste magazine sunt încărcate cu un amestec greu de amuzament, flirt, surescitare, sexualitate,
agitaţie, one-upmanship-superioritate (studiată), euforie şi sentimentul adictiv al abundenţei generoase,
pe care-l trăiesc unii oameni prin "terapia cumpărăturilor", atunci când le lipseşte împlinirea în alte
departamente ale vieţii lor. Încercaţi să petreceţi o jumătate de oră într-un asemenea magazin şi să ieşiţi
fără să fiţi cel puţin tentaţi să cumpăraţi ceva şi poate veţi fi capabili să observaţi o influenţă subtilă la
lucru.
• Câmpul bioenergetic al unui loc anume poate să influenţeze la fel de uşor, pe o scară
mult mai largă. Puterea de netăgăduit a energiilor colective ale unei întregi ţări a fost portretizată foarte
bine în filmul lui Michael Moore Bowling for Columbine (Cântec pentru un masacru). Filmul, care a
câştigat Oscarul pentru cel mai bun documentar în 2003, examinează obsesia pentru arme a Americii şi
arată cum, de-a lungul mai multor decade, politicienii americani şi mass-media au cultivat o cultură a
fricii şi paranoiei faţă de criminalitate şi violenţă printre americani. Obiectul fricii şi al paranoiei îl
constituie în mare parte afro-americanii şi arabii, iar majoritatea americanilor crede cu adevărat că este
la risc. Pentru a se apăra împotriva acestei ameninţări aparent mereu prezentă, aceştia susţin legi care
facilitează achiziţionarea de arme şi muniţie, dând naştere, în mod ironic, chiar la violenţa şi
criminalitatea de care se temeau. Următoarele statistici zguduitoare demonstrează exact cât de multă
influenţă poate să aibă un câmp bioenergetic, atunci când oamenii îşi dau voie lor înşişi să fie atraşi în
el la nivel colectiv:
• Aproximativ 30.000 de americani mor din cauza violenţei armate în fiecare an. Dintre
aceştia, în jur de 1.250 rezultă din împuşcări neintenţionate. (Coaliţia de oprire a violenţei armate)
53
 • Rata deceselor datorate armelor de foc printre copiii sub vârsta de 15 ani este aproape de 12
ori mai mare în S.U.A. decât în alte 25 de ţări industrializate la un loc. (Centrul pentru controlul şi
prevenţia bolilor)
• Copiii americani sunt de 16 ori mai predispuşi să fie ucişi cu o armă, de 11 ori mai predispuşi
să se sinucidă cu ajutorul unei arme şi de 9 ori mai predispuşi să moară într-un accident cu o armă de
foc, decât copiii din alte 25 de ţări industrializate la un loc. (Centrul pentru controlul şi prevenţia
bolilor)
Fără să ştie, Michael Moore se referă de fapt la câmpurile bioenergetice, atunci când compară
incidenţele foarte diferite ale deceselor datorate armelor de foc, în ciuda unor niveluri asemănătoare de
posesie de arme în oraşele american/canadiene de graniţă, care-s separate doar de un râu. În acelaşi fel,
el pune la îndoială, dacă nu cumva împuşcăturile care au avut loc Columbine High School în Denver,
Colorado, ar fi putut fi influenţate sau predeterminate într-un fel sau altul de faptul că cea mai mare
unitate de arme din S.U.A. este localizată în oraşul învecinat Littleton.
Poate un câmp bioenergetic să se extindă chiar dincolo de graniţele unei ţări? Da. Gândiţi-vă la
energiile din regiunile Asiei afectate de tsunami-urile din a doua zi de Crăciun în 2004. O serie de orori
care au implicat sute de mii de oameni s-au întâmplat toate în aceeaşi regiune, în acelaşi timp; fluxul,
inundaţiile, naufragiile, deraierile de trenuri, alunecările de teren, surpările de teren, clădirile prăbuşite
şi incendiile. Energiile acestor zone este posibil să fie încărcate cu teroarea emoţională a celor care au
murit; frica, confuzia, pierderea şi durerea celor care au supravieţuit şi imensa suferinţă determinate de
foamea, setea, lipsa adăpostului, boala şi criminalitata care au urmat dezastrului.
Asemenea dezastre naturale, ca şi actele de teroare făcute de om, au un impact profund asupra
mediilor umane afectate. Trauma devine parte integrantă din memoria vie a zonelor dezastrului,
afectându-i pe cei care trăiesc acolo sau sunt doar în trecere, într-o varietate de moduri, atât vizibile cât
şi subtile.
Mergând pe scară ascendentă, calitatea (sau lipsa acesteia) anumitor câmpuri bioenergetice
poate chiar să caracterizeze un întreg continent. Oricine a trăit în Africa, de exemplu, va şti că
gândurile şi intenţiile predominante ale locuitorilor multor ţări africane, au fost modelate de lunga lor
istorie de luptă pentru supravieţuire în fata secetei, foametei, bolilor mortale, războiului civil şi
genocidelor. Istoria a produs un câmp bioenergetic continental încărcat cu o mentalitate de care pe care,
ce aparent se hrăneşte pe sine – unul în care corupţia, violenţa şi criminalitatea au devenit chiar
materialul vieţii de zi cu zi.
Aşadar acestea sunt exemple diferite despre cum poate un câmp bioenergetic, produs de un
anumit grup de oameni sau inerent unui loc specific, să ne influenţeze sau să ne afecteze într-un anume
mod. În conştientologie, a fost creat un nou termen pentru a descrie un asemenea câmp bioenergetic şi
anume hologânsena – holos de la grecescul întreg şi gânsena de la combinaţia gân – de la gând, sen –
de la sentiment (sau emoţie) şi e – de la energie.
Dr. Rupert Sheldrake, biologist revoluţionar şi director al proiectului Perrott-Warrick pentru
cercetări asupra abilităţilor umane inexplicate, finanţat de Colegiul Trinity, Cambridge, prezintă o
viziune similară a ceea ce el numeşte "un univers viu, în dezvoltare, cu propria sa memorie inerent ă"
prin teoria sa despre Câmpurile morfice şi Rezonanţa morfică.

Sensibilitate, conştientizare şi control energetic

Este important pentru noi să stabilim dacă stăpânim îndeajuns de bine propriile energii şi
gânduri, astfel încât să nu ne lăsăm atraşi de energiile colective prezente în anumite grupuri sau locuri.
Suntem independenţi în modul nostru de gândire? Punem la îndoială, analizăm, judecăm critic şi cu
discernământ ceea ce vedem la TV, citim în presă sau auzim la radio? Ne lăsăm gândirea să ne fie
influenţată de mentalitatea predominantă de grup? Persoanele care sunt sensibile la energii vor percepe
anumite câmpuri bioenergetice în moduri diferite. Ei pot simţi emoţiile cu care este impregnat mediul.
54
De exemplu, pot intra într-un birou de pompe funebre şi să aibă o senzaţie de pierdere, de abator şi de
teroare, de închisoare şi de degradare. În mod alternativ pot să aibă senzaţie de greaţă, de delir sau să
aibă crampe stomacale, în funcţie de intensitatea câmpului bioenergetic şi de nivelul lor propriu de
sensibilitate. (Trivellato and Gustus, 2003)
Câmpul bioenergetic al unui loc anume poate să ne afecteze şi în mod pozitiv. De exemplu, ne
putem simţi mai constrânşi să ne aplecăm asupra studiului sau cercetării şi să descoperim că putem face
asta cu mai mare uşurinţă şi concentrare într-o bibliotecă, faţă de cum o facem la noi acasă. Oamenii se
aşteaptă adesea, ca entuziasmul sporit pentru căutări intelectuale, pe care l-au avut vizitând un loc care
te inspiră, aşa cum este o bibliotecă, să dureze. Însă, cu toate acestea, nu sunt în stare să-şi menţină
motivaţia atunci când se întorc la câmpurile bioenergetice bine stabilite generate de rutinele şi
distragerile vieţii lor de zi cu zi.
Totuşi, dacă oamenii sunt capabili să perceapă efectele câmpurilor bioenergetice şi să aibă
control asupra propriilor energii, ei pot să-şi menţină în mod activ echilibrul energetic şi să rămână
neatinşi de influenţele intruzive, rămânând în acelaşi timp conştienţi de calitatea şi natura energiilor din
mediile care îi înconjoară.
Majoritatea oamenilor, însă, nu au suficientă sensibilitate sau putere de conştientizare astfel
încât să fie capabili să “citească” bioenergiile specifice unei mulţimi sau unui loc anume, aşa că fie nu
sunt afectaţi, fie nu sunt conştienţi de modul în care sunt afectaţi. Se pot simţi dintr-o dată inspiraţi,
morocănoşi, veseli, iritaţi sau epuizaţi de exemplu (în funcţie de calitatea câmpului), dar nu au nicio
idee din ce cauză se întâmplă acest lucru.
Aşa cum am afirmat şi în articol, câteodată “bolile subtile care nu au nicio cauză aparentă, sunt
exact rezultatul acestui tip de intruziune a energiilor care nu sunt compatibile cu ale noastre, în propriul
câmp energetic, printr-una din chakrele noastre.” (ibid 2003)

Exerciţii pentru îmbunătăţirea sensibilităţii, capacităţilor şi auto-apărării energetice

Vestea bună este că noi toţi putem să învăţăm să conştientizăm propriile energii şi să le evaluăm
calitatea, să le controlăm şi să efectuăm auto-diagnoză şi terapie atunci când este cazul.
Prin exerciţiu, de asemenea putem să atingem un nivel de măiestrie al propriilor bioenergii, care
ne va permite să ne extindem percepţiile extrasenzoriale până la punctul în care vom putea citi energiile
pozitive sau negative ale unui mediu anume şi vom putea percepe, interacţiona şi comunica cu tovarăşii
noştri non-fizici, fie ei helperi, ghizi orbi sau intruderi. Importanţa dezvoltării unui astfel de nivel de
percepţie nu trebuie subestimată. Acesta este primul pas vital care ne va permite să identificăm
punctele tari, dar şi fisurile din personalitatea noastră, ce le permit helperilor şi intruderilor să se
conecteze la noi. Apoi va trebui să ne întărim conexiunile pe care le avem cu helperii şi să luăm poziţie
împotriva numeroaselor tipuri de intruziune pe care le trăim în mod frecvent. Acţionând astfel, ne
asumăm un nivel mult mai mare de responsabilitate pentru propriile vieţi şi pentru a dobândi control
asupra lor.
Vieira a creat şi recomandă trei exerciţii energetice care, prin practică şi antrenament regulat, ne
pot ajuta să dezvoltăm şi/sau să îmbunătăţim controlul şi sensibilitatea la bioenergie.
Înainte să începem să le descriem, aş dori să accentuez faptul că bioenergia este o resursă
puternică, care există cu adevărat, iar mişcarea energiilor este un efort foarte real. Nicio cantitate de
vizualizare sau imaginaţie nu va fi vreodată suficientă pentru a efectua aceste exerciţii, aşa că nu am de
gând să vă instruiesc să utilizaţi aceste metode. Cheia succesului în lucrul cu energiile este să rămâneţi
relaxaţi la nivel fizic, să blocaţi orice interferenţă din mediul înconjurător şi să vă concentraţi activ pe
mişcarea bioenergiilor folosindu-vă voinţa de fier. La început, mulţi oameni care nu sunt familiarizaţi
cu lucrul cu energiile, percep mişcarea acestora într-o mică măsură sau chiar deloc. Dar simpla
încercare de obicei produce nişte rezultate cât de mici, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de ele, aşa că nu
55
renunţaţi, continuaţi. Exerciţiul regulat va aduce rezultate îmbunătăţite, palpabile, în aproape toate
cazurile.

Absorbţia energiilor

Definiţie: acţiunea de absorbţie sau interiorizare a energiilor.

Comentarii: executaţi acest exerciţiu într-un loc în care ştiţi că energiile sunt pozitive. Ideal ar fi
să-l faceţi într-un mediu natural, pentru că energiile naturii nu poartă nicio informaţie (din punct de
vedere al gândurilor sau emoţiilor), aşa că duceţi-vă într-un parc sau o grădină, o pădure, la munte,
lângă ocean sau lângă un râu dacă puteţi.

Cum fac acest lucru?

Relaxaţi-vă în orice fel în care o faceţi în mod obişnuit, respiraţi normal şi, folosindu-vă voinţa
şi concentrarea, încercaţi să deveniţi conştienţi de energiile mediului din jurul vostru. Încercaţi să vă
acordaţi la ele, să le simţiţi, să percepeţi cât de pozitive sunt şi cât de bine vă fac să vă simţiţi. Acum
îndreptaţi-vă atenţia spre a absorbi această energie pozitivă prin chakrele voastre. S-ar putea să
trebuiască să exersaţi de câteva ori până veţi deveni conştienţi de senzaţiile care însoţesc această
acţiune şi care vă vor confirma că într-adevăr mişcaţi energie, deci nu vă descurajaţi. Perseveraţi.
Deseori la început există tentaţia de a absorbi energie în acelaşi timp în care inspiraţi. Încercaţi
în timp să vă stabiliţi un ritm care nu are legătură cu ritmul respiraţiei. Motivul este că nu vreţi să
deveniţi dependenţi de a fi în stare să respiraţi la un anumit ritm, sau de orice altceva, pentru a fi
capabili să absorbiţi energie.

Cum se simte?

Senzaţiile obişnuite includ o schimbare de temperatură (vă este mai cald sau mai frig), frisoane
energetice care vă mătură o parte sau întreg corpul, sau o senzaţie de furnicătură. Unele persoane pot
experimenta clarviziunea (percepţii ale dimensiunii extrafizice).

Care sunt beneficiile?

Principalul motiv pentru a absorbi energie este să vă reîncărcaţi rezervele energetice şi să vă

tonificaţi câmpul energetic, în cazul în care vă simţiţi epuizaţi sau storşi de energie. Simptome cu care
suntem obişnuiţi sunt oboseala, letargia, lipsa motivaţiei şi senzaţia de greutate.

Donaţia conştientă (exteriorizarea) a energiilor

Definiţie: transmiterea de energie

Comentarii: Înainte de a exterioriza energie, verificaţi-vă gândurile şi emoţiile. Dacă sunteţi
preocupaţi sau nu sunteţi într-o stare bună, aşteptaţi până când gândurile voastre sunt echilibrate şi
emoţiile voastre sunt pozitive, astfel încât să trimiteţi doar energie pozitivă în împrejurimi sau în
mediul înconjurător.

Cum fac acest lucru?

Relaxaţi-vă şi concentraţi-vă atenţia pe ceea ce urmează să faceţi. Poate, la început, până vă

obişnuiţi cu mişcarea propriei energii, vă puteţi concentra pe acumularea de energie în mâini. Având în
56
vedere că mâinile sunt foarte orientate spre a simţi şi suntem obişnuiţi să “facem” lucruri cu mâinile
noastre, este, de multe ori, mai uşor să percepem energia mişcându-se prin ele. Aşa că gândiţi-vă să
acumulaţi energie în mâinile voastre şi apoi folosiţi-vă voinţa pentru a o face. În momentul în care
puteţi simţi energia acolo, concentraţi-vă pe a o face să curgă prin chakrele din palme. Experienţa a
arătat că este mai uşor să mişcaţi o cantitate mai mare de energie, exteriorizând-o în pulsaţii regulate
sau valuri, mai degrabă decât într-un flux continuu, aşa că încercaţi să faceţi şi acest lucru. Odată ce
stăpâniţi asta, exersaţi exteriorizarea energiei prin întregul vostru corp, prin toate chakrele simultan.

Cum se simte?

Senzaţiile sunt aceleaşi ca atunci când absorbim energie – simţim mai cald sau mai rece,
“frisoane” energetice, furnicături, posibilitatea de clarviziune, etc.

Care sunt beneficiile?

În momentul în care exteriorizăm energie infuzată cu gânduri şi emoţii pozitive, realizăm un fel
de curăţare energetică care îmbunătăţeşte calitatea mediului din jurul nostru.
Bioenergia este de asemenea o resursă puternică pentru a-i asista pe ceilalţi, atât din
dimensiunea fizică cât şi din cea extrafizică, inclusiv animale şi plante. Asistenţa poate fi oferită fie
prin transfer direct de energie către persoana/animalul/planta aflate în nevoie, sau poate fi donată
helperilor, care la rândul lor o vor folosi pentru a-i ajuta pe alţii (cu acordul acestora, binenţeles).
Transferul direct de energie poate fi folosit, de exemplu, pentru a calma pe cineva care este
înnebunit la nivel emoţional sau care a suferit o traumă, pentru a alina sau preveni unele suferinţe
fizice, pentru a-i insufla viaţă unei plante care se ofileşte sau pentru a linişti un animal de companie
înainte de temuta vizită la veterinar. În dimensiunea extrafizică, bioenergia poate fi folosită de
proiectori pentru a calma şi capta atenţia persoanelor dezorientate, care au murit recent, sau pentru a
trata conştiinţele extrafizice care manifestă diverse boli şi patologii pe care le vedem aici, în
dimensiunea fizică, plus multe altele.
Am avut o experienţă interesantă cu câţiva ani în urmă, în care am donat energie helperilor, care
apoi au folosit-o pentru a-mi ajuta pisica care dispăruse. Venise să locuiască cu noi ca pisica adultă, cu
doar două luni înainte şi, în mod evident, decisese că era timpul să plece în explorarea noului ei
teritoriu şi se pierduse. M-am dus la culcare îngrijorată în cea de-a doua noapte de când ea lipsea,
pentru că era o noapte obişnuită de iarnă în Londra – ploua tare, cu vânt muşcător şi un frig amarnic –
aşa că le-am explicat helperilor că micul Scragglepuss are o percepţie bună a lumii extrafizice (ceva ce
ştiam din experienţele mele anterioare cu ea) şi i-am rugat, în măsura în care aveau timp, dacă puteau
să încerce să-i atragă atenţia şi s-o ghideze acasă şi că erau bineveniţi să se folosească de atât cât aveau
nevoie din energia mea, pentru această sarcină. M-am întins în linişte pe pat şi am donat energie în
mod conştient pentru mai mult de o oră, verificând din când în când dacă aceasta curgea în continuare
şi dacă mă simţeam bine şi echilibrată. În cele din urmă am avut intuiţia de a mă opri, aşa că m-am
ridicat din pat, era ora 2 dimineaţa. Am aprins luminile în seră şi în grădina din spate, m-am aşezat la
bioru să scriu un email şi mica minge de blană a apărut prin uşiţa pentru pisici, fără răni, dar moartă de
foame şi evident foarte bucuroasă să fie acasă. Zile minunate. Mulţumită helperilor.
Alt beneficiu al exteriorizării energiilor este folosirea acestui procedeu ca un mijloc de a-ţi
“aranja” ziua. Este un exerciţiu bun, ca la sfârşitul fiecărei zilei, să analizaţi ce s-a întâmplat pe
parcursul zilei şi să vă întrebaţi “Pe cine am deranjat? Pe cine am omis să ajut? Pe cine n-am vrut să
ajut?” Apoi să trimiteţi cele mai bune energii ale voastre către acei oameni, pentru a vă echilibra, pe
această cale, relaţiile şi ziua.

57
 Exteriorizarea energiei mai are funcţia de dispozitiv de siguranţă împotriva intruziunilor. Vă
puteţi proteja dormitorul, casa sau biroul, de exemplu, exteriorizând energie pentru a face o curăţare, de
la 5 la 10 minute în fiecare zi. În timp, acest lucru va crea un câmp energetic care acţionează ca un scut
protector. Face sens, nu-i aşa? – dacă exteriorizaţi energie când vă simţiţi bine şi optimişti în fiecare zi,
în cele din urmă veţi stabili un mediu energetic puternic în casa voastră, cu care intruderii nu vor avea
nicio afinitate. Acest scut nu-i va lăsa să intre în casa voastră. Totuşi, nu exteriorizaţi energie la aceeaşi
oră, în fiecare zi, cât timp munciţi pentru a crea scutul energetic. Vă amintiţi că în ultimul capitol, am
descris cum majoritatea intruderilor nu sunt capabili să absoarbă energia fină a paratroposferei,
devenind astfel intruzivi asupra oamenilor pentru a lua de la noi energia de care au nevoie? Dacă
exteriorizam energie la aceeaşi oră, în fiecare zi, le vom atrage atenţia, aşa că variaţi ora cât de mult
puteţi. Odată ce scutul este fixat, puteţi exterioriza energie mai puţin frecvent, din moment ce veţi lucra
doar pentru menţinerea acestuia. Ideal ar fi să începeţi cu dormitorul şi să creaţi scutul energetic întâi în
jurul acestuia – ţinând cont că aceasta este camera în care dormiţi şi din care vă proiectaţi. Apoi,
treptat, lucraţi şi asupra celorlalte camere, până când întreaga voastră casă va deveni un adăpost
energetic.
Expertiza în exteriorizarea energiilor este de asemenea o foarte bună unealtă pentru auto-
aparare atunci când vă aflaţi în afara corpului. Din moment ce încă aveţi acces la energiile voastre
dense prin intermediul cordonului de argint (pe lângă accesul la energiile corpului extrafizic în sine),
dacă vă deranjează vreo conştiinţă extrafizică cât timp sunteţi proiectaţi, exteriorizaţi energie către ea,
cu cele mai bune urări dar şi cu mesajul foarte clar că nu vreţi să aveţi nimic de-a face cu ea şi că ar
trebui să vă lase în pace. În marea majoritate a cazurilor, un singur impuls de energie trimis în direcţia
intruderilor, este de-ajuns să-i trimită la plimbare pe cei mai mulţi dintre ei.

Starea vibraţională

Definiţie: “Starea de dinamizare maximă şi simultană a chakrelor, susţinută de mobilizarea

conştientă a energiilor unei persoane în sus şi în jos prin corpul său.” (Trivellato and Gustus, 2003)
Poate de asemenea să apară în mod spontan.
Comentarii: Spre deosebire de exerciţiile de absorbţie şi de exteriorizare, aici nu există restricţii
în legătură cu locul şi timpul unde ar trebui să aplicaţi starea vibratională, pentru că este cel mai
puternic instrument pe care îl avem la dispoziţie pentru autoapărare energetică.

Cum fac acest lucru?

Fiţi relaxaţi, staţi aşezaţi sau întindeţi-vă dacă doriţi şi concentraţi-vă pe acumularea şi simţirea
energiilor voastre în cap. Apoi, încetişor, forţaţi-vă să mişcaţi energia în jos prin miezul intern al
corpului vostru (contrar simţirii senzaţiilor pe piele sau pe dinafara corpului), către picioare. Fiţi atenţi
unde simţiţi energia şi unde n-o puteţi simţi. Dacă nu puteţi simţi energia într-o anume zonă a corpului,
poate fi din cauză că există un blocaj energetic acolo. Păstraţi energia în mişcare, înapoi către cap şi
apoi din nou în jos spre picioare şi tot aşa. Ţineţi minte că majoritatea oamenilor care nu este
familiarizată cu acest tip de exerciţii, la început, va simţi foarte puţin, sau nu va simţi deloc mişcarea
energiei. Însă chiar şi simpla încercare, de obicei produce nişte rezultate, cât de mici, chiar dacă nu
sunteţi conştienţi de ele, aşa că nu vă daţi bătuţi. Persistaţi. Treptat, creşteţi atât intensitatea cât şi viteza
fluxului energetic, mişcându-l din ce în ce mai repede în sus şi în jos prin corpul vostru, până în
momentul în care veţi “pierde” fluxul de energie şi veţi atinge starea vibraţională.

Cum se simte?

Următorii autori oferă aceste descrieri:

58
 Starea vibraţională este caracterizată prin mişcarea undelor interne pulsatorii, care sunt similare
vibraţiilor electrice, a căror apariţie, frecvenţă şi intensitate poate fi controlată, în mod intentionat,
astfel încât să fie rapidă sau înceată, puternică sau slabă. Aceste unde mătură soma imobilizată (corpul)
din cap până în mâini şi picioare, reîntorcându-se la creier, într-un ciclu stabil de câteva secunde. În
unele momente se simte ca o torţă în flăcări, fremătând ca valurile la malul mării sau o minge de
electricitate suportabilă, direcţionată după plac. În mod obişnuit, vibraţiile produc o senzaţie de
umflare, frecventă în psihofonie (chanelling vocal) cu expansiunea şi umflarea aparentă a mâinilor,
picioarelor, obrajilor, bărbiei şi zonei plexului solar. (Waldo Vieira, Proiecţii ale conştiinţei)
În ciuda faptului că este foarte exotică şi intensă, senzaţia de vibraţie este destul de plăcută şi
uneori, dacă este intensificată, se poate ajunge la un fel de punct culminant energetic. (Wagner
Alegretti, Retrocogniţii: O anchetă în memoria vieţilor trecute şi a perioadei dintre vieţi)
Este ca şi cum un val clocotitor, şuierător, pulsatoriu, de scântei fierbinţi intră vuind în capul
vostru. De acolo pare că se năpusteşte prin tot corpul vostru, făcându-l rigid şi imobil. (Robert Monroe,
Călătorii în afara corpului)
Din propria mea experienţă, pot să descriu cel mai bine starea vibraţională ca pe o condiţie în
care sunteţi foarte conştienţi că fiecare celulă din corpul vostru, inclusiv celulele pielii, celulele
sângelui şi ale organelor interne, ale oaselor, ale creierului etc., vibrează cu violenţă lângă celula de
lângă ea. Această experienţă determina o senzaţie puternică de bine.

Care sunt beneficiile?

Aşa cum am explicat în articolul pe care l-am scris cu Trivellato, folosirea corectă a stării
vibraţionale are beneficii semnificative. Atunci când aplicăm starea vibraţională, noi creăm un câmp
energetic în jurul nostru care împiedică orice persoană să se cupleze auric (îmbinare energetică) cu noi.
Prin urmare, starea vibraţională “ne permite să neutralizăm influenţele şi intruziunile nedorite, cu care
am intrat în contact, mai mult sau mai puţin conştient şi să jucăm astfel un rol mai activ şi mai decisiv
în propriile noastre vieţi. La rândul său, acest lucru stimulează maturizarea personală şi creşterea
evoluţionară.” (Trivellato and Gustus, 2003)
Starea vibraţională ar trebui să fie folosită preventiv, înainte ca intruziunea să apară, cu alte
cuvinte, înainte de orice situaţie în care puteţi simţi că cineva va încerca să îşi forţeze energiile asupra
voastră sau să vă fure energiile. Data viitoare când sunteţi pe punctul de a intra într-o situaţie
provocatoare, în care este posibil, de exemplu, să aveţi de-a face cu un client agresiv, să vă spuneţi
punctul de vedere într-o întâlnire ostilă, să vă confruntaţi cu cineva la telefon sau să gestionaţi orice altă
situaţie în care anticipaţi că este posibil ca celălalt să se impună asupra voastră la nivel energetic,
încercaţi să aplicaţi/instauraţi starea vibraţională dinainte şi vedeţi ce se întâmplă.
În mod similar, instauraţi starea vibraţională înainte de a intra în orice zonă sau mediu unde
suspectaţi sau percepeţi că vor fi intruderi extrafizici. Dacă vă daţi seama că a avut loc o intruziune
asupra voastră, nu acceptaţi acest lucru pur şi simplu. Creaţi starea vibraţională şi descotorosiţi-vă de
intruziune, altfel o intruziune superficială se poate transforma într-una serioasă.
Aşa cum aplicarea stării vibraţionale susţine flexibilitatea şi relaxarea corpului energetic,
aceasta facilitează în mare măsură şi deconectarea corpului extrafizic de la corpul fizic, contribuind
astfel la realizarea de experienţe lucide în afara corpului. Unii oameni trăiesc în mod frecvent stări
vibraţionale spontane ca o prevestire a proiecţiilor conştiente.
Starea vibraţională şi exteriorizarea conştientă a energiei reprezintă de asemenea tehnici de
eliberare a blocajelor energetice şi pot fi foarte folositoare ca mijloace de prevenire a mini-bolilor ce
pot decurge din acele blocaje. Dacă simt, de exemplu, că sunt pe punctul de a răci sau de a face gripă,
creez starea vibraţională cât de mult timp pot şi exteriorizez energie prin chakra gâtului, de câteva ori
pe zi. Deseori, simptomele dispar imediat. Am avut foarte puţine răceli şi gripe care să se instaleze, de
când am început să lucrez în mod conştient cu energiile, cu 9 ani de zile în urmă.
59
 Sugestii pentru gestionarea cu măiestrie a propriei bioenergii

Este important să accentuăm aici faptul că toată lumea are capacitatea de a lucra conştient cu
bioenergiile, în toate modurile pe care le-am descris. Nu este nevoie să aveţi o anume aptitudine sau să
fiţi îndeosebi de senzitivi. Motivul pentru care relativ de puţini oameni lucrează, la nivel conştient, cu
bioenergia în viaţa lor cotidiană, este faptul că cei mai mulţi dintre noi n-am fost învăţaţi niciodată cum
s-o facem. Dacă, de la o vârstă fragedă, părinţii voştri v-ar fi arătat cum să faceţi aceste exerciţii şi
activităţi energetice în acelaşi fel în care v-au învăţat cum să mergeţi pe bicicletă, aţi fi ajuns să vă
gestionaţi bioenergiile până să atingeţi vârsta adolescenţei.
Cel mai important factor în atingerea măiestriei în gestionarea propriilor bioenergii este puterea
voinţei. Poate părea destul de simplu, pe hârtie, să folosim oricare dintre cele trei tehnici menţionate
mai sus pentru îmbunătăţirea performanţei noastre energetice, dar cantitatea de disciplină şi efort
personal necesară pentru a produce rezultate valoroase, nu trebuie minimalizată. (ibid, 2003)
Idealul este fiţi capabili să lucraţi cu energiile în orice condiţii şi circumstanţe (interne sau
externe), să nu fiţi dependenţi de faptul de a fi singuri în cameră când faceţi acest lucru, de faptul de a
vă întinde şi a vă relaxa, sau de efectuarea oricărui alt ritual inutil, căci nici intruderii fizici şi nici cei
extrafizici nu vor aştepta până când condiţiile vor fi ideale pentru că voi să vă puteţi apăra. În timp ce
cele mai conştiincioase persoane sunt în stare să obţină rezultate bune cu privire la absorbţia şi
exteriorizarea energiei, în câteva luni de practică, obţinerea unei stări vibraţionale reale, oriunde,
oricând – orice s-ar întâmpla – este o năzuinţă care se poate îndeplini în câţiva ani buni de efort.
Acestea fiind zise, multe mii de oameni de pe tot globul deja obţin beneficii imense din
controlarea propriilor energii. Mulţi şi-au dezvoltat parapercepţiile până la punctul în care cunosc ceea
ce se întâmplă în jurul lor din punct de vedere non-fizic – mai precis, cine este acolo şi exact unde se
află – şi sunt capabili să-şi menţină echilibrul, indiferent de situaţie. În consecinţă, ei au o mai mare
încredere în ei înşişi şi o mai mare seninătate, ştiind cu siguranţă că controlul asupra vieţii lor se află în
propriile mâini şi se bucură de multele beneficii speciale de a fi în contact direct cu helperii extrafizici
avansaţi. Gestionarea bioenergiilor le permite de asemenea practicanţilor: să simtă şi să cureţe blocajele
energetice, ceea ce duce la un echilibru general şi o stare de bine mai accentuată şi o sănătate mai
robustă; să promoveze flexibilitatea corpului energetic, care în schimb declanşează non-aliniamentul
vehiculelor sale de manifestare - şi conduce la proiecţie conştientă; să îşi crească nivelul general de
luciditate cu privire la realitatea lor multidimensională.
În ciuda faptului că nivelul de dăruire şi disciplină necesar obţinerii măiestriei în gestionarea
propriilor bioenergii poate părea înalt, recompensele şi beneficiile pe care le veţi obţine în dezvoltarea
personală pe termen scurt, mediu şi lung (în vieţile voastre viitoare) vor fi incomensurabil mai mari.

60
 PARTEA A DOUA

Serialitatea: Seria de vieţi succesive

Reîncarnarea nu este în mod exclusiv un concept Budist sau Hinduist,

ci este o parte a istoriei despre originea umană. – Dalai Lama

61
 Capitolul Cinci
Karma şi ciclul multiexistenţial

Destinul nu este o chestiune de noroc. Este o chestiune de alegere. Nu este un lucru pe care stai
şi-l astepti, este un lucru pe care trebuie să-l realizezi. — William Jennings Bryan

Alternarea existenţelor fizice şi extrafizice

Un alt principiu fundamental al conştientologiei este acela că conştiinţa trece printr-o serie de
vieţi succesive în care alternează vieţi fizice cu perioade extrafizice petrecute între vieţi. Acest proces
poartă numele mai popular de reîncarnare. În conştientologie, intervalul dintre vieţi este denumit
perioadă intermisivă sau pauză. Alternanţa existenţelor fizice şi extrafizice este cunoscută sub numele
de ciclu multiexistenţial.
Starea naturală, primară a conştiinţei este extrafizică, iar perioadele petrecute înăuntrul
vehiculului de energie-materie densă care este corpul uman, reprezintă faze temporare care oferă, aşa
cum vom vedea în partea a treia, oportunităţi unice pentru maturizare şi evoluţie. În susţinerea acestei
afirmaţii vine faptul că, pe timpul somnului de noapte al celor mai multe dintre formele de viaţă
avansate (oamenii şi animalele), conştiinţa se întoarce de câteva ori, de obicei în mod inconştient, în
dimensiunea extrafizică, pentru a se odihni şi a-şi reîncărca bateriile, în cea mai naturală stare a sa.
(Alegretti, 2004)
Atunci când conştiinţa se află pe punctul de a începe o nouă viaţă fizică, corpul extrafizic se
apropie de dimensiunea fizică şi absoarbe energiile mai dense care vor forma corpul energetic (în cazul
în care a trecut prin a doua moarte şi a renunţat la corpul energetic anterior). Conştiinţa începe să
stabilească o conexiune energetică cu noii săi părinţi, în special cu mama – o conexiune care este
fortificată prin energiile naturale ale mediului – şi în momentul în care oul mamei este fecundat, se
stabilesc primele conexiuni ale cordonului de argint care leagă conştiinţa de fătul aflat în dezvoltare.
(Alegretti, 2004)
Un aspect important pe care trebuie să-l înţelegem despre acest proces este acela că, deoarece
corpul extrafizic şi cel mental însoţesc conştiinţa pe parcursul lungii serii de vieţi (aşa cum am explicat
în capitolul 1), conştiinţa poate perpetua o mare parte din personalitatea sa de la o viaţă la următoarea,
inclusiv unele dintre comportamentele, abilităţile, cunoştinţele, capacităţile şi trăsăturile pe care le-a
dobândit în vieţile anterioare. Cât de mult din aspectele înnăscute recuperează o conştiinţă pe măsură ce
se maturizează pe parcursul noii sale vieţi, depinde de numeroși factori, dar cel mai mult depinde de cât
de mult reuşeşte să recupereze din gradul de conştientizare cu privire la realitatea sa multiexistenţială,
presupunând binențeles că avea un anume grad de conştientizare.
În conştientologie, studiem şi cercetăm doar ciclul multiexistenţial al conştiinţei, ceea ce nu
reprezintă decât un punct în evoluţia mai vastă a acesteia. Deşi nu ştim ce s-a întâmplat înainte de cea
dintâi manifestare fizică a conştiinţei, ştim totuşi că seria de vieţi succesive se va sfârşi în momentul în
care vom trece prin cea de-a treia moarte (vezi capitolul 1).

Diagrama

Aceasta diagramă arătă cele trei stări în care existăm în timpul ciclului multiexistențial: starea
fizică, starea extrafizică şi starea de proiecţie (aşa cum se întâmplă în timpul unei experienţe în afara
62
corpului). Cu cât avem OBE mai lucide şi reuşim să ni le reamintim, cu cât aflăm mai multe despre
realitatea noastră mai extinsă, prin intermediul acestor experienţe, cu atât vom fi mai pregătiţi pentru
perioadele intermisive şi pentru momentul în care vom rămâne permanent fără un corp fizic. Aceste
experienţe de învăţare joacă prin urmare un rol important în reducerea decalajelor dintre diferitele
dimensiuni şi în apropierea noastră de punctul în care vom încheia ciclul multiexistenţial.
Deci, răspundeţi la aceste întrebări pentru voi înşivă:
Care este nivelul meu actual de conştientizare a serialităţii mele existenţiale?
Ce valoare atribui eu serialităţii mele existenţiale?
Aceste întrebări merită cu adevărat o reflecţie serioasă, pentru că, atunci când înţelegeţi şi
conştientizaţi serialitatea voastră existenţială, puteţi cuprinde că sunteţi mult mai mult decât încarnarea
fizică actuală, care nu este decât o viaţă din multele pe care le-aţi avut şi pe care urmează să le aveţi, în
cadrul căreia nu sunteţi decât una dintre multele persoane care aţi fost deja şi care urmează să fiţi.
Această înţelegere este primul pas decisiv înspre realizarea că viaţa voastră curentă nu este o existenţă
arbitrară şi la întâmplare, ci una care are valoare, scop şi nenumărate oportunităţi pentru evoluţie şi
pentru a influenţa natura şi calitatea părţii care a mai rămas de parcurs din ciclul vostru multiexistenţial.
Binențeles, toată această înţelegere ar fi mult ușurată, dacă aţi putea să vă aduceţi aminte oricât
de puţin din vieţile voastre trecute. Principalele motive pentru care cei mai mulţi dintre noi nu putem
face acest lucru, sunt discutate în capitolul 8, împreună cu sugestii şi tehnici care să ne ajute să ne
reamintim.

Perioada dintre vieţi

În ceea ce priveşte perioada dintre vieţi, sau perioada intermisivă, este o eroare obişnuită ca
aceasta să fie considerată o existenţă inconştientă şi comatoasă pentru toată lumea. Aşa cum am văzut
deja în capitolele anterioare, acest lucru este departe de adevăr. Cu siguranţă, multe conştiinţe suferă de
parapsihoză post-mortem sau duc nişte existenţe simple, iraţionale şi robotizate. Cu toate acestea, un
mic procentaj de conştiinţe duc existenţe active, productive şi altruiste în perioada intermisivă, care
sunt pline de oportunităţi de învăţare, de asistare a altora şi de participare în pregătirea pentru
următoarea viaţă fizică. Şi, binenţeles, ca şi în viaţa fizică, între aceste două extreme poate exista orice
permutare şi combinaţie a condiţiei umane.
Dintre toţi factorii care ne afectează serialitatea existenţială şi modul în care aceasta se
desfăşoară, unii influenţează în mod specific natura perioadei intermisive, inclusiv durata, care poate fi
de la câteva ore scurte, până la câteva secole în unele cazuri rare şi locaţia extrafizică în care o
conştiinţă poate locui într-o manieră mai permanentă, în tot acest timp.

Durata

Se crede că durata perioadei intermisive a unei conştiinţe umane obişnuite, care nu s-a remarcat
nici în sens pozitiv, dar nici în sens negativ, este aproximativ aceeaşi cu durata unei vieţi umane medii
– aproximativ 70 de ani. Există câteva excepţii importante de la această regulă. Cei mai mulţi
sinucigaşi, de exemplu, se renasc la scurt timp după respectiva fapta, aşa că petrec o perioadă foarte
scurtă între vieţi. Uneori se renasc în aceeaşi familie extinsă, pentru a avea în continuare posibilitatea
de a corecta dezechilibrele karmice pe care este posibil să le aibă cu acel grup particular de oameni. La
celălalt capăt al spectrului, atunci când o persoană şi-a planificat o muncă pe care trebuie s-o desfăşoare
într-o viaţă fizică, uneori investiţia necesară în perioada intermisivă devine mai mare, în funcţie de
natura specifică a sarcinii planificate, iar perioada dintre vieţi poate deveni mai lungă. De exemplu, o
viaţă care presupune o poziţie avansată de conducere, câteodată necesită o pregătire intensă şi foarte
lungă pe durata mai multor perioade intermisive.
63
 Oraşul natal extrafizic

Factorul cheie în determinarea caracteristicilor perioadei intermisive a unei persoane este totuşi
dacă aceasta a dobândit sau nu luciditate extrafizică – conştientizarea condiţiei sale non-fizice după
moarte şi înlăturarea energiilor dense ale corpului energetic (a doua moarte). Majoritatea persoanelor
nu ajung la a doua moarte, în timp ce unii reuşesc să înlăture doar parţial corpul energetic. În aceste
cazuri, corpul extrafizic rămâne încărcat cu proporţii variabile din corpul energetic şi apare un efect de
filtru care restricţionează aceste conştiinţe să acceseze anumite straturi ale dimensiunii extrafizice, unde
energiile sunt în mod considerabil mai subtile şi mai rafinate.
Printre straturile extrafizice pe care o conştiinţă le poate accesa între vieţi, se găseşte un fel de
oraş natal extrafizic, la care aceasta se va întoarce de obicei la sfârşitul fiecărei vieţi fizice.
Când suntem între vieţi în dimensiunea extrafizică, formăm grupuri coezive cu alte conştiinţe
non-fizice, cu care avem un raport firesc din punctul de vedere al nivelului nostru de luciditate, al
gândurilor, ideilor, intereselor, comportamentelor, intenţiilor, obiceiurilor, ideologiilor şi sistemelor
noastre de credinţe. Cei asemănători se atrag întodeauna. Aceste afinităţi comune ne-au legat de aceste
persoane în vieţile anterioare; în consecinţă, avem o istorie comună şi legături karmice cu acest grup.
Aşa că putem fi siguri că vom avea parte de o primire călduroasă când va veni timpul să ne reîntoarcem
la originile noastre extrafizice.
Vă încurajez să verificaţi singuri această informaţie. Una dintre tehnicile de producere a
experienţelor în afara corpului, descrise în capitolul 16, este tehnica ţintei mentale. Vă puteţi alege
oraşul natal extrafizic drept ţintă, să încercaţi să îl vizitaţi în afara corpului şi să vă refamiliarizati cu
membrii grupului vostru, care se află la momentul actual între vieţi.
În timp ce o atracţie naturală către persoanele cu aceleaşi păreri se poate observa şi-n viaţa
fizică, segregarea dintre grupuri este mult mai puţin evidentă decât ce se poate vedea în dimensiunea
extrafizică. Să dau un exemplu, persoanele care sunt complet inconştiente de condiţia lor non-fizică
dintre vieţi, nu coexistă cu conştiinţe care se pregătesc în mod lucid pentru următoarea lor viaţă fizică.
Prin contrast, în dimensiunea fizică, indivizi cu capacităţi foarte variate coexistă unul lângă altul zilnic.
Este în întregime posibil ca un pedofil în serie să se aşeze în tren între un adolescent punk şi o femeie
în vârstă conservatoare. Conştiinţele nu se amestecă unele cu altele în acest fel în dimensiunea
extrafizică. Aceasta este o trăsătură a dimensiunii fizice şi un exemplu al numeroaselor oportunităţi de
învăţare care sunt disponibile numai în viaţa fizică.

Holokarma

Alt factor care influenţează semnificativ natura perioadelor noastre intermisive, precum şi
vieţile noastre fizice, este holokarma noastră (de la grecescul holos care înseamnă întreg) ce cuprinde
egokarma, karma de grup şi polikarma noastră.
Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu conceptul, karma este cuvântul sanscrit pentru “acţiune”
sau “faptă”. Cu timpul, semnificaţia cuvântului s-a extins până la a integra şi efectele şi consecinţele
acţiunilor unei persoane.
În timp ce numeroase grupuri din toată lumea, inclusiv diferite secte mulsumane Shiite din Asia
de vest, triburi din Africa de vest cum ar fi Igbo din Nigeria şi Tlingit din Alaska de Sud-Est, nu leagă
ideea de karmă de moralitate, cele mai multe persoane din vest, care cred în reîncarnare, au ajuns să
adopte doctrina karmică hindu-budistă, ce este mai răspândită şi care are la bază ideea de pedeapsă sau
răsplată adecvată pentru un comportament cauzal, inclusiv posibilitatea de reîncarnare în corpuri de
animale ale unor specii mai puţin evoluate. (Stevenson, 2001)
64
 Conform acestor religii, karma este catalizatorul care conduce ciclul multiexistenţial, ceea ce
înseamnă că conduita morală dintr-o viaţă, va determina circumstanţele din viitorul respectivei
persoane.
Extrapolând această idee înapoi, ca să zic aşa, suferinţa este atribuită faptelor negative din
trecut.
Aşa cum înţelegem acest termen în conştientologie, karma este legea cauzei şi a efectului, sau
acţiune şi reacţie. Cu toate acestea, înţelegerea pe care o avem despre acest concept este diferită faţă de
doctrina Hindu-budistă cu privire la aspectul de pedeapsă şi răsplată, şi anume noi nu considerăm
circumstanţele sau experienţa de viaţă a unei persoane, fie aceasta bună sau rea, ca fiind o pedeapsă sau
o recompensă, ci pur şi simplu recolta seminţelor semănate în trecut. Fiecare conştiinţă în parte, de la o
amoebă unicelulară până la cel mai avansat helper extrafizic, se află în proces de evoluţie şi fiecare
dintre noi evoluează ascendent. Acest lucru înlătură, fireşte, posibilitatea de ne renaşte într-o condiţie
mai puţin evoluată. Sunteţi în mare măsură responsabili de crearea propriilor voastre circumstanţe.
Spun “în mare măsură” deoarece nu toate suferinţele, dezastrele, crimele şi nenorocirile sunt provocate
de karmă. Nu găsesc cuvinte mai potrivite pentru a exprima acest lucru. Există întotdeauna câteva
explicaţii posibile pentru orice situaţie dată şi ar trebui să fim întotdeauna conştienţi de acest lucru.
Unele situaţii care pot părea nedrepte, s-ar putea să fi fost planificate de către un helper pentru a ne
oferi oportunitatea să deprindem o abilitate de care vom avea nevoie într-o viaţă viitoare. Altele s-ar
putea să fie accidente neplanificate, rezultatul nefericit de a fi în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit,
sau doar consecinţe ale neglijenţei.
În acelaşi fel, nu toată karma este negativă. Gândiţi-vă la karma pe care o aveţi cu helperii
voştri de exemplu.
Având în vedere că suntem multidimensionali, conştiinţe multiseriale, consecinţele karmice ale
acţiunilor, deciziilor, alegerilor, gândurilor, eticii şi intenţiilor noastre nu sunt întotdeauna vizibile în
această viaţă, ci vor face roade numai în următoarele vieţi fizice şi perioade intermisive, vor
determina într-o anumită măsură locaţia şi cantitatea de timp petrecută în fiecare dimensiune,
companionii pe care-i vom avea, atât în fizic cât şi în extrafizic şi cantitatea de libertate pe care o vom
trăi, printre alte lucruri.
Cum funcţionează exact acest lucru, devine mai clar dacă înţelegem cele trei tipuri de karmă
care ne alcătuiesc holokarma.

Egokarma

Egokarma este un cont karmic personal în care acţiunile şi inacţiunile au consecinţe numai
pentru voi. De exemplu, dacă faceţi nişte eforturi să vă perfecţionaţi, să vă faceţi o autoanaliză, să vă
depăşiţi punctele slabe şi să le întăriţi şi fructificaţi pe cele tari, nu veţi suferi de aceleaşi limitări
personale în viaţa viitoare. Acesta ar fi rezultatul karmic al acţiunilor voastre.

Karma de grup

Karma de grup este contul karmic pe care îl avem cu oamenii cei mai aproape de noi, cu cei pe
care îi cunoaştem sau pe care i-am cunoscut la nivel mai intim în această viaţă sau în vieţile trecute,
dintre care unii se află în prezent în extrafizic, aşa cum am precizat mai devreme. Karma de grup este
de neevitat în timpul existenţei noastre pe Pământ, deoarece fiinţele umane depind de cei din jur pentru
a supravieţui, în special până la vârsta de 5 ani.
Pentru fiecare dintre noi, grupul nostru karmic este format din toate persoanele pe care le-am
întâlnit vreodată şi cu care am avut un anumit nivel de relaţie (aici nu intră cunoştinţele întâmplătoare).
65
Aşadar, grupul vostru este format din conştiinţele care sunt, sau au fost în vieţi anterioare, membri ai
familiei nucleare sau extinse, prieteni de-ai voştri, iubiţi, colegi, profesori, studenţi, colegi de echipă,
vecini şi alţii cu care lucraţi probabil la dezvoltarea voastră personală.
Datorită legăturii naturale, afecţiunii reciproce, afinităţilor energetice şi trecutului comun pe
care îl avem cu cei din grupul nostru, legăturile care ne leagă devin mai puternice şi mai stabile de-a
lungul multor vieţi, creând în schimb nişte sincronicităţi interesante şi sporind şansele de a ne reîntâlni
cu aceşti oameni în vieţile viitoare. Acest lucru este cunoscut în conştientologie sub numele de
inseparabilitatea grupului karmic. Totuşi, nu ne reîntâlnim cu toată lumea din grupul nostru în fiecare
viaţă. Cu unii ne putem reîntâlni doar o dată la un mileniu.
Pentru a vă face o idee despre cam câţi oameni fac parte din grupul vostru, s-a emis ipoteza că o
persoană obişnuită are legături cu sute de mii de conştiinţe, atât fizice cât şi extrafizice. Ţinând cont de
aproximarea lui Vieira, şi anume că există până la nouă conştiinţe extrafizice pentru fiecare conştiinţă
fizică, putem concluziona că există mult mai multe conştiinţe extrafizice decât fizice, cu care avem
legături strânse. Forţa legăturilor pe care le avem cu diferite persoane din grupul nostru variază. Poate
acum câteva mii de ani, o anumită persoană a fost membru al familiei voastre, în fiecare viaţă, pe
parcursul unei serii de 10 sau mai multe vieţi succesive. Aşadar, eraţi foarte implicaţi în relaţia cu acea
persoană la vremea respectivă, dar, dacă nu aţi mai întâlnit-o de trei mii de ani, nici în vieţile voastre
fizice, nici în perioadele intermisive, acum veţi avea legături mai strânse cu persoane cu care aţi
împărţit vieţi mai recente.
De asemenea, mai avem un anumit nivel de conexiune karmică şi cu un grup mult mai larg,
alcătuit din milioane de conştiinţe fizice şi extrafizice.

Stadiile karmei de grup

Tipul de karmă care are cea mai mare influenţă asupra răsturnărilor de situaţie ale ciclului
multiexistențial este karma de grup. Ţinând cont că, probabil, majoritatea dintre noi am trăit deja multe
sute de vieţi şi gândindu-ne la starea necivilizată în care se afla omenirea cu mii de ani în urmă, este
logic să concluzionăm că, la un moment dat în trecut, mulţi dintre noi posibil că ne-am angajat în
activităţi de grup de un anumit fel, de care nu am mai fi atât de mândri astăzi. Am fost la război cu
grupul nostru, invadând alte naţiuni fără niciun fel de provocare, cucerind şi oprimând oameni? Am
sacrificat, pe vremuri, copii pentru zeii noştri şi am ars “vrăjitoare” şi sodomişti pe rug? Am fost odată
piraţi sau comercianţi cu sclavi? Noi toţi am făcut greşeli în trecut. Niciunul dintre noi nu este perfect.
În această notă, trebuie să accentuez din nou, că noi acumulam karmă prin inacţiunile noastre,
în acelaşi fel cum o facem prin acţiunile noastre. Cea mai gravă exemplificare de inacţiune de grup a
secolului trecut, a fost eşecul guvernelor multor ţări dezvoltate şi al diferitelor organisme
internaţionale, de a interveni în Genocidul din Rwanda din anul 1994, în care 1 milion de Tutsi şi Hutu
moderaţi au fost ucişi de către miliţia extremistă Hutu, pe durata a 100 de zile. Acest genocid a fost
planificat. Informaţii despre ce se întâmpla, transmise prin serviciile de spionaj, au fost oferite
comunităţii internaţionale înainte de începerea omorurilor, iar ştirile internaţionale au transmis
proporţiile reale ale atrocităţilor, pe tot întinsul globului, exact în timp ce acestea aveau loc. Şi nimeni
n-a intervenit. Aşa că, cu siguranţă există consecinţe karmice pentru grupurile de oameni care eşuează
să se comporte ca un grup atunci când ar trebui. Dar responsabilitatea de a vorbi cu voce tare împotriva
şi pentru prevenirea crimelor de război, sărăciei, bolilor şi a altor situaţii de criză, nu poate rămâne
numai în mâinile guvernelor. Avem şi noi responsabilităţi ca societăţi. Ştiaţi că 30 de milioane de
oameni din societatea globală, şi-au trecut numele pe lista LIVE 8, care i-a fost înaintată lui Tony Blair,
preşedintele Summitului G8 din 2005, pentru a face campanie împotriva sărăciei şi că 3 miliarde de
oameni au privit concertul LIVE 8 din acel an? Aceasta este presiunea pe care noi, ca societăţi, o putem
exercita asupra politicienilor din zilele noastre pentru a-i determina să acţioneze.
66
 Karma pe care o creăm în interiorul grupului nostru, fie că este prin acţiuni sau inacţiuni, nu se
rezolvă sau clarifică atât de uşor. Chiar şi cele mai moderate şi benigne cazuri, necesită, în medie, cel
puţin 7 secole şi jumătate de viaţă fizică şi efort, pentru a trece prin diferite stadii care culminează cu
echilibrarea contului pe care o persoană îl are cu grupul său (în lipsa unei formulări mai bune) şi cu
eliberarea conştiinţei de karma sa de grup. Această cifră reprezintă timpul minim. Cineva responsabil
pentru un genocid în masă, de exemplu, va avea nevoie de mult mai mult timp să se elibereze de karma
sa de grup. Haideţi să aruncăm o privire la cum se desfăşoară acest proces.

Interînchisoarea

Câteodată există situaţii în care o persoană nu poate ieşi din grupul său pentru că, dacă încearcă
să scape, va fi omorât. O situaţie ca aceasta poate persista de-a lungul a câteva vieţi. Unele grupuri
implicate în activităţi nonetice, criminale, cum ar fi grupurile “exterminatoare” implicate în curăţare
etnică, mafiile, teroriştii, reţelele de prostituţie, cartelurile de droguri, organizaţiile implicate în traficul
de fiinţe umane şi muncă forţată, se dedau la asemenea coduri de comportament ca un mijloc de a
controla şi a prinde în cursă persoane mai slabe şi mai vulnerabile. În cazuri ca acestea, starea în care se
află conştiinţele nu este doar una de inseparabilitate karmică naturală, ci una de interînchisoare, în care
persoana este prinsă în capcană, deoarece a profitat de activităţile nonetice ale grupului. În acest prim
stadiu al karmei de grup, persoana este foarte bine adaptată la grupul său şi se simte în elementul ei
acolo. Se simte 100% confortabil şi în siguranţă cu companionii săi şi nu are nicio dilemă morală sau
conflict intern în legătură cu activităţile grupului. Din contră, este foarte sigură pe ceea ce face şi nu
admite nicio critică. Acest comportament radical, extremist şi imatur reprezintă exact începutul
dezvoltării grupului.

Victimizarea

În ceea ce priveşte legea karmei, orice acţiune are o consecinţă. Astfel, atunci când o persoană,
implicată într-un grup ca acesta, începe în cele din urmă să pună la îndoială exact existenţa grupului şi
motivul propriei sale implicări acolo, iar în final reuşeşte să scape (probabil după câteva vieţi), într-o
viaţă viitoare aceasta va deveni o victimă a aceleiaşi organizaţii antisociale la crearea căreia şi-a adus
contribuţia. Este posibil să fie nevoie să petreacă câteva vieţi în această etapă de pedeapsă sau
victimizare pentru a-şi regla contul karmic de grup. Mai simplu spus, dacă faceţi mizerie, va trebui să
strângeţi după voi.
În contradicţie cu înţelegerea populară cam simplistă despre cum se desfăşoară acest aspect al
karmei, există nenumărate căi, simple şi complexe, directe şi indirecte, subtile şi evidente, în care o
persoană poate deveni victima propriului său grup.
De exemplu, un traficant de droguri responsabil de vânzarea cu amănuntul a heroinei sau
cocainei într-o viaţă, s-ar putea să sufere în mod indirect din cauza drogurilor, într-o viaţă viitoare,
datorită karmei sale. S-ar putea, fiind doar un trecător inocent sau printr-o aparentă sincronicitate, să fie
victima unei violenţe stradale sau de alt fel legată de droguri şi să fie rănit sau ucis. Un fiu sau o fiică
de-a lui s-ar putea să devină dependent/ă de droguri. Sau el ar putea să încerce drogurile intravenoase
numai o dată, într-o viaţă viitoare şi să contracteze virusul HIV.
Sau haideţi să spunem că o femeie îşi conduce propria afacere de prostituţie. Într-o viaţă
viitoare, ca parte a karmei sale, s-ar putea să fie săracă, needucată şi lipsită de competenţe, cu cinci
copii de întreţinut şi fără soţ. Aşa că s-ar putea găsi în situaţia în care, singurul ei mijloc de a-şi caştiga
existenţa şi de a-şi întreţine familia este să devină prostituată. Sau probabil că locuieşte lângă un bordel
aglomerat şi este torturată zi şi noapte de intruderii extrafizici ai prostituatelor şi ai clienţilor, fără să-şi
67
dea seama de adevărata cauză a stresului ei. Dacă este mai lucidă, s-ar putea să lucreze într-o
organizaţie caritabilă sau ONG care oferă sprijin femeilor care vor să nu se mai prostitueze, dar ar avea
o viaţă grea muncind ca un catâr şi fiind persecutată de cei care conduc afacerea – un tip de victimizare
nu prea plăcut, dar oricum mult mai constructiv.
Prin urmare, există multe căi diferite prin care o persoană îşi poate reechilibra contul karmic.

Reconstrucţia

Perioada de victimizare se va sfârşi în cele din urmă şi persoana va intra apoi într-o etapă în
care începe să aibă destulă luciditate şi echilibru pentru a-şi ajuta fostele victime, membri ai grupului
său, cărora le-a distrus vieţile şi care sunt încă captivi în etapele de interînchisoare şi victimizare.
Această etapă reprezintă reconstrucţia contului holokarmic. De exemplu, poate că cineva a fost un
alcoolic cronic într-o viaţă, pricinuindu-i familiei sale multă durere şi suferinţă. Într-o viaţă următoare,
atunci când etapa de victimizare se va sfârşi, este posibil să lucreze într-un domeniu în care consiliază
şi ajută oamenii să-şi depăşească dependenţele, sau ca un binefăcător al unei organizaţii care oferă
asistenţă şi suport persoanelor abuzate.

Libertatea

După ce va petrece ceva timp, poate mai mult de o singură viaţă, reconstruindu-şi karma de
grup, persoana se va elibera de legăturile sale karmice negative. Apoi persoana începe să
experimenteze adevărata libertate pentru prima dată şi să aibă o calitate a vieţii caracterizată de un nivel
mai mare de control asupra circumstanţelor prezente şi viitoare. Va avea la dispoziţie alegeri şi opţiuni
pe care nu le-a avut înainte şi nu va mai suferi atât de multe intruziuni. Cineva care are libertatea de a-
şi alege aria educaţională sau de a urma o carieră în cu totul alt domeniu, care are mijloacele necesare şi
resursele să trăiască în multe ţări diferite şi duce o viaţă plină de oportunităţi pentru dezvoltare
personală şi contact cu alţi oameni, ar trebui să se afle în cel puţin această etapă a karmei de grup.
Cineva care se luptă zi de zi să îndeplinească cerinţele de bază necesare pentru supravieţuire, nu
trăieşte acest nivel de libertate.

Polikarma

Etapa finală a karmei de grup (şi al treilea tip de karmă care alcătuieşte holokarma) este etapa în
care o persoană se concentrează pe dezvoltarea corpului mental. Aceasta se dedică autocunoaşterii,
perfecţionării şi evoluţiei ca conştiinţă şi asistării unui mare număr de alte persoane să facă acelaşi
lucru, inclusiv persoane pe care nu le cunoaşte. Aceasta este polikarma. La acest nivel, persoana nu mai
cere nimic pentru sine; are o perspectivă universalistă asupra vieţii, îşi foloseşte discernământul cu
luciditate, maturitate şi cosmoetică (vezi capitolul 13) şi lucrează pentru a deveni liberă de intruziuni.
Lideri ca Mahatma Gandhi şi Nelson Mandela au lucrat asupra conturilor lor polikarmice prin
acţiuni pozitive, care au alinat suferinţele şi au îmbunătăţit vieţile a multe mii de oameni, demontând şi
paralizând mecanisme bine stabilite de intruziune fizică şi extrafizică pe parcurs. Terorişti că Osama
bin Laden şi lideri ticăloşi că Saddam Hussein, Slobodan Milosevic şi Adolf Hitler, şi-au adăugat
polikarma negativă la conturile karmice, fiecare jucând rolul punctului fizic focal al unui mecanism
multiexistenţial mai vast, de intruziune.
Karma este întotdeauna multidimensională prin natura sa, însemnând că există deasemenea şi
consecinţe sau repercursiuni extrafizice ale acţiunilor unei persoane. Implicaţiile multidimensionale ale
68
polikarmei sunt mai mari decât cele ale egokarmei şi karmei de grup, şi se ocupă de probleme mult mai
importante, cum ar fi evoluţia.
Fiecare persoană are contul egokarmic şi contul karmei de grup deschise din momentul primei
respiraţii pe Pământ, însă numai o mică minoritate de oameni îşi deschide contul polikarmic.
***
Frecvenţa renaşterilor conştiinţei şi durata perioadelor intermisive depinde, pentru multe sute de
ani, de egokarma personală şi de datoriile karmice ale grupului său. Aspecte adiţionale legate de karma
de grup care ne pot afecta serialitatea existenţială, includ serialitatea existenţială a celor care ne sunt
sau ne-au fost rude de sânge şi nivelul de individualitate al unei conştiinţe, întrucât, de obicei, o
conștiință care nu are individualitate este guvernată de karma de grup. Aceşti factori pot avea o
oarecare influenţă asupra locului şi familiei în care ne vom renaşte. Când începem să înţelegem
dinamica mecanismului de holokarmă, putem începe să ne gândim la ce paşi practici putem să facem
pentru a ne îmbunătăţi propria holokarmă, să exercităm astfel şi mai mult control asupra vieţilor noastre
viitoare şi a perioadelor dintre vieţi. De exemplu, la nivel egokarmic, aveţi grijă de voi înşivă,
asigurându-vă că toate nevoile voastre fizice, emoţionale şi mentale sunt îndeplinite, fără să fiţi egoişti
sau egocentrici. Pentru a vă îmbunătăţi karma de grup, străduiţi-vă să aveţi luciditate în ceea ce priveşte
toate relaţiile voastre. Faceţi paşii necesari pentru a elimina orice neînţelegeri şi resentimente cu
onestitate şi sinceritate şi evitaţi să provocaţi tristeţe sau durere. Nu-i victimizaţi pe alţii şi nu jucaţi
rolul victimei. Pentru a vă activa contul polikarmic, lucraţi pentru a ajuta, nu numai prietenii şi familia,
dar şi străinii – oameni pe care nu-i cunoaşteţi – şi cât mai mulţi cu putinţă.
În acest fel, începem să ne asumăm responsabilitatea pentru holokarma noastră şi să o acceptăm
ca pe o influenţă importantă în vieţile noastre, asupra căreia avem un anumit control, decât ca pe o forţă
nevăzută în faţa căreia suntem doar nişte victime întâmplătoare.

69
 Capitolul Șase

Cheia vieţilor trecute

Ştii cine eşti? —Dostoevsky

Cu mulţi ani în urmă, obişnuiam să mă duc frecvent să fac scufundări cu nişte scafandri foarte
experimentaţi. Un anumit instructor obişnuia să pună în scenă un fel de show de magie sub apă, care
era pur şi simplu ceva extraordinar de văzut. În timp ce înotam pe lângă recife, examinând coralii,
cercetând stâncile şi peşterile, aducând culorii vii la viaţă sub lumina lanternelor noastre, instructorul
apela la cunoştinţele sale pentru a descoperi camuflaje ingenioase, transformând împrejurimile aparent
lipsite de viaţă, într-un tablou care deborda de activitate.
În acelaşi fel, sugestii despre vieţile noastre trecute sunt peste tot în jurul nostru. Este doar o
chestiune de a şti cum şi unde să cauţi. Odată ce începem să dezvoltăm o înţelegere a unor subiecte care
s-ar putea să fie complet noi, şi anume: memoria totală a conştiinţei sau holomemoria, paragenetica
(genetica pe care ne-o transmitem nouă înşine, de la o viaţă la alta), patologiile corpului mental,
tendinţa de a imita vieţile trecute, reamintirile semiconştiente ale vieţilor trecute şi afinităţile
energetice, putem începe să percepem indiciile către existenţele anterioare, care sunt ţesute discret în
materialul vieţilor noastre cotidiene.
Conceptul de serialitate (seria de vieţi succesive) aruncă puţină lumină asupra unor capricii ale
naturii umane, care sunt acceptate la scară largă ca fiind reale, dar sunt foarte puţin înţelese, cum ar fi
“dragostea la prima vedere” şi diferitele aversiuni şi tulburări care aparent nu au nicio bază reală. Mai
important de-atât, prin intermediul unor cercetări ştiinţifice meticuloase, în special cele ale regretatului
Ian Stevenson MD, fost preşedinte al Departamentului de Psihiatrie şi fondator şi director al Secţiei de
Studii ale Personalităţii de la Universitatea Virginia din S.U.A., s-a arătat că serialitatea poate fi un
factor determinant în unele enigme fizice şi psihologice care au pus mult timp probleme medicinei
moderne, cum ar fi unele semne şi defecte din naştere şi unele fobii.
Având în vedere succesul muncii Dr. Stevenson, întrebarea firească care se ridică este – ce alte
mistere neelucidate ar putea să beneficieze de o perspectivă ştiinţifică care admite că conştiinţa
supravieţuieşte morţii fizice şi este protagonista unei lungi serii de vieţi umane? Ce alte teorii deja
existente, care exclud acest punct de vedere, pot explica, în mod adecvat, cazurile de Sindromul
Savantului, de genii, de copii minune şi talente excepţionale, xenoglosia (limba neînvăţată) sau disforia
de gen, de exemplu?
În acest capitol voi examina câteva indicii despre vieţile trecute, dintre care unele par a fi
rezultatul unor cercetări ştiinţifice iar altele pot fi confirmate prin experienţă personală. În următorul
capitol voi oferi explicaţii despre mecanismele care permit experienţelor, abilitaţilor şi cunoştinţelor
din vieţile trecute, să se manifeste într-o existenţă fizică viitoare.

Fobiile

În contextul vieţilor trecute, pare mai logic să analizăm fobiile copiilor, căci, datorită vârstei lor
fragede, este mult mai puţin probabil ca fobiile să aibă legătură cu vreo experienţă din viaţa curentă.
70
 În şedinţele cu astfel de copii, psihiatrii de copii/pediatri încearcă de obicei să trateze nişte fobii
pe care nici ei, nici părinţii copiilor, nu le pot explica, fiindcă acestea nu sunt rezultatul vreunui
incident sau traume cunoscute, nici nu corespund unei afecţiuni similare la vreunul dintre membrii
familiei. Având acest lucru în vedere, ipoteza cum că unele fobii au legătură cu traume din vieţile
trecute, devine chiar şi mai convingătoare în lumina unei clasificări preliminare a fobiilor prezente la
copii, rezultată din cercetări şi experienţă clinică, propusă de Miller, Barret şi Hampe (citaţi de A.
Davids, 1974).
Printre fobiile propuse se numărau multe care pot fi considerate normale în dezvoltarea
obişnuită a copilului, ca de exemplu frica de şerpi şi păienjeni, de înălţime, de a zbura cu avionul, de
ape adânci, de a fi văzuţi dezbrăcaţi, de interacţiuni sociale, de injecţii, de a ieşi la lecţie sau de a fi
criticaţi. Însă erau şi altele care par să sfideze orice explicaţie logică în contextul vieţii prezente a unui
copil mic şi, mai mult decât atât, se poate aprecia că au mai multă relevanţă în contextul societăţilor din
trecut decât în cea din prezent. Aici intră fobii care au legătură cu mâncare otrăvită, germeni, războaie
şi revolte, membri ai unei alte rase, încălcarea unei legi religioase, frica de a fi răpiţi sau de a înnebuni.
(A. Davids, 1974) Binențeles, în aceste cazuri particulare este nevoie de un studiu con ştientologic care
să determine dacă rădăcinile oricărei fobii prezente la copii, pornesc propriu-zis din vieţi trecute sau nu.
Ian Stevenson a făcut exact această muncă pentru patru decenii, a intervievat şi investigat cu
rigoare peste 2.600 de cazuri de relatări despre reîncarnare, confirmând ştiinţific multe amintiri din
vieţi trecute, cernând metodic experienţele propriu-zise de viaţă de intuiţii, susţineri şi credinţe.
Abordarea sa urmărea să construiască o anamneză a fiecărui copil, coroborând viaţa personalităţii
amintite cu date istorice existente, cum ar fi înregistrări medicale şi civile şi intervievând persoanele
aflate încă în viaţă, care îşi aminteau de personalitatea anterioară şi care puteau să confirme
întâmplările pe care copilul pretindea că le-ar fi trăit.
Subiecţii studiului lui Stevenson erau în majoritate copii, cei mai mulţi din ţări şi culturi unde se
crede în reîncarnare, care declarau că îşi aminteau vieţi anterioare.
Într-un anumit studiu de 387 de astfel de copii, au fost găsite fobii la 141 dintre ei (36%). Unii
dintre aceşti copii manifestaseră fobia înainte să înceapă să vorbească şi astfel nu există o explicaţie a
afecţiunii în contextul vieţii în familia actuală. În mod obişnuit, fobiile aveau legătură cu cauza morţii
personalităţii anterioare. Un subiect anume, o fetiţă din Sri Lanka pe nume Shamlinie Prema, de
exemplu, a manifestat două fobii, copilaş fiind; una faţă de apă, cealaltă faţă de autobuze. Părinţii ei nu
reuşeau să explice aceste fenomene. Cu timpul, pe măsură ce Shamlinie a învăţat să vorbească, a
început să descrie o viaţă anterioară în care murise la vârsta de 11 ani. Ea povestea că ieşise într-o
dimineaţă să cumpere pâine şi drumul era inundat. Un autobuz care trecea pe-acolo a stropit-o cu apă
din cap până-n picioare şi când a păşit în spate pentru a se da la o parte, a căzut într-un câmp de orez şi
s-a înnecat. (Stevenson, 2001)
În multe cazuri, fobiile copiilor au legătură în mod specific cu instrumentul responsabil pentru
moartea personalităţii anterioare, ca de exemplu armele, cuţitele şi săbiile, în timp ce câţiva dintre
subiecţi au prezentat fobii legate de locul unde a survenit decesul.
În general, studiile lui Stevenson au produs rezultate care au indicat cu precădere spre
posibilitatea existenţei vieţilor trecute. Dintre 47 de cazuri în care personalitatea anterioară s-a innecat,
o fobie de a se scufunda în apă a apărut la 30 dintre ele (64%). Dintre 30 de cazuri în care
personalitatea anterioară a murit de la o muşcătură de şarpe, o fobie de şerpi a apărut la 43% dintre ele.
(Stevenson, 2001)
În timp ce incidenţa reală a fobiilor la copii este dificil de cuantificat în populaţia generală,
potrivit unui studiu efectuat de King, Hamilton şi Ollendik (1994), se crede că aceasta se găseşte între
doar 3 şi 8 %, făcând cu atât mai greu de respins aceste legături ca fiind pură coincidenţă.

71
 Semne sau defecte din naştere

În mod asemănător, există multe întâmplări consemnate despre persoane cu semne sau defecte
din naştere, care nu prezintă nicio cauză genetică sau prenatală cunoscută.
Stevenson a cercetat 210 astfel de cazuri, în care subiecţii prezentau semne şi defecte din
naştere şi alte anomalii care, după spusele lor, aveau legătură cu evenimente trăite într-o viaţă
anterioară. Dosarele medicale existente, de multe ori rapoarte post-mortem, au verificat amintirile
multor subiecţi, arătând că, în 43 din 210 cazuri, semnul sau trăsătura distinctivă de pe actualul corp
fizic avea legătură cu o rană, deseori fatală, suferită de persoană într-o existenţă anterioară. (Stevenson,
2001)
Unul dintre aceste dosare spune povestea lui Hagim Koybagi, un bărbat turc, care a murit într-o
rebeliune de după alegerile prezidenţiale din Turcia în anul 1963. Raportul post-mortem al lui Hagim, a
arătat că acesta a murit din cauza unui glonţ care i-a străpuns craniul pe lângă urechea stângă. Glonţul
aproape că a ieşit pe partea dreaptă a cefei sale, însă medicul legist a trebuit să facă o mică incizie
pentru a-l extrage. Multe luni mai târziu, o rudă de-a sa a dat naştere unui băieţel, Metin Koybasi, care
s-a născut cu nişte semne care corespundeau cu rănile de intrare şi de ieşire ale glonţului care l-a ucis
pe Hagim. Pe măsură ce a crescut, dezvoltând o înclinaţie comună şi la alţi copii din studiul lui
Stevenson, Metin a devenit extrem de răzbunător faţă de bărbatul care-l împuşcase pe Hasim. O dată,
având intenţia de a-l împuşca pe acest om, a încercat chiar să ia arma tatălui său. (Stevenson, 1997)
Defectele din naştere pot fi definite ca diformităţi majore şi se caracterizează de obicei prin
absenţa parţială sau totală a degetelor de la mâini, degetelor de la picioare, braţelor, picioarelor,
urechilor sau a altor organe. Aşa cum a precizat Stevenson (1997), cele trei cauze cunoscute ale
defectelor din naştere sunt factorii genetici, ca de exemplu anomaliile cromozomiale, anumite boli
infecţioase, droguri şi alte toxine şi circumstanţele care apar în uter în timpul dezvoltării fătului, cum ar
fi supra-aglomerarea în cazul sarcinilor multiple. Oricum, atunci când aceste cauze cunoscute sunt
excluse, un mare număr de defecte din naştere rămâne neexplicat, unele studii arătând incidenţa
acestora de până la 65-79%. (Wilson, 1973)
În cartea sa Reîncarnarea şi Biologia: o contribuţie la etiologia semnelor şi defectelor din
naştere, vol. 2, Stevenson prezintă 25 de studii de caz, în care subiecţii au avut defecte din naştere
majore la extremităţi, cu alte cuvinte, le lipseau fie degete, palme sau labele picioarelor. În afară de doi
dintre subiecţi, restul au susţinut că personalitatea anterioară suferise o moarte violentă, mai mult de
jumătate dintre ele petrecându-se în Myanmar (fosta Burma).
Dintre aceşti subiecţi burmanezi, unii şi-au amintit vieţi de pe vremea stăpânirii britanice din
Burma, alţii au avut amintiri legate de iadul care a urmat după înfrângerea armatei japoneze din 1945,
şi patru dintre aceştia au susţinut că au fost soldaţi japonezi, care au luptat şi au murit în Burma, în
timpul celui de-al doilea Război Mondial. Amintirile subiecţilor corespundeau cu întâmplările petrecute
în aceste perioade din istoria Burmei.
Toate personalităţile anterioare ale subiecţilor burmanezi, au fost ucise cu săbii, cu excepţia
uneia care a murit într-o explozie cu bombă. Cinci dintre subiecţi au afirmat că au fost torturaţi înainte
să fie ucişi, spunând că ucigaşii lor le-au tăiat câteva degete de la mâini şi picioare. Această formă de
tortură se cunoştea că se practica de către burmanezi asupra soldaţilor japonezi rătăciţi, rămaşi în urma
armatei. Trei dintre subiecţi au spus că şi-au pierdut degetele atunci când au ridicat mâinile să se apere
sau să ceară îndurare. Spre deosebire de ceilalţi, aceştia trei au prezentat defecte din naştere la mâini,
dar nu şi la picioare.
Atunci când luăm în considerare orice posibilitate ca un semn sau defect din naştere să fie legat
de o traumă suferită de o persoană într-o viaţă anterioară, este bine să ţinem minte că, în comparaţie cu
apariţia semnelor din naştere, cele mai multe defecte din naştere sunt rare. (Stevenson, 1997)

72
 Xenoglosia si Glosolalia

Un alt fenomen care uneori nedumereşte ştiinţa modernă, dar poate să aibă sens în contextul
vieţilor trecute, este acela al xenoglosiei. Xenoglosia este abilitatea de a vorbi o limbă care nu a fost
învăţată în viaţa actuală. În unele cazuri, o persoană poate să şi scrie în limba neînvăţată (xenografie).
Literatura religioasă, în special aceea a spiritismului, este presărată cu relatări despre un
fenomen înrudit cu xenoglosia, şi anume glosolalia sau “vorbitul în limbi”, care reprezintă abilitatea de
a articula cuvinte şi sunete dintr-o limbă necunoscută vorbitorului, de obicei ca o exprimare a extazului
religios. Un exemplu apare şi în Noul Testament din Biblie “Şi s-au umplut cu Sfântul Duh, şi au
început să vorbească alte limbi, pe măsură ce Duhul le dădea glas”. (Acts 2: 4) În Creştinism, abilitatea
supranaturală de a vorbi în limbi necunoscute a fost interpretată ca un dar conferit de către Duhul Sfânt.
Cazurile autentice de xenoglosie, în care o persoană vorbeşte o limbă autentică, care îi este
complet necunoscută în stare normală de conştienţă, sunt foarte rare, iar cazurile documentate adecvat
sunt încă şi mai rare. Majoritatea cazurilor de aparentă xenoglosie sunt de fapt respinse ca fiind aiureli,
bolboroseli inventate de mintea subconştientă, ca episoade de posedare/posesie sau comunicare
telepatică în cazul unui medium, sau ca fraude.
Există două tipuri distincte de xenoglosie – recitativă şi responsivă. În cazul xenoglosiei
recitative, persoana nu poate să facă conversaţie în limba străină, dar poate repeta unele cuvinte şi fraze
în stil papagalicesc, fără a înţelege neapărat şi ce înseamnă. În cazul xenoglosiei responsive, persoana
poate comunica în limba străină într-o manieră inteligentă. Cazurile autentice de xenoglosie responsivă
sunt mult mai rare decât cele de xenoglosie recitativă. (Stevenson, 1974)
Următorul exemplu de xenoglosie recitativă a fost menţionat de către cercetătorul, autorul şi
fondatorul revistei Spiritism, francezul Gabriel Delanne în 1924.
O familie italiană cu numele Battista, din zona Romei, şi-a pierdut fetiţa, Blanche, în anul 1902.
Trei ani mai târziu Signora Battista, care era însărcinată, a avut o experienţă în care i-a apărut copilul
decedat, spunându-i că se întorcea în sânul familiei, aşa că atunci când Signora Battista a născut o fetiţă
în anul 1906, ea şi soţul ei (care a povestit cazul), au numit-o tot Blanche.
Pe vremea când prima Blanche era în viaţă, familia angajase o menajeră elveţiancă care vorbea
numai limba franceză. Aceasta o învăţase pe Blanche un cântec de leagăn franţuzesc. Fata părăsise
familia la scurt timp după ce Blanche murise, iar aceştia uitaseră de cântec, aşa că au fost consternaţi să
o audă pe cea de-a doua Blanche, cântând într-o zi vechiul cântec de leagăn franţuzesc, cam în jurul
vârstei de 5 ani. Acel cântec nu mai fusese auzit în familia Battista de 9 ani de zile. Când au intrebat-
pe Blanche cine o învăţase cântecul, aceasta a răspuns “Nimeni, îl ştiu pur şi simplu.” (Stevenson,
1974) Întrucât copilul nu era capabil să facă conversaţie în limba străină, ci doar să recite, acesta este
un exemplu de xenoglosie recitativă.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de xenoglosie responsivă autentică, este acela al lui
“T.E.”, o soţie casnică de 37 de ani, cercetată de Stevenson, care s-a născut şi a crescut în Philadelphia.
Părinţii de origine rusă ai lui T.E. emigraseră în S.U.A, din Odessa, Rusia. Niciunul dintre ei nu
fusese vreodată în Scandinavia şi nici nu cunoșteau bine pe cineva care putea să vorbească vreuna din
limbile scandinave. T.E. a fost crescută într-o societate vorbitoare de limba engleză, iar în familia ei se
vorbea mai mult engleza când erau împreună.
În timpul unei şedinţe de regresie hipnotică efectuată de soţul său K.E., medic în Philadelphia,
s-a descoperit că T.E. putea să intre cu uşurinţă în stare de transă adâncă, aşa că soţul a început să facă
experienţe cu ea în mod sistematic. Într-o zi când se afla sub hipnoză, la puţin timp după ce începuseră
şedinţele regulate, T.E. a anunţat că era un bărbat pe nume Jensen Jacoby şi apoi şi-a descris pe scurt
viaţa de fermier de la ţară. Vorbea cu o voce adâncă, masculină. Aceasta a fost prima şedinţă din cele
câteva desfăşurate între 1955 şi 1956, în care a apărut Jensen. În şedinţa a şasea, a şaptea şi a opta,
Jensen a comunicat aproape exclusiv într-o formă timpurie de suedeză colocvială, care se vorbea
înainte de revoluţia industrială. Toate şedinţele, începând cu a patra, au fost înregistrate, cu excepţia
73
celei de-a opta, în timpul căreia s-au luat notiţe detaliate.
După ce a cercetat în detaliu acest caz şi a examinat atât înregistrările cât şi transcrierile
şedinţelor de hipnoză, Stevenson a putut să stabilească autenticitatea sa ca un exemplu de xenoglosie
responsivă, eliminând orice posibilitate de fraudă sau criptomnezie (situaţie în care o limbă este
învăţată timpuriu în viaţă, iar apoi uitată). Percepţia extrasenzorială a fost postulată ca o a treia cauză
posibilă, căci, în timpul şedinţelor, a fost nevoie să fie prezenţi translatori vorbitori de limbă suedeză,
pentru a testa cunoştinţele de suedeză ale lui T.E., însă Stevenson a considerat că această ipoteză este
puţin probabilă, ţinând cont că limbajul lui Jensen era presărat cu un număr considerabil de cuvinte
norvegiene, în timp ce toţi translatorii preferau suedeza.
Dr. Stevenson a petrecut mai mult de 8 ani lucrând în mod direct la cazul Jensen, recrutând
lingvişti şi alţi experţi şi oameni de ştiinţă, care au investigat în mod riguros orice explicaţie alternativă.
În rezumat, lipsindu-se de cele trei explicaţii menţionate mai sus, Stevenson a concluzionat că era
imposibil să înţeleagă acest caz de xenoglosie responsivă, fără să presupună că o personalitate care a
învăţat limba suedeză înainte de 1956, supravieţuise morţii corpului fizic. Această personalitate ar
putea fi o conştiinţă non-fizică care vorbeşte temporar prin intermediul lui T.E. aflată sub hipnoză, sau
ar putea fi un aspect al propriei personalităţi a lui T.E. Cu toate că Stevenson nu credea că aceste date
ofereau o evidenţă foarte puternică pentru niciuna din cele două posibilităţi, nici nu ofereau o dovadă
absolută a reîncarnării, el a propus totuşi reîncarnarea drept o ipoteză plauzibilă, mai ales că Jensen
fusese evocat numai prin sugestii de regresie. (Stevenson, 1974)
În vremurile mai recente, profesorul Adrian Finkelstein, un autor şi psihiatru consacrat din Los
Angeles, a relatat în lucrarea Vieţile voastre trecute şi procesul de vindecare, povestea adevărată a unui
băiat, pe nume Robin Hull, care şi-a amintit viaţa sa trecută de călugăr tibetan. Robin vorbea adesea
într-un limbaj pe care mama sa nu putea să-l înţeleagă. Atunci când o prietenă de-a mamei lui Robin,
care credea în reîncarnare, a auzit limba ciudată vorbită de băiat, a invitat acasă la Robin un alt prieten,
profesor de limbi asiatice. În cele din urmă, profesorul a putut să identifice limba respectivă ca pe un
dialect vorbit în regiunile nordice ale Tibetului. Când l-a întrebat pe băiat unde învăţase acea limbă,
acesta a răspuns “la şcoală”. În momentul în care mama lui i-a amintit că el nu începuse încă şcoala,
Robin a spus că a mers la şcoală cu mult timp în urmă şi apoi a explicat că nu-i plăcea să vorbească
despre viaţa să trecută pentru că, singura dată când a încercat să facă acest lucru, mama lui l-a ignorat.
Sub încurajarea profesorului, Robin a descris, cu foarte mare precizie, viaţa sa de călugăr tibetan, cu
atâta precizie, încât profesorul s-a hotărât să meargă să caute acel loc. În cele din urmă a găsit
mânăstirea de care vorbise Robin, în Munţii Kuen Lun. (Finkelstein, 1996)
Dacă despre unele episoade de fobii, semne şi defecte din naştere şi xenoglosie, se poate arăta
prin cercetări că pot fi manifestări plauzibile ale reîncarnării, atunci este logic că pot să mai existe şi
alte indicii ale vieţilor trecute, unele mai comune, care de asemenea merită investigate. Vă prezint în
continuare nişte exemple care sugerează, în măsuri diferite, o existenţă anterioară a personalităţii.

Copiii minune, talentele excepţionale şi copiii precoce

Un copil minune este o persoană care manifestă talente sau puteri excepţionale de la o vârstă
fragedă, prezentând competenţe de expert într-un domeniu, care de obicei este exclusiv al adulţilor. Un
talent ieşit din comun, deşi întotdeauna remarcabil, este cu atât mai mult remarcabil, atunci când apare
la un copil, care n-a avut nici timpul şi nici oportunitatea de a deprinde nişte abilităţi atât de dezvoltate
în viaţa sa prezentă, nici nu are vreo predispoziţie genetică din familia sa către abilitatea respectivă.
Unele dintre motivele găsite pentru a explica talentele excepţionale la copii, includ: un puternic
şi pozitiv interes parental şi atenţie acordate copilului (poate pentru că copilul era unicul copil, era
bolnav sau a fost născut târziu în viaţa tatălui), sau petrecerea unei mari părţi din timpul său în
compania adulţilor, sau imitarea şi influenţa exercitată de nişte părinţi excepţionali. (Radford, 1990)
74
Motivul din urmă este evident în cazul lui Mozart şi al lui Picasso, de exemplu, doi dintre cei mai
faimoşi copii minune ai lumii. Totuşi aceste trei motive nu explică toate cazurile de copii minune.
Conform teoriei “ereditate-educaţie”, suntem cu toţii produsul moştenirii noastre genetice şi al
mediului înconjurător. În timp ce nu există răspunsuri definitive cu privire la cauza care-l detemină pe
copilul minune să spargă acest tipar, consensul general printre cercetători este că un copil minune este
mai degrabă produsul mediului (care include factori ca naţionalitatea, cultura, nivelul de educaţie,
religia, statutul socio-economic şi oportunităţile de a exersa talentul, în plus faţă de factorii menţionaţi
în paragraful anterior) şi al talentului înnăscut. Dar ce este mai exact un talent înnăscut? Psihologul şi
autorul britanic John Radford, susţine că, deşi talentele speciale sunt în esenţă înnăscute, mecanismul
genetic din spatele lor nu este foarte clar. El recunoaşte că “talentele speciale şi precocitatea sunt pur şi
simplu cazuri neobişnuite ale regulilor generale, care încă nu au fost elucidate.” (Radford, 1990)
Potrivit ştiinţei conştientologiei, talentele înnăscute sunt explicate fără greutate ca fiind talente
pe care o persoană le poate moşteni (împreună cu multe alte lucruri) de la ea însăşi, prin intermediul
holomemoriei sale (memoria totală sau integrală) şi parageneticii. Aceste mecanisme sunt explicate în
întregime în capitolul următor.
Sigur, nu este dificil să găsim exemple de copii care prezintă abilităţi şi înclinaţii puternice, ce
par să indice ceva mai mult decât un comportament de un nivel excepţional de maturitate şi dezvoltare,
sugerând în unele cazuri “reportare” a comportamentelor obişnuite, familiare, din vieţile trecute. În
lucrarea Copiii minune şi copiii precoce excepţionali de exemplu, Radford descrie o fotografie, apărută
în publicaţia londoneză Times, în 29 iunie 1988, în care primul ministru Thatcher verifica acreditările
de presă ale unui jurnalist tânăr, la întâlnirea liderilor europeni de la Hanovra, Germania. Jurnalistul în
cauză era Alexander Blume, de 12 ani, care făcea un reportaj pentru gazeta şcolii, Cârtiţa.
În alte exemple menţionate de Radford, publicaţia Early Times din California, pe 27 decembrie
1988, a relatat povestea lui Tony Aliengena, de 9 ani, care a devenit cel mai tânăr pilot individual din
California, decolând şi aterizând cu un avion ultrauşor. Anul următor acesta a pilotat un avion în jurul
lumii.
Pe 24 august 2001, The Guardian din Marea Britanie a publicat povestea lui Arran Fernandez,
care, la vârsta de 5 ani, a devenit cea mai tânără persoană care a luat examenul GCSE, la matematică.
Un exemplu perfect al ipotezei mediu/talent înnăscut, Arran era un copil singur la părinţi, care fusese
educat de părinţii săi, acasă în Surrey, dar care, în ciuda acestui lucru, a realizat lucruri care depăşesc
de departe aşteptările pe care asemenea avantaje pot să le creeze, atunci când a descoperit nişte
secvenţe de integrale, necunoscute până atunci matematicienilor din cercetare. Acestea au fost
publicate mai târziu într-o enciclopedie internaţională de cercetări.
Dacă aceste teorii legate de holomemorie şi paragenetică, aşa cum a sugerat Vieira, sunt
corecte, atunci este logic că o persoană ar putea să moştenească şi comportamente sau tendinţe
negative, în acelaşi mod ca pe cele pozitive. Exemple de tendinţe negative la copii, care nu pot fi
explicate prin ipoteza mediului sau a moştenirii genetice, dar care par a fi înnăscute, de asemenea nu
sunt greu de găsit.

Geniile

Un studiu despre genii oferă de asemenea numeroase exemple de oameni cu capacităţi

intelectuale şi creative extraordinare, care pun la încercare teoria ereditate/educaţie, făcând în schimb
aluzie la aptitudinile şi talentele care au fost învăţate, dezvoltate, “amintite” şi perfecţionate de către
conştiinţă de-a lungul multor vieţi.
Cum am putea altfel să explicăm în mod adecvat cazul compozitorului clasic George Handel
(1685-1759), de exemplu, care a venit dintr-o familie fără calităţi muzicale şi nu a primit nicio pregătire
muzicală formală, în afară de nişte lecţii cu organistul de la biserica locală pe vremea când era copil?
75
Tatăl s-a împotrivit cu putere preocupărilor sale muzicale, iar mama sa nu i-a oferit niciun sprijin
concret. (Stevenson, 2001) Împotriva acestor probabilităţi, Handel a devenit, în timpul vieţii sale,
probabil cel mai aclamat dintre toţi muzicienii, la scara internaţională.

Sindromul savantului

Geniul este cu atât mai dificil de explicat în parametrii limitaţi ai paradigmei convenţionale,
atunci când se manifestă la persoane care sunt handicapate în aproape orice alt aspect, aşa cum este
cazul celor care suferă de sindromul savantului. Este posibil ca holomemoria şi paragenetica să joace
un rol şi în acest paradox derutant de superabilitate şi dizabilitate?
Un savant idiot (de la cuvintele franţuzeşti idiot care înseamnă idiot şi savant, al cărui înţeles
orginal se referă la o persoană învăţată sau cunoscătoare, cum ar fi un învăţător, filosof sau om de
ştiinţă) este un caz extrem de rar în care o persoană handicapată mental, de obicei incapabilă să înveţe,
să citească sau să scrie, poate să acceseze cu acurateţe cunoştinţe foarte specifice şi detaliate, din ştiinţe
precise cum sunt matematica, muzica şi arta. Dustin Hoffman a sensibilizat publicul cu privire la
sindromul savantului, în filmul Rain Man. El a jucat rolul unui savant autist, care era capabil să
memoreze un număr impresionant de cărţi jucate la o masă de blackjack şi totuşi era incapabil să facă
alegeri simple cu privire la ce să mănânce sau ce să poarte.
Lucrul cel mai uimitor cu privire la savanţii autişti este acela că ei nu-şi obţin cunoştinţele
specializate prin învăţare. Ei pur şi simplu “cunosc” informaţii precise, clare. Unii, de exemplu, pot să
calculeze calendarul, aşa cum o fac gemenii identici George şi Charles, care au fost studiaţi în mod
extensiv de către Darold A. Treffert, un psihiatru din Wisconsin, S.U.A., care cercetează sindromul
savantului de peste 40 de ani.
După cum este precizat de Treffert în Oameni Extraordinari, prima lucrare comprehensivă pe
această temă, George şi Charles pot să vă spună ce zi din săptămâna corespunde cu orice dată din trecut
sau viitor alegeţi, într-un interval de 40.000 de ani. Pot să vă mai spună şi toţi anii în care ziua voastră
de naştere a căzut într-o anumită zi a săptămânii. Cu toate acestea, ei nu pot efectua calcule simple,
cum sunt adunarea şi scăderea.
Alt caz studiat de Treffert şi care a primit o foarte mare atenţie din partea mass-mediei din
S.U.A., este acela al fenomenalului savant Leslie Lemke. Un savant fenomenal se defineşte printr-o
persoană handicapată ce prezintă abilitaţi care ar fi ieşite din comun chiar şi la o persoană normală.
Acesta a fost cu siguranţă cazul lui Leslie Lemke. Leslie, care nu a beneficiat niciodată de vreo
educaţie formală în muzică, a auzit pentru prima dată Concertul de Pian nr. 1 de Tchaikovsky, într-o
noapte în perioada adolescenţei. Era coloana sonoră a unui film pe care îl urmărea împreună cu familia
sa. Mai târziu în acea noapte, familia sa a fost trezită de Leslie care cânta la pian - notă după notă,
impecabil şi fără nicio ezitare - Concertul de Pian nr. 1 al lui Tchaikovsky.
Leslie poate să facă acest lucru cu orice bucată muzicală, indiferent cât este de lungă sau
complexă. Acest fapt în sine este remarcabil. Mai adăugaţi şi faptul că Leslie este orb, are paralizie
cerebrală, are handicap mintal sever şi nici măcar nu se descurcă să folosească furculiţa ca să mănânce
şi s-ar părea că este nevoie de un fel de explicaţie paranormală. Ştiinţa convenţională, cel puţin, nu a
găsit nicio explicaţie pentru acest fenomen. (Treffert, 1989)
Sindromul savantului idiot a început să fie studiat încă din secolul XIX de către psihologul
francez Alfred Binet, care a elaborat Coeficientul de inteligenţă (IQ) ca un instrument de măsurare al
inteligenţei. Însă această stare de sănătate a rămas un mister pentru mult timp. Cu doar puţin timp în
urmă, această condiţie umană aparent anormală, a fost analizată din perspectivă modulară, psihologic
vorbind, în care “trebuie postulate multe feluri diferite de mecanisme psihologice în scopul de a explica
realităţile vieţii mentale”, potrivit autorului şi filosofului-psiholog Jerry A. Fodor. (Radford, 1990)
Sugerez ca realităţile vieţii mentale nu vor fi niciodată pe deplin explicate până când o recunoaştere a
76
vieţilor trecute ale conştiinţei nu va fi de asemenea încorporată într-o astfel de perspectivă modulară.
Toate indiciile către vieţile trecute discutate până acum, reprezintă situaţii rare, pe care nu le
întâlnim zi de zi. Aşa că haideţi să ne uităm acum şi la alte indicii, cu care voi sau persoane cunoscute
vouă, este mai probabil să fi avut o experienţă personală directă.

Dragostea la prima vedere

Mulţi dintre noi am trăit experienţa de a simţi o atracţie “intuitivă” pentru cineva la prima
întâlnire cu el sau ea. Un sentiment atât de puternic dar aparent fără nicio bază, vă poate arăta cu
degetul către trecut. În momentul în care “recunoaşteţi” pe cineva în acest fel, ceea ce recunoaşteţi de
fapt, de cele mai multe ori, este semnătura bioenergetică unică a acelei persoane, amestecul şi calitatea
energiilor, gândurilor şi emoţiilor specifice lui sau ei, o combinaţie pe care deja o cunoaşteţi bine din
trecutul vostru comun. Aşadar, acest sentiment de familiaritate instantanee, poate fi, de fapt, o
reamintire a unei vieţi trecute. În ciuda acestui fapt, mulţi oameni nu sunt conştienţi de această
posibilitate şi adesea interpretează “recunoaşterea” unui străin cu dragostea la prima vedere. În mod
logic, pe lângă trăirea acestui sentiment de familiaritate cu cei care într-adevăr ne-au fost consoarte sau
iubiţi, putem de asemenea să îl simţim şi faţă de alte persoane de care am fost apropiaţi în mod
particular şi anume cei care ne-au fost odată părinţi, copii, fraţi/surori sau prieteni.

Aversiunile

De cealaltă parte a monedei, o aversiune sau repulsie intantanee pentru un străin, la prima
vedere, poate fi în acelaşi fel o reamintire semiconştientă a unui fost inamic sau adversar.
Mai puţin intensă decât o fobie şi mai răspândită în viaţa de zi cu zi, o aversiune reprezintă o
antipatie sau dezgust permanent, intens; evitarea unui lucru, situaţii sau comportament deoarece a fost
asociat cu un stimul neplăcut sau dureros. În cazurile în care o aversiune nu are nicio cauză cunoscută,
ar trebui luată în considerare posibilitatea ca stimulul să îşi aibă rădăcinile într-o viaţă trecută.
De exemplu, cunosc un bărbat care este perfect normal şi plăcut. A avut parte de o creştere
plină de stabilitate şi iubire; este politicos, cu simţul umorului, modest şi excelează în profesia aleasă.
În mod paradoxal, se pare că nu a avut niciodată o relaţie intimă, nici heterosexuală, nici homesexuală,
în ciuda faptului că are peste 40 de ani. În mod clar, are o aversiune faţă de intimitate, însă nu există
nicio cauză evidentă pentru acest lucru. Se poate să fie faptul că a fost violat într-o viaţă anterioară?
Este posibil. Sau poate că a petrecut multe vieţi trecute consecutive înainte de aceasta, fiind o figură
religioasă, probabil un preot sau un călugăr, a cărui dogmă era că sexul este ceva greşit. Sau poate este
doar extrem de timid, însă îşi ascunde bine inhibiţiile. Din nou, nu ar trebui să facem niciodată
presupuneri, dacă nu cunoaştem toate faptele. Există multe explicaţii plauzibile pentru asemenea
situaţii – ceea ce vreau eu să spun este că explicaţiile care îşi au originea într-o viaţă anterioară sunt de
asemenea plauzibile.
O privire rapidă asupra evenimentelor mondiale dezvăluie potenţialităţi multiple de dezvoltare
de aversiuni, dacă nu chiar de fobii în toată regula, într-o viaţă viitoare, pentru mii de victime
nefericite ale dezastrelor naturale sau artificiale.
Putem emite ipoteza logică că, nişte pelerini Hajj călcaţi în picioare în învălmăşeala maselor
adunate la Mecca, s-ar putea să dezvolte o aversiune faţă de mulţimi în viitoarele vieţi; că unele dintre
victimele tsunami-ului din a doua zi de Crăciun din 2004, s-ar putea să manifeste o aversiune faţă de
apă sau ocean; sau că o parte dintre cei 11 milioane de evrei, ţigani, polonezi şi alte grupuri etnice
europene, exterminaţi în timpul Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial, s-ar putea să
manifeste o aversiune specifică faţă de rasa germană în viitoarele vieţi.
77
 Disforia de gen

O altă zonă în care putem emite ipoteze despre impactul vieţilor trecute asupra unei conştiinţe
este aceea a disforiei de gen, sau tulburarea de identitate de gen.
Unele persoane trăiesc grade diferite de incongruenţă între genul căruia simt că-i aparţin şi
genul pe care îl au în realitate. În timp ce unele dintre aceste persoane sunt mulţumite să “joace rolul”
sexului cu care se identifică, în cadrul unei relaţii homosexuale, altele vor face eforturi deosebite din
punct de vedere fizic, emoţional, psihologic, social şi financiar pentru a trăi o viaţă exterioară care să se
potrivească cu înţelegerea interioară a propriului gen. Aceasta poate să însemne adoptarea de
comportamente cum ar fi purtarea de haine corespunzătoare sexului opus (travestism) sau luarea
măsurii drastice de schimbare de sex pe cale chirurgicală (transexualism).
Cercetările au arătat că nu există nicio cauză dovedită ştiinţific pentru transexualism. Nici nu
există vreun tratament psihologic cunoscut.
Integrarea ideii de realităţi multiseriale în consilierea şi tratamentul disforiei de gen ar putea să
aducă multă alinare celor care se descriu pe ei înşişi ca având corpul unui sex şi dorinţele celuilalt.
Luaţi în considerare următorul aspect, de exemplu. În mod obişnuit, oamenii îşi trăiesc vieţile
fizice, după nişte rutine sigure, care nu prezintă niciun risc sau provocare, rutine care le plac şi cu care
se simt confortabil. Unii oameni sunt atât de ataşaţi de rutinele lor, încât repetă la infinit o varietate de
aspecte ale manifestării lor fizice, pe parcursul mai multor vieţi – lucruri cum ar fi profesia lor,
naţionalitatea, locaţia geografică, tipul de partener sau genul. Acest lucru este cunoscut în
conştientologie sub denumirea de automimetism, un subiect care va fi examinat mai în detaliu în
capitolul 9.
Apoi luaţi cazul unei conştiinţe care a trăit 10 vieţi consecutive ca bărbat. Imaginaţi-vă că
helperii decid, în cele din urmă, că această conştiinţă are nevoie să se renască ca femeie în viaţa
următoare, pentru a putea avea nişte experienţe noi, din care să înveţe şi să progreseze ca şi conştiinţă.
Astfel ea va experimenta viaţa fizică ca şi femeie, pentru prima dată în peste o mie de ani. În acest
context nu este atât de dificil de înţeles neliniştea pe care o are în legătură cu noul său gen.
În acest sens, depinzând de fiecare individ în parte, o înţelegere a acestei realităţi mai largi,
poate ajuta persoana să profite şi sa îmbrăţişeze experienţa de a se naşte într-un anumit gen. Reprezintă
o oportunitate de a dobândi empatie pentru membrii acelui sex prin experienţa de primă mână, de a
deprinde unele abilităţi şi aptitudini noi, pe care experienţa de a fi de un anume sex o oferă şi, mai
presus de toate, de a dezvolta atributele pozitive ale flexibilităţii şi adaptabilităţii.
Este important de accentuat faptul că ceea ce propun eu este doar una dintre
numeroasele posibile explicaţii pentru condiţia homosexualităţii, travestismului şi transexualităţii.

Afinităţile ideologice

Un ultim exemplu de indicii ale vieţilor trecute sau perioadelor intermisive ale unei persoane,
este unul la care sunt martoră în mod regulat la clasă, ca instructor de conştientologie.
Mulţi studenţi vin la cursurile noastre fără nicio experienţă anterioară lucidă de EAC sau de
orice alt fenomen paranormal sau energetic. Vin pentru că caută să găsească un sens al existenţei lor,
pentru a-şi lărgi perspectiva asupra realităţii şi pentru a înţelege care este rolul lor în cadrul ei.
Pe perioada cursului nostru de bază, Programul de Dezvoltare a Conştiinţei (PDC), studenţii
sunt expuşi la toate soiurile de subiecte care i-ar părea de domeniul fantasticului sau pur şi simplu
nebuneşti, persoanei obişnuite de pe stradă – toate lucrurile discutate în această carte – măiestria
energiilor, helperi şi intruderi, vieţi trecute şi perioade intermisive, călătorii în afara corpului către alte
dimensiuni şi planete, etc. Cu toate acestea, este evident, într-un mod ostentativ, că pentru majoritatea
studenţilor, nimic nu ar putea fi mai logic şi mai raţional. De obicei acest lucru se întâmplă pentru că,
78
de fapt, nu sunt învăţaţi ceva ce ei nu ştiu deja, dat fiind că au participat la cursuri de pregătire pentru
actuala viaţa, în timpul ultimei perioade intermisive, unde au studiat multe dintre subiectele pe care le
predăm noi în cadrul PDC. În acest caz, orele în sine declanşează reamintiri semiconştiente ale orelor la
care au participat în perioada intermisivă, care, la rândul lor, se traduc într-o formă puternică de raport
cu informaţiile şi ideile care se discută.
Următoarele citate ale studenţilor confirmă această teorie:
Când am luat prima oară contact cu ştiinţa conştientologiei, majoritatea informaţiilor prezentate
mi s-au părut foarte intuitive şi logice. De fapt, provocarea cea mai mare şi concentrarea efortului meu
mental, a fost mai mult spre înţelegerea terminologiei constientologice utilizate în descrierea ideilor,
decât spre înţelegerea ideilor în sine. (Glenn Hitchman, Marea Britanie)
După primul meu curs în cadrul AIC, am avut sentimentul ca şi cum aş fi călătorit într-o ţară
străină pentru foarte mult timp şi în sfârşit găsisem pe cineva al cărui limbaj îl înţelegeam! Totul mi s-a
părut atât de familiar şi de clar. (Ines Rusteberg, Germany)
Alte afinităţi cu ideologii şi religii, culturi, limbi, obiceiuri şi tradiţii şi chiar preferinţe şi pofte
pentru mâncăruri străine mediului în care s-a născut persoana, se pot datora în unele cazuri legăturilor
cu experienţele din vieţile anterioare.

79
 Capitolul Șapte
Mecanisme prin care experienţele din vieţile trecute ne afectează
viaţa actuală

Astăzi noi suntem rezumatul viu al trecutului nostru, rezultatul adăugirii caracteristicilor
genetice şi de mediu, precum şi expresia a tot ceea ce deja am trait, gândit, simţit şi făcut. —Wagner
Alegretti

Holomemoria

Aşa cum am precizat anterior, conform teoriilor de bază în psihologie, noi suntem produsul
mediului nostru (educaţia primită) şi al moştenirii genetice. Şi totuşi, fiecare dintre categoriile de indicii
ale vieţilor trecute, explorate în capitolul anterior, prezintă exemple care nu pot fi explicate în mod
adecvat prin această teorie.
Potrivit conştientologiei, suntem toţi produsul mediului nostru, eredităţii noastre şi al unei
componente vitale – trecutul nostru – care include atât vieţile noastre trecute, cât şi perioadele
intermisive. În timpul perioadelor intermisive unele persoane primesc instruire, educaţie şi chiar sunt
supuse unor proceduri specifice pentru modificarea corpului extrafizic. Menţionez acest lucru pentru
că, în general, tendinţa noastră este să ne gândim numai la vieţile noastre trecute atunci când vorbim de
trecut, uitând că noi de asemenea acumulam experienţe, cunoştinţe şi înţelepciune pe parcursul
perioadei dintre vieţi.
Mecanismele prin care amintirile şi experienţele din trecutul nostru pot să iasă la suprafaţă în
prezent, sunt holomemoria şi paragenetica. Împreună, acestea acţionează ca matricea sau şablonul
personalităţii şi al corpului fizic al conştiinţei. Lăsaţi-mă să vă explic.
Deşi noi uităm temporar o mare parte din ceea ce se întâmplă pe parcursul vieţilor noastre,
fiecare experienţă pe care am avut-o vreodată în viaţa extrafizică şi în perioada intermisivă, fiecare
incident, eveniment, întâmplare, întâlnire şi schimb, indiferent cât de minor sau insignifiant, este
înregistrat în memoria integrală sau holomemoria conştiinţei, care este stocată în corpul mental.
Deoarece noi suntem suma experienţelor noastre, atunci holomemoria este sursa originară a
personalităţii conştiinţei, determinând în mare măsură modul în care gândim, ne comportăm şi
interacţionam cu alţii şi permiţând multor obiceiuri, atitudini, trăsături, patologii, tendinţe, predilecţii,
abilităţi, cunoştinţe, capacităţi, afinităţi, valori şi principii care s-au format de-a lungul a vieţi întregi de
experienţe, să iasă la suprafaţă şi să aibă un impact asupra prezentului nostru.
Vă puteţi accesa holomemoria şi orice detaliu din trecutul vostru, printr-o proiecţie în corpul
mental (o tehnică pentru producerea unei astfel de proiecţii este descrisă în capitolul 16). Dacă reuşiţi
să realizaţi o astfel de proiecţie, veţi vedea că amintirile stocate de creierul vostru fizic actual,
aparţinând numai vieţii fizice curente, reprezintă, într-adevăr, un foarte mic procentaj din memoria
voastră totală.
Holomemoria oferă o explicaţie plauzibilă pentru unele cazuri nerezolvate de xenoglosie, copii
80
minune, talente excepţionale, genii şi cei cu sindromul savantului, cum sunt cei descrişi în capitolul
anterior.
O explicaţie ipotetică despre cum funcţionează în tandem cu alţi factori determinanţi, ar fi după
cum urmează: în cazul unor episoade ale rarului sindrom al savantului, ar putea fi faptul că conştiinţa în
cauză a fost un geniu în multe vieţi trecute consecutive şi că abilitatea specifică a persoanei este atât de
bine dezvoltată acum, încât conştiinţa, prin intermediul holomemoriei sale, “îşi aminteşte” şi manifestă
această abilitate în viaţa curentă…dar că helperii săi, probabil chiar cu acordul persoanei în perioada
dintre vieţi, decid că pentru a depăşi o limitare particulară, persoana trebuie să se nască handicapată în
această viaţă. Sau poate că handicapul ei este planificat să o ajute să înveţe noi abilităţi de care va avea
nevoie în vieţi viitoare, ca parte a evoluţiei sale ca şi conştiinţă. Este de asemenea posibil ca limitarea
să fie cauzată de un factor karmic.

Paragenetica

Celelalte mijloace prin care trecutul nostru se poate manifesta în prezent, este prin intermediul
parageneticii. Paragenetica reprezintă un fel de codificare care, contrar geneticii, nu este transmisă de la
o fiinţă umană la alta, ci este trasmisă de la corpurile noastre extrafizice şi mentale către noul corp fizic,
atunci când renaştem. Prin urmare ne transmitem nouă înşine această codificare de la o viaţă la alta.
Lucrând împreună cu genetica, paragenetica ajută la modelarea corpului fizic şi astfel poate fi
responsabilă de unele aspecte ale înfăţişării noastre fizice.
Deşi aceste două mecanisme nu au fost clar elucidate înainte, au fost tutuşi recunoscute.
Filosoful grec Platon (c.428-347 i.e.n), de exemplu, a afirmat la un moment dat “Cunoaşterea obţinută
uşor este aceea pe care dăinuitorul suflet a avut-o într-o viaţă anterioară, astfel încât curge cu uşurinţă
înapoi”. Renumitul clarvăzător şi vindecator din secolul XX, Edgar Cayce, a ajuns la aceeaşi concluzie,
explicând că “Ai moştenit cel mai mult de la tine însuţi, nu de la familia ta. Familia este doar un râu
prin care pluteşte sufletul.” (Kelly, 1997)
Gradul în care o persoană este influenţată de holomemoria şi paragenetica sa variază în funcţie
de nivelul de maturitate şi de evoluţie al conştiinţei.
O fiinţă umană obişnuită, care se identifică puternic cu viaţa fizică şi nu are o conştientizare
autentică a existenţei sale mai extinse, tinde să fie mai influenţată şi mai restricţionată de condiţionările
impuse de ereditate şi mediu. Comportamentul său este condus mai mult de către procesele instinctive
de supravieţurire şi el este mai pasibil să repete experienţele vieţilor trecute, care nu contribuie în
niciun fel la evoluţia sa ca şi conştiinţă. De exemplu, poate viaţa cuiva constă într-o rutină de a munci
la linia de producţie într-o fabrică, a petrece timp în cârciumă în fiecare seară după muncă, de a merge
la un meci de fotbal sâmbăta şi a lua prânzul cu familia duminica, după biserică – repetiţia unui stil de
viaţă reportat din existenţe anterioare. Pentru o asemenea persoană, influenţa holomemoriei şi
parageneticii sale este minimă, în sensul că ea manifestă mai puţin din sursa originară a personalităţii
sale – mai puţin din cine este ea cu adevărat.
O persoană de un nivel evoluţionar mai avansat, tinde să manifeste mai multe trăsături care
derivă din holomemoria şi paragenetica sa. Acest lucru îi permite să depăşească multe din limitările
impuse de mediu şi de determinanta sa genetică, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Handel, precum şi
să beneficieze de aspectele mai pozitive conferite de aceşti doi factori. O asemenea persoană, de obicei,
manifestă un nivel mai mare de conştientizare a realităţilor multidimensionale, are un discernământ mai
bun şi mai cosmoetic şi se descurcă mai bine în termeni evoluționari, datorită “bagajului”
multiexistenţial de înaltă calitate. Deoarece influenţa exercitată de holomemoria şi paragenetica sa o
depăşeşte pe aceea a mediului în care a crescut şi pe cea a geneticii, ea manifestă mai mult din cine este
ea cu adevărat.
Ţineţi minte totuşi, că manifestarea mai multor atribute care derivă din holomemoria şi
81
paragenetica unei persoane, nu reprezintă întotdeauna un factor optimizator, ca de exemplu în cazul
fobiilor, semnelor şi defectelor din naştere. Deci uneori prevalenţa geneticii asupra parageneticii poate
fi un lucru bun.
Dacă sunteţi motivaţi să fiţi mai mult din cine sunteţi voi cu adevărat, puteţi atinge, cu efort,
nivele mai avansate de evoluţie şi maturitate, prin punerea pe primul plan a autodezvoltării, în mod
lucid şi conştient, de-a lungul mai multor vieţi.

Patologiile corpului mental

În ceea ce priveşte semnele din naştere, defectele din naştere şi fobiile, mare parte din
cercetările ştiinţifice la care ne-am referit în capitolul precedent, sugerează că, experienţele profunde,
cum sunt traumele, se pot imprima atât de puternic în corpul extrafizic şi cel mental, încât influenţează
paragenetica conştiinţei, care la rândul ei, afectează genetic corpului fizic următor.
Să luăm exemplul unuia dintre subiecţii burmanezi, născut cu degete deformate sau chiar lipsă,
care şi-a amintit cum i s-au tăiat degetele în viaţa anterioară, înainte de a fi executat. Putem emite
ipoteza că trauma torturii a fost atât de severă, încât după ce a murit şi şi-a început existenţa în
dimensiunea extrafizică, corpul său extrafizic (corpul emoţional) se găsea şi el într-un fel de şoc.
Impactul a fost atât de puternic, încât corpul extrafizic s-a manifestat fără degetele care fuseseră tăiate
în timpul torturii. Cu alte cuvinte, imaginea pe care această conştiinţă o avea despre sine însăşi, chiar şi
în corp extrafizic, era una în care îi lipseau câteva degete.
În acest caz particular, această imagine a avut atât de multă forţă încât, în cele din urmă, în
timpul perioadei intermisive, corpul mental a început să accepte că aceasta era starea adevărată a
conştiinţei şi şi-a format o idee fixă despre ea, o patologie, care a făcut ca deformitatea să se manifeste
mai puternic în corpul extrafizic şi, mai departe, să reapară în următorul corp fizic. Prin urmare, o
patologie a corpului mental reprezintă un alt mecanism care permite unor aspecte din trecutul nostru să
iasă la suprafaţă în viaţa noastră actuală.
Trebuie să menţionez că asemenea cazuri extreme sunt rare. O patologie a corpului mental,
cauzată de o traumă dintr-o viaţă trecută, este mai probabil să se manifeste ca un semn din naştere, o
fobie, o aversiune sau deloc, decât ca o deformitate fizică efectivă. Prin intermediul acestui proces,
multe tipuri de fobii şi aversiuni persistă de-a lungul ciclului multiexistenţial al unei conştiinţe, de
aceea este important să facem un efort pentru a ne depăşi propriile limite.
O altă cale prin care o patologie a corpului mental se poate manifesta în viaţa actuală a unei
persoane, este prin intermediul sincronicităţilor stranii. De exemplu, să spunem că un fermier ară un
câmp deluros cu tractorul său, se rostogoleşte, este prins sub tractor şi piciorul său este retezat în
accident. Are parte de o moarte traumatică datorită pierderii de sânge. Această experienţă este atât de
devastatoare la nivel emoţional, încât, după moarte, corpul extrafizic se manifestă fără picior, iar, în
timp, corpul mental imprimă o imagine a încarnării sale fizice ca fiind fără picior. Într-o viaţă viitoare,
fermierul va avea un corp fizic cu două picioare şi-şi va restabili o imagine despre sine însuşi ca fiind o
persoană cu două picioare. Dar, datorită faptului că corpul mental încă poartă această patologie, iar
imaginea de a nu avea un picior este încă puternică, sicronicitățile pot începe să apară. Poate îşi va rupe
acelaşi picior de câteva ori pe parcursul vieţii sale, de exemplu. Asemenea coincidenţe aparente nu sunt
întotdeauna ceea ce par a fi.

Un caz elocvent

Pentru a încheia acest capitol aş vrea să împărtăşesc amănuntele unui caz cu adevărat
remarcabil, cercetat de către Stevenson, în care viaţa trecută a subiectului a provocat în viaţa ei curentă
82
nu una, ci câteva dintre consecinţele şi repercursiunile discutate în ultimul capitol.
Ma Win Tar, o fată burmaneză care şi-a amintit viaţa ei trecută ca soldat japonez, s-a născut cu
malformaţii majore la ambele mâini, cu degetele lipsind la ambele mâini şi cu caneluri neobişnuite pe
degete şi la încheietura stângă.
Cu toate că detaliile pe care Ma Win Tar le-a dat despre ultima ei viaţă nu au fost verificate,
acestea erau plauzibile din punct de vedere istoric. Şi-a amintit că personalitatea ei anterioară a fost
capturată, legată de un copac şi arsă de vie de către un grup de bărbaţi burmanezi în timpul celui de-al
doilea Război Mondial. Soldatul a cerut îndurare pentru viaţa sa, însă fără niciun rezultat.
Stevenson a sugerat că diformităţile lui Ma Win Tar se potriveau cu pierderea degetelor pe care
soldatul a suferit-o dacă şi-a ridicat mâinile pentru a se proteja de o lovitură de sabie, sau ca să ceară
îndurare, deşi este de asemenea posibil, ca şi în cazul altor soldaţi, să fi fost torturat şi degetele să-i fi
fost retezate înainte de execuţie. Modelul de caneluri de pe degetele şi încheietura stângă a lui Ma Win
Tar se presupune că au legătură cu urmele lăsate de frânghia cu care a fost legată de copac.
La vârsta de 3 ani, Ma Win Tar a fost opărită accidental cu apă fiartă. Poate aceasta a fost o
sincronicitate de genul de care tocmai am vorbit, sau poate a fost pur şi simplu o coincidenţă. În orice
caz, ea a dezvoltat ulterior o fobie de obiecte fierbinţi şi de foc.
Atunci când Ma Win Tar învăţa să vorbească, părinţii ei arătau spre un obiect, îi spuneau
numele în burmaneză şi o încurajau să-l repete. În schimb, ea pronunţa adesea un cuvânt străin pe care
părinţii ei nu-l înţelegeau. Mai târziu, pe vremea când era copil mic, ea cânta cântece într-o limbă
ciudată, necunoscută familiei ei. Această muzică era de asemenea necunoscută pentru ei. Nu se
cunoaşte dacă Ma Win Tar vorbea sau cânta în limba japoneză.
În ceea ce priveşte alte comportamente, Ma Win Tar a manifestat însuşiri masculine, în sensul
că prefera să se îmbrace ca un băiat, îşi purta părul scurt şi era un partener de joacă agresiv şi violent
când era mică. În special, avea tendinţa de a-i plesni pe ceilalţi copii peste faţă, un comportament
caracteristic soldaţilor japonezi, dar destul de rar printre burmanezi.
Înainte să devină limitată la stilul de viaţă burmanez, Ma Win Tar a afişat de asemenea un
număr de alte trăsături în mod inerent japoneze, exprimându-şi o preferinţă pentru mâncarea crudă,
pentru a sta pe jos în postura tradiţională japoneză şi o aptitudine pentru munca grea, de exemplu. Ea
respingea fără ezitare multe dintre obiceiurile burmaneze, refuzând să facă gestul de plecăciune în faţa
unui călugăr budist sau să adopte învăţătura budistă de a evita să ia viaţa animalelor şi insectelor.
În cele din urmă, mama sa a relatat că Ma Win Tar avea o preferinţă pentru armele de foc, care
era considerată a fi cel puţin neconvenţională, la fetele burmaneze. O dată, când fratele ei i-a arătat o
parte dintr-o armă de foc pe care o adusese acasă, ea a înţeles imediat mecanismul acesteia de
funcţionare. În două rânduri şi-a exprimat interesul de a deveni soldat. (Ian Stevenson, 1997)
Dacă continuăm să restrângem căutarea răspunsurilor la enigmele vieţii umane la paradigma
existenţială acceptată, convenţională şi materialistă, probabil vom continua să eşuăm în a le găsi. Tot
mai mult, trebuie să începem să căutăm contextul existenţial mai larg, multidimensional şi multiserial,
care conţine cheia pentru înţelegerea complexităţilor mai elaborate ale existenţei noastre. Acest lucru
este demonstrat într-o măsură suficientă în cazul lui Ma Win Tar.

83
 Capitolul Opt

Retrocogniţiile

În conştientologie, la fel ca şi în arheologie, nu dezgropăm trecutul cu târnăcoape sau

explozibili, ci cu o pensetă, o perie şi răbdare. — Wagner Alegretti

Mahatma Ghandi a spus odată: “Este prin bunăvoinţa naturii că nu ne amintim vieţile trecute.
Viaţa ar fi o povară dacă am purta o asemenea încărcătură de amintiri.” În multe sensuri, sunt de acord
cu afirmaţia. Gândiţi-vă la toate certurile, ranchiunele, conflictele, disputele şi rivalităţile care s-ar
reaprinde de fiecare dată când v-aţi întâlni cu un duşman din trecutul vostru. Gândiţi-vă la toate
regretele, vina, ruşinea, obsesiile şi pasiunile care v-ar chinui. Mare parte din karma pe care o avem cu
cei apropiaţi nouă, nu s-ar rezolva niciodată, dacă toţi am avea cu noi bagajul pe care l-am adus din
vieţile trecute. Faptul că reîncepem fiecare viaţă fizică cu tăbliţa memoriei curată, ca să zic aşa, ne
oferă oportunităţi să restabilim vechi relaţii dintr-o perspectivă nouă şi să reglăm nişte probleme
karmice.
Cu toate acestea, există multe lucruri de valoare de aflat din amintirea vieţilor trecute şi oricine
care are interes, conştiinţă de sine multidimensională şi bunăvoinţă să dedice timpul şi efortul necesar
pentru recuperarea amintirilor din trecut, va avea mult de câştigat de pe urma acestui fenomen
fascinant.
Acest capitol sumarizează cercetările despre retrocogniţii ale conştientologului şi scriitorului
Wagner Alegretti, care s-a ocupat de studierea experienţei proiective şi a fenomenelor şi implicaţiilor
asociate începând din 1980. După ce l-a întâlnit pe Vieira în 1982, Alegretti a deveni membru fondator
al Institutului Internaţional de Proiectologie şi Constientologie (IIPC) în 1988. Câţiva ani mai târziu,
toate birourile IIPC din afara Braziliei au format Academia Internaţională a Conştiinţei (AIC) în fruntea
căruia Alegretti a fost numit preşedinte, poziţie în care se afla şi la momentul scrierii acestei cărţi.
Reamintirea vieţilor trecute, cunoscută popular sub numele de regresie, are denumirea tehnică
de retrocogniţie, de la latinescul retro însemnând înapoi şi cogniţie însemnând cunoaştere sau a
cunoaşte. Prin urmare, o retrocogniţie este procesul prin care, amintirea oricărui eveniment din vieţile
trecute ale cuiva, inclusiv cele petrecute în dimensiunea extrafizică dintre vieţi, este transferată de la
corpul mental al conştiinţei la creierul fizic, intrând în zona de conştientizare directă a persoanei.

Ce defineşte o adevarată retrocogniţie?

Având în vedere că retrocogniţiile sunt trăite deseori într-o stare modificată de conştiinţă, în
care este posibil să existe un anumit nivel de nepotrivire/nealiniere între corpul extrafizic şi cel fizic,
unul dintre cele mai provocatoare aspecte ale fenomenului este să cunoaşteţi cum să fiţi siguri că aţi
avut o retrocogniţie; cu alte cuvinte, să ştiţi cum să distingeţi realitatea de un vis, o fantezie sau o
amintire retrospectivă a unui moment din viaţa voastră prezentă de care uitaserăţi (ex. o amintire a unui
film despre o perioadă istorică pe care l-aţi văzut când eraţi copii).
Potrivit lui Alegretti, pentru a fi siguri că retrocogniţia este autentică, ar trebui să aveţi cel puţin
84
zece retrocogniţii coerente despre aceeaşi experienţă. Deci, dacă aveţi o reamintire care credeţi că s-ar
putea să fie o retrocogniţie, notaţi-o într-un carneţel pe care îl denumiţi “de confirmat” şi puneţi-l
deoparte pentru o verificare ulterioară.
În al doilea rând, retrocogniţia este remarcabilă pentru calitatea experienţei, în sensul că
detaliile la minut ale vieţilor trecute sunt amplificate până la punctul în care le retrăiţi. Sunteţi acolo.
Vedeţi toate elementele care alcătuiesc decorul – epoca, cultura, locaţia, vremea, simţiţi emoţiile;
înţelegeţi relatiile cu oamenii din jurul vostru şi percepeţi efectul pe care îl au asupra voastră; auziţi
sunetele şi muzica, vocile şi cuvintele. O retrogniţie autentică care aduce în joc toţi aceşti factori, nu va
fi o experienţă mediocră, ci din contră, va avea impact. Vă va mişca într-un anumit fel. Această
intensitate excepţională a fenomenului retrocognitiv este ceea ce-l separă de un vis obişnuit sau de o
fantezie.
Trebuie de asemenea să punctez diferenţele substanţiale între retrocogniţii şi amintirile
retrospective. În amintirile retrospective, sunteţi un observator al unei scene în care sunteţi implicaţi, pe
când într-o retrocogniţie sunteţi un participant activ. Oamenii de asemenea confundă retrocogniţiile cu
ceea ce cred ei că este o călătorie în timp. Atunci când sunteţi implicaţi într-o scenă în care trăiţi
aceleaşi senzaţii ca şi cum sunteţi în viaţă în corp fizic, dar nu vă puteţi schimba sau influenţa gândurile
şi acţiunile, înseamnă că aveţi o retrocogniţie.
Robert Monroe povesteşte câteva episoade în prima sa carte, Călătorii în afară corpului, în care
“a preluat” viaţa şi a “înlocuit temporar” individualitatea unui alt om, într-un fel de viaţă dublă trăită pe
când era în afara corpului într-o dimensiune extrafizică. În această altă viaţă, avea o relaţie cu o femeie
şi copiii ei, o slujbă şi o casă, etc. şi, deşi era implicat activ în evenimentele care aveau loc acolo, nu era
capabil să influenţeze sau să schimbe ceea ce se întâmpla, în niciun fel. Din această cauză, pare
plauzibil ca Monroe să fi avut o serie de retrocogniţii legate de aceeaşi perioadă din trecutul său, mai
degrabă decât o viaţă dublă.
În al treilea rând, retrocogniţiile de multe ori au legătură cu viaţa noastră prezentă, dezvăluindu-
ne motivul pentru care avem o anumită limitare sau o anumită abilitate. De exemplu, un bărbat căruia îi
place să iasă cu mai multe femei în acelaşi timp, s-ar putea să aibă o retrocogniţie care să-l plaseze într-
o cultură care permite poligamia. O femeie care este autoritară, încrezută şi obişnuită să fie în centrul
atenţiei, s-ar putea să-şi amintească o viaţă privilegiată de femeie de viţă nobilă sau regală.
Retrocogniţiile sunt de obicei caracterizate de momente foarte emoţionale. Acestea sunt
situaţiile pe care este cel mai probabil să ni le reamintim din trecutul nostru, precum şi din viaţa noastră
prezentă. Dar nu vă aşteptaţi ca amintirile să vină frumos ordonate în secvenţe, începând cu viaţa cea
mai recentă. Acestea vor fi la întâmplare şi se pot referi atât la perioadele intermisive, cât şi la
existenţele fizice.

Beneficiile retrocogniţiilor

Dincolo de satisfacerea curiozităţii noastre naturale, retrocogniţiile ne pot oferi introspecţii

importante despre - de ce suntem aşa cum suntem – de ce suferim de anumite limitări, blocaje, frici şi
fobii; de ce avem un anume călcâi al lui Ahile şi alte puncte slabe; de ce avem puncte tari ieşite din
comun, care cu siguranţă nu sunt moştenite din familie şi de ce suntem câteodată conduşi de intuiţii
puternice care sunt greu de explicat.
Faptul de a ne accesa dosarele istoriei personale şi de a afla unde am trăit, cine am fost şi ce
am realizat sau am eşuat să realizăm în vieţile trecute, ne oferă oportunităţi inestimabile de a rezolva
unele dintre problemele şi dilemele pe care ni le creăm singuri. În acest fel, retrocogniţiile pot fi
terapeutice, vindecând sau ameliorând unele traume sau chiar boli fizice.
De exemplu, poate aveţi o retrocogniţie în care vă reamintiţi că eraţi la bordul unei nave care se
scufunda, realizând că veţi avea cu siguranţă o moarte îngrozitoare prin înnec, cu multe minute lungi
85
înainte de va muri în apele reci sau în fălcile rechinilor. Aceasta ar explica o fobie de apă sau o frică de
a călători pe mare. Într-un mod asemănător, trauma unei morţi anterioare, prin sufocare sau prin
inhalarea de fum, s-ar putea manifesta în această viaţă ca o boală respiratorie.
În astfel de cazuri, procesul retrocognitiv îi permite suferindului să contextualizeze şi să izoleze
trauma, apoi să o analizeze de la distanţă cu echilibrul emoţional corespunzător. Acest proces poate
diminua intensitatea efectelor traumei, lucru care mai departe îngreunează conectarea intruderilor
extrafizici la persoana respectivă (intruderi care sunt atraşi de varietatea energiilor pe care memoria
subconştientă le produce).
Un alt efect tangibil al retrocogniţiilor este acela că pun în lumina adevărului, natura legăturilor
şi asocierilor pe care le-am avut în trecut cu diferite persoane, ce ne sunt apropiate în această viaţă,
oferind oportunităţi de a “recicla” relaţiile care dăinuie deja de multe vieţi şi vor continua să existe în
viitor datorită forţei legăturilor karmice. În multe cazuri, retrocogniţiile ne vor confrunta cu alegerea de
a repeta anumite tipare comportamentale în relaţiile noastre, sau de a face ceva nou.
De exemplu, poate că o mamă singură al cărei fiu posesiv nu este de acord niciodată cu
alegerile ei de parteneri şi îi sabotează încercările de a găsi iubirea, are o retrocogniţie şi vede că ea i-a
mai tolerat posesivitatea şi interferenţa în viaţa personală şi într-o încarnare anterioară, numai că acolo
rolurile erau inversate – el era părintele şi ea era copilul. Dacă ea înţelege oricât de puţin despre karmă,
poate deduce că, probabil, conexiunea lor intimă îi va aduce împreună din nou, într-o viaţă viitoare şi
că dacă nu face un efort să schimbe acest status quo al relaţiei lor şi să se afirme pe ea însăşi acum, va
îndura dominaţia pe care el o are asupra ei încă o dată.
Pentru cei care au maturitatea de a reflecta asupra naturii relaţiilor pe care le-au avut în trecut cu
oamenii care le sunt apropiaţi astăzi, este nevoie de o doză bună de sinceritate, în scopul de a profita cât
mai bine de oportunităţile de creştere care sunt oferite de retrocogniţii. Trebuie să fim sinceri cu privire
la calitatea legăturilor pe care le avem cu unii oameni. Empatia şi înţelegerea pentru ceilalţi şi
înţelepciunea şi bunăvoinţa de a ierta trecutul, vă pot fi de asemenea de folos în crearea spaţiului
necesar pentru schimbare şi un nou început..
Deşi există un număr de beneficii ale reamintirii vieţilor trecute, cea mai mare valoare o are
reamintirea celei mai recente perioade dintre vieţi. Totuşi, aceste perioade sunt mai greu de reamintit
deoarece ele au avut loc în dimensiunea extrafizică, unde existenţa este o experienţă radical diferită de
viaţa pe Pământ. Nici măcar nu respirăm acolo. Prin urmare, chiar şi vieţile anterioare care au avut loc
cu 3.000 de ani în urmă, sunt mai uşor de reamintit decât o perioadă intermisivă care s-a terminat cu
doar câteva decade în urmă.
O reamintire conştientă a ultimei voastre perioade dintre vieţi, reprezintă un instrument foarte
aparte pentru autocunoaştere şi ar trebui să fie prioritizată, pentru că acest tip de retrocogniţie ne poate
permite să accesăm detaliile planului pentru această viaţă, care a fost făcut pentru noi la acel moment.
Unii dintre noi, înainte de a ne naşte, am fost chiar implicaţi în conceperea planului pentru viaţa noastră
fizică următoare şi l-am acceptat. Acest plan de viaţă, sarcină sau misiune (cu alte cuvinte, scopul
nostru în viaţă) este o zonă importantă a cercetării conştientologice şi va fi examinată în detaliu în
capitolul 10. Faptul de a ne reaminti ceea ce ne-am planificat să facem în această viaţă, poate să aibă
consecinţe cu implicaţii profunde. Ne permite să vedem cum şi unde ne pierdem timpul şi ne poate
stimula să ne reprioritizăm vieţile dacă este necesar, să ne eficientizăm eforturile, energia şi resursele
pentru îndeplinirea unor sarcini mai valoroase, legate de obligaţiile noastre karmice şi de creşterea şi
evoluţia noastră ca şi conştiinţe.
Putem vedea deci, că fenomenul retrocogniției poate fi un catalizator pentru schimbare şi
creştere personală. Acesta poate furniza o varitate de oportunităţi de a ne depăşi defectele, de a disipa
blocajele energetice, vindeca cicatricile psihosomatice, ameliora unele boli fizice, îmbunătăţi karma de
grup şi de a ne spori autocunoaşterea.

86
 Factori care blochează sau inhibă retrocogniţiile

Ţinând cont de valoarea evidentă a fenomenului, este frustrant că acesta este o experienţă atât
de evazivă, dar există mulţi factori care blochează şi inhibă procesul retrocognitiv.
Procesul în sine lucrează în acest fel. Creierul fizic, care este dobândit de către conştiinţă numai
la începutul vieţii fizice actuale, nu are nicio amintire a vieţilor trecute, pentru că el nu exista pe atunci.
Corpurile extrafizic şi mental sunt cele care depozitează amintirile conştiinţei, holomemoria
fiind stocată în corpul mental. Deci pentru ca noi să putem accesa aceste informaţii, amintirile trebuie
să fie “descărcate” din corpurile mai subtile de manifestare, în creierul fizic.

Conștiinţă de sine multidimensională redusă

Unul dintre factorii care blochează acest proces la majoritatea oamenilor, este un nivel foarte
scăzut de conştiinţă de sine multidimensională, însemnând că majoritatea oamenilor nu au nicio
cunoaştere, experienţă personală sau interes cu privire la propriile lor realităţi non-fizice şi nicio
motivaţie să înveţe. Cum poate o femeie care este preocupată doar de rigorile supravieţuirii zilnice şi
care crede că după moarte ea va înceta să existe, să-şi amintească în mod lucid cea mai recentă
perioadă intermisivă? Cum poate un bărbat interesat doar de acumularea de bogăţii materiale, să spere
să descopere ruta multiserială încâlcită a existenţei sale până în prezent? Acum nu vreau să zic că
niciuna dintre aceste situaţii nu poate fi posibilă; ele sunt posibile, dar totuşi improbabile.

Lipsă de maturitate

Alt factor care împiedică “descărcarea” amintirilor vieţilor trecute în creierul fizic, este lipsa de
maturitate. Atunci când privim în jurul nostru, este limpede că mulţi oameni nu pot nici măcar să facă
faţa vieţii lor curente şi în mod obişnuit scapă de dezamăgirile, plictiseala sau stresul propriei realităţi
cu ajutorul drogurilor, alcoolului sau medicamentelor. Dacă provocările şi cerinţele acestei vieţi sunt
prea mult pentru ei, cum ar putea aceiaşi oameni să se descurce dacă şi-ar aminti ruşinea, nedreptăţile,
durerile, temerile şi greutăţile vieţilor anterioare?

Unele dintre amintirile vieţilor trecute sunt blocate pentru a ne scuti de durere

În plus, dezvăluirea naturii relaţiilor trecute cu cei care ne sunt apropiaţi ar putea, în multe
cazuri, să fie prea greu de suportat. Aţi putea rămâne echilibraţi şi optimişti ştiind, de exemplu, că una
din rudele voastre a fost intruderul vostru pentru câteva sute de ani, sau că odată aţi avut o relaţie
sexuală cu o persoană care este un membru al familiei voastre nucleare în această viaţă? În acelaşi fel
în care mecanismul automat de reprimare a amintirilor, câteodată preia controlul pentru a ne proteja de
retrăirea traumelor evenimentelor trecute din această viaţă, tot aşa conştiinţa blochează amintirile
vieţilor trecute pentru a ne scuti de durere. În unele cazuri, helperii intervin şi ei pentru a ne proteja de
impactul amintirilor răscolitoare care ar avea repercursiuni negative şi previn în mod eficient
reamintirea anumitor vieţi sau anumitor perioade din trecut. Ei permit în general reamintirea unor
momente mai blânde şi aduc amintirile într-o ordine ascendentă şi gestionabilă a impactului.

87
 Blocaje energetice

Blocajele energetice, în special cele din chakra frontală, localizată între ochi şi cele din chakra
coroană, localizată în vârful capului, înfrânează de asemenea fluxul de informaţii dintre creierul non-
fizic al corpului extrafizic şi creierul uman. Chakrele sunt şi ele responsabile de schimbul de energie
între corpul extrafizic şi cel fizic, deci pentru ca energia să curgă liber, chakrele trebuie să fie deschise.
O tehnică bună pentru îmbunătăţirea performanţelor acestor două chakre, este circuitul cranian al
energiilor. Acesta presupune exteriorizarea energiei prin chakra coroană şi apoi absorbirea energiei prin
chakra frontală, din nou exteriorizare prin chakra coroană şi tot aşa până când percepeţi energia
curgând într-un circuit. Exersaţi asta pentru 10-15 minute, apoi inversaţi direcţia fluxului pentru încă
10-15 minute. Exerciţiul regulat şi stăpânirea stării vibraţionale vă vor ajuta şi ele foarte mult să
reduceţi blocajele energetice din chakrele frontală şi coroană şi să înlesniţi fluxul de informaţii de la
paracreier la creier.

Memorie fizică slabă

Memoria fizică slabă poate şi ea să inhibe retrocogniţiile lucide. Dacă nu vă puteţi aminti nici
măcar ce aţi mâncat la cina aseară, cum puteţi spera să vă aduceţi aminte proiecţiile lucide în vieţile
anterioare? Factori ca stresul, lipsa unei nutriţii adecvate şi lipsa somnului, precum şi utilizarea regulată
a drogurilor precum alcoolul, tutunul şi marijuana, de asemenea nu favorizează retrocogniţiile
conştiente.

Şocul renaşterii

A major factor responsible for our inability to recall our past is the shock of rebirth, which
contrary to popular belief is usually more traumatic than the shock of death. When the physical body
dies, the consciousness is freed from the limitations of the more restrictive dense energies of the
physical dimension and enters a phase of its existence where it is more expanded, in which it manifests
a greater percentage of its true self.
When we are preparing to be reborn again, gestating in our mother's womb, the consciousness
attaches itself to a body that is nothing more than a collection of cells. When the
consciousness is born, there are automatic processes in place for crying, suckling milk and dirtying the
diapers, but little else. There is not even a scrap of self-awareness. The consciousness has to learn
everything—how to talk, walk, think, be self-aware, etc. from scratch. Through the process of entering
a physical body whose brain is empty and needs to learn everything, the consciousness suffers a
massive restriction of lucidity. This abrupt interruption in the continuity of lucidity is very traumatic
and profoundly affects the consciousness and generally blocks memories of other existences.
These are the main reasons why we don't remember our past lives.
Un factor major responsabil pentru incapacitatea noastră de a ne reaminti trecutul este şocul
renaşterii, care, contrar părerii populare, este mai traumatic decât şocul morţii. Atunci când corpul fizic
moare, conştiinţa este eliberată de limitările energiilor dense mai restrictive ale dimensiunii fizice şi
intră într-o etapă a existenţei sale unde va fi mai extinsă şi va manifesta un procentaj mai mare din
sinele său adevărat.
Atunci când ne pregătim să ne naştem din nou, în timpul gestaţiei în pântecul mamei noastre,
conştiinţa se ataşează de un corp care nu este nimic mai mult decât o colecţie de celule. În momentul în
care conştiinţa se naşte, există nişte procese automate pentru plâns, supt lapte şi murdărit scutece, dar
88
nimic mai mult. Nu există nici măcar o fărâmă de conştienţă/conştiinţă de sine. Conştiinţa trebuie să
înveţe totul – cum să vorbească, să meargă, să gândească, să fie conştientă de sine etc., de la zero. Prin
procesul de intrare într-un corp fizic al cărui creier este gol şi care trebuie să înveţe totul, conştiinţa
suferă o enormă restricţionare a lucidităţii. Această întrerupere abruptă în continuitatea lucidităţii, este
foarte traumatică şi afectează profund conştiinţa, blocând amintirile altor existenţe în general.
Acestea sunt principalele motive pentru care nu ne aducem aminte vieţile trecute.

Măsuri de precauţie

Înainte să ne uităm la nişte sugestii şi tehnici pentru depăşirea acestor factori inhibitori şi
pentru realizarea de retrocogniţii, exte important să amintim următoarele precauţii pentru a ne asigura
că sunteţi bine pregătiţi pentru experienţă şi pentru a evita orice efecte negative:
• Prin aducerea la suprafaţă a amintirilor trecutului probabil că veţi evoca unele conştiinţe
extrafizice asociate cu evenimentele reamintite, aşa că este important să aveţi un nivel bun de
autoapărare energetică. Acest lucru poate fi realizat prin lucrul cu starea vibraţională.
• Evitaţi orice auto-intruziuni care ar putea să fie provocate de sentimente de complacere în
ruşine şi vină şi evitaţi să faceţi obsesii cu privire la existenţele anterioare.
• Fiţi maturi şi cu discernământ în legătură cu ce le spuneţi altora despre retrocogniţiile voastre şi
în legătură cu cine le împărtăşiţi. Nu toată lumea este pregătită să facă faţă informaţiilor despre
trecutul lor, aşa că fiţi precauţi cu privire la ce spuneţi şi cui. Şi nu folosiţi retrocogniţiile ca pe
un mijloc de seducţie.

Deşi este posibil ca unele persoane care se cunosc, să aibă fiecare în parte retrocogniţii
individuale ale unei vieţi anterioare petrecute împreună, nu este indicată participarea la regresii de grup,
în care toată lumea este împreună, fiindcă în aceste situaţii există posibilitatea să aveţi o retrocogniţie a
unei alte persoane. Şi dacă tot suntem la acest subiect, indiferent dacă sunteţi în grup sau singuri, în
general nu este indicat să fiţi regresaţi de altcineva, deoarece hipnoza poate fi, în unele cazuri, un
mecanism invaziv. Prin urmare ar trebui folosită doar ca o ultimă soluţie pentru ameliorarea sau
vindecarea unei probleme serioase, cum ar fi o fobie, de exemplu, şi asta numai de către un
hipnoterapeut cu experienţă, echilibrat şi cosmoetic. Pentru a ne explora trecutul în căutarea
autocunoaşterii, trebuie să avem instrumentele la îndemâna noastră şi să nu depindem de altcineva.
Idealul este să învăţăm să ne autoinducem în mod voit o retrocogniţie prin exersarea unei tehnici, sau să
dobândim destulă luciditate despre serialitatea noastră, încât retrocogniţiile să poată apărea spontan, în
timp ce conştiinţa se manifestă în oricare dintre corpurile fizic, extrafizic sau mental. Ca o precauţie
finală, nu risipiţi nicio informaţie obţinută prin retrocogniţiile care v-au reuşit, repetând greşelile
trecutului.

Sugestii pentru amintirea vieţilor trecute

Există câteva lucruri practice pe care le puteţi face pentru a descoperi lucruri despre
personalităţile voastre anterioare şi a vă optimiza şansele de reamintire cu success a existenţelor
trecute, şi anume:
• Studiaţi indiciile către vieţile trecute prezentate în capitolul anterior. Indentificaţi-vă înclinaţiile
şi preferinţele şi toate lucrurile pentru care aveţi o afinitate. Fiţi atenţi la cum vă simţiţi în anumite
oraşe sau tari. Vă simţiţi mai mult acasă în altă ţară decât cea în care v-aţi născut? Faceţi o listă cu
limbile pe care le vorbiţi, cu hobby-urile voastre şi distracţiile favorite, precum şi orice boli majore,
accidente, tipare de blocaje energetice, semne şi defecte din naştere, fobii, aversiuni sau traume pe care
89
le aveţi. Identificaţi-vă călcâiul lui Ahile fizic şi emoţional. Acestea sunt mega punctele voastre slabe.
Faceţi o listă cu celelalte puncte slabe şi tari. Cel mai sincer mod în care puteţi să faceţi acest lucru este
să-i rugaţi pe ceilalţi să facă aceste liste pentru voi. Şi nu-i rugaţi doar pe cei care vă plac, ci şi pe cei cu
care nu vă înţelegeţi atât de bine. Aceşti oameni, cel mai probabil, vor fi mai direcţi cu criticile lor.
Pentru a obţine cele mai bune rezultate, asiguraţi pe toată lumea că nu va exista nicio repercursiune
pentru onestitatea lor brutală. Comparaţi listele şi identificaţi punctele comune. Orice percepţii greşite
pe care le aveţi despre voi înşivă vă vor fi aduse în atenţie, aşa că acest exerciţiu vă ajut ă să vă vedeţi
aşa cum sunteţi cu adevărat. Şi cine sunteţi voi cu adevărat este rezultatul trecutului vostru. De
exemplu, sunteţi mistuiţi de propria importanţă de sine, ego-ul vostru şi-a pierdut controlul, nu puteţi
accepta autoritatea altcuiva, va place un stil de viaţă luxos? Sunt şanse mari să fi fost un lider sau să fi
avut o poziţie privilegiată şi de putere într-o viaţă anterioară.
• Analizaţi cu atenţie familia nucleară sau extinsă şi cercul mai larg de prieteni, în special cei cu
care vă petreceţi cel mai mult timp. Aceştia sunt membrii grupului vostru karmic – oameni cu care aţi
trăit deja multe vieţi. Fiţi atenţi la genul de oameni pe care vă place să-i aveţi prin preajmă. Prin ce
caracteristici se distinge acest grup? Sunt ei artişti, comercianţi, oameni de afaceri, intelectuali sau
criminali? Sunt altruişti, hedonişti, materialişti sau religioşi? Sunt deschişi la minte sau sunt conduşi de
normele societăţii? Studiindu-vă grupul şi lucrurile pe care le faceţi împreună veţi obţine nişte indicii
despre lucrurile pe care le-aţi făcut împreună în trecut.
• Ţineţi un jurnal în care să vă înregistraţi proiecţiile, episoadele intruzive şi orice percepţii
parapsihice pe care le puteţi avea, cum ar fi clarviziunea, telepatia sau intuiţia. Toate acestea pot
conţine indicii despre trecutul vostru.
• Antrenaţi-vă memoria fizică astfel încât să nu decadă. Daţi-i de lucru în mod regulat. Întrebaţi-
vă doctorul dacă există suplimente care-i pot îmbunătăţi funcţionarea.
• Hrăniţi-vă atributele de curiozitate şi neofilie. Cu alte cuvinte, deschideţi-vă către noi experienţe
şi idei, călătorind în alte locuri, vorbind cu oameni noi şi participând la noi activităţi. Atunci când
sunteţi interesaţi de viaţa voastră, observaţi mai multe lucruri, vă amintiţi mai multe şi îi oferiţi corpului
mental stimulare din belşug.
• Străduiţi-vă să atingeţi şi să menţineţi un bun nivel de stabilitate emoţională. Starea ideală
pentru obţinerea de retrocogniţii lucide este una în care suntem deschişi şi curioşi, iar raţiunea noastră
predomină asupra emoţiilor. O tehnică bună pentru îmbunătăţirea echilibrului emoţional este să vă
propuneţi să ajungeţi la 10 zile consecutive fără să aveţi o izbucnire emoţională ca de exemplu să aveţi
un acces de furie, să vă plângeţi de milă, să beţi prea mult sau să deveniţi îngrozitor de deprimaţi. Apoi
încercaţi să depăşiţi acel record şi să rezistaţi 11 zile şi tot aşa. Dacă, în cele din urmă, reuşiţi să
rămâneţi calmi din punct de vedere emoţional pentru 100 de zile, sau chiar mai mult, veţi vedea că
sunteţi o persoană diferită.
Exteriorizaţi energie în dormitorul vostru pentru a curăţa şi îmbunătăţi calitatea câmpului
energetic şi pentru a crea scutul protector de care v-am explicat în capitolul 4. Acest lucru va înlesni un
somn de calitate, ceea ce este un lucru important, pentru că lipsa somnului vă poate bloca memoria.

Tehnici pentru producerea retrocogniţiilor

Dincolo de aceste sfaturi practice pentru optimizarea şanselor de a ne reaminti vieţile trecute,
există câteva tehnici pentru producerea de retrocogniţii lucide, care se ştie că funcţionează. Deşi
succesul nu poate fi garantat, oricine este motivat, hotărât şi cu voinţă de a reuşi, poate obţine aceste
rezultate.
• Încercaţi să creşteţi cantitatea şi luciditatea experienţelor voastre în afara corpului. Având în
vedere că amintirile vieţilor noastre trecute sunt stocate în corpul mental şi în paracreierul corpului
extrafizic, putem să accesăm aceste informaţii mai uşor, atunci când conştiinţa se manifestă direct în
90
aceste vehicule, aşa cum se întâmplă în timpul unei experiențe în afara corpului sau în timpul altor stări
modificate de conştiinţă, în care corpul extrafizic este parţial separat de corpul fizic, cum sunt stările
hipnagogice şi hipnopompice (perioada dintre starea de veghe şi somn şi vice-versa).
• Alegeţi să vă întâlniţi cu unul dintre helperii voştri în afara corpului, ca ţintă pentru o proiecţie
conştientă. Întrebaţi-l ceva specific despre una dintre vieţile voastre trecute. Dar fiţi responsabili în
legătură cu motivaţia care vă îndeamnă să aflaţi.
• Altă ţintă ar fi să vă întâlniţi cu mentorul helperilor din grupul vostru karmic, conştiinţă
extrafizică avansată cu care aţi stabilit care va fi scopul vostru în această viaţă, în ultima perioadă
intermisivă. Rugaţi-l să vă amintească ce-aţi stabilit, în cazul în care nu ştiţi deja.
• Sau încercaţi să vă proiectaţi în oraşul natal extrafizic. Acolo vă puteţi întâlni cu membrii
extrafizici ai grupului vostru karmic şi vă puteţi reaminti relaţiile pe care le-aţi avut cu ei în trecut.
• Analizaţi unele personalităţi, atât contemporane cât şi istorice, care vă interesează şi pe care le
admiraţi. Faceţi o listă cu numele lor şi apoi studiaţi-le pe fiecare în parte să vedeţi dacă există
asemănări între voi şi ele. Dacă găsiţi pe cineva ale cărei trăsături sunt, în mod straniu, foarte
asemănătoare cu ale voastre, este posibil fie ca voi să fi fost persoana respectivă, fie ca ea/el să fi fost
un membru din grupul vostru karmic. Din nou, puneţi informaţiile în dosarul “de confirmat” pentru o
verificare ulterioară.
• Efectuaţi o şedinţă de autohipnoză retrocognitivă. Uitaţi cum funcţionează. În primul rând,
pregătiţi-vă să faceţi o proiecţie. Imaginaţi-vă că sunteţi la marginea unei întinderi de gazon. În
mijlocul gazonului se află nişte trepte care conduc în jos, într-un coridor. Imaginaţi-vă cum coborâţi
scările, încet şi calm, numărând în sens invers pe măsură ce coborâţi – 30, 29, 28 etc., ştiind că ceea ce
vă aşteaptă la capătul coridorului este trecutul vostru. Spuneţi-vă anumite lucruri, între momentele în
care faceţi paşii şi număraţi, cum ar fi “Mă apropii de o viaţă anterioară”, “Helperii mei mă vor ajuta”,
“Nu mi-e frică”, “Nu am nicio anxietate sau frică”, “Nu voi fi surprins”, ‘Imi voi aminti totul după ce
mă întorc”. Puteţi înregistra aceste afirmaţii înainte de şedinţă şi să le puneţi să meargă în momentul
autohipnozei pentru o mai mare eficienţă. Când ajungeţi la capătul coridorului veţi vedea mai multe uşi
pe ambele părţi. Folosiţi-vă intuiţia pentru a selecta una din ele. Nu intraţi în panică dacă deschideţi uşa
şi vă confruntaţi cu o scenă din trecutul vostru. Se ştie că această tehnică funcţionează, însă s-ar putea
să fie nevoie de ceva exerciţiu pentru a avea rezultate, aşa că fiţi pregătiţi să insistaţi.
• Experiementați într-un retrocognitoriu, aşa cum se poate găsi la Centrul de Studii Avansate în
Conștientologie (CSAC), acolo unde Vieira îşi are baza, la Cascada Iguassu din Brazilia. Acesta este un
laborator pentru autocercetare care a fost creat special pentru producerea retrocogniţiilor. Condiţiile
arhitecturale, psihologice şi energetice, printre alte elemente fizice şi non-fizice, au fost aranjate în aşa
fel încât să reducă interferenţele din mediul exterior şi să mărească oportunităţile de reamintire a
vieţilor trecute. Toată lumea este bine venită. Un alt retrocognitoriu este în plan pentru campusul de
cercetări din cadrul Academiei Internaţionale a Conştiinţei (AIC) din Evoramonte, Portugalia. Sau,
dacă sunteţi suficient de motivaţi, vă puteţi construi propriul retrocognitoriu.

Dacă vă dedicaţi timpul şi faceţi efortul de a pune în practică aceste indicii şi tehnici şi dacă
sunteţi perseverenţi în eforturile voastre, vă veţi crea condiţiile de a avea retrocogniţii.
Aş dori să închei acest capitol citând dintr-un eseu scris de Alegretti, a cărui carte
Retrocogniţiile: O anchetă in memoria vieţilor trecute şi a perioadei dintre vieţi, am recomandat-o cu
încredere tuturor persoanelor interesate în aprofundarea cunoştinţelor pe acest subiect.
Cea mai eficientă abordare a retrocogniţiilor este: să aveţi cât mai multe retrocogniţii posibile
ale vieţilor voastre anterioare pentru a şti ce să nu mai faceţi din nou (repetiţie negativă) şi să aveţi
retrocogniţii ale ultimei perioade dintre vieţi pentru a şti cu exactitate ce ar trebui să faceţi. În acest
fel veţi avea o şansă mult mai mare de a profita de oportunităţile pe care viaţa vi le oferă, pentru a
învăţa şi a ajuta la evoluţia celorlati. (Wagner Alegretti)

91
 PARTEA A TREIA

Evoluţia Conştiinţei

Marea istorie a explorărilor în afara corpului de-abia începe să fie scrisă şi în centrul ei
stă evoluţia conştiinţei dincolo de faţada materiei. —William Buhlman

92
 Capitolul Nouă
Procesul evoluţionar

Munciţi din greu, atât acum cât şi în următoarea viaţă. Fără efort, nu puteţi să deveniţi prosperi. Deşi
pământul poate fi bun, nu puteţi avea o recoltă bogată fără să-l cultivaţi. - Platon

Un al treilea principiu fundamental al conştientologiei este acela că conştiinţa evoluează.

Toate formele de viaţă împărtăşesc obiectivul comun al evoluţiei. Chiar şi cele mai simple organisme
unicelulare, au un instinct primar de a evolua şi de a deveni mai complexe.
Dacă ţinem cont de imaginea mai largă şi mai detaliată a ceea ce insemană să fii o conştiinţă,
aşa cum a fost descris în capitolele anterioare, este limpede că viaţa fizică, mai degrabă decât să fie
fără sens şi la întâmplare, ne oferă un mediu sofisticat şi provocator, bogat în oportunităţi, de a ne
perfecţiona şi de a ne maturiza – cu alte cuvinte, de a evolua.
Odată ce începem să recunoaştem acest lucru şi să ne angajăm cu bună ştiinţă în propria
evoluţie, viaţa începe să aibă mai mult sens, pentru că adevărata valoare a vieţii este ceea ce rămâne,
ceea ce luăm cu noi atunci când murim. Statutul nostru din dimensiunea extrafizică nu este determinat
de câtă avere am acumulat în viaţa trecută, ci de nivelul nostru de evoluţie. Deci, dacă, atunci când
murim, ne întoarcem în dimensiunea extrafizică într-o stare mai bună decât eram atunci când am
părăsit-o pentru a renaşte şi dacă i-am ajutat pe alţii să facă acelaşi lucru în timpul vieţii noastre, atunci
putem părăsi această viaţă cu deplina satisfacţie a faptului că am făcut-o să conteze.
Procesul evoluţiei noastre are loc deja de multe mii de ani şi se desfăşoară oriunde ne aflăm noi
în cadrul ciclului multiexistenţial, având în minte că suntem fiinţe multidimensionale – câteodată
atenţia noastră este centrată pe fizic, altădată pe extrafizic. Pe parcursul tuturor vieţilor noastre trecute
şi a perioadelor intermisive, am avut multe experienţe, am făcut greşeli şi, cu toată speranţa, am învăţat
ceva din ele, am dobândit noi capacităţi intelectuale şi abilităţi, ne-am sporit cunoaşterea despre o serie
de subiecte, ne-am dezvoltat noi competenţe şi calităţi, am trăit o varietate de relaţii cu ceilalţi şi, în
urma tuturor acestor lucruri, am devenit fiinţe mai înţelepte şi mai complexe.
Vă amintiţi din capitolul anterior că în timpul procesului renaşterii, conştiinţa suferă o
restrângere puternică a lucidităţii, în care amintirile existenţelor anterioare sunt blocate. Prin urmare,
pentru a evolua, pentru a construi pe considerabila cunoaştere, experienţă şi înţelepciune deja
acumulată în vieţile noastre trecute, în primul rând trebuie să ne redobândim conştienţa a ceea ce ştim
deja. Din fericire, procesul de manifestare treptată a adevăratei noastre personalităţi este, într-o anumită
măsură, destul de natural. Vă prezint în continuare cum funcţionează.

Recuperarea conştienţei

When a consciousness is reborn, on the first day of life in the new physical body, it has almost
no awareness of itself or anything else. But from that day on, each day it breathes in the new physical
93
body, it recovers its awareness through the regular everyday experiences of life. As we grow, we
experience emotions; we go to school to study our language, history, science and maths; we play games
and sports; we make connections with others and we start to develop our own personality. We recover
many things that we knew before and we start to be more of who we really are. In other words our
awareness starts to return.
Atunci când o conştiinţă renaşte, în prima zi de viaţă în noul corp fizic, nu are aproape niciun
pic de conştiinţă de sine sau orice altceva. Însă începând cu acea zi, cu fiecare respiraţie, îşi
recuperează conştienţa prin experienţele de viaţă obişnuite, de zi cu zi. Pe măsură ce creştem, trăim
emoţii; mergem la şcoală pentru a studia limba, istoria, ştiinţa şi matematica; participăm la jocuri şi la
sporturi; stabilim legături cu alţii şi începem să ne dezvoltăm personalitatea. Recuperăm multe lucruri
pe care le ştiam înainte şi începem să fim mai mult din cine suntem noi cu adevărat. Cu alte cuvinte,
conştientizarea noastră începe să revină.

“Fundamentul” conştienţial

În orice caz, în etapa care durează de la vârsta de 2 ani şi până la sfârşitul pubertăţii, nivelul
nostru de conştientizare este cel mai scăzut. Această etapă este cunoscută în conştientologie sub numele
de “fundament” al conştiinţei, sau fundament conştienţial. Ce se află de fapt în fundamentul vostru?
Dacă este vreun pic asemănător cu al meu, atunci probabil găzduieşte mormane de cufere, cutii şi
valize vechi, mucegăite, pline de lucruri pe care nu le mai folosiţi sau de care nu mai aveţi nevoie, sau
alte vechituri care ar fi trebuit aruncate demult. Într-o manieră asemănătoare, fundamentul conştienţial
este o perioadă în care noi manifestăm comportamente care nu ne vor mai fi de folos odată ce devenim
adulţi şi de care va trebui să ne debarasăm la un moment dat. De exemplu, copiilor le place să joace
feste cum ar fi să sune la uşile celor în vârstă şi apoi să fugă, doar pentru a-i deranja. Acest lucru arată o
lipsă de respect pentru ceilalţi. Majoritatea dintre noi probabil că am făcut o mulţime de lucruri de acest
fel când eram copii, însă dacă acum, ca și adulţi, nu le mai facem, înseamnă că ele nu reprezintă cine
suntem noi cu adevărat. Să luăm un alt exemplu. Să spunem că unui copil îi place, ca distracţie, să
tortureze insectele, smulgându-le membrele şi aripile. Poate acesta este doar fundamentul lui
conştienţial. Însă, dacă el se amuză în continuare să tortureze insectele atunci când devine adult, dacă
nu şi-a depăşit această tendinţă din fundamentul său conştienţial, atunci s-a părea că acest
comportament reprezintă cine este el cu adevărat – o persoană care nu respectă viaţa în general.
Prin urmare, fundamentul conştienţial este etapa în care persoana cunoaşte mai mult dar
manifestă mai puţin; este atunci când conştiinţa se manifestă ca o reprezentare modestă a sie însăşi.
Fundamentul conştienţial cuprinde trăsături cum sunt agresiunea şi egocentrismul, o capacitate
redusă de concentrare, lipsă de organizare, lipsă de maturitate şi aspecte şi atitudini care nu sunt etice.
Multe temeri şi îndoieli sălăşluiesc de asemenea la acest nivel scăzut de conştientizare. Astfel,
fundamentul conştienţial este ca un sistem de canalizare al personalităţii, în lipsa unei formulări mai
bune.
Chakrele inferioare predomină pe durata fundamentului conştienţial, adică chakra splinei,
chakra ombilicală şi chakra sexuală. Aceste chakre sunt legate de nevoile primare ale supraviețurii
fizice, lucruri precum teritorialismul, mâncarea, apa, adăpostul, activitatea sexuală şi alte forme de
satisfacţie, dar nu şi lucruri precum studiul şi auto-perfecționarea. În timpul fundamentului conştienţial
o persoană este mai degrabă sclava energiilor acestor chakre inferioare, decât stăpâna lor. Acest lucru
împiedică persoana de la a-şi recupera întreaga conştientizare despre cine este cu adevărat şi-i opreşte
evoluţia. Un exemplu al acestui lucru este atunci când o persoană devine obsedată de sex. El sau ea
petrece atât de mult timp gândindu-se la sex, încât îi vine greu să se concentreze la orice altceva şi
nevoia de satisfacere devine centrul vieţii lui/ei. În astfel de situaţii, capacitatea de luare a deciziilor
este deseori afectată negativ, căci raţiunea persoanei este complet dominată de nevoile fizice.
94
 Prin urmare, punctul de pornire în dezvoltarea evoluţiei noastre ca și conştiinţe, este să ne
depăşim fundamentul conştienţial, adică tendinţele noastre infantile, pornirile şi instinctele noastre
“animalice”. Devenirea pe deplin a cine suntem noi cu adevărat ar trebui să se realizeze în mod ideal
între vârsta de 18 şi 26 de ani, vârstă la care atingem maturitatea biologică.

Factori care ne tin blocaţi in Fundamentul Conştienţial şi sugestii pentru depăşirea lor

Genetica

Exemple de trăsături moştenite genetic, care ne pot ţine blocaţi în fundamentul conştienţial,
includ lenevia, autoindulgenţa/autocomplacerea, o autodisciplină sau automotivare scăzută, spiritul
maliţios/răutatea, agresiunea, aroganța, izolarea de ceilalţi, manipularea şi controlul altora, pentru a
numi doar câteva dintre ele.
O tehnică bună pentru depăşirea acestor trăsături care ne paralizează evoluţia este formula
punctelor tari şi slabe. În capitolul anterior, am descris cum vă puteţi corecta orice percepţii false aţi
avea despre voi înşivă, rugându-i pe ceilalţi să întocmească o listă cu punctele voastre tari şi slabe.
Puteţi folosi acea listă pentru acest exerciţiu, sau, dacă nu sunteţi pregătiţi să-i implicaţi pe ceilalţi,
puteţi face din asta un exerciţiu personal pe care-l faceţi singuri. Binențeles că, în acest caz, succesul
exerciţiului depinde de cât de pregătiţi sunteţi să vă confruntaţi cu voi înşivă cu sinceritate. Odată ce
aveţi lista, puneţi cele două coloane, punctele tari şi punctele slabe, una lângă alta. Punctele noastre tari
ne dinamizează eforturile de a evolua, astfel încât scopul acestui exerciţiu este să maximizeze profitul
evoluţionar pe care-l puteţi scoate din punctele tari, descoperind cum le puteţi folosi pentru a depăşi
punctele slabe.
De exemplu, poate că sunteţi genul de persoană care urăşte conflictul de orice fel şi datorită
acestui lucru, nu reuşiţi să vă apăraţi pe voi înşivă aşa cum ar trebui. Acesta este un punct slab care vă
poate submina eforturile de a realiza ceea ce vreţi la locul de muncă sau în viaţa personală. Însă poate
că identificaţi că unul dintre punctele tari este stima de sine. Aşa că scopul vostru este să începeţi să vă
comportaţi într-un mod care este coerent cu acest lucru şi să nu-i mai lăsaţi pe ceilalţi să vă calce în
picioare, chiar dacă preţul pe care-l plătiţi este să intraţi in conflict.
Un alt exemplu este că vă place să bârfiţi şi să vă băgaţi nasul în treburile altora, chiar dacă ştiţi,
poate, că nu este etic. Acesta este unul dintre punctele voastre slabe. Dar este posibil ca pe lista voastră
de puncte tari să identificaţi că aveţi o voinţă puternică. Ideea aici este să vă folosiţi voinţa pentru a vă
forţa să vă îndepărtaţi de orice situaţie în care alţii bârfesc. De fiecare dată. Fără excepţie.

Paragenetica şi Holomemoria

Alţi factori care ne pot ţine blocaţi în fundamentul conştienţial sunt paragenetica şi
holomemoria noastră. Deoarece poartă cicatricile acumulate în urma traumelor din vieţile trecute în
viaţa noastră prezentă, prin intermediul corpului extrafizic şi al corpului mental, paragenetica şi
holomemoria pot fi cauza patologiilor şi nevrozelor grave, de genul adicţiilor, aversiunilor şi fobiilor,
de la cele mai uşoare până la cele obsesive.
De exemplu, poate că aveţi o fobie de spaţii închise care vă știrbeşte încrederea de sine,
împiedicându-vă să vă realizaţi adevăratul potenţial şi încetinindu-vă evoluţia. Sau poate că aţi trecut
printr-un calvar, ca de exemplu un viol, un atac violent sau un accident de maşină în care alţi oameni au
murit, iar trauma ulterioară a avut un atât de mare impact asupra voastră, încât vă simţiţi incapabili să
lucraţi sau să funcţionaţi ca un membru normal al societăţii.
Soluţia pentru aceste tipuri de obstacole este să fiţi pregătiţi să renunţaţi la ataşamentele de
95
experienţele traumatice şi la repercursiunile acestora.
Dacă ne agăţăm de experienţele traumatice şi de efectele pe care acestea le au asupra noastră,
fie că sunt fizice, emoţionale sau mentale, ne condamnam să avem parte de ele, în mod repetat, în
vieţile noastre viitoare. Trebuie să le confruntăm la un moment dat, fie în viaţa asta, fie într-una
viitoare, aşa că acest lucru poate foarte bine să se întâmple şi astăzi.

Mediul

Factorii de mediu care ne pot întârzia în depăşirea fundamentului conştienţial, vin din mediul
înconjurător şi din cultura în care ne-am născut. De exemplu, aţi vost presaţi să vă căsătoriţi şi să aveţi
copii la o vârstă fragedă – a fost viaţa voastră plină de angajări şi obligaţii faţă de alţii, înainte încă de a
şti cine sunteţi? Religia în care aţi fost crescuţi v-a spălat creierul în aşa fel încât să nu-i puneţi la
îndoială dogmele? La ce nivel de educaţie aţi avut acces?
Unii dintre aceşti factori sunt dificil de gestionat deoarece aţi fost condiţionaţi să-i acceptaţi de
la o vârstă foarte fragedă. Cu toate acestea, există o soluţie pentru a-i depăşi, iar aceasta se găseşte în
faptul de a fi pregătiţi să gândiţi singuri, independent de ceilalţi. Aceasta ar putea însemna că va trebui
să faceţi lucrurile împotriva normelor acceptate ale societăţii, chiar împotriva credinţelor prietenilor şi
familiei şi să vă bazaţi în schimb pe propria analiza, judecată, experienţă personală şi propriile puncte
de referinţă atunci când decideţi cum să vă proritizați viaţa. Acest lucru va fi, fără îndoială, o
provocare, într-o anumită măsură, însă alternativa este să vă trăiţi viaţa precum o oaie, care urmează
restul turmei fără să pună întrebări – comportament care favorizează stagnarea şi nu evoluţia.

Sugestii pentru recuperarea unor niveluri mai avansate de conştientizare (adică

conştientizare a lui cine sunteți dincolo de corpul fizic)

Am văzut deja modul în care, în perioada dintre vieţi, unele persoane lucide sunt perfect
conştiente de faptul că nu mai sunt vii în sensul fizic; conştientizează că au murit, că au avut multe vieţi
anterioare şi că mai au multe alte vieţi de trăit. Unele, înţelegând deja că conştiinţa evoluează, îşi
planifică următoarea viaţă fizică în aşa fel încât să profite la maxim de oportunităţile de a se
perfecţiona şi dezvolta în continuare. Explicaţii mai multe despre această planificare specifică găsiţi în
capitolul următor.
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă asemenea persoane pe parcursul vieţii
fizice, este să recupereze acest nivel mai avansat de conştientizare; adică, să-şi reamintească de
existenţa lor multidimensională, multiserială şi de abilităţile lor mai avansate, cum este psihismul sau
abilitatea de a-şi stăpâni energiile. Dacă reuşesc să facă acest lucru, atunci îşi vor putea trăi vieţile într-
un mod care este mai coerent cu ceea ce au planificat în timpul ultimei perioade intermisive, în cazul în
care aleg asta.
Dacă încă mai citiţi această carte, există toate şansele ca voi să fiţi exact o astfel de persoană – o
persoană care a fost lucidă în timpul ultimei perioade dintre vieţi. Cum pot să ştiu? Deoarece aceste idei
au sens pentru voi, altminteri presupun că v-aţi fi oprit din citit cu mult timp în urmă. Aşa cum am
precizat în capitolul 6, multe din aceste idei stimulează retrocognițiile semi-conștiente, ajutându-vă să
vă reamintiţi ceea ce ştiţi deja.

Studiaţi realităţile multidimensionale

Atunci când studiem complexitatea realităţilor multidimensionale, declanşăm descărcarea de

96
informaţii din corpul nostru mental, reamintindu-ne de multe lucruri pe care le ştiam şi le înţelegeam
înainte să ne naştem. Începem să recuperăm conştientizarea lui cine suntem dincolo de corpul fizic,
conştientizare care a fost temporar blocată de existenţa noastră fizică. Ceea ce vreau să spun aici –
studiaţi conştiinţa şi toate fenomenele asociate ei – citiţi şi învăţaţi cu discernământ, nu numai din
conştientologie, ci și dintr-o varietate de alte surse şi vedeţi unde se găseşte consensul. Acest lucru vă
va determina să vă recuperaţi nivelurile mai avansate de conştienţă până în momentul în care a fost
redobândită cantitatea maximă de conştientizare, corespunzătoare nivelului vostru evoluţionar.

Puneţi teoria in practică

Presupunând că reuşim să obţinem această conştientizare şi să avem experienţe care ne permit

să cunoaştem că suntem mult mai mult decât doar corpul fizic, atunci, în scopul de a evolua, trebuie să
punem în aplicare ceea ce ştim. Să cunoaştem ceva în teorie nu este suficient, pentru că, dacă nu punem
în aplicare ceea ce ştim, nimic nu se schimbă. Rezistenţa la schimbare este, totuşi, o slăbiciune umană
bine cunoscută. În general, oamenii preferă să rămână cu obiceiurile familiare, care nu prezintă nicio
provocare sau riscuri şi cu rutinele care-i fac să se simtă în siguranţă.
Avem însă două opţiuni. Putem fie să ne bizuim pe rutine şi să ne limităm la ceea ce cunoaştem
– pentru cei mai mulţi oameni acest lucru înseamnă prioritizarea preocupărilor pe termen scurt care au
legătură cu viaţa fizică actuală, cum ar fi supravieţuirea şi, dincolo de ea, bogăţiile materiale, confortul,
plăcerea şi statutul. Sau putem să luăm decizii, în mod conştient, bazându-ne pe faptul că încă mai
avem sute de vieţi înainte pe drumul nostru multiexistenţial. În scopul de a vă spori maturitatea, şi, în
acest fel, de a evolua, este necesar să vreţi să vă trăiţi viaţa într-o manieră care este coerentă cu faptul
că sunteţi mai mult decât doar corpul fizic, că sunteţi o conştiinţă şi, dacă este necesar, să faceţi nişte
“reciclări” personale şi să începeţi să trăiţi într-un fel care este potrivit cu această realitate.
Lasiti-mă să vă dau câteva exemple despre genul de schimbări pe care aţi vrea să le ini țiaţi în
cazul în care decideţi să vă “reciclaţi” viaţa şi să vă prioritizați evoluţia:
• Renunţaţi la ataşamentul de materialism, prestigiu şi plăceri. Binențeles că nu există o cerinţă
ca cineva să sufere pentru a putea evolua; toată lumea are dreptul la o viaţă decentă, să aibă un
acoperiş deasupra capului, mâncare pe masă de trei ori pe zi şi un nivel rezonabil de confort.
Dar de ce anume avem nevoie cu adevărat pe lângă aceste lucruri? Ne putem dedica vieţile să
acumulăm din ce în ce mai mulţi bani, proprietăţi şi maşini, dar nu putem lua aceste lucruri cu
noi atunci când murim. Nu ne sunt de niciun folos în dimensiunea extrafizică şi nu ne vor
aştepta când ne reîntoarcem la următoarea viaţă fizică. Dar ce altceva am putea realiza cu tot
acest timp pe care-l petrecem acumulând şi păstrând posesiunile materiale? Ce altceva am mai
putea face cu avuţia noastră? Pe cine am putea ajuta?
• Fiţi hotărâţi să fiţi mai mult din cine sunteţi voi cu adevărat (în concordanţă cu istoria voastră
multidimensională şi multiserială) şi fiţi consecvenţi în acest sens pe toată durata vieţii voastre.
Refuzaţi, de exemplu, să vă permiteţi să vă blocaţi pe un făgaş în care vă mulţumiţi cu mai puţin
decât meritaţi. Dacă nu sunteţi mulţumiţi de iubitul sau iubita voastră, nu vă mai plângeţi de
acest lucru, ci faceţi ceva în această privinţă. Dacă aveţi o slujbă prost plătită, care nu vă place,
reinstruiti-vă şi găsiţi ceva care este mai potrivit pentru voi.
• Faceţi un efort să vă descotorisiti de tiparele comportamentale pe care le justificaţi faţă de voi
înşivă, în ciuda faptului că ştiţi că nu sunt pozitive. De exemplu, vă ieşiţi din fire la cea mai
mică provocare sau inconvenient, făcându-i pe cei din viaţa voastră să meargă pe vârfuri în jurul
vostru şi daţi vina pentru scurta voastră izbucnire, pe comportamentul lor frustrant? Dacă aşa
stau lucrurile, atunci lucraţi să vă învingeţi punctele slabe. Nu le luaţi cu voi în viaţa viitoare.
Desigur, este uşor pentru mine să stau aici şi să scriu aceste lucruri şi la fel de uşor este şi
pentru voi să le citiţi, nu-i aşa? Dar ce-ar fi dacă chiar le-aţi pune în practică? În unele cazuri vorbim
97
despre dezvăluirea unor obiceiuri şi atitudini bine înrădăcinate, pe care le avem de multe, multe vieţi,
aşa că de unde şi cum să începem?

Valorificaţi puterea corpului vostru mental

Cheia pentru rezolvarea problemelor şi reciclarea vieţii voastre stă în valorificarea puterii
corpului vostru mental. Un bun punct de plecare este să aplicaţi unul dintre cele mai bune atribute ale
sale, voinţa voastră, pentru a vă transforma gândurile, intenţiile şi ideile şi apoi să vă aliniaţi
comportamentul pentru a se potrivi cu ele. Dacă vă amintiţi ce s-a explicat în capitolul despre
bioenergie, atunci când ne modificăm gândurile, energiile noastre le urmează exemplul, fiindcă cele
două sunt legate inextricabil. Atunci când vă schimbaţi modul de a gândi, voi creaţi un nou câmp
energetic în jurul vostru care vă va deschide spre sincronicităţi, intuiţii, conexiuni şi relaţii cu ceilalţi ce
vor susţine ceea ce încercaţi să realizaţi.
Pentru o experienţă captivantă în procesul şi consecinţele schimbării modului de a gândi, vă
recomand să vizionaţi filmul puternic motivaţional The Secret (Secretul). Deşi nu se ocupă de ceea ce
se întâmplă atunci când vă schimbaţi gândurile, dintr-o perspectivă multidimensională, interviurile cu
filosofi importanţi, scriitori, vindecători şi oameni obişnuiţi, oferă multe relatări şi exemple din viaţa
reală despre cât de enorm de puternice sunt gândurile noastre. Ţineţi minte, ceea ce gândiţi – este. Dacă
credeţi cu adevărat că puteţi realiza orice vă puneţi în minte, atunci o veţi face. Dacă credeţi cu
adevărat că sunteţi persecutaţi şi că toată lumea vă este împotrivă, atunci viaţa nu se va desfăşura în
favoarea voastră.
Alte atribute ale corpului mental care sunt instrumente nepreţuite în cutia noastră de
instrumente evoluţionare, sunt concentrarea şi atenţia. Dacă ne putem dezvolta capacitatea de a ne fixa
atenţia în mod constant pe un obiect predeterminat, atunci nu există limită cu privire la ceea ce putem
realiza. Putem învăţa şi stăpâni noi tipuri de inteligenţă spre exemplu, inteligenţa desigur fiind alt
atribut al corpului mental. Pe timpuri, inteligenţa era măsurată doar prin coeficientul de inteligenţă
(IQ), dar în zilele noastre este recunoscut faptul că inteligenţa are mai multe faţete. Să luăm inteligenţa
parapsihică ca un singur exemplu de formă de inteligenţă; gândiţi-vă cât ar fi de fantastic dacă v-aţi
putea-o dezvolta pe a voastră până la punctul în care aţi fi în stare să interpretaţi ce se întâmplă în jurul
vostru la nivel extrafizic, în orice moment, şi să răspundeţi corespunzător cu energiile voastre pentru a
reduce intruziunea în viaţa voastră, a spori interacţiunea cu helperii voştri şi a oferi asistență practică
persoanelor care au nevoie. O asemenea realizare ar avea un impact semnificativ asupra nivelului
vostru de evoluţie şi, credeţi-mă, o puteţi face!
Vă ofer aceste sugestii pentru a vă face o idee despre puterea corpului mental. Recitiţi capitolul
1 care descrie corpurile de manifestare ale conştiinţei – voinţa, concentrarea, atenţia şi inteligenţa sunt
doar câteva dintre numeroasele atribute pozitive ale corpului mental, ce sunt enumerate acolo.
Familiarizaţi-vă cu celelalte, pentru că acestea sunt cheile către evoluţia voastră. Gândiţi-vă cum să le
îmbunătăţiţi pe cele pe care le aveţi deja şi cum să le dezvoltaţi pe cele pe care nu le aveţi.

Auto-mimetismul existenţial: Stagnarea evoluţiei conştiente

Pentru a încheia acest capitol, aş dori să elaborez puţin pe subiectul auto-mimicității

existenţiale, la care m-am referit pe scurt într-un capitol anterior. Este oportun să aduc acest subiect în
discuţie aici, deoarece auto-mimetismul existenţial este rezultatul faptului că ne complacem într-o
situaţie de viaţă şi nu vedem niciun rost în a ne schimba. Este ceea ce rezultă atunci când nu ne
gestionăm evoluţia în mod conştient şi activ. Auto-mimetismul este atunci când repetăm, ad nauseam
(până la a provoca greaţă – N.T.), aceleaşi experienţe umane, profesii, parteneri, stiluri de viaţă,
98
naţionalităţi, gen, alegeri şi priorităţi de-a lungul mai multor vieţi. Este atunci când nu există nimic nou
de la o viaţă la următoarea. Este o tendinţă umană generală să repetăm vieţile trecute, deoarece cei mai
mulţi dintre noi preferăm să facem ceea ce este uşor şi ceea ce cunoaştem. Astfel încât, dacă vrem să
devenim mai buni, avem nevoie să identificăm şi să eliminăm orice auto-mimetism inutil din vieţile
noastre.
Recitind acest capitol, pot să înţeleg că s-ar putea să vă simţiţi puţin copleşiţi la un moment dat,
simţind că este peste puterile voastre să aduceţi schimbările de care simţiţi că aveţi nevoie, în vieţile
voastre. Dacă este aşa, poate vă ajută să ţineţi minte următorul sfat deosebit al lui Confucius: “O
călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas”.

99
 Capitolul Zece

Planul vieţii
S-ar angaja vreunul dintre noi, măcar într-o călătorie de doar câteva sute de mile, fără să ştie de ce, fără
să aibă vreun scop? Şi totuşi, atât de mulţi dintre noi trăiesc, angajându-se nu într-o sarcină la
întâmplare, cu în marea Sarcină a vieţii însăşi…şi totuşi nu ne întrebăm de ce. - Van Der Leeuw

A fost viaţa mea planificată?

Aş dori să încep acest capitol spunând că multe dintre informaţiile prezentate aici se găsesc cu
mult dincolo de paradigma convenţională a existenţei şi că sunt puţine experienţe pe care voi să le fi
avut în viaţa voastră normală, cotidiană, care să vă permită să verificaţi singuri, pe loc, unele dintre
aceste informaţii. Vă trimit înapoi la introducerea cărţii, unde am explicat în detaliu multitudinea de
surse de cercetare ale lui Vieira. Şi, ca-ntotdeauna, vă încurajez să folosiţi tehnicile şi celelalte sugestii
descrise în partea a patra, în scopul de a avea propriile voastre experienţe lucide în afara corpului, care
vă vor confirma sau infirma conţinutul acestui capitol.
Unele elemente din vieţile noastre au fost stabilite sau planificate înainte de naşterea noastră, în
cea mai recentă perioada dintre vieţi.
Cât de multă planificare are loc în pregătirea vieţii viitoare a unei persoane, ţine în mare măsură
de nivelul său de luciditate dintre vieţi. Nu ar avea prea mult sens ca un helper să elaboreze un plan de
viaţă sofisticat, pentru o conştiinţă care nu ştie că va avea o altă viaţă şi, prin urmare, nu este capabilă
să participe la proces. Dacă planul nu este salvat în holomemoria persoanei, nu vor exista indicii
sugestive despre un scop mai înalt în viaţă, pe care ea să-l găsească şi în concordanţă cu care să
acţioneze, odată ce s-a întors la viaţa fizică.
În astfel de situaţii, helperii care sunt specializaţi în evoluţie, vor planifica măcar în ce loc şi în
ce familie se va naşte o conştiinţă, însă, mai departe de-atât, nu se pot aranja prea multe.
Persoanele care sunt lucide între vieţi şi sunt conştiente de procesul evoluţionar, firesc pentru
toate conştiinţele, sunt deseori motivate să profite de ceea ce le oferă viaţa fizică pentru a înainta pe
calea evoluţiei, a-şi rezolva unele datorii karmice din trecut şi a contribui la evoluţia celorlati. În acest
caz poate fi conceput un plan detaliat, mai complex, pentru îndeplinirea acestor scopuri, în decursul
perioadei intermisive. În timp ce o persoană poate fi destul de implicată în planificarea viitoarei sale
vieţi, totodată este necesară şi intervenţia şi supravegherea generală a helperilor, pentru a aduce laolaltă
miriadele de detalii ale istoriei şi holokarmei personale, în vederea creării strategiei optime. (Alegretti,
2004)
Planul vieţii are legătură în mod specific cu a doua jumătate a vieţii fizice. În timpul primei
jumătăţi a vieţii noastre, până pe la vârsta de 35 de ani, suntem ocupaţi cu maturizarea şi construirea
unei fundaţii, de orice fel, pentru existenţa noastră fizică. Primim o educaţie, studiem sau ne formăm
într-o profesie şi apoi ne statornicim într-un loc de muncă sau o carieră pe termen lung; acest lucru ne
oferă un anumit nivel de stabilitate financiară, care, în schimb, ne permite să avem un acoperiş
deasupra capului. În timpul acestei perioade, mulţi oameni stabilesc de asemenea parteneriate de viaţă,
îndeplinindu-şi nevoile zilnice de iubire, afecţiune şi sex. Astfel, pe durata acestei perioade din viaţă,
pregătim fundaţia de care avem nevoie pentru a ne susţine în executarea planului nostru de viaţă. În
consecinţă, planul vieţii este conceput cu intenţia de a fi pus în aplicare începând cu vârsta de 35 de ani.
100
 Planul de viaţă este intenţionat să fie îndeplinit în timpul etapei “executive” a vieţii fizice.
Binențeles că există întotdeauna excepţii de la regulă şi un număr mic de persoane mai lucide ,
pot deveni conştiente de planul lor de viaţă şi pot începe să-l pună în aplicare mai devreme.
A avea un plan de viaţă nu înseamnă că destinul vostru este să-l duceţi la îndeplinire. Nu uitaţi,
aveţi întotdeauna dreptul să vă exercitaţi liberul arbitru. Prin urmare, chiar dacă aţi fost implicaţi în
planificarea detaliilor vieţii voastre următoare şi vă amintiţi ceea ce aţi planificat, puteţi întotdeauna
să alegeţi să faceţi ceva diferit. Destinul este un mit. Acest lucru este demonstrat de faptul că un
procentaj relativ mic de oameni cu un plan de viaţă, reuşesc cu adevărat să şi-l îndeplinească.
Motivele pentru care se întâmplă acest lucru sunt explicate mai târziu în acest capitol.
În consecinţă, scopul de a avea un plan de viaţă este optimizarea oportunităţilor pentru evoluţia
noastră şi a altora.
În teorie, evoluţia conştiinţei este o experienţă personală individuală, dar la un nivel practic,
oamenii evoluează mult mai rapid în grupuri – prin interacţiunea cu alţii. Pentru a da un exemplu,
imaginaţi-vă un pustnic care, în căutarea “ïluminarii”, decide să-şi petreacă întreaga viaţă meditând de
unul singur pe o stâncă, într-un vârf de munte, izolat de întreaga omenire. În timp ce s-ar putea să-şi
dezvolte capacitatea de a-şi controla gândurile şi abilitatea de a stăpâni unele stări modificate de
conştiinţă, credeţi că izolarea lui îl va ajuta să evolueze mai rapid? Nu, nu-l va ajuta, pur şi simplu
datorită faptului că se va confrunta cu o cantitate şi varietate limitată de provocări şi astfel există o
limită şi în ceea ce priveşte cât de mult poate învăţa şi se poate perfecţiona într-o singură viaţă. Dacă
suntem în cadrul unui grup, pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm abilităţile de care avem nevoie pentru
a face faţă tuturor problemelor care apar din relaţiile noastre cu alţii. De exemplu, aveţi maturitatea de a
accepta autoritatea superiorilor voştri la locul de muncă? Puteţi face faţă faptului că punctele voastre
slabe sunt dezvăluite, aşa cum se întâmplă când aveţi o relaţie intimă cu cineva? Sunteţi pregătiţi să
faceţi sacrificii să-i ajutaţi pe ceilalţi, sau vă oferiţi ajutorul numai când nu vă costa nimic? Şi pe cine
ajutaţi? Vă ajutaţi doar familia şi prietenii sau ajutaţi de asemenea şi oameni pe care nu-i cunoaşteţi?
O viaţă fizică care este bogată în relaţii şi contacte cu alţi oameni, cu provocări şi experienţe, ne
oferă oporturnitati de evoluţie în fiecare zi.
Planul vieţii este întotdeauna construit exact pe măsura capacităţilor unei persoane, ţinând
cont de punctele tari şi slabe personale; adică, toată lumea este capabilă să-şi îndeplinească scopul în
viaţă atâta vreme cât nu există autocorupţie. Autocorupţia este atunci când ne trădăm propriile
principii; este atunci când nu există coerenţă între ceea ce ştim şi ceea ce facem. Altfel spus, dacă
eşuăm să realizăm ceea ce ne-am planificat să facem în viaţă, problema nu este planificarea ci
execuţia.
Acestea fiind zise, planul vieţii nu este bătut în cuie, ci poate fi variabil. Acesta este actualizat şi
redefinit în mod constant, pentru a profita la maxim de oportunităţile care vă apar în cale şi pentru a
ţine seama de acele oportunităţi pe care le pierdem, precum şi de circumstanţele neprevăzute. Aşa că
există planuri de rezervă pregătite. De exemplu, poate că planul vostru de viaţă original necesita să
trăiţi într-o anumită ţară, unde aţi fi avut oportunităţi să vă ocupaţi de anumite probleme karmice în
cadrul grupului vostru. Aşa că v-aţi născut acolo, dar haideţi să spunem că la o vârstă foarte fragedă,
ţara voastră a fost invadată, semenii voştri au devenit refugiaţi şi s-au dispersat şi voi aţi fost separaţi de
familia voastră şi duşi să trăiţi într-o ţară străină. În cazuri ca acestea, helperii vă vor modifica planul
vieţii pentru a lua în considerare noile circumstanţe. Aşadar, planul vieţii este flexibil, dar ar trebui să
avem grijă să nu folosim acest lucru drept o scuză pentru a nu-l realiza.

Planuri de viaţă mini si maxi

Nu toată lumea are un plan specific pentru viitoarea viaţă fizică. Luaţi în considerare acest
lucru: mai mult de jumătate din populaţia lumii – peste 3 miliarde de oameni – trăieşte cu mai puţin de
101
2 dolari pe zi. Pentru ei şi mulţi alţii care încearcă să trăiască din puţin mai mult, chinurile zilnice ale
supravieţuirii le consumă tot timpul şi resursele. Experienţa existenţei lor este mai aproape de un tip
instinctiv de viaţă care se învârte în jurul satisfacerii nevoilor biologice.
Însă orice persoană care a fost lucidă în timpul perioadei dintre vieţi, va avea un plan de viaţă
sau un scop specific al existenţei sale, care intră într-una din următoarele două categorii: miniplanul
vieţii şi maxiplanul vieţii.

Miniplanul vieţii

Miniplanul vieţii este un plan mai mic şi mai simplu care este dedicat problemelor egokarmice
şi ale karmei de grup. Având în vedere că se ocupă mai mult de problemele personale şi mai puţin de
evoluţie, de obicei miniplanul nu este foarte complex. De exemplu, o personă se naşte într-o anumită
familie, pentru a se ocupa de karma de grup. Apoi se căsătoreşte şi are cinci copii şi probabil că va
ajunge să îşi întreţină părinţii în vârstă sau un frate/soră invalid/ă. El este epicentrul, stâlpul din familia
sa şi se descurcă minunat să-şi asume responsabilităţi pentru toţi oamenii care depind de el. Acesta este
un exemplu de un miniplan de viaţă dedicat problemelor din karma de grup.
Deşi miniplanul de viaţă nu este atât de complex, acest lucru nu înseamnă că nu poate include
aspecte multidimensionale. Un shaman din Africa care acţionează ca o punte între oameni şi
conştiinţele extrafizice, ca parte din munca lui de vindecător, are de-a face de asemenea şi cu karma lui
de grup. Este tot un miniplan de viaţă, dar are o perspectivă multidimensională.

Maxiplanul vieţii

Maxiplanul de viaţă este o strategie mai avansată care este întreprinsă cu bună ştiinţă şi este
dedicată problemelor polikarmice, adică problemelor care au ramificaţii pentru întreaga umanitate.
Comportamentul cosmoetic; incoruptibilitatea personală; o atitudine fraternală, universalistă şi ajutorul
acordat altor oameni în afară de familia nucleară şi prieteni, în principal prin intermediul clarificării
(atunci când îi înveţi pe ceilalţi să se ajute singuri), sunt marca maxiplanului de viaţă. Un exemplu
ipotetic de maxiplan este o viaţă dedicată conştient combaterii exploatării celor slabi de către cei
puternici. Unele dintre cele mai mari companii producătoare de bunuri retail, inclusiv mărcile
recunoscute la nivel global, fac profituri imense prin exploatarea mâinii de lucru locale din naţiunile
sărace de pe întreg globul. Muncitorii se chinuie 16 ore pe zi, se supun constant la riscuri în ceea ce
priveşte sănătatea şi securitatea lor, trăiesc într-un adăpost supra-aglomerat şi sunt plătiţi pentru
eforturile lor abia cât să le-ajungă să supravieţuiască. O persoană care alege să muncească în cadrul
unei organizaţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), care în mod
deliberat concepe şi implementează programe ţintite să educe muncitorii vulnerabili despre drepturile
fundamentale de ocupare a forţei de muncă şi legile muncii de la nivel local, se poate afla în
îndeplinirea unui maxiplan de viaţă.
Alte exemple de maxiplanuri de viaţă includ persoane care-şi dedică viaţa pentru: intermedierea
tratativelor de pace în Orientul Mijlociu; campanii împotriva distrugerii globale a planetei; activităţi de
stimulare a naţiunilor în vederea îmbunatăţirii drepturilor omului şi căutarea de surse alternative de
energie.
La acest nivel mai avansat este nevoie de adaptabilitate şi capacitate de schimbare constantă. Se
poate să fie nevoie să lucraţi cu voi pentru a face faţă oamenilor din diferite ţări şi culturi sau s-ar putea
să aveţi nevoie de un corp fizic aparte, care să aibă un sistem imunitar extraordinar de puternic şi să nu
se îmbolnăvească uşor, de exemplu.
Însă nu toate maxiplanurile au o componentă multidimensională. Luaţi exemplul fizicianului
102
Albert Einstein. Teoriile sale revoluţionare ne-au modelat înţelegerea actuală despre spaţiu şi timp, dar
planul său de viaţă a avut legătură numai cu realităţile fizice. Alt exemplu este acela al lui Mahatma
Ghandi, care a obţinut independenţa Indiei, eliberând 1 miliard de indieni de sub ocupaţia britanică,
printr-o campanie non-violentă de nesupunere civilă. Nici în planul vieţii lui nu a existat vreun element
multidimensional. Un maxiplan care a avut aspecte multidimensionale este ilustrat de viaţa regretatului
Jose Arigo, un renumit chirurg parapsihic/medium brazilian, care a vindecat multe sute de oameni
bolnavi şi aflaţi pe moarte, în timp ce transmitea mesajele unei conştiinţe despre care pretindea că
fusese anterior doctor.
În consecinţă, nivelul de complexitate al planului vieţii unei persoane, nu este determinat de
prezenţa sau absenţa muncii transdimensionale. Ceea ce distinge un maxiplan de un miniplan este dacă
o persoană caută în mod conştient evoluţia pentru sine şi pentru alţii, sau nu. Altfel zis, un plan de viaţă
care este îndeplinit în mod inconştient, este un miniplan.
Pragurile care separă miniplanurile şi maxiplanurile sunt doar de natură didactică. Gândiţi-vă la
cazul unui profesor de şcoală primară care îşi iubeşte slujba şi este foarte bun la ceea ce face. Dacă îşi
petrece 40 de ani din viaţă predând copiilor cum să fie cei mai buni în tot ceea ce fac, insuflându-le
încredere şi deschidere şi ajutându-i să-şi realizeze propriul potenţial, atunci el lucrează cu persoane de
dincolo de karma lui de grup şi efectuează un fel de midiplan de viaţă.

Succes şi eşec în încercarea de a duce la îndeplinire planul personal al vieţii

Realizarea planului nostru de viaţă, fără deosebire că este mini sau maxi, este esenţială pentru
evoluţia noastră. În timp ce unii oameni se străduiesc să-şi ducă sarcina la îndeplinire, alţii risipesc
oportunitatea pe care viaţa le-o oferă şi eşuează în această încercare.
În general, oamenii care sunt conştienţi cu privire la scopul lor în viaţă şi se dedică îndeplinirii
acestuia, se încadrează în una din două categorii.
În prima categorie sunt cei care iniţial se aflau pe o cale greşită faţă de ceea ce plănuiseră, dar
mai târziu se corijează, revin pe calea corectă şi merg mai departe spre a-şi completa misiunea. De
exemplu, poate că o persoană care a fost lucidă în perioada intermisivă, care deja avusese meseria de
doctor în vieţi anterioare, a planificat să devină chirurg plastic în viitoarea viaţă, pentru a ajuta
persoanele defavorizate cu deformități fizice. Să spunem că persoana s-a născut în S.U.A. şi s-a instruit
spre a deveni chirurg plastic, dar a fost sedusă de banii care se fac în chirurgia cosmetică şi şi-a stabilit
baza unei afaceri înfloritoare şi a unei vieţi confortabile în Los Angeles. Astfel el se dedică
consumerismului pentru câţiva ani şi se află pe un drum deviat faţă de ce-a planificat. La un moment
dat, totuşi, se întâmplă ceva care-l face să se îndoiască de alegerile sale de viaţă. Trece printr-o
reînnoire interioară, care apoi produce o schimbare exterioară sub forma unei noi cariere. El se alătură
organizaţiei neguvernamentale “Medici fără frontier” şi îşi petrece restul vieţii profesionale călătorind
prin ţările din lumea a treia, folosindu-şi îndemânarea de chirurg plastic pentru a alina suferinţa
oamenilor săraci, născuţi cu diformități şi a victimelor războiului şi genocidului.
Pentru unii oameni care se află într-o astfel de situaţie, reprioritizarea vieţii pentru a acorda
atenţia cuvenită planului lor de viaţă, poate fi o provocare imensă. Poate că până la momentul în care
realizează că au nevoie să facă schimbări, deja au obligaţii sub forma unor parteneri care nu au niciun
interes să se perfecţioneze, copii care le ocupă tot timpul, sau o slujbă care nu este etică. Aşa că unele
dintre schimbările pe care le fac pentru a reveni pe calea potrivită cu ceea ce-au planificat, atât în
interior cât şi în exterior, pot fi destul de extreme. Dar în momentul în care o persoană decide să îşi
reorganizeze viaţa şi îşi prioritizează reforma interioară, aceasta va atrage atenţia helperilor, care vor
veni în ajutor, aşa că nu este în niciun caz singură în eforturile sale.
În general, persoanele din această categorie sunt mai influenţate de mediu şi de genetică decât
103
de paragenetică.
În a doua categorie se găsesc acei oameni care nu deviază niciodată de la planul lor, ci le este
foarte clar ceea ce vor să facă, încă de la o vârstă fragedă. Îşi prioritizează viaţa astfel încât să faciliteze
îndeplinirea scopului lor în viaţă şi încep să-l îndeplinească până în vârsta de 35 de ani. Oamenii de
acest fel ştiu ce au de făcut încă din adolescenţă. Eu au deja o anumită conştientizare cu privire la ce s-a
întâmplat în perioada intermisivă şi la o “misiune” în viaţă, întrucât aceste realităţi sunt încă
“proaspete”, aşa că încep să caute răspunsuri, planificându-şi vieţile şi acordând ajutor altora înainte să
ajugă la maturitate. Ei ştiu probabil care ar trebui să fie profesia lor şi aleg ceva care să le permită atât
să ajute mai mulţi oameni cât şi să aibă securitatea financiară necesară pentru propria dezvoltare.
Atunci când astfel de oameni iau deciziile majore din viaţă, cum ar fi alegerea unui partener sau
decizia de a avea sau nu copii, ei răstoarnă tendinţele şi normele impuse de societate asupra noastră şi
ajung să aibă mai puţine angajamente care să-i împiedice să-şi urmeze planul vieţii. De exemplu, mai
degrabă decât să trăiască doar pentru a deveni părinţi, ei preferă să-şi dezvolte psihismul, să atingă
măiestria în controlarea propriilor energii şi să lucreze cu polikarma. Deci, aceste persoane nu adoptă
valorile societăţii şi acest lucru se întâmplă deoarece influenţa parageneticii este mai puternică decât
influenţa mediului.
Oamenii care se încadrează în ultima categorie, au o şansă mai mare de a-şi realiza planul vieţii
decât cei din categoria anterioară, dar ce este important nu este momentul când conştientizaţi scopul
vostru în viaţă, ci dacă îl veţi realiza sau nu. Într-un dintre cărţile sale, intitulată Evoluţia noastră,
Vieira descrie îndeplinirea cu success a misiunii pe care o avem în viaţă, drept “cel mai mare triumf al
conştiinţei umane”.

Zece motive pentru care eşuăm în realizarea planului de viaţă

Când suntem distraşi de la evoluţia noastră şi execuţia planului nostru de viaţă nu a fost
satisfăcătoare, deseori trăim un fel de disconfort nedefinit sau o frustrare faţă de viaţă.
Unele planuri de viaţă nu sunt realizate din cauză că persoana a murit prematur. Însă majoritatea
oamenilor cu un plan de viaţă eşuează să-l execute din alte motive. Se estimează, în mod aproximativ,
că numai un sfert din persoanele care au un plan de viaţă, fie că este mini sau maxi, reuşesc să-l
realizeze în întregime. Acest lucru nu este surprinzător întru totul atunci când luăm în considerare toate
sursele de opoziţie sau interferenţă, atât interne cât şi externe. Haideţi să aruncăm o privire la zece
dintre cei mai vinovaţi în acest sens.

Puncte de referinţă şi condiţionări

Societatea şi mediul nostru înconjurator în general ne presează cu idei puternice, presupuneri şi

aşteptări. Societăţile vestice mai bogate sunt condiţionate către un comportament robotizat, de rutină,
căruia îi lipseşte conştiinţa de sine. Punctele lor de referinţă pentru succes sunt bogăţia materială,
statutul profesional, căsătoria şi copiii, de aici cercul vicios de program zilnic de la 9.00 la 5.00,
ipoteci, şcoli prestigioase, vacanţe şi aşa mai departe.

Perspectiva

O perspectivă a existenţei care se concentrează numai pe viaţa fizică şi nu reuşeşte să includă şi

realităţile multidimensionale, multiexistenţiale cum sunt câmpurile energetice, vieţile trecute, vieţile
viitoare şi karma.

104
 Emotivitatea

Emotivitatea de obicei are efectul de a ne înceţoşa raţiunea şi de a diminua claritatea şi

seninătatea/acuitatea deciziilor noastre.

Relaţiile
Partenerii care sunt sceptici cu privire la sau se opun ideii că suntem mai mult decât corpul
fizic.

Intruziunea fizică

Câteodată familiile sau partenerii ne bat la cap sau ne presează să facem ceea ce vor ei, de ex. să
ne ocupăm de afacerea familiei, să avem copii, etc. Membrii din grupul vostru evoluţionar vă ajută sau
vă împiedică să vă realizaţi planul vieţii? Ţineţi minte, unii dintre intruderi nu sunt de natură
extrafizică.

Intruziunea extrafizică

Însă există şi cei care sunt. Multe planuri de viaţă cu potenţial mare de productivitate sunt
zădărnicite de intruziunea extrafizică. În cele mai multe cazuri acest lucru se întâmplă pentru că
oamenii sunt inconştienţi cu privire la procesul intruziunii şi nici nu ştiu cum să se elibereze de
intruderi.

Ghizii orbi extrafizici

Alte interferenţe extrafizice pot veni sub forma ghizilor orbi care preferă ca noi să ne imităm
vieţile trecute - să trăim acelaşi fel de viaţă şi să facem aceleaşi lucruri pe care le-am făcut împreună cu
ei, în trecutul nostru.

Auto-mimetismul
Cu toate acestea, de multe ori nu avem nevoie de încurajare din partea ghizilor noştri orbi. Noi
vrem să ne imităm trecutul pentru că preferăm să facem ceea ce este uşor şi ceea ce ştim, mai degrabă
decât să ne confruntăm cu necunoscutul.

Delăsarea şi amânarea

Acestea sunt paraziţii completismului existenţial.

Lipsa motivaţiei

O lipsă a motivaţiei pentru reforma interioară este o problemă internă, care vine dinăuntrul
nostru. Dacă suntem în căutare de scuze pentru a nu ne duce la îndeplinire planul vieţii şi a avea în
schimb o viaţă calmă şi confortabilă, acestea sunt uşor de găsit. Ideea principală este că mulţi oameni
îşi găsesc scuze pentru că nu sunt dispuşi să plătească preţul evoluţiei – şi există un preţ de plătit. Din
propria mea experienţă de a încerca să realizez ceea ce eu înţeleg că este scopul meu în viaţă, acest
lucru necesită efort, tenacitate, sacrificiu şi este plin de provocări. Însă atunci când viaţa devine grea,
îmi reamintesc mie însămi că interesul meu în îndeplinirea scopului meu în viaţă, nu se bazează pe
105
ideea că scopul e unul uşor şi atunci pur şi simplu merg înainte.

zona de securitate

conștiința

zona de confort

Zona de confort şi zona de securitate (Santos, 2003)

Pentru a explica acest lucru în alt fel, uitaţi-vă la diagrama de mai sus.
Punctul din centrul cercului interior este conştiinţa şi cercul interior reprezintă zona de confort.
Atunci când ne trăim viaţa în cadrul zonei noastre de confort, experimentăm niveluri scăzute de stres,
conflict, provocări şi riscuri, dar mai există încă probleme. Este posibil să simţim frustrare, dezamăgire
şi chiar angoasă, deoarece suntem pe un drum greşit faţă de planul nostru de viaţă. Prin urmare, în timp
ce viaţa este uşor de mânuit în zona de confort, în cele din urmă ea este nesatisfăcătoare, deoarece nu
există nicio dezvoltare la acest nivel.
Următorul cerc reprezintă zona de securitate. Deşi viaţa aici nu cere de la noi nimic care este
peste puterile noastre, suntem confruntaţi cu şi trebuie să gestionăm, situaţii complexe. Viaţa este mai
stresantă şi mai imprevizibilă, dar suntem fericiţi fiindcă lucrurile decurg conform planurilor facute.
Realist vorbind, nu ne putem aştepta să evoluăm fără stres, deoarece, dacă nu există stres, nu suntem
puşi la încercare sau forţaţi să ne depăşim limitele. Ar trebui să avem ca ţintă să ne trăim viaţa la limita
extremă a zonei de securitate; altfel spus, la limita extremă a capacităţilor noastre, pentru că aici are loc
evoluţia. Astfel, întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi este – ce preţ, dacă există vreunul, sunteţi
pregătiţi să plătiţi pentru evoluţia voastră?
Acestea sunt zece exemple ale celor mai obişnuite surse de interferenţă, care-i împiedică pe
oameni să-şi îndeplinească cu succes misiunea lor în viaţă.
La un anumit moment, helperii şi-au dat seama cât de greu este ca măcar să-ţi aminteşti planul
vieţii în viaţa fizică, darmite să-l şi execuţi. Aşadar, în acelaşi fel în care suntem aici, învăţând despre
alte dimensiuni şi studiind evoluţia conştiinţei, helperii au elaborat un curs în care conştiinţele
extrafizice lucide, studiază dimensiunea fizică şi evoluţia în decursul perioadei dintre vieţi, cu
obiectivul de a-şi îndeplini cu succes misiunea în viitoarea viaţă fizică. Acest curs este cunoscut sub
numele de cursul de studiu intermisiv.

Cursul de studiu intermisiv

Aşa cum am precizat în capitolul 3, helperii au domenii diferite de specialitate şi expertiză.

Helperii care supraveghează cursul intermisiv, cunoscuţi drept orientatori evoluţionari (evoluţiologi –
N.T.), sunt experţi în evoluţie, sunt mai avansaţi în ceea ce priveşte evoluţia decât cei mai mulţi dintre
106
ceilalţi helperi şi sunt mentorii helperilor grupului evoluţionar.
Pe durata cursului intermisiv, orientatorii evoluţionari şi helperii ţin o serie de ore teoretice şi
practice, pe subiecte cum ar fi conştiinţa de sine multidimensională, serialitatea, planul de viaţă,
obstacolele în calea evoluţiei în dimensiunea fizică, liberul arbitru, exersarea proiecţiilor lucide,
bioenergia, polikarma, retrocognițiile şi cosmoetica. Este destul de evident de ce aceia dintre voi care
au participat la un curs intermisiv, vor avea un sentiment de afinitate cu ideile discutate în această carte.
În timp ce cursurile de studiu intermisive sunt accesibile tuturor conştiinţelor care sunt motivate
să participe, există câteva cerinţe practice pentru participare. Pentru a fi eligibil, trebuie să fi:
• trecut prin a doua moarte şi să va fi recuperat luciditatea extrafizică, adică să vă daţi seama
că nu mai sunteţi în viaţă în sens fizic, sau în cazul în care aţi murit copil fiind, trebuie să vă fi
recuperat condiţia de maturitate extrafizică;
• acumulat ceva experienţă multidimensională, de ex. să fi acceptat serialitatea existenţială
drept realitate;
• şi să fi atins deja un nivel rezonabil de evoluţie.

Cum este stabilit planul vieţii noastre

Optimizarea oportunităţilor pentru evoluţie

Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, presupunând că suntem lucizi pe durata
perioadei dintre vieţi, putem participa la analiza şi planificarea vieţii noastre fizice viitoare. Facem
acest lucru împreună cu o echipă de helperi extrafizici care cartografiază subiectele cheie. Orientatorul
evoluţionar al grupului nostru karmic va face câteva sugestii finale asupra planului, pe care noi, cel mai
probabil, le vom accepta.
Binențeles că argumentul cheie care este luat în considerare atunci când este întocmit planul
vieţii, este legat de condiţiile care ne vor optimiza evoluţia. Care vor fi cei mai potriviţi părinţi pentru
noi, ce ne pot oferi o educaţie decentă, care potenţiali parteneri de viaţă ne pot susţine şi ajuta în
îndeplinirea scopurilor noastre, care naţionalităţi şi culturi pot oferi condiţiile potrivite şi optime pentru
noi?
De multe ori orientatorul evoluţionar ne oferă două sau trei opţiuni despre locul şi familia în
care am putea să ne naştem (ar putea chiar să se implice în crearea unor sincronicităţi care să le permită
viitorilor noştri părinţi să se întâlnească, dacă n-au făcut-o deja) şi apoi noi putem alege opţiunea pe
care o dorim. Însă, cu toate că s-ar putea să alegeţi, să zicem, opţiunea A, fiindcă vă asigură o
oportunitate de a vă ocupa de anumite aspecte ale dezvoltării voastre, aspecte care credeţi că ar trebui
prioritizate, orientatorul evoluţionar s-ar putea să vă aducă în atenţie alte detalii, despre care nu credeaţi
că erau importante şi care sunt bine abordate de opţiunea B. În felul acesta, în timp ce nu vă impune
nimic – deciziile sunt în primul rând ale voastre – el este acolo pentru a vă ajuta să vedeţi imaginea de
ansamblu.

Corelând abilităţile cu nevoile

O altă strategie pe care el o foloseşte pentru a ne ajuta să ne formulăm planul vieţii, este o
analiză a punctelor noastre tari şi slabe, căci intenţionează să ne coreleze abilităţile cu propriile nevoi
individuale, cu nevoile grupului nostru şi cu acelea ale omenirii. De exemplu, unii instructori şi
voluntari implicaţi în conştientologie, de pe tot globul, mai degrabă decât să aştepte următoarea lor
perioadă intermisivă pentru a începe să-şi plănuiască următoarea viaţă, deja îşi anticipează viitoare vieţi
în China. Există nişte paralele între cultura chinezească şi conştientologie, în special cu privire la
107
înţelegerea bioenergiei. Aceste persoane ar fi capabile să asiste în China, prin oferirea unui context mai
actualizat şi mai ştiinţific pentru unele dintre aspectele lor culturale, ajutând astfel China să facă un pod
către Vest, într-un moment în care va fi, foarte probabil, puterea dominantă de pe planetă.

Parteneri evoluţionari

Un lucru de mare interes pentru multe persoane care îşi urmează în mod activ planul vieţii, este
să identifice persoana cu care au planificat să-şi petreacă viaţa (dacă nu sunt deja cu acea persoană).
Însă exact la fel ca şi planul de viaţă, parteneriatul pe care l-am planificat nu este destinat să se
întâmple, ca atare. În majoritatea cazurilor, câteva grupuri de parteneriate potenţiale vor fi fost
indentificate. Partenerul A (în lipsa unei formulări mai bune) este de obicei persoana care va optimiza
cel mai mult oportunităţile pentru evoluţia voastră şi este, de asemenea, persoana cu care aţi împărtăşi
cel mai înalt nivel de iubire spontană, intimitate şi conexiune. În cazul în care evenimente sau
circumstanţe neaşteptate împiedică întâlnirea partenerului A (de ex. el sau ea moare într-un accident în
perioada adolescenţei) sau nu vă conectaţi cu această persoană aşa cum a fost plănuit, helperii vor
încerca să aranjeze lucurile în aşa fel încât să vă întâlniţi cu partenerul B, C sau D, etc. Aşa cum vă
puteţi imagina, acest lucru poate necesita multă muncă din partea lor.
Pentru a explica cum este selectat partenerul evoluţionar, parteneriatul în sine este unul care
este coerent cu faptul că suntem mai mult decât corpul fizic; se concentrează pe şi prioritizează
îndeplinirea sarcinii de viaţă a fiecărui partener şi obţine rezultate în ceea ce priveşte evoluţia ambilor
parteneri.
Astfel, partenerul nostru în evoluţie este o persoană care ne ajută să:
• ne îndeplinim scopul în viaţă,
• ne analizăm punctele tari şi slabe,
• devenim mai maturi şi mai cosmoetici,
• devenim mai dispuşi şi mai capabili să-i ajutăm pe ceilalţi,
• atingem măiestria în lucrul cu energiile noastre,
• ne dezvoltăm psihismul
• şi să devenim mai conştienţi de aspectele multidimensionale şi multiseriale ale existenţei.
Şi voi faceţi acelaşi lucru pentru el. Cu timpul, amândoi veţi lua parte la domenii importante din
planul de viaţă al celuilalt şi vă veţi susţine reciproc în realizarea lor.
Este important să întelegeți că parteneriatul evoluţionar nu este ceva gen Utopia în care toate
problemele dintr-o relaţie sunt rezolvate. Atunci cand cineva încearcă în mod conştient să evolueze,
întotdeauna va avea parte de provocări.

Găsirea partenerului vostru evoluţionar

Poate că sunteţi deja cu partenerul vostru evoluţionar, sau poate vă daţi seama că persoana cu
care sunteţi acum, nu vă susţine eforturile de a vă dezvolta şi evolua, sau chiar vă împiedică să realizaţi
ceea ce aţi planificat. Sau poate că sunteţi singur/singură. Dacă vă căutaţi partenerul evoluţionar, lucrul
important pe care trebuie să-l ţineţi minte, este că întotdeauna persoanele cu mentalităţi asemănătoare
vor fi atrase una de cealaltă. Dacă vă trăiţi viaţa în coerenţă cu idea unui parteneriat evoluţionar, veți
străluci la nivel energetic şi veți crea sincronicităţi care vor facilita întâlnirea altor persoane cu aceleaşi
obiective generale.

108
 Moratoriile

Atunci când o persoană trebuia să moară (de ex. sare dintr-un avion şi paraşuta sa nu se
deschide la 8.000 de picioare altitutdine) şi primeşte o prelungire a vieţii (de ex. aterizează într-o căpiţă
de fân îndeajuns de stufoasă încât să-i atenueze căderea), uneori acest lucru este cunoscut sub numele
de moratoriu, însemnând că unei persoane i s-a acordat un fel de amânare a momentului morţii.
Câteodată unei persoane i se acordă ceea ce este cunoscut în conştientologie drept moratoriu
existenţial, ceea ce reprezintă o extensie de longevitate fizică acordată în scopul specific de a avea mai
mult timp pentru realizarea unei părţi din plan sau a întregului plan de viaţă. Din nou, orientatorul
evoluţionar este cel responsabil de o asemenea intervenţie. O experienţă în preajma morţii (EPM) în
care o persoană îşi întâlneşte orientatorul şi obţine informaţii care determină o criză evoluţionară cu
schimbări semnificative în viaţa sa, este un exemplu de moratoriu existenţial. Acest lucru se poate
întâmpla când o persoană a deviat de la planul vieţii sale.
Există două tipuri de moratorii existenţiale.

Moratoriul existenţial minor

Un moratoriu existenţial minor este atunci când o persoană trebuia să moară, dar i se acordă mai
mult timp pentru a-şi realiza planul vieţii, indiferent dacă este vorba de un miniplan sau un maxiplan.
După toate probabilităţile, regretatul Rege Hussein al Iordaniei, nominalizat la premiul Nobel pentru
pace în 1998 şi foarte apreciat a fi o persoană iertătoare, tolerantă, plină de pace şi compasiune, a primit
mai multe moratorii minore care i-au acordat oportunităţi suplimentare de a realiza un maxiplan de
viaţă – și anume, de a intermedia tratativele de pace în Orientul Mijlociu. Ca să citez dintr-o carte
despre viaţa sa, scrisă de cea de-a patra sa soţie, Regina Noor, “Încercările de asasinare a Regelui
Hussein sunt legendare”. La vârsta de 16 ani, acesta a supravieţuit primului atentat asupra vieţii sale
(primul din mai mult de zece şi acelaşi în care bunicul său, Regele Abdullah, a fost asasinat), în
momentul în care glonţul ţintit către pieptul său, a lovit o medalie pe care bunicul său insistase să o
poarte în acea dimineaţă. Mai târziu a supravieţuit unei ambuscade aeriene provocată de nişte MIG-uri
siriene, unor ambuscade pe şosea, tentativelor de otrăvire a mâncării şi a picăturilor nazale, războaielor
cu diferiţi vecini arabi şi invaziilor PLO. A luptat împotriva tentativelor de lovitură de stat şi a învins
cancerul renal în 1992, înainte să moară în cele din urmă din cauza limfomului Hodgkin în 1999.
(Regina Noor, 2005)

Moratoriul existenţial major

Un moratoriu existenţial major este atunci când o persoană a reuşit să realizeze cu succes un
maxiplan de viaţă şi urmează să moară, însă merită şi i se dau noi sarcini de către orientatorul
evoluţionar, precum şi timp suplimentar pentru a le realiza. În astfel de cazuri, helperii pot să sprijine o
“reînnoire” a corpului fizic al persoanei, pentru a face faţă moratoriului.

Melancolia şi euforia legate de eşec sau succes în cadrul propriului plan de viaţă

Atunci când oamenii nu sunt pe aceeaşi linie cu planul vieţii lor, ei devin uneori melancolici,
fără să ştie de ce. O indispoziţie nedefinită, pe care nu o pot arăta cu degetul, li se instalează în stomac
109
şi viaţa pare goală şi neîmplinită. Astfel, nereuşita în realizarea planului vieţii se manifestă uneori prin
depresie sau chiar printr-o criză a vârstei mijlocii – pentru că ce este de fapt criza vârstei mijlocii dacă
nu un sentiment imperceptibil de eşec?
Cunoaşteţi vreun bătrân arţăgos care este un pesimist de genul “partea goală a paharului”?
Aceasta, de asemenea, poate fi o manifestare obişnuită a melancoliei, asociată cu momentul în care
persoana își dă seama că a dus o existenţă superficială şi a făcut foarte puţine lucruri care să aibă
valoare – şi, în cazul celor bătrâni, acest lucru este agravat şi mai mult de cunoaşterea faptului că este
prea târziu pentru a o lua de la început.
Dar voi? Dacă aţi muri acum, aţi fi satisfăcuţi cu ceea aţi realizat până în prezent?
Melancolia legată de execuţia nereuşită a planului vieţii poate fi simţită şi după moarte, în
special de către cei care sunt mai lucizi. Acest lucru este cunoscut sub numele de melancolie
extrafizică.
Dacă aveţi un plan de viaţă, orientatorul vostru evoluţionar vă poate sprijini să aveţi o revedere
panoramică a vieţii voastre, după moarte, astfel încât, cu ajutorul lui, să puteţi analiza, evalua şi învaţa
din faptele voastre şi de asemenea să înţelegeţi că, fiecare gând, acţiune şi inacţiune a voastră, au
consecinţe pentru ceilalţi.
Cum credeţi că v-aţi simţi dacă, pe timpul revederii vieţii voastre, aţi vedea că aţi avut toate
oportunităţile, resursele şi conexiunile pentru a vă îndeplini cu succes planul vieţii, însă v-aţi pierdut
direcţia şi aţi eşuat? Acest lucru cauzează melancolia extrafizică. Aceasta este o situaţie foarte
dureroasă, deoarece ştim că am pierdut oportunităţi de evoluţie, nu numai prin alegerile noastre greşite,
ci şi prin faptul că acele oportunităţi nu pot fi recuperate niciodată.
Pe de altă parte, atunci când ştiţi că sunteţi pe calea cea bună în ceea ce priveşte planul vieţii, vă
puteţi simţi euforici. Sunteţi conştienţi de planul vostru, ştiţi că-l puteţi realiza, vă simţiţi plini de putere
şi energie şi sunteţi motivaţi să avansaţi mai mult în viaţa următoare. Este normal să întâlniţi şi
provocări şi probleme pe parcurs, deoarece aceasta este natura evoluţiei, însă acestea nu vă vor doborî.
Puteţi de asemenea simţi euforia după moarte – euforia extrafizică. Vă revedeţi viaţa împreună
cu orientatorul evoluţionar şi, văzând că v-aţi realizat planul vieţii aşa cum era intenţionat, simţiţi un
sentiment profund şi constant de satisfacţie şi împlinire.

110
 Capitolul Unsprezece

Identificarea scopului vostru în viață

Dacă începeţi să lucraţi asupra scopurilor voastre, scopurile voastre vor începe să lucreze asupra
voastră. Dacă începeţi să lucraţi asupra planului vostru, planul vostru va începe să Lucreze asupra
voastră. Orice lucruri bune construim, acestea ajung să ne construiască pe noi. —Jim Rohn

Deşi aparenţele pot sugera că totul este în regulă în lumea noastră şi că viaţa noastră se afla pe
drumul cel bun, de ex. avem o carieră satisfăcătoare, independenţă financiară, familie şi prieteni în
jurul nostru, uneori ne simţim goi pe dinăuntru. Avem o intuiţie puternică că ceva lipseşte din viaţa
noastră – că există altceva ce ar trebui să facem, atât că nu ştim ce este acel altceva. Aceste senzaţii pot
indica că planul nostru de viaţă nu a fost încă realizat.
Dacă vă simţiţi în acest fel, începeţi să vă puneţi întrebarea “Ce am eu de făcut aici, în această
viaţă fizică?”
Este o întrebare importantă, evident, iar să începeţi să căutaţi răspunsurile poate părea
descurajator. Din fericire, există câteva instrumente şi resurse la îndemână, pentru a vă ajuta să vă
reamintiţi sau să vă identificaţi planul vieţii. Aruncaţi o privire asupra următoarelor aspecte:

Formula punctelor tari şi slabe personale

Aţi învăţat deja în capitolele anterioare cum să vă identificaţi punctele tari şi slabe. În acest
scop, v-aş recomanda să luaţi în considerare cunoştinţele şi experienţele pe care prietenii, familia,
colegii şi chiar duşmanii voştri le au despre voi, pentru a vă îmbogăţi şi a aduce mai multă obiectivitate
listelor voastre cu trăsăturile personale. Ţineţi minte, punctele voastre tari includ toate calităţile voastre,
atributele, aptitudinile, capacităţile, abilităţile, competențele şi talentele, în timp ce punctele slabe
includ viciile voastre, defectele, limitele, incapacităţile, obiceiurile proaste şi dezechilibrele.
Listele care rezultă, două coloane una lângă alta, conţin indicii nu numai despre trecutul vostru,
dar şi despre prezentul vostru. Cum aşa?
În primul rând, viaţa noastră este planificată în aşa fel încât, îndeplinirea scopurilor pe care ni le
stabilim singuri, necesită să ne folosim de combinaţia unică a punctelor noastre tari. Are sens să
folosim cât mai multe din punctele noastre tari, dacă ne străduim să realizăm ceva semnificativ, nu-i
aşa? Aşa că, pentru scopul acestui exerciţiu, decât să analizaţi fiecare trăsătură pozitivă separat,
încercaţi să vedeţi ce este unic la combinaţia punctelor voastre tari. Haideţi să ne întoarcem la exemplul
chirurgului plastic din capitolul anterior, care făcea o avere din operaţii de mărire de sâni în Los
Angeles şi deviase de la planul vieţii sale. Dacă el a aplicat formula punctelor tari şi slabe, pentru a
ajunge la concluzia că trebuia să părăsească Los Angelesul şi să-şi folosească îndemânarea în lumea a
treia, am putea să presupunem că el a identificat o combinaţie de puncte tari printre următoarele:
• o educaţie în medicină
• abilităţile chirurgicale şi “stomacul” pentru profesie
111
 • o a doua limbă vorbită, întrucât a fost crescut într-un mediu blingv
• abilitatea de a învăţa cu uşurinţă limbi străine
• o voinţă puternică şi o hotărâre de a-şi atingele obiectivele propuse
• compasiunea pentru suferinţa altora
• adaptabilitata
• modestia
Puteţi vedea că, faptul că doctorul s-a dus să-şi folosească abilităţile foarte specializate în cele
mai sărace ţări ale lumii, unde oferta de astfel de deprinderi este scăzută, însă cererea este mare, este în
conformitate cu modul în care planurile de viaţă sunt formulate. Doctorul a vrut şi a și putut să-şi
practice munca de ajutorare eficient, datorită instruirii sale medicale şi firii sale pline de compasiune,
abilitaţilor sale lingvistice, abilităţii sale de a se adapta la culturile străine şi la un mediu de viaţă mai
puţin confortabil.
Deci, cu voi cum rămâne? Nu trebuie să fiţi chirurg, sau politician sau vedetă rock cu conştiinţă,
pentru a avea ceva valoros de oferit sau ceva semnificativ de făcut în viaţă, aşa că nu vă subestimaţi.
Reţineţi, nu există doi oameni exact la fel, nici măcar gemenii identici. Încercaţi să identificaţi ce
anume este special şi unic la setul vostru de trăsături positive. Apoi vedeţi cum le puteţi folosi pentru a
vă ajuta pe voi înşivă şi pe ceilalţi. Făcând astfel veţi obţine câteva indicii cu privire la scopul vostru în
viaţă.
În al doilea rând, viaţa noastră este planificată să ne prezinte şi oportunităţi de a ne confrunta şi
a ne depăşi trăsăturile negative. Haideţi să luăm din nou cazul ipotetic al doctorului. Poate c-a avut o
frică de a zbura cu avionul, pe care a trebuit s-o depăşească, ca să-şi poată realiza planul vieţii. Poate
că, în mod intrinsec, era o persoană timidă, însă natura muncii sale l-a transformat într-o mică
celebritate în domeniul său de activitate, aşa că a trebuit să înveţe să se descurce cu atenţia acordată.
Din nou, cu voi cum rămâne? Dacă vă ascundeţi în siguranţa şi predictibilitatea zonei voastre
de confort, încercați să îmbrăţişaţi oportunităţile de a vă confrunta slăbiciunile şi temerile. Dacă faceţi
acest lucru din proprie iniţiativă, veţi evita momentele de criză şi traumă care vor apărea atunci când
circumstanţe dincolo de controlul vostru vă vor forţa s-o faceţi. Asta înseamnă să vă asumaţi controlul
asupra propriei vieţi. Asta înseamnă evoluţie.

Formula schimbului reciproc

Încă o formulă care ne poate ajuta să indentificam şi să-ntelegem planul vieţii noastre, este
formula schimbului reciproc, care, pe scurt, este aceasta. Există un echilibru între ceea ce aţi primit de
la viaţă şi ceea ce aţi înapoiat? Ce anume aţi primit de la viaţă? Aţi avut parte de o educaţie bună?
Aveţi o slujbă sau o carieră profitabilă, un partener şi o familie iubitoare? Creşterea voastră a fost
lipsită de orice greutăţi? Câteodată, în timpul etapei de pregătire a vieţilor noastre, helperii investesc
mai departe în noi, oferindu-ne oportunităţi suplimentare care, mai târziu, ne vor ajuta să ne realizăm
planul vieţii. Aşa că încercaţi să vă gândiţi dacă aţi primit vreun lucru neobişnuit sau deosebit pe
perioada creşterii. Spre exemplu, aţi avut un mentor care v-a acordat o atenţie specială, aţi moştenit
bani sau vreo proprietate, aţi crescut într-un mediu bilingv sau trilingv, aţi avut acces la cele mai bune
universităţi sau profesii prin intermediul legăturilor familiale, aţi avut multe experiențe în afara
corpului lucide sau alte episoade parapsihice copil fiind, aţi întâlnit un partener care a fost foarte
suportiv cu privire la dezvoltarea voastră personală, etc?
Ce se întâmplă dacă aţi avut toate aceste mijloace de a evolua, helperii au investit în voi şi totul
a fost pregătit să vă susţină evoluţia din ziua în care v-aţi născut şi totuşi nu evoluaţi? Atunci aceste
lucruri care v-au fost oferite reprezintă luxuri şi privilegii pe care le luaţi de-a gata. După vârsta de 35
de ani, trebuie să ne gândim să răspundem în acelaşi fel, să dăm ceva înapoi vieţii. Şi putem face acest
lucru ajutându-i pe ceilalţi. Când ne gândim în ce fel ajutorul nostru poate avea cel mai mare efect de
112
reţea asupra altora, sunt două lucruri de care trebuie să ţinem cont. În primul rând, angajaţi-vă în acţiuni
care au cel mai mare impact colectiv – este mai bine să ajutaţi 1000 de oameni, decât o singură
persoană. Şi în al doilea rând, acordarea de asistență intră, în general, într-una din următoarele categorii
– consolare sau clarificare. Voi defini aceste două categorii mai detaliat în capitolul 12, însă, pe scurt,
aşa cum am prezicat anterior, atunci când îi clarificăm pe ceilalţi, îi învăţăm cum să se ajute singuri şi
acesta este cel mai bun tip de asistență pe care-l putem acorda.
Prin urmare, în scopul acestui exerciţiu, vă sugerez să faceţi o listă cu toate lucrurile pe care le-
aţi primit de la viaţă până acum şi apoi o listă cu toate lucrurile pe care le-aţi dat voi înapoi. Există un
echilibru? Dacă nu şi vă aflaţi deja în a doua jumătate a vieţii, începeţi să vă gândiţi la cum puteţi să
răspundeţi în acelaşi fel, astăzi. Odată ce începeţi să vă plătiţi datoriile, conform cu sugestiile oferite,
planul vieţii voastre va începe să se desfăşoare.

Experienţe lucide în afara corpului

Cele mai eficiente mijloace de identificare a scopului în viaţă este să învăţaţi cum să realizaţi
proiecţii lucide după propriul plac, deoarece există mai multe modalităţi prin care ne putem descoperi
planul vieţii în afara corpului. De exemplu:
• În timpul experienţelor lucide în afara corpului ne putem accesa holomemoria, în care se afla
înregistrate detaliile a ceea ce am planificat pentru această viaţă, înainte de a ne naşte.
• Puteţi alege să vă întâlniţi cu unul dintre helperii care au fost responsabili de elaborarea planului
vostru de viaţă. Acesta v-ar putea spune “Uite, ai uitat ceea ce am stabilit împreună şi eşti pe un
drum greşit. Aminteşte-ţi, am planificat să faci x, y şi z, etc.” Dar luaţi aminte, dacă vă
reamintiţi astfel de experienţe din afara corpului, trebuie să fiţi siguri că (a) experienţele au fost
lucide şi (b) că aţi comunicat cu un helper şi nu cu un intruder sau ghid orb.
• Ori puteţi încerca să vă întâlniţi cu orientatorul vostru evoluţionar în timp ce vă aflaţi în afara
corpului.
• Altă ţintă pentru o proiecţie lucidă ar putea fi oraşul vostru natal extrafizic. Aici aţi participat la
cursul intermisiv şi aţi luat parte la instruirea şi pregătirea pentru viaţa fizică actuală, aşa că va
fi mai uşor pentru voi să vă reamintiţi planul vieţii în momentul în care ajungeţi aici. Acolo, vă
puteţi întâlni de asemenea şi cu membrii extrafizici ai grupului vostru karmic, dintre care unii
vă pot confirma amintirile.
Ceea ce va da măsura succesului pe care-l veţi avea în îndeplinirea obiectivelor voastre
proiective, este forţa voinţei, aşa că să nu priviţi vreuna din aceste ţinte ca fiind mai presus de puterile
voastre. Nu vă daţi bătuţi!

Retrocogniţiile

Realizarea unei retrocogniţii a celei mai recente perioade intermisive, este o altă tehnică pentru
reamintirea planului de viaţă. Puteţi încerca tehnica retrocognitivă de auto-hipnoză, aşa cum este
descris în capitolul 8, ori puteţi rezerva o sesiune la retrocognitoriu, un laborator proiectat special
pentru a înlesni amintirea vieţilor trecute şi a perioadelor intermisive, despre care găsiţi mai multe
detalii tot în capitolul 8.

Technica Încă un an

Odata ce, fie am obținut câteva indicii despre scopul nostru în viață, fie l-am identificat, există
câteva tehnici folositoare pe care le putem folosi pentru a dinamiza realizarea acestuia, în caz ca avem
113
nevoie de un imbold în plus.
Tehnica Încă un an este o tehnică care ne poate ajuta atunci când motivaţia noastră începe să
scadă și presupune o strategie foarte simplă - trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.
Imaginaţi-vă că v-aţi dus la doctor şi acesta vă spune “Îmi pare rău, dar aveţi o boală terminală
şi veţi muri în exact 365 de zile începând de astăzi.” Adică, mai aveţi doar un an la dispoziţie în care să
vă împliniţi scopul vieţii. Ce aţi face cu timpul care v-a mai rămas? Ce nu aţi face? Imaginaţi-vă că vă
aflaţi exact în această situaţie. Adoptarea acestei poziţii ne poate inspira şi motiva să ne reprioritizăm
vieţile şi să îndeplinim obligaţiile cuprinse în planul nostru de viaţă în doar 12 luni, obligaţii care în
mod normal ne-ar fi luat câţiva ani. În acest context, găsiţi mai jos câţiva paşi folositori pe care aţi vrea
să-i faceţi în următoarele 365 de zile.
• Identificaţi proiectele şi ţelurile pe care le-aţi întreţinut de foarte mult timp însă n-aţi reuşit încă
să le realizaţi şi întocmiţi un program care este orientat către îndeplinirea acestor priorităţi în
acest an.
• Eliminaţi toate activităţile care nu vă sunt necesare în realizarea priorităţilor voastre.
• Fiţi disciplinaţi, dormiţi un pic mai puţin şi oferiţi-vă timp suplimentar.
• Identificaţi-vă cele mai puternice trăsături pozitive şi exploataţi-le cât de mult puteţi.
• Profitaţi cât puteţi de mult de timpul şi energia voastră şi de oportunităţile care vă ies în cale,
fără să vă compromiteţi sănătatea.
• Perfecţionaţi-vă karma cultivând relaţii pozitive cu familia, prietenii, colegii, adversarii, chiar şi
cu animalele de companie; şi exprimaţi-vă afecţiunea şi sentimentul fratern faţă de toţi oamenii.

Tehnica de 50 de ori

Altă tehnică bună pentru dinamizarea planului vostru de viaţă este Tehnica de 50 de ori, care
funcţionează în felul următor – orice aveţi nevoie să faceţi aşa cum trebuie şi de calitate, faceţi-l de 50
de ori. De exemplu, faceţi starea vibraţională de 50 de ori pe zi; învăţaţi fiecare tehnică de părăsire a
corpului în mod corespunzător, încercând-o pe fiecare de 50 de ori; dedicaţi de 50 de ori mai mult timp
fiecărei sarcini care merită osteneala; aveţi de 50 de ori mai multă motivaţie şi de 50 de ori mai multă
atenţie.
Cu alte cuvinte, dezvoltaţi atributele pozitive ale perseverenţei şi tenacităţii şi vedeţi cu ochii
voştri rezultatele evolutive.

Cărţi şi cursuri

Printre alte surse pe care le recomand ca fiind utile în indentificarea şi stimularea planului de
viaţă al unei persoane, se numără și o carte scrisă de Waldo Vieira intitulată Manualul Programului
Existenţial. Programul existenţial este termenul inventat de Vieira care se referă la “programarea
specifică a fiecărei personalităţi umane pentru noua viaţă în dimensiunea fizică.” (Vieira, 1997)
Academia Internaţională a Conştiinţei, care are centre educaţionale peste tot în lume şi Institutul
Internaţional de Proiectologie şi Conştientologie cu sediul în Brazilia, oferă cursuri special proiectate să
asiste persoanele în identificarea planului vieţii. Vă rog să consultaţi anexele pentru detaliile de contact
ale acestor organizaţii. Acestea vor fi bucuroase să vă ofere informaţii suplimentare.

Precauţii

Câteva cuvinte de final despre realităţile pe care le presupune încercarea de a vă descoperi

114
adevărata direcţie în viaţă.
Mai întâi, ar trebui să vă pregătiţi pentru posibilitatea de a nu reuşi să aflaţi în avans toate
detaliile planului vostru. Astfel, dacă aveţi o idee, un indiciu, o sugestie despre ce ar trebui să faceţi cu
viaţa voastră, nu staţi pe loc, mişcaţi-vă în acea direcţie. Puneţi un picior în faţa celuilalt. Din noua
poziţie în care vă aflaţi, vor fi dezvăluite mai multe idei şi lucrurile vor deveni treptat mai clare, pe
măsură ce continuaţi să mergeţi înainte.
În al doilea rând, aşa cum se întâmplă cu toate eforturile, aveţi în minte că viaţa este rareori
perfectă. Aşadar, pe când ar fi ideal dacă toate nevoile noastre ar fi satisfăcute şi viaţa ar fi calmă şi
lipsită de stres înainte să începem să ne gândim la realizarea adevăratului nostru scop în viaţă, acest
lucru e posibil să nu se întâmple niciodată. Aşa cum am spus în capitolul precedent, dacă vreţi să găsiţi
scuze pentru a nu vă îndeplini planul vieţii, le veţi găsi întotdeauna. “Nu am suficienţi bani, nu am o
prietenă, nu am încă casa mea, mama mea este bolnavă, etc.” Nu vă încurajez să fiţi nesăbuiţi sau să nu
vă asumaţi responsabilităţile – nicidecum. Vă avertizez doar să nu cădeţi pradă delăsării.
Dacă aveţi orice indiciu cu privire la planul vostru de viaţă, nu aşteptaţi; acţionaţi în acest
sens, într-un fel sau altul, astăzi.

115
 Capitolul Douasprezece
Holomaturitatea

Evoluțiaconștiențială este călătoriaconștiinței de la imaturitate către maturitate. - Waldo Vieira

Tipuri de maturitate

În esență, procesul evoluției este o funcție de creștere a nivelului propriu de maturitate. Dacă
facem eforturi să devenim ființe multidimensionale lucide, atunci este la fel de important săștim cum să
ne comportam cu maturitate în afara corpului, precum o facem în interiorul corpului. Cosmoetica este
morala care ne ajută să facem acest lucru, fiindcă se poate aplica peste tot pe unde mergem, atât în
dimensiunea fizică cât și în cea extrafizică. Vom discuta cosmoetica mai pe larg în urmatorul capitol.
Însă pentru moment, haideți să vedem ce înseamnăa fi matur.
Maturitatea poate fi definită drept starea sau calitatea de a fi complet matur sau dezvoltat. Este
atunci când ceva a atins un nivel de pregătire sau desăvârșire, cum se întamplăcând un fruct este copt
sau un plan este gata de a fi implementat. Ca și conștiințe umane, avem trei tipuri diferite de maturitate:

Maturitatea fiziologică

Maturitatea fiziologică sau biologică este atunci când corpul este complet dezvoltat; acest lucru
se întâmplă de obicei în jurul vârstei de 26 de ani. Este posibil să vi se pară că corpul s-a oprit din
creștere mai devreme, însă oasele noastre lungi încă produc celule noi până pe la vârsta de 26 de ani.
Vârsta exactă la care atingem maturitatea fiziologică diferă de la persoană la persoană şi există câteva
diferenţe între bărbaţi şi femei, căci fetele tind să se maturizeze din punct de vedere biologic mai
repede decât băieţii. Se crede de asemenea că femeile îmbătrânesc mai repede decât bărbaţii, însă până
în prezent nu există dovezi care să susţină acest lucru. În orice caz, putem spune că până la vârsta de 26
de ani, corpul şi-a atins potenţialul maxim.

Maturitatea psihologică

În medie, atingem maturitatea psihologică la vârsta de 35 de ani. Până la această vârstă,

dobândim maturitate psihologică învăţând despre noi înşine şi despre cum să ne descurcăm cu toate
tipurile diferite de persoane cu care intrăm în contact în societate. Doar atunci când devenim experţi în
gestionarea diferitelor relaţii din vieţile noastre, acelea pe care le avem cu familia noastră, cu rudele,
partenerii, şefii, colegii, prietenii, vecinii, profesorii, studenţii şi animalele de companie, o să avem
maturitate psihologică. Știm cum să ne apărăm pe noi înşine şi să facem faţă conflictelor cu seninătate;
suntem flexibili şi capabili să facem concesii în limite rezonabile; am învăţat să acordăm atenţie cum se
cuvine nevoilor altora; nu suntem foarte pretenţioşi sau egoişti; suntem capabili să ne asumăm
responsabilitatea pentru ceilalţi, etc.
Maturitatea psihologică poate fi recunoscută la persoanele care sunt stabile şi echilibrate în
opiniile şi emoţiile lor. Putem vedea că adolescenţii nu au atins încă acest nivel de maturitate deoarece
sunt impulsivi şi foarte încărcaţi emoţional. Ei tind să creeze din mai multe dealuri, munţi, dramatizând
micile probleme într-unele mult mai mari.
116
 În timp ce este posibil să obţinem maturitatea psihologică până la vârsta de 35 de ani, în mod
evident este mai dificil de măsurat decât maturitatea fiziologică. Particularitățile anumitor culturi pot de
asemenea fie să înlesnească, fie să stânjenească dezvoltarea sa. Există indigeni care trăiesc în păduri
tropicale îndepărtate, în Brazilia, de exemplu, care nu trec prin perioada adolescenței propriu-zis.
Imediat ce băieţii ating maturitatea sexuală, se consideră că sunt adulţi, însemnând că zilele fără griji
ale copilăriei lor se sfârşesc până ating vârsta de 13 sau 14 ani şi ei trebuie să-şi asume toate rigorile şi
responsabilităţile vârstei adulte. În astfel de circumstanţe, persoanele pot ajunge la maturitate
psihologică foarte devreme.

Maturitatea intelectuală

Trebuie întrunite câteva criterii pentru a se ajunge la maturitate intelectuală, care este atinsă în
general pe la vârsta de 50 de ani. Şi anume:
• Avem nevoie de ceva experienţă de viaţă pentru a fi în stare să realizăm ceva din punct de
vedere intelectual. Foarte rar vedem copii sau adolescenţi propunând noi legi în fizică, ori scriind noi
teorii în psihologie, economie sau matematică, de exemplu. Intelectuali renumiţi ca Einstein sau Jung
nu erau tineri când şi-au scris tezele de masterat. Unul dintre cele mai solicitante roluri din lume, din
punct de vedere intelectual, este să fii conducătorul ales în mod democratic al unei ţări, aşa că, în
principiu, un nivel înalt de inteligență ar fi o premisă obligatorie pentru această sarcină. În mod
corespunzător, majoritatea preşedinţilor Statelor Unite ale Americii aveau între 50 şi 59 de ani atunci
când au fost aleşi în funcție.
• Un alt criteriu pentru maturitatea intelectuală este abilitatea de a analiza şi critica
cunoştinţele, o abilitate pe care n-o deţine toată lumea. Unii oameni cred tot ce citesc despre diete, de
exemplu, chiar şi idei şi principii contradictorii. Am întâlnit de asemenea mulţi oameni care au studiat
pe larg un subiect anume legat de multidimensionalitate, cum ar fi vieţile trecute şi care cred tot ceea ce
au citit vreodată pe această temă, până la punctul în care ajung să apere teoriile cu înţeles contrar. Acest
lucru arată că le lipseşte abilitatea de a discerne dacă o linie de gândire este mai bună decât alta, în baza
lui x, y şi z. Drept care, maturitatea intelectuală înseamnă şi să ştii cum să diferenţiezi între lucrurile
care par a fi asemănătoare.
• Opusul acestei trăsături pozitive este ceea ce este cunoscut sub numele de Maniheism.
Maniheismul este atunci când vedem lucrurile în alb şi negru, bine şi rău. Ca să dau un exemplu,
potrivit religiei în care am fost crescută, avortul este întotdeauna ceva rău. Însă viaţa reală nu este chiar
atât de simplistă. Ce se întâmplă dacă o pacientă care se afla în comă, este violată de un membru al
personalului medical în timp ce este în spital şi rămâne însărcinată? Ce se întâmplă dacă o fată de 12
ani este violată de tatăl ei şi rămâne însărcinată cu acesta? Ce se întâmplă dacă o femeie are fetuși
multipli crescând în pântecele ei, însă datorită supraglomerării, vieţile tuturor sunt puse în pericol? Ar
fi greşit avortul în aceste cazuri? Prin urmare maturitatea intelectuală necesită să avem un discernământ
bine dezvoltat; să avem capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu, care include nenumăratele
umbre de gri dintre negru şi alb. Cu cât putem vedea mai multe umbre, cu atât este mai bine.
• Cineva care are maturitate intelectuală poate de asemenea să asocieze idei, însemnând că-şi
poate combina logica, rațiunea şi inteligența pentru a face noi conexiuni sau asocieri între discipline
fără legătură una cu alta (în aparenţă). Fizica cuantică, care face legătura între fizica tradiţională şi
filosofie, este un bun exemplu de asociere de idei. Această abilitate arată că gândirea unei persoane este
bogată şi are profunzime. Însă, din nou, nu ne putem aştepta la acest lucru de la persoanele care sunt
foarte tinere.
• Intelectul unei persoane cu maturitate intelectuală este multifaţetat, adică persoana a
dobândit diferite tipuri de inteligență, de ex. lingvistică, muzicală, spaţială, parapsihică, evoluţionară,
matematică, etc.
117
 • Noi toţi putem fi în căutarea intelectualităţii, aşa cum suntem atunci când urmăm un curs
academic sau citim o carte. Însă, atunci când o persoană poate crea ceva intelectual, aşa cum fac
cercetătorii, inventatorii, compozitorii sau scriitorii (şi, în anumite cazuri, artiştii), acest lucru este un
indiciu (mai degrabă decât un criteriu) al atingerii maturităţii intelectuale.

Holomaturitatea

În fiecare viaţă pe care am avut-o, trebuie că am dobândit un anumit nivel de maturitate

fiziologică şi psihologică. Unii oameni, în unele vieţi, trebuie că au dobândit de asemenea niveluri
diferite de maturitate intelectuală şi energetică. Acum gândiţi-vă la valoarea cumulativă a acestor
maturităţi pe parcursul multor vieţi, căci această acumulare se construieşte în interiorul unei conștiințe.
În plus, câştigăm de asemenea experienţă şi înţelepciune, deci maturitate, în perioada dintre vieţi. Poate
că unii dintre noi şi-au dedicat perioadele intermisive ajutorării altora, vizitării altor planete şi învăţării
despre comunităţile extrafizice extraterestre, sau participării la cursuri de studiu intermisive avansate,
etc. Aceasta acumulare de maturitate globală a conștiinței este ceea ce se numeşte holomaturitate.
Holomaturitatea este definită cel mai bine drept maturitatea conștiinței bazată pe paradigma
conștiențială, care recunoaşte faptul că adevărata natură a conștiinței se extinde mult dincolo de
graniţele tărâmului fizic.

Recunoașterea conștiințelor mature

Cum vom recunoaşte conștiințele extrafizice care sunt mai mature atunci când suntem proiectaţi
în afara corpului sau între vieţi? Deoarece ne putem schimba felul în care arătăm în dimensiunea
extrafizică, aspectul exterior al unei conștiințe extrafizice este un slab indicator al nivelului său de
maturitate. O conștiință matură poate să arate ca un copil. O conștiință imatură poate să arate ca un
bătrân. Aşa că aspectul exterior nu ne spune nimic.
Mare parte din informaţiile despre o persoană este purtată în energiile sale, şi, desigur, putem
simţi energiile altora când ne aflăm în afara corpului. Deci, atunci când percepeţi că o persoană este
detaşată, mai înţeleaptă, mai senină şi mai lucidă, împăcată cu sine şi cu un nivel bun de cosmoetică,
veţi recunoaşte cu uşurinţă că aceasta este o conștiință matură şi evoluată.
O conștiință extrafizică care nu este matură, nu are niciuna din aceste trăsături şi acest lucru se
va vedea de asemenea în energiile sale. În cazul parapsihozei post-mortem de exemplu, veţi simţi că au
un nivel foarte scăzut de maturitate şi conștiință de sine, că sunt pierdute, confuze şi supărate.
Nici chiar în dimensiunea fizică, aparenţele exterioare nu sunt un indiciu demn de încredere al
maturităţii unei conștiințe. Nu este ceva neobişnuit să întâlnim o femeie de 40 de ani, cu maturitatea
emoţională a unei adolescente, sau un bărbat în toată firea, cu perspectiva egocentrică a unui copil. Pe
de altă parte, câteodată vedem copii şi tineri care prezintă o înţelepciune şi un echilibru deosebit,
oferind sfaturi, consiliere, poate chiar consolându-şi părinţii. Aici avem de-a face cu o conștiință
matură înăuntrul unui corp fizic imatur.

Exemple de maturități și imaturități ale conștiinței

Acum că înţelegem în termeni generali ce este holomaturitatea, haideți să trecem la ceea ce

înseamnă de fapt să ne comportăm cu un grad de holomaturitate în viaţa de zi cu zi. Cel mai important
lucru pe care trebuie să-l înţelegem, este că comportamentul standard sau obişnuit al unei con știin țe

118
mature, va fi întotdeauna cosmoetic. Mai jos sunt câteva exemple de astfel de comportamente, fiecare
însoţit de imaturitatea corespunzătoare, care se manifestă atunci când maturitatea nu este prezentă.

Rațiunea/Emotivitatea

Rațiunea

Când avem rațiune, gândirea noastră este condusă de corpul nostru mental, astfel încât gândim
cu claritate şi luăm decizii bazate pe chibzuirea tuturor variabilelor dintr-o situaţie. De asemenea avem
şi controlul emoţiilor, sau suntem mai puţin dependenţi de ele. Cu cât suntem mai maturi, cu atât
suntem mai puţin interesaţi de emoţii şi emotivitate. Însă acest lucru nu este reprimare. Şi nici nu
înseamnă că nu avem sentimente. Avem sentimente, însă nu suntem dezechilibraţi din cauza lor.

Emotivitatea

Prin contrast, atunci când suntem emoţionali, luăm decizii bazate pe impuls şi volatilitate, iar
gândirea noastră nu este sofisticată sau complexă. Acest lucru reprezintă imaturitate.

Stiința / Misticismul

Stiința

Adoptarea unei abordări ştiinţifice a vieţii înseamnă că analizaţi totul în funcție de dovezi şi
fapte. Nu acceptaţi nimic altceva.

Misticismul

O abordare mistică a vieţii, pe de altă parte, înseamnă că acceptaţi lucrurile misterioase. Potrivit
dicţionarului, un mister este orice lucru care rămâne neexplicat sau necunoscut sau nu este înţeles în
întregime. A accepta orice lucru care nu are o bază verificabilă, înseamnă a fi imatur.

Asistența acordată celorlati / Egocentrismul

Asistența acordată celorlalți

Asistența este parte a unei vieţi normale şi mature. Îi ajutăm pe alţii atunci când le dăm
energia şi timpul nostru; când le împărtăşim cunoştinţele noastre, experienţa şi ideile; când îi
clarificăm, îi ascultăm şi îi susţinem. Câteodată, cea mai bună cale de a ajuta este să dăm bani, dacă
de bani este nevoie. Alte dăţi, cel mai mic gest va avea cel mai mare efect.
Persoana cu o înclinaţie spre a-i ajuta pe ceilalţi este cineva care a venit în viaţa fizică pentru a-i
servi pe ceilalţi şi este conştientă de acest lucru în viaţa sa cotidiană. Această persoană a descoperit ce
înseamnă să fii de folos.

Egocentrismul

Egocentrismul este un concept complex, pentru că începe cu ceva ce nu est neapărat negativ. În
timpul dezvoltării lor, copiii simt că ei sunt centrul universului. Aceasta este o parte normală a
dezvoltării umane şi, în circumstanţe normale, conduce la dezvoltarea unei știme de sine sănătoase şi a
119
altor trăsături pozitive. Cu toate astea, mai târziu, pe perioada adolescentei, descoperim că lumea nu se
învârte în jurul nostru. Atunci când oamenii nu se adaptează la această descoperire şi continuă să fie
egocentrici şi la maturitate, egocentrismul devine negativ, pentru că nu este decât egoism. Persoanele
egoiste nu vor să-i ajute pe alţii, nu-şi aduc o contribuţie corspunzatoare la viaţă şi le dau voie altora să
le uşureze responsabilităţile.
În realitate, mulţi oameni sunt egoişti într-o anumită măsură. Chiar şi cei care ştiu că ar trebui
să-i ajute pe ceilalţi şi fac eforturi în acest sens, o fac într-un mod auto-satisfăcător/din interes propriu,
ajutându-i numai pe cei care le sunt apropiaţi, în general prima şi a doua lor familie.

Universalismul / Sectarianismul

Universalismul

Universalismul este numai despre incluziune – este atunci când luaţi în considerare toţi oamenii
şi vă indentificati şi vă integraţi în comunitate, stat, naţiune, continent, planetă şi univers. Prin urmare,
universalismul este practica de nu segrega pe nimeni. Câteva exemple bune de universalism sunt:
apărarea drepturilor omului; principiile pacifismului şi nonviolenței; dezarmarea; prezervarea naturii;
reducerea globală a poluării; campanii internaţionale de prevenire a răspândirii bolilor infecţioase, de
luptă împotriva exploatării copiilor şi de eradicare a sărăciei. O perspectivă universalistică ne va face să
devenim mai puţin izolaţi, mai puţin egoişti şi individualişti şi să fim mai capabili să coexistăm cu
ceilalţi.
Un bun prieten de-al meu, pe vremea când era copil, a trăit în şase ţări de pe întinsul Europei,
Orientului Mijlociu şi Africii şi mi-a povestit cât de surprins a fost, atunci când a venit la Londra, la
vârsta de 12 ani, pentru a începe şcoala secundară, să întâlnească băieţi de vârsta lui care nu fuseseră
niciodată în afara ţării şi care susţineau că nu există decât o singură cale de-a face lucrurile – şi anume
calea britanică. În consecinţă, o lipsă de expunere la puncte de vedere diferite nu este ideală pentru
dezvoltarea acestei trăsături.

Sectarianismul

Sectarianismul sau bigotismul, imaturitatea corespunzătoare universalismului, este actul de

separare sau discriminare împotriva celorlalţi. Câteva exemple de sectarianism sunt rasismul,
şovinismul, sexismul, ageismul, patriotismul şi clasismul. Clasismul este foarte evident în Marea
Britanie prin monarhia care se află în vârful ierarhiei, urmată de aristocraţie, apoi de clasa superioară,
clasa mijlocie şi clasele inferioare. De asemenea, clasismul se află la el acasă în India, unde oamenii se
discriminează unii pe alţii pe motiv de apartenenţă la castă. Adolescenţii se numără printre cei mai răi
segregatori dintre toţi – separându-se în găşti şi grupuri care-i exclud pe ceilalţi şi agresându-i pe cei
care nu se integrează.
Deci cu noi ce se întâmplă – cât de des eşuează universalismul nostru? În ce situaţii încă mai
facem diferenţe între oameni? Cum îi excludem pe ceilalţi? Gândiţi-vă la asta. Vă va ajuta să atingeţi
un nivel mai bun de holomaturitate. Dacă alte persoane din afara grupului cu care noi alegem să fim, au
nevoie de noi, trebuie să fim gata să-i ajutăm. În afara corpului vedem persoane extrafizice foarte
primitive şi altele care nu sunt echilibrate, care sunt urâte şi deformate. Le putem acorda asistenţă
acestor conștiințe, să le clarificăm şi să le ajutăm cu energiile noastre?

120
 Hotărârea / Obisnuința

Hotărârea

Suntem hotărâţi să evoluăm ca și conștiințe şi să facem faţă presiunii de a înota împotriva

curentului? Suntem gata să “dezvăţăm” unele lucruri pe care le cunoaştem şi să creăm niște procese noi
de gândire? Suntem pregătiţi să ieşim din zona de confort, să prioritizăm lucrurile care nu ne aduc
statut sau respect, să renunţăm la unele lucruri care ne plac şi să facem nişte sacrificii?

Obisnuința

Or are we accommodated in our lives, living a safe, predictable existence that doesn't present
any challenges or risks? Are we unwilling to do anything new? Are we just repeating our last life?
Sau suntem obişnuiţi cu vieţile noastre, ducând o existenţă sigură şi predictibilă, care nu
prezintă nicio provocare sau niciun risc? Nu suntem dispuşi să facem nimic nou? Ne repetăm pur şi
simplu ultima viaţă?

Clarificarea / Consolarea

Clarificarea

Dacă îi daţi unei persoane un peşte, o hrăniţi pentru o zi. Dacă învăţaţi o persoană cum să
pescuiască, o hrăniţi pentru tot restul vieţii sale. Aceasta este clarificarea. Clarificare este atunci când
ajutaţi pe cineva să se ajute singur, deci este un nivel mai avansat de asistență.
Este atunci când oferiţi sfaturi pentru a rezolva cauza problemei. Câteodată efectele clarificării
durează pentru totdeauna, ca de exemplu dacă învăţaţi sau împuterniciţi o persoană să îşi recicleze sau
să-şi vindece viaţa. Este de la corpul vostru mental la corpul mental al celeilalte persoane. Însă fiţi
conştienţi că clarificarea implică să spuneţi “nu” mai des. Ce s-ar întâmpla dacă sora voastră ar fi
abuzată de soţul ei, care este violent cu ea, apoi împăciuitor și tot așa şi care a manipulat-o să-i
“înţeleagă” şi să-i accepte comportamentul? De ce anume are ea nevoie de la voi – de acordul vostru că
comportamentul soţului ei este justificat? Nu. Clarificare înseamnă să spuneţi “Nu, aşa ceva este greşit;
acesta nu este, în niciuncaz, un comportament acceptabil,” chiar dacă nu este ceea ce sora voastră vrea
să audă. Deci, oferiţi puţină clarificare celorlalţi oameni, din când în când? Sau oferiţi numai
consolare? Sau nu acordaţi niciun ajutor, de niciun fel?

Consolarea

A oferi consolare înseamnă a înţelege, a oferi mângâiere, susţinere şi un umăr pe care să

plângă. Este atunci când vă folosiţi emoţiile pentru a alina emoţiile celuilalt. Dar prin consolare trataţi
simptomele, şi nu boala, aşa că este o procedură de urgenţă, o soluţie pe termen scurt, un tratament
superficial doar. Acestea fiind zise, este mai bine să oferiţi consolare, decât să nu oferiţi asistență deloc.
Când veţi deveni experţi în a lucra cu propriile energii, uneori oamenii vă vor cere să le faceţi
un tratament energetic. Aceasta este consolare. Şi atunci când oamenii sunt slăbiţi sau bolnavi, acesta
este lucrul potrivit pe care să-l faceţi. Imaginaţi-vă că o femeie pierde un copil. Ea va fi fragilă şi
îndurerată, aşa că cel mai bun lucru pe care-l puteţi face este să-i oferiţi consolare, inclusiv vindecare
energetică pentru a o calma pe timpul crizei. În mod sigur nu este momentul acum pentru o predică.
Însă vrem ca nimeni să nu devină dependent de noi, deci odată ce criza a trecut şi persoana este din nou
121
puternică, ar trebui să o clarificăm. Într-un situaţie similară cu exemplul nostru, acest lucru ar însemna
să-i explicăm că nimeni nu moare vreodată cu adevărat; ca copilul ei s-a reîntors la oraşul natal
extrafizic, unde familia sa extrafizică îi va oferi sprijin; şi că conexiunea karmică dintre mamă şi copil
este cea mai puternică dintre toate, adică prietena voastră şi copilul ei vor trăi vieţi viitoare împreună –
vor fi împreună din nou.

Polikarma / Egokarma

Polikarma

Am discutat deja despre karmă, dar merită să accentuăm aici faptul că polikarma – atunci când
consecinţele acţiunilor voastre ating mase mari de oameni pe care nu-i cunoaşteţi – este o acţiune a
unei conștiințe mature.

Egokarma

Egokarma este o trăsătură a unei conștiințe mai puţin mature, atunci când acţiunile voastre au
consecinţe numai pentru voi.

Creierul principal / Sub-creierul

Creierul principal

Creierul nostru principal, creierul encefalic sau cerebral, este localizat în cap. Acest creier
ghidează comportamentul unei persoane care este mai matură.

Sub-creierul

Sub-creierul, creierul abdominal sau creierul ombilical, este un centru bioenergetic localizat în
abdomen, care are legătură cu cele trei chakre inferioare: chakra ombilicală, chakra splinei şi chakra
sexuală. Fiinţele umane au mai mulţi neuroni în abdomenele lor care controlează digestia, eliberează
hormoni şi efectuează alte funcţii pe care unele animale le au în creierul principal. Intestinele noastre,
de exemplu, produc 80% din serotonina din corpurile noastre. În consecinţă, sub-creierul joacă un rol
important în fiziologia noastră şi, deoarece merge pe pilot automat, noi nu trebuie să controlăm în mod
conştient multe din funcţiile corpului, ceea ce este minunat.
Însă dacă o persoană este condusă de acest creier, comportamentul său va ocoli logica, rațiunea
şi discernământul facultăţilor sale mentale şi va fi condus de către instincte, dorinţe şi nevoi fiziologice.
De exemplu, s-ar putea să mănânce sau să bea prea mult, ori să fie controlat de instinctul sexual. Sexul
este un lucru bun, dar poate că-i dedicăm numai 5% din timpul nostru şi 10% din gândurile noastre,
deci dacă o persoană se gândeşte 100% din timpul său la sex, atunci ceva nu e-n regulă. Acest fel de
obsesie poate duce la delicte sexuale. Teritorialismul este şi el un comportament al sub-creierului. O
situație de război între bande, de exemplu, ia naştere din apărarea instinctuală a teritoriilor.

122
 Controlul energetic / Intruziunea insconștientă

Controlul energetic

Capacitatea de a instala starea vibrațională şi de a exterioriza energie în mod voit, oriunde,

oricând, în orice condiţii şi astfel să fie libere de intruziuni, este o trăsătură a conștiințelor mature. O
persoană nu începe să câştige un control semnificativ asupra bioenergiilor sale înainte să treacă prin
prima moarte. Odată ce acest lucru s-a întâmplat, de obicei durează câteva vieţi până se ajunge la un
nivel bun de control şi maturitate energetică. Există de asemenea o corelaţie mai puternică între
maturitatea bioenergetică şi holomaturitatea, decât între holomaturitate şi alte maturităţi menţionate mai
devreme în acest capitol.

Intruziunea insconștientă

Sau nu avem control energetic deloc? Suntem victimele unei intruziuni, fără să fim măcar
conştienţi de acest lucru?

Voința / Cârjele psihologice

Voința

Voinţa noastră este un atribut puternic al corpului mental. Folosindu-ne voinţa, putem învăţa
cum să ne apărăm la nivel energetic, să ne eliberăm de blocajele energetice, să ne dezvoltăm
parapsihismul, să părăsim corpul în mod lucid, să ne înţelegem scopul în viaţă şi să ne depăşim unele
slăbiciuni şi limite. Atunci când comportamentul nostru este condus de voinţa noastră, suntem stăpânii
propriei noastre realităţi, adică nu avem nevoie să fim conduşi de altcineva. O voinţă puternică este
atributul unei persoane mature şi o calitate regăsită deseori la lideri.

Cârjele psihologice

Cârjele psihologice, pe de altă parte, sunt obiecte externe pe care ne putem sprijini, pe care le
folosim să ne protejăm sau să ne automotivam atunci când credem că nu suntem capabili să fim pe
propriile picioare.
O mulţime de persoane nesigure pe ele devin dependente de tot felul de cârje psihologice, pe
care le folosesc pentru o varietate de scopuri, cum ar fi creșterea capacităţilor parapsihice,
îmbunătăţirea stării de sănătate, obţinerea de avere şi putere, creșterea încrederii în sine, seducerea
sexului opus şi pentru protecţie. Câteva exemple de cârje psihologice sunt: drogurile, prescripţiile
medicale, alcoolul, cărţile de tarot, tabla ouija (pentru evocarea şi chemarea conștiințelor extrafizice),
globurile de cristal, amuletele, potcoavele, talismanele şi obiectele de superstiţie precum picoarele de
iepure. Trăind în mai multe ţări, am putut să văd persoane de culturi şi religii variate folosindu-şi
Dumnezeul sau zeii sau zeiţele ca o cârjă. Aţi fost loviţi de un autobuz şi v-aţi pierdut ambele picioare?
Mulţumesc lui (introduceţi numele dumne/zeului favorit)! Dacă nu era el, aţi fi murit! Nu contează că
n-aţi avut chef să mergeţi 100 de metri până la pasarela pietonală şi aţi încercat în schimb să traversaţi
pe jos, o autostradă cu 6 benzi aglomerată. Acest gen de comportament este tipic multor religii ale
căror adepţi cred că Dumnezeul sau zeul lor este cel care le decide soarta şi că ei nu au niciun control
asupra proriilor vieţi. Este o cale de a se absolvi de responsabilitatea pentru propria realitate.

123
 Trebuie menţionat că, în realitate, multe cârje psihologice ne fac să ne simţim bine. În general,
acest lucru se întâmplă pentru că oamenii care le folosesc cred că au anumite puteri, astfel că efectul
este la fel ca în cazul subiecţilor care iau parte la experimente medicale şi răspund pozitiv la placebo,
crezând că iau medicamente adevărate. Dar gândiţi-vă un pic. Dacă suntem fiinţe multidimensionale şi
multiseriale, care pot să citească ce se întâmplă în jurul lor la nivel fizic şi extrafizic, prin stăpânirea
propriilor energii; care pot să se apere eficient împotriva oricărui tip de intruziune; care se pot vindeca
şi debloca şi care pot să-şi dinamizeze evoluția prin aplicarea trăsăturilor corpului mental, atunci chiar
credem că un picior de iepure poate fi mai puternic decât noi? Cu siguranţă nu i-a fost de ajutor
iepurelui.
Chiar şi tehnicile proiective pe care le folosim pentru a ne părăsi corpul, sunt un fel de cârje. Nu
vrem să devenim dependenţi de ele; în mod ideal, vom fi capabili să ne părăsim corpul punându-ne în
aplicare voinţa, mai degrabă decât prin intermediul unui mănunchi de proceduri tehnice. Nu vrem să
fim dependenţi de sau sclavii nimănui şi a nimic. Dacă ne sprijinim pe cârje psihologice de orice fel,
amintiţi-vă că nu le putem lua cu noi atunci când murim. Ele ne sunt inutile în perioada dintre vieţi.
Aşa că este mai bine să ne lipsim de ele acum şi să ne obişnuim cu idea că suntem stăpânii propriei
noastre realităţi.

Conduita standard / Conduita excepțională

Conduita standard

Conduita standard este ceea ce facem în majoritatea timpului. Dacă ne străduim să atingem un
nivel mai bun de holomaturitate şi să evoluăm, toate trăsăturile mature enumerate în acest capitol ar
trebui să devină conduita noastră standard, comportamentul nostru normal.

Conduita excepțională

Conduita excepţională este ceea ce facem în mod excepţional şi/sau atunci când nu există nicio
altă cale. Ca să dau un exemplu, dacă un adolescent experimentează drogurile la scoală într-o zi, ca o
excepţie, doar ca să-ncerce, atunci nu-i nicio problemă. Dacă însă experimentul duce la dependenţă şi
devine o conduită standard, atunci există o problemă. Conduita excepţională a devenit conduită
standard. Alt exemplu – vindecarea oamenilor cu energie ar trebui să fie o conduită excepţională.
Conduita standard pentru toate organizaţiile conștientiologice este să-i înveţe pe oameni să se vindece
singuri.
Dar tu? Ce conduite de-ale tale sunt conduite excepţionale care ar trebui să devină conduite
standard? Le oferiţi asistență celorlalţi numai ca o excepţie? Şi vice-versa. Ce conduită standard aveţi şi
care ar trebui să devină conduită excepţională?

Prioritizare lucidă personală / Sclavul angajamentelor sociale

Prioritizare lucidă personală

Ne prioritizam evoluția? Renunțăm să facem unele lucruri care ne plac, în scopul de a ne face
timp pentru evoluția noastră?

124
 Sclavul angajamentelor sociale

Sau prioritizam angajamentele sociale în schimb, cum ar fi petrecerile de zile de naştere,

petrecerile de logodnă, petrecerile de la birou, petrecerile oficiale, botezurile, nunţile, aniversările,
cinele în familie, balurile, nopţile în oraş cu prietenii, etc. Binenteles că nu e nimic rău cu niciunul
dintre aceste lucruri. Însă noi toţi ducem vieţi pline, aşa că dacă suntem serioşi în încercările noastre de
a ne perfecţiona, atunci trebuie să ne facem timp să exersăm tehnicile energetice şi proiective, să ţinem
un jurnal cu visele şi proiecţiile pe care le avem, să ne dezvoltăm atributele mentale, să citim cărţi, să
ne identificăm punctele tari şi slabe, să ne descoperim scopul în viaţă, etc. Dacă intenţionăm să
investim timp în propria evoluție, trebuie să-i dăm prioritatea pe care o merită. Dacă nu consideraţi că
trebuie să renunţaţi la nimic pentru a evolua, dacă aveţi timp să faceţi tot ceea ce vreţi să faceţi, poate
v-ar fi de folos să vă analizaţi felul în care vă petreceţi timpul zilnic şi să calculaţi câte ore aveţi de fapt
la dispoziţie, în fiecare zi, pentru a investi în dezvoltarea voastră.

Utilizarea zilnică a timpului

Diagrama de mai jos, care este folosită in Programul de dezvoltare a conștiinței al AIC, este
proiectată să vă ajute să întelegeți cum și unde vă petreceți timpul. Completați coloana din mijloc cu
numarul de ore pe care le petreceți în medie, în fiecare zi, făcând activitățile enumerate în coloana din
stânga. În coloana din drepta, adunați numarul total de ore, pentru a ajunge la o cifra finală, pentru
fiecare zi, în colțul din dreapta jos. Am început eu calculele cu exemple pentru primele două activită ți.
Totalul vostru este pe undeva pe la 24 de ore? Atunci când facem acest exerci țiu în clasă la AIC,
descoperim că pentru majoritatea persoanelor așa se întamplă. Prin urmare, dacă dorim să evoluăm,
mulţi dintre noi vor trebui să-şi reorganizeze vieţile, în scopul de a găsi timp pentru a o face. Şi există
mai multe căi prin care o putem face. Putem să facem mai multe lucruri în acelaşi timp – poate puteţi
citi în timp ce vă duceţi la muncă, să învăţaţi o nouă limbă ascultandu-o la CD playerul din autoturism,
sau să returnaţi apelurile telefonice în timp ce vă plimbaţi câinele. Ori, vă puteţi gândi la moduri prin
care să economisiţi timp. Unul dintre lucrurile care funcţionează pentru mine este să-mi fac
cumpărăturile de băcănie online şi să-mi fie livrate acasă. Acest serviciu este acum disponibil în multe
oraşe mari de pe întreg globul şi, de obicei, este gratuit pentru o comandă minimă. Doar acest lucru vă
poate salva 2-3 ore pe săptămână. După aceea mai este pur şi simplu obişnuitul sacrificiu presărat cu un
calup sănătos de bun simţ. În imaginea de ansamblu a existenţei noastre multidimensionale şi
multiseriale, cât de important este să vă uitaţi la serialul favorit în fiecare noapte?
Fiţi atenţi însă, că dacă intenţionaţi să vă reprioritizati viaţa în favoarea evoluției, ar trebui să
faceţi acest lucru cu maturitate, echilibru, înţelepciune şi fără vreo atitudine drastică. Aveţi o familie de
care să vă îngrijiţi, o rudă în vârstă care este dependentă de voi, alte probleme karmice care vă solicită
atenţia, alte responsabilităţi în comunitate în afara celor de la locul de muncă, etc – şi vreţi să evoluaţi?
Atunci toate aceste angajamente şi priorităţi trebuie să fie executate în paralel, în mod cosmoetic şi cu
discernământ. Evoluția nu este o scuză pentru a nu vă îndeplini responsabilităţile.

Activitate Cantitate de Ore acumulate

timp - ore

Somn 8 8
Călătorit 2 10

125
Privit la TV și relaxare
Socializare, de ex. ieșit la cină sau la
cinema, petreceri, întâlniri cu prietenii la
o cafea sau suc etc.
Gătitul și mâncatul
Munca (pentru câștigarea existenței)
Igiena personală, de ex.dușul, spălatul pe
dinți, aplicarea machiajului, bărbieritul,
coafatul, îmbrăcatul etc.
Diverse: administrarea personală cum ar fi
plătitul facturilor, trimiterea scrisorilor,
curățenia, convesațiile telefonice cu
familia și prietenii, vizitele la doctor și la
dentist, întreținerea autoturismului etc.
Cumpărături (inclusiv cumpărăturile de
băcănie)
Exerciții
Altele

Diagrama prioritizării personale

Pe măsură ce ne concentrăm mai mult pe propria evoluție, descoperim că facem mai multe,
suntem mai ocupaţi, ne folosim timpul mai productiv şi mai eficient, avem timp mai puţin pentru a sta
degeaba şi foarte puţin timp de pierdut.

126
 Capitolul Treisprezece
Cosmoetica

Cea mai mare virtute aici, poate fi cea mai mica într-o altă lume. -Kahlil Gibran

Încep acest capitol prin recunoaşterea cercetării şi dezvoltării adiţionale şi semnificative a

ideilor originale ale lui Vieira pe subiectul cosmoeticii, conduse de Wagner Alegretti. Alegretti oferă
un curs pe tema cosmoeticii şi multe alte idei cu care a contribuit sunt explorate în acest capitol.
Cosmoetica este chiar esența holomaturității. Nivelul nostru de cosmoetică este cel care ne
determină nivelul de holomaturitate. Procesul nostru de evoluție fiind despre a deveni mai maturi,
relaţia dintre cosmoetică şi evoluție este una foarte strânsă. Cu alte cuvinte, dacă nu suntem cosmoetici,
nu evoluăm.
Dacă vrem să avem OBE lucide, cosmoetica ne va ajuta să știm cum să ne comportăm în mod
corespunzător oriunde mergem, atât fizic cât şi extrafizic.

Etica vs. Cosmoetica

Pentru a defini cosmoetica, lăsaţi-mă mai întâi să definesc etica. Etica reprezintă suma
standardelor de comportament şi conduită umană, care sunt acceptate în cadrul unui grup specific de
oameni. (Morala umană, care reprezintă reguli de conduită ce stabilesc standardele de bine şi rău, intră
sub umbrela mai largă a eticii). De exemplu, în Marea Britanie este ceva rău să-i ucizi pe alţii şi este
rău să te plimbi dezbrăcat în public. Crima, aşa cum știm, este ceva rău după orice standard. Însă,
plimbatul în pielea goală în public, este chiar aşa mare scofală? Băştinaşii care trăiesc în regiuni cu
climă foarte caldă de pe tot cuprinsul globului, nu poartă haine din cauza căldurii şi umidităţii, care fac
acest lucru imposibil. Deci, în timp ce nuditatea publică este acceptată din punct de vedere moral în
societatea aborigenă australiană, aceasta este ilegală în societatea britanică. Acest exemplu
demonstrează natura subiectivă şi relativă a eticii şi a moralei. Acestea nu sunt absolute, ci variază în
funcție de mediu, țară, cultură, religie şi politică.
Haideți să luăm câteva exemple de principii morale religioase. În religia hindusă, dacă o femeie
rămâne văduvă, trebuie să poarte un sari alb pentru tot restul vieţii, în timp ce văduvele din credinţa
greacă ortodoxă trebuie să poarte haine negre până la 2 ani după moartea soţului.
Poligamia este o parte normală şi acceptată a vieţii, în unele religii, cu diverse condiţii şi anume
că există o limită a numărului de neveste pe care le poate avea un bărbat şi că, în cazul în care doreşte
să aibă mai mult de o nevastă, trebuie să fie capabil să le trateze pe toate în mod egal. Aceeaşi practică
este cunoscută sub numele de bigamie în alte religii şi este ilegală în multe ţări, căsătoria cu mai mult
de o persoană în acelaşi timp fiind infracţiune penală.
Un alt exemplu: în tradiţia iudaică, legile de pregătire a mâncării kosher interzic gătirea cărnii
împreună cu produsele lactate; aceastea nu pot fi servite la acelaşi fel de mâncare şi tacâmurile şi vesela
pe care sunt servite, trebuie să fie separate. Aceste reguli făceau mult sens atunci când au fost create; la
timpul respectiv, poporul evreu trăia în deşert, fără posibilitatea de refrigerare a alimentelor şi unele
lactate cum este laptele, conţin anumite bacterii care, dacă sunt amestecate cu carnea şi ingerate, pot
provoca intoxicaţie alimentară. Prin urmare, tradiţia kosher este uşor de înţeles în acest context. Însă

127
astăzi, mulţumită refrigerării, nu sunt probleme în ceea ce priveşte depozitarea, gătirea şi servirea
laptelui împreună cu carnea, deci justificarea acestei tradiţii este în prezent depăşită.
Există multe astfel de obiceiuri care nu mai au semnificaţie, relevanță sau nu mai sunt de
actualitate în societatea modernă, în cazul în care au fost vreodată aşa. De exemplu, circumcizia la
femei este încă larg practicată în multe ţări din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia, în ciuda riscurilor
grave pe care le prezintă pentru bunăstarea fizică şi emoţională a femeii în cauză; unele societăţi încă
tolerează aşa numitele crime de onoare şi altele încă interzic folosirea contracepţiei în ciuda faptului că
Pământul este suprapopulat.
Cosmoetica, pe de altă parte, este un cod mai absolut şi universal de conduită, care transcende
subiectivitatea religiilor, politicilor, culturilor, ţărilor, continentelor, planetelor şi dimensiunilor şi
este, prin urmare, aplicabil şi adecvat în toate circumstanţele, oriunde mergem, atât în interiorul cât şi
în exteriorul corpului. Există un set de idei etice globale ce reflectă dinamica reală a existenţei
multidimensionale, spre deosebire de morala relativă, deseori dogmatică şi limitativă a societăţii
umane.
Nu există cele 10 Porunci în cazul cosmoeticii. Există în schimb un fel de filosofie morală - un
mod de gândire care ajută la evitarea trăirii şi creării de suferinţe inutile. Spre deosebire de etică,
cosmoetica nu ne este impusă prin intermediul unui sistem formal de reguli sau legi, prin urmare este
mai puţin intruzivă şi ne oferă mai multă libertate, însă, pe de altă parte, cere de la noi să avem un nivel
mai ridicat de responsabilitate personală.
Haideți acum să cercetăm fundamentele care modelează modul de gândire din spatele acestui
cod cosmic de conduită. Găsiţi mai jos liniile directoare pentru comportamentul cosmoetic:

Auto-incoruptibilitatea

O parte importantă a cosmoeticii este să trăieşti fără autocorupţie. Ce este autocorupţia? Verbul
„a corupe” înseamnă a distruge integritatea a ceva; a determina lipsa de sinceritate și loialitate (în
special prin intermediul mitei); a degrada din punct de vedere moral; a se deteriora sau strica; a infecta,
a întina sau a face impur. Autocorupţia este, în acest caz, atunci când ne reducem propria integritate şi
morală, sau ne trădăm propriile principii şi cunoştinţe. Devenim autocorupți, cu alte cuvinte, atunci
când nu există coerență între ceea ce știm şi ceea ce facem.
De exemplu, pe vremea când mama mea era copil, în Australia, oamenii se duceau la plajă, îşi
dădeau cu ulei de bebeluş pe tot corpul şi stăteau în soare toată ziua, pentru a obţine un bronz de
necrezut, în necunoştinţă de cauză cu privire la riscurile pe care le implică acest lucru. În ziua de azi, în
schimb, toată lumea ştie că acest lucru poate fi periculos şi poate cauza apariţia melanomului, un tip de
cancer de piele. Deci, dacă evităm partea cea mai călduroasă a zilei, ducându-ne la plajă dimineaţa
devreme şi după-amiaza târziu, ne dăm cu cremă protectoare şi purtăm pălărie, atunci este în regulă.
Însă dacă stăm acolo toată ziua, fără niciun fel de protecţie, atunci asta este autocorupţie.
Imaginaţi-vă că aveţi o sarcină foarte importantă în viaţă, pe care aţi planificat-o înainte de a vă
naşte, un plan care presupune ca voi să oferiţi ajutor unei mulţimi de persoane. Pentru a duce la
îndeplinire această sarcină ar trebui să trăiţi până la 80 de ani, însă muriţi de cancer de piele la vârsta de
40 de ani şi toţi oamenii pe care ar fi trebuit să-i ajutaţi au pierdut acest ajutor. Dacă vi s-ar întâmpla
acest lucru, atunci când aţi muri şi aţi trece în dimensiunea extrafizică, helperii v-ar spune că aţi eşuat
în îndeplinirea misiunii voastre în viaţă, datorită unui fel de sinucidere. Acelaşi raţionament se aplică şi
fumatului. Fumatul este un pic de sinucidere în fiecare zi.
Alte exemple de autocorupţie sunt: participarea la sporturi extrem de periculoase; utilizarea
regulată de droguri; abuzul de autoritate; refuzul de a-i ajuta pe ceilalţi; învinuirea altora pentru
propriile greşeli; bârfa; sindromul „tall poppy” (criticarea persoanelor cu realizări, în loc de a-i admira);
tolerarea abuzului de orice fel; manipularea şi controlul celor mai slabi; obţinerea de câştiguri prin

128
fraudă; eşuarea în plătirea pensiei alimentare fostei soţii şi oferirea de donaţii în scopuri caritabile
pentru a scăpa de impozite.
Găsim de asemenea exemple de autocorupţie şi în anumite profesii, de ex. preoţii care abuzează
de copii, agenţii de bursă care se implică în tranzacţii ilicite, doctorii care fumează, dieteticienii care
sunt obezi, psihologii care îşi încurajează pacienţii să devină dependenţi de ei, prostituatele infectate cu
HIV care fac sex neprotejat, designerii de modă şi editorii de reviste care promovează/glorifică
fotomodelele anorexice. Toţi aceşti oameni au un comportament incoerent.
În acelaşi fel, putem să ne autocorupem omiţând să facem anumite lucruri, de ex. nu ne dăm jos
din pat dimineaţa pentru a-i pregăti pe copii pentru şcoală, fiindcă ne e lene, ne neglijăm animalele de
companie deoarece ne este lene, nu facem exerciţii fizice pentru că ne este lene! Lenea este piatra de
încercare a multor persoane care nu reuşesc să-şi îndeplinească scopul vieţii. O mulţime de oameni nu
vor decât o viaţă uşoară.
Aşa că întrebaţi-vă pe voi înşivă la ce fel de autocorupții sunteţi predispuşi. Unele sunt ţesute cu
grijă şi ascunse în însuşi materialul vieţii noastre cotidiene, altele apar doar ocazional. Aceasta este o
sarcină complexă care necesită sinceritate totală.
Helperii văd cu claritate autocorupţiile noastre. Ei nu se așteaptă ca noi să fim perfecţi, sunt
conștienți că suntem supuşi greșelii și facem greșeli, însă nu sunt mulţumiţi când ne văd comportându-
ne într-un mod care nu este coerent cu ceea ce știm a fi corect. Unul din motivele pentru care ei nu fac
greșelile pe care noi le facem este că ei nu sunt autocorupţi. (Alegretti și Trivellato, 2004)
Un principiu esențial al cosmoeticii este, prin urmare, faptul că trebuie să aplicăm ceea ce știm
în viața noastră cotidiană. A ști ceva doar la nivel teoretic nu este deajuns. Dacă vrem să evoluăm,
trebuie să punem teoria în practică. Faceți din acest lucru o prioritate în viața voastră.

Conştienţialitatea

Una dintre căile prin care eșuăm de obicei să aplicăm ceea ce cunoaștem, în viața noastră de zi
cu zi, este atunci când uităm că suntem o conștiință și ne trăim viețile ca și cum am fi corpul fizic. Dacă
ați citit fiecare capitol din această carte, până acum știți deja că sunteți mult mai mult decât corpul fizic.
Sunteți o conștiință, o ființă multidimensională și multiexistențială, a cărei capacitate de “a fi”
transcende timpul și spațiul. Deja ați trăit vieți în alte culturi, țări și poate chiar alte planete; viitorul
vostru se întinde în eternitate și cosmosul este terenul vostru de joacă. Conștiențialitatea înseamnă a trăi
într-un mod care este în concordanță cu aceste lucruri.
O mulțime de oameni este conștientă de această realitate într-un fel sau altul, însă numai în
teorie. Ei încă se mai comportă ca toți ceilalți – într-un mod materialist. Iar materialismul este
principala cauză pentru lipsa eticii umane. Nimic altceva nu tentează oamenii să-și compromită
principiile etice mai mult decât promisiunea unui cec gras. Trăirea unei experiențe în afara corpului sau
din preajma morții, poate avea un imens impact asupra principiilor noastre etice, fiindcă astfel aflăm că
viețile noastre continuă și după moarte și ajungem să înțelegem că nu putem scăpa de consecințele
propriilor acțiuni. Așa că OBE îi ajută adesea pe oameni să înceapă să-și trăiască viețile mai cosmoetic.
Așadar, care este nivelul vostru de conștiențialitate? Cât de des sunteți conștienți de faptul că
sunteți o conștiință? Câte ore pe zi petreceți comportându-vă ca o ființă umană?

Legea “răului cel mai mic”

Legea “răului cel mai mic” ilustrează un alt principiu al cosmoeticii – impotanța de a avea o
gândire și o judecată flexibilă; impotanța de a nu avea rigiditate în moralitate sau standardele etice.
De exemplu, mulți oameni ar fi de acord că este rău să vânezi animale, de vreme ce nu mai
129
avem nevoie să ucidem noi înșine animale pentru a avea carne să mâncăm. Această problemă este
foarte de actualitate în acest moment în Anglia, unde a fost interzis de curând sportul tradițional al
vânătorii de vulpi, acțiune întâmpinată cu o puternică rezistență. Însă imaginați-vă că vă duceți în
Africa în vacanță, avionul vostru se prăbușește în junglă și, în timp ce a ștepta ți echipa de salvare,
trebuie să vânați pentru a supraviețui. E mai bine decât să muriți de foame, nu-i a șa? Este cel mai mic
rău dintre două rele, și, prin urmare, acceptabil în acest context.
Alte exemple ale legii celui mai mic rău sunt:
• eutanasia controlată este mai bună decât o moarte înceată, dureroasă și inevitabilă
• amputatarea este mai bună decât moartea
• în anumite circumstanțe, avortul poate fi ma bun decât o sarcină
• a ține pe cineva în detenție nu este niciodată un lucru ideal, însă închiderea pacienților
periculoși cu boli mintale, criminalilor, teroriștilorși violatorilor este ceva mai puțin rău decât
supunerea publicului la aceste riscuri.
Pentru a decide care este cel “mai mic” rău în orice situație dată, trebuie să folosim atributele
corpului nostru mental – discernământul, detașarea, raționalitatea și logica. Câteodată, instinctele
noastre fizice, dorințele și nevoile, sunt atât de puternice, încât ne copleșesc corpul mental, iar
discernământul ne părăsește. O nevoie disperată de iubire sau sex, de exemplu, ne poate întuneca
judecata și ne determină să ne coborâm standardele pentru a obține ceea ce vrem. De asemenea, trebuie
să luăm în considerare consecințele deziciilor noastre tinând cont de timp. Efectele unor greșeli pot să
dureze toată viața. Si, în cele din urmă, atunci când decidem care este cel mai mic rău, trebuie să fim
capabili să vedem toate circumstanțele atenuante şi agravante dintre bine și rău. Cu cât sunteti mai
lucizi, cu atât mai multe nuanţe de gri veți putea vedea între negru și alb.

Fraternitatea

Una dintre caracteristicile definitorii ale helperilor este nivelul lor înalt de fraternitate, ceea ce
înseamnă, că, pentru ei, toată lumea contează, chiar și intruderii. Așa că o atitudine cosmoetică este
aceea în care doriți binele tuturor, simțiți afecțiune și sunteți gata sa asistați pe toată lumea, chiar și
pe dușmanii și rivalii voștri.
Fraternitatea pură presupune capacitatea de a simți suferința altora. Inabilitatea de a simți
empatie sau compasiune este un tip de blocaj energetic. De cealaltă parte a balanței, capacitatea de a
simți prea mult poate fi contraproductivă. Am cunoscut un om acum cațiva ani, care era o persoană
cumsecade, generoasă, cu bune intenții, dar am ajuns să înțeleg că era atât de sensibil din punct de
vedere energetic, încât, atunci când prietenii lui aveau dificultăți, el le asimila toate emoțiile, devenea
copleșit si se simțea apoi obligat să se distanțeze de ei. Din punct de vedere al capacită ții de a oferi
asistență altora, el era impotent. În acest sens, provocarea este să fiți deschiși către ceilalți și să le
simțiți suferința, dar să rămâneți detașați, echilibrați și senini, pentru a fi capabili sa le oferi ți ajutorul
potrivit atunci când este nevoie.
Mai presus de toate, fraternitatea presupune acțiune. Este nevoie să faci lucruri, nu doar să te
gândești să faci lucruri. Și nu subestimați ceea ce puteți să faceți – țintiți cât mai sus! Câti oameni puteți
să atingeți printr-o singură acțiune, o singură activitate sau un singur proiect – unul, zece, cinci sute?
Cât de mult ați putea să realizați în plus, dacă ați lucra cu o echipă? Cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Aceasta este polikarma.
Fiți atenți că evitarea acordării de asistență atunci când vi se oferă ocazia, nu ramâne fară
consecințe karmice. A nu face nimic nu este neapărat același lucru cu a fi neutru. A eșua să oferi ajutor,
atunci când ai posibilitatea, este anticosmoetic. Deci, atunci când vă gândiți la nivelul vostru de
fraternitate, trebuie să vă întrebați întâi, ce fac eu pentru ceilalți?

130
 Gânduri și intenții

Cosmoetica nu se aplică numai acţiunilor noastre, dar şi gândurilor şi intenţiilor noastre.

În dimensiunea extrafizică, acţiunea de a gândi este mult mai directă decât este în dimensiunea
intrafizică. În dimensiunea intrafizică, putem ascunde cu uşurinţă ceea ce gândim. Putem avea gânduri
sau idei, dar să nu le exprimăm. Însă atunci când ne proiectăm, gândurile noastre sunt transmise
imediat celorlati. Am putea la fel de bine să ne strigăm gândurile în extrafizic. Prin urmare, helperii şi
intruderii nostril vor şti întotdeauna ce gândim, aşa că ar trebui să fim mereu sinceri cu noi înşine şi să
fim conştienţi de adevărata intenţie din spatele a tot ceea ce facem. Întrebaţi-vă, “Care este intenţia
mea reală aici? Ce vreau eu cu adevărat? Ce rezultat sper să obţin?”
Este bine să creaţi obiceiuri sănătoase de gândire, să exersaţi ceea ce numim “igiena mentală”,
atât în dimensiunea intrafizică cât şi în cea extrafizică.
Deci ce se întâmplă cu gândurile voastre? Sunt acestea cosmoetice? De exemplu, ce se întâmplă
cu fanteziile sexuale? Sunt bune sau rele? Ce se întâmplă dacă o persoană se află între relaţii pentru o
perioadă de timp sau partenerul său este plecat şi se desfată cu o fantezie sexuală, ca o excepţie de la
regulă. Chiar şi în aceste condiţii atenuante, o fantezie sexuală despre o persoană reală nu este doar un
gând, ci este şi o acţiune. Atunci când avem fantezii cu cineva, îi trimitem energie acelei persoane şi
ajungem să ne conectăm cu ea printr-un tip de canal energetic, prin care primim şi noi ceva înapoi. Aşa
că, dacă obiectul dorinţei noastre nu este partenerul nostru, ne comportăm ca nişte intruderi. Când ne
angajăm în fantezii sexuale, atragem şi atenţia conștiințelor extrafizice care ne împărtăşesc dorinţele,
aşadar multe persoane se simt inconfortabil după aceea, datorită companiei neplăcute pe care au atras-
o.
Dacă nu cunoaştem mecanismele energetice din spatele fanteziilor, atunci nu cunoaştem care
sunt consecinţele pentru noi şi pentru obiectul fanteziei noastre, aşa că aceasta nu este autocorupție.
Însă în cazul nostru, ştiind ceea ce știm, cel mai puţin rău este ca obiectul fanteziei noastre să fie cineva
din imaginaţia noastră, mai degrabă decât o persoană reală. Acest lucru va atrage în continuare unele
conștiințe extrafizice, însă cel puţin nu vom fi intruzivi asupra nimănui.
Alt lucru de care să fiţi conştienţi în ceea ce privește gândurile voastre, este că, unii dintre noi
este posibil să fi fost lideri în vieţile anterioare. Dacă acesta este cazul vostru, s-ar putea să aveţi ghizi
orbi în jurul vostru, care au fost o dată susţinătorii voştri şi care încă cred că sunteţi liderii lor. În acest
caz, fiţi atenţi cum vă exprimaţi dorinţa de răzbunare asupra cuiva sau de a i se întâmpla cuiva ceva
rău, deoarece unii dintre ghizii voştri orbi s-ar putea să se grăbească să îndeplinească ceea ce gândiţi.
Lucrul important pe care trebuie să-l țineți minte este că atunci când suntem tot timpul
cosmoetici în gândurile, intenţiile şi acţiunile noastre, intruderii au mai puţine mijloace de a se conecta
la noi.

Principii personale

Pe lângă urmarea liniilor directoare de mai sus, este de asemenea o bună idee să vă dezvoltaţi
propriul set de principii personale, un fel de structură internă, pentru a vă ajuta să fiţi mai cosmoetici de
la zi la zi, în toate lucrurile mărunte pe care le faceţi. Găsiţi în continuare câteva exemple:
• Propuneţi-vă să plecaţi din orice loc pe care-l vizitaţi, mai bine încărcaţi energetic. Nu vorbesc
despre locurile publice, deoarece, aşa cum am văzut în capitolul 4, nu ar trebui să vă plimbaţi şi
să oferiţi din energia voastră în locuri care abundă de intruziune, căci veţi atrage intruderi către
voi. Vorbesc despre casele prietenilor sau rudelor pe care este posibil să le vizitaţi.
Exteriorizaţi-vă cele mai bune energii acolo, încărcate cu cele mai bune gânduri şi sentimente,
131
 ca un gest anonim de a îmbunătăţi un pic mediul energetic al persoanelor respective. Dacă staţi
la cineva acasă peste noapte, sau mai mult, puteţi face multe alte lucruri pentru a face locul mai
bun prin prezenţa voastră – să ajutaţi un copil cu temele, să vă oferiţi să pregătiţi masa, să
energizati o plantă bolnavă, să faceţi o nouă jucărie pentru pisică, etc. – aşa că gândiţi-vă cum
puteţi să ajutaţi şi să vă oferiţi contribuţia peste tot pe unde mergeţi.
• Amintiţi-vă că a insista prea mult asupra unui anumit lucru, încercarea de a-i influența pe alţii
prea mult sau a-i convinge de ceva anume, este intruziune.
• Nu vă lăsaţi antrenaţi în aceleaşi certuri şi polemici cu aceeaşi oameni la nesfârşit. Acest lucru
este o pierdere a timpului şi energiei voastre preţioase. Dacă cineva vă instigă la ceartă
permanent, exista o soluţie simplă pentru a rezolva problema. Spuneţi-i să se ducă dracului şi
plecaţi de-acolo.
• Luaţi propriile decizii. Cunoaşteţi-vă propria minte şi aveţi încredere în voi înşivă, chiar dacă
numeni nu este de acord cu voi.
• Respectaţi liberul arbitru al celorlati.
• Respectaţi nivelul evoluționar al celorlalţi. Un exemplu în acest sens – nu le vorbiţi oamenilor
despre temele din această carte mai mult decât pot ei duce. Acelora care nu au participat la
cursul de studiu intermisiv, le va fi greu să înţeleagă conceptele de conștiință, energii, evoluție,
intruderi şi helperi, aşa că încercarea de a le impune aceste idei este un fel de viol evolu ționar.
Explicaţi-le ceea ce ei pot să înţeleagă, însă nu mergeţi mai departe de-atât. Aşa este cosmoetic.
Veţi simţi la nivel energetic atunci când întreceţi măsura.
• Nu le spuneţi oamenilor că sunt victimele unei intruziuni. Majoritatea dintre ei nu este suficient
de puternică pentru a face faţă acestui lucru.
• Nu vă folosiţi energiile pentru a încerca să schimbaţi oamenii. În acest caz, intenţia poate fi
bună, însă nu şi rezultatul.(Alegretti, 2002)
Pentru a încheia acest capitol, este important să explic relația dintre cosmoetică, karmă şi
evoluție, deoarece înţelegând cum funcționează aceste relații, vom vedea cu claritate modul în care ne
putem asuma un nivel mai mare de responsabilitate pentru propria evoluție.
Aruncați o privire asupra acestei diagrame.

Procesul evoluționar

Aceasta arată modul în care nivelul cosmoetic al unei persoane îi dictează propria karmă și
modul în care karma, reprezentând legea cauzei și a efectului, îi dictează nivelul propriu de evoluție.
Haideți să vă dau un exemplu despre cum funcţionează acest lucru. Cu cât îi ajutaţi mai mult pe
ceilalţi, cu atât mai bună va fi karma voastră. Gândiţi-vă la toate modurile diferite în care puteţi ajuta,
în mare măsură, sau în mică măsură şi nu vă oferiţi asistența numai atunci când vă simţiţi obligaţi s-o
faceţi, ci şi în mod spontan, pentru că vreţi s-o faceţi. Pe cât de mult puteţi, ajutaţi într-o manieră care
clarifică mai degrabă decât să consoleze pur şi simplu – învăţându-i pe ceilalţi, explicându-le cum

132
funcţionează lucrurile, folosindu-vă experienţa pentru a-i ajuta pe ceilalţi să se ajute singuri – acesta
este cel mai bun tip de asistență şi vă aduce şi multă satisfacţie, de asemenea. O viaţă plină de fapte
bune de asistare a altora, în mod evident va avea un efect pozitiv asupra karmei voastre. Cum se poate
desfăşura acesta karma bună? Poate însemna că în viaţa următoare vă veţi naşte în mijlocul unui cuplu
în care ambii parteneri îşi stăpânesc cu măiestrie energiile. Imaginaţi-vă cum ar fi ca părinţii voştri să
vă înveţe, bebeluş fiind, cum să vă mişcaţi energiile în acelaşi fel în care vă învăţă cum să mergeţi! Cât
de experţi aţi deveni până la vârsta de 10 ani? Cum ar fi nivelul vostru de protectie energetică, cât de
avansat ar fi parapsihismul vostru, cât de uşor v-ar fi să vă părăsiţi corpul, cât de deschise ar fi chakrele
voastre?
Prin urmare, puteţi vedea că, cu cât karma voastră este mai bună, cu atât mai bună este evolu ția
voastră? Cu cât știm mai multe despre cosmoetică şi despre noi înşine ca şi conștiințe, cu atât mai
repede putem evolua.

133
 PARTEA A PATRA
Experiența în afara corpului

De departe, cea mai dificilă şi impresionantă parte a proiecţiei este momentul de plecare lucidă
din starea de veghe. Nu există niciun fenomen animic sau parapsihic care să oferă un impact mai mare.
Este singurul eveniment capabil să provoace modificări ale perspectivelor ştiinţifice, morale şi
religioase şi are efecte de mare răsunet asupra cunoaşterii, opiniilor, educaţiei, obiceiurilor şi
credinţelor unei persoane. În momentul trăirii plecării lucide…generaţii de învăţare sunt umilite, secole
de civilizaţii sunt reduse la pulbere şi praf în mintea proiectorului şi munţi de prejudecăţi îşi pierd
semnificaţia. Prin intermediul experimentării personale, o persoană înlătură toate controversele
obositoare. Rezultatul este o calmă siguranţă.—Waldo Vieira

Obiectivul acestei părţi finale a cărţii este să vă ofere informaţii care să vă ajute să vă creaţi
propriile experienţe lucide în afara corpului, într-o manieră liniştită, relaxată şi încrezătoare; să vi le
amintiţi şi le distingeţi cu precizie dintr-o gamă de alte stări modificate de conştiinţă şi fenomene
paranormale.
Aceste experienţe, în schimb, vă vor da ocazia să verificaţi voi înşivă materialul prezentat în
această carte.

134
 Capitolul Patrusprezece
Beneficiile experiențelor în afara corpului

Sper că această carte a reuşit într-o anumită măsură să diminueze ignoranța generală cu privire
la proiecţiile lucide şi să sensibilizeze publicul cu privire la faptul că, departe de a fi un fenomen mistic
demn numai de scepticism şi ridiculizare, acesta a fost cercetat, studiat şi practicat de mii de ani şi
mulţumită eforturilor multor gânditori de seamă de-a lungul istoriei, este în prezent foarte bine înţeles.
Dincolo de acest lucru, totuşi, obiectivul principal al acestei cărţi este de a vă informa despre
numeroasele beneficii ale experienţei în afara corpului şi de a vă convinge că proiecţiile lucide merită
un loc în cadrul vieţilor noastre moderne.
Aşadar, înainte de a începe capitolele în care descriu cum să realizaţi propriile voastre
experiențe în afara corpului, merită osteneala să rezumăm aici numeroasele beneficii al capacităţii de a
vă experimenta conştiența independent de corpul fizic.
Aceste informaţii vă vor ajuta să vă clarificaţi în minte motivul pentru care încercaţi să vă
părăsiţi corpul şi vor acţiona ca un imbold puternic să faceţi asta, lucru care, în schimb, vă va creşte
şansele de succes.

Beneficii terapeutice

• Scăparea de frica de moarte fizică (tanatofobia) — una din cele zece fobii principale ale
omenirii — prin experienţa directă a altor dimensiuni şi a altor corpuri de manifestare a
conștiinței.
• Asistența oferită indivizilor fizici şi non-fizici aflaţi în lipsă şi în nevoie, prin trimiterea de
energii vindecătoare pe timpul proiecţiei.
• Atingerea unui nivel de sănătate excepţional “supernormal”, datorită reducerii temerilor şi
tensiunilor personale; încredere în sine crescută, competență, concentrare, dorinţa de a avea un
scop în viaţă şi o memorie şi reflexe amplificate (Vieira, 2002)

Beneficii psihologice

• O semnificaţie mai mică acordată achiziţiilor materiale temporare

• O prioritate mai mică acordată căutării autoindulgenţei şi o prioritate mai mare acordată
asistării celorlalţi
• Oportunităţi de mini-pauze extrafizice, către destinaţii fizice şi non-fizice
• Întâlniri cu cei dragi care au decedat
• Înţelegerea faptului că sinuciderea nu este o cale de a scăpa de propriile probleme.

135
Beneficii educaționale

• Extinderea autocunoaşterii
• Înlocuirea ignoranţei, convingerilor, credinţelor şi speculaţiilor cu cunoaştere obţinută prin
experienţă directă.
• Accelerarea maturizării personale
• Demistificarea multor enigme legate de existenţa umană

Beneficii parapsihice

• Oportunitatea de a transforma treimea de viaţă umană pierdută în mod obişnuit în somn,

în activitate conştientă, productivă.
• Verificarea personală a supravieţuirii după moartea corpului fizic
• Reamintirea vieţilor trecute – dovadă de netăgăduit a serialităţii existenţiale proprii
• Reamintirea scopului specific al acestei vieţi, care a fost planificat înainte de naştere
• Accelerarea dezvoltării abilităţilor parapsihice, percepţiilor extrasenzoriale, sensibilităţii
energetice, autocontrolului şi autoapărării
• O conştientizare crescută a interacţiunilor energetice dintre persoanele fizice şi non-
fizice
• Interacţiunea directă cu helperi extrafizici evoluaţi
• Verificarea existenţei sau absenţei intruderilor extrafizici ataşaţi de noi

Utilizări practice specifice

• Pentru persoanele imobilizate sau infirme, oportunitatea de a se bucura temporar de

libertate extrafizică
• Pentru persoanele care sunt singuratice şi au fost uitate de societatea fizică,
oportunitatea de a se bucura de contact social extrafizic
• Pentru persoanele care au ieşit la pensie şi alte persoane care au timp liber, oportunitatea
de a-şi folosi mai eficient timpul (Vieira, 2002)

136
 Capitolul Cincisprezece
Pregătirea pentru experiențele în afara corpului
Cercetările au arătat că un număr de factori ce au legătură cu modul nostru de pregătire pentru o
proiecţie în timpul stării de veghe, anterior proiecţiei, ne pot activa nivelul de luciditate în timp ce
suntem în afara corpului şi ne amplifică amintirea experienţei la întoarcere. Acestea fiind zise, toate
pregătirile pe care le facem pentru a ne proiecta sunt doar optimizări, adică o proiecţie lucidă poate
avea loc chiar şi dacă nu ne pregătim deloc.
Urmează o listă de variabile, elaborate din cercetările lui Vieira, care pot influenţa nivelul de
succes în proiecţiile noastre. Vă recomand să o folosiţi ca pe o listă de verificare în pregătirea pentru
orice încercare de părăsire a corpului.

Factori externi

În mod logic, primul lucru pe care trebuie să-l stabilim înainte să încercăm să ne proiectăm,
este unde vom “parca” corpul fizic. Deoarece corpul fizic va fi adormit pe perioada cât noi suntem
proiectaţi, trebuie să-l lăsăm într-o locaţie sigură şi confortabilă, în care avem cel mai mare nivel de
control asupra factorilor externi, ca de exemplu temperatura, încălzirea, iluminatul, nivelul de zgomot
şi intimitatea. Pentru cei mai mulţi dintre noi, acest loc va fi dormitorul.

Temperatura

Temperatura ideală este cea care împiedică corpul să devină prea fierbinte sau prea rece pe
durata experienţei, şi astfel, îl împiedica să cheme corpul extrafizic înapoi. Orice lucru care atrage
atenţia corpului fizic, va determina terminarea proiecţiei, aşa că trebuie să vă simţiţi confortabil tot
timpul. În momentul în care ne este foarte cald, devenim lenți din punct de vedere mental, lucru care ne
reduce luciditatea. Înainte de a aplica orice tehnică de părăsire a corpului, ar trebui să lucraţi cu
energiile în scopul de a face corpul energetic mai flexibil şi de a ușura separarea corpului extrafizic.
Lucrul cu energiile ne poate face să ne fie frig.
Notă: aveţi grijă că, dacă camera voastră este dotată cu aer condiţionat, temperatura corpului
vostru va începe să scadă după ce veţi sta întinşi, nemişcaţi, pentru ceva timp, aşa că ar trebui să luaţi
acest lucru în calcul atunci când reglaţi termostatul.

Iluminarea

O condiţie stabilă de semi-întuneric sau întuneric este cea mai potrivită, căci acesta va diminua
stimulii externi şi va ajuta glanda pineală să producă hormonul melantonină, care ne ajută să ne
relaxăm. O stare profundă de relaxare este esenţială pentru a fi capabili să părăsim corpul fizic.

137
 Nivelul de zgomot

Orice zgomot din mediul fizic vă va atrage atenţia către împrejurimile fizice şi astfel vă va
împiedica să vă concentraţi pe dimensiunile extrafizice, prin urmare, cu cât este mai linişte în jurul
vostru, cu atât mai bine. O linişte totală este ideală. Din păcate, aceia dintre noi care trăiesc în oraşe,
suntem supuşi adesea unui anumit nivel de zgomot exterior datorat traficului, avioanelor care zboară pe
deasupra, câinilor şi vecinilor, etc. Dacă acesta este şi cazul vostru, un aer condiţionat care produce un
zgomot alb continuu, poate fi de ajutor în blocarea altor zgomote intermitente. Mobilierul moale, cum
sunt covoarele, paturile şi perdelele, poate de asemenea să absoarbă şi să reducă zgomotul.

Stimularea senzorială

Orice sau oricine care va atinge sau va face zgomot în timp ce voi încercaţi să vă proiectaţi, vă
va perturba încercările. Acest lucru are legătură în mod special cu aceia dintre voi care împart patul cu
partenerul şi/sau cu animalele de companie. Deci care este cazul vostru? Dacă partenerul vostru sforăie,
scrâşneşte din dinţi, vorbeşte în somn, este neliniştit sau trage plapuma de pe voi, poate că ar trebui să
desfăşuraţi munca de proiecţie în altă cameră. În ceea ce priveşte animalele, nu le lăsaţi să stea pe pat
sau în camera voastră atunci când încercaţi să vă proiectaţi. Ideal ar fi să vă aflaţi într-un mediu care nu
prezintă niciun fel de stimulare senzorială, aşa că încercaţi să faceţi acest lucru posibil cât de mult
puteţi.

Hainele

Goliciunea ne oferă un sentiment de libertate. Dacă nu vă simţiţi confortabil să fiţi goi, atunci
purtaţi nişte haine uşoare, largi, care nu vă jenează în niciun fel, cum ar fi pijamalele sau un trening.
Ţineţi cont, totuşi, că nu există neapărat o legătură directă între ceea ce purtăm când ne băgăm
în pat şi modul în care suntem îmbrăcaţi în afara corpului. Înfăţişarea noastră din dimensiunea
extrafizică, inclusiv felul în care suntem îmbrăcaţi, este o reflectare a modului în care ne vedem pe noi
înşine. Aşa că dacă aveţi 80 de ani, însă imaginea de ansamblu pe care o aveţi despre voi, este aceea a
unui bărbat tânăr, atunci o să arătaţi ca un bărbat tânăr când veţi fi proiectaţi. Dacă în momentul în care
ne “trezim” în afara corpului, observăm că goliciunea nostra sau felul în care suntem îmbrăcaţi, nu sunt
adecvate circumstanţelor în care ne aflăm, de ex. că mergem pe stradă în pijamale, acest lucru, în mod
util, ne face să ne dăm seama că suntem mai degrabă proiectaţi, decât că visam şi ne sporeşte nivelul de
luciditate. Putem apoi să ne îmbrăcăm oricum dorim.

Mobilierul și lenjeria de pat

Aşezarea de perne sub cap, genunchi sau chiar braţe, poate contribui la atingerea unei relaxări
profunde. Aşa că jucaţi-vă cu pernuţele şi pernele până când găsiţi poziţia care v[ permite să vă simţiţi
cât de confortabil şi liberi de tensiune se poate. Dacă aveţi un partener, atunci păturile sau plăpumile
individuale, sau un pat mai mare, vă pot ajuta să reduceţi riscul de a fi deranjaţi. În orice caz, plăpumile
şi păturile nu ar trebui să fie într-atât de grele încât să le simţiţi greutatea peste voi.
De asemenea, încercaţi să diminuați cantitatea de mobilier şi de învălmăşeală din dormitorul
vostru. Păstraţi numai ceea ce este necesar. Dacă camera voastră este încărcată cu mobilă, echipament
electric, obiecte de artă, cadouri şi alte obiecte decorative, datorită puterii obişnuinţei vă veţi simţi
restricţionaţi în ceea ce priveşte spaţiul în care vă puteţi mişca atunci când părăsiți corpul, cu toate că în
realitate nu sunteţi restricţionaţi.
138
 Infrastructura

Veţi avea nevoie de un ceas digital, un caiet, un creion, un calendar şi un jurnal aşezate lângă
pat, în scopul de a vă înregistra experiența extrafizică atunci când vă treziţi. Ceasul digital vă va
permite să notaţi timpul la care vă aşezaţi pentru a începe şi timpul la care vă întoarceţi din proiecţie.
Un calendar este folositor în cazul în care vă treziţi şi nu mai ştiţi ce zi este şi probabil deveniţi agitaţi
că trebuie să vă sculaţi şi să mergeţi la muncă, într-o zi în care nu este nevoie s-o faceţi. Acest lucru
poate interfera cu procesul reamintirii. Voi explica scopul şi beneficiile înregistrării detaliilor
proiecţiilor şi ale altor stări modificate de conştiinţă, în capitolul 18.

Momentul ideal

Cel mai bun moment pentru proiecţie este atunci când corpul fizic este cel mai relaxat, aşa că nu
există un moment ideal, căci acest lucru depinde de fiecare individ în parte şi variază de la persoană la
persoană. Însă deja ştim că întunericul şi liniştea favorizează proiecţiile lucide. Aşa că, dacă
presupunem că majoritatea oamenilor se duce la culcare între 11.00 seara şi miezul nopţii, putem
calcula că ora 3.00 dimineaţa reprezintă mijlocul nopţii pentru cei mai mulţi oameni şi este, în
consecinţă, momentul cu cele mai puţine zgomote şi interferenţe externe. Deci, acesta poate fi un
moment ideal să încercaţi să vă părăsiţi corpul.
Până în acest moment, creierul va fi şi el destul de odihnit de la somn, ceea ce vă va ajuta să
atingeţi un nivel mai bun de luciditate, însă corpul se va simţi în continuare îndeajuns de obosit, încât
să se relaxeze şi să fie liniştit pe durata aplicării tehnicii proiective. Glanda pineală atinge de asemenea
un vârf în producţia sa de melatonină la mijlocul nopţii, lucru care va adânci starea voastră de relaxare.
Dacă doriţi să încercaţi proiectarea la ora 3.00 dimineaţa, puneţi ceasul deşteptător să sune şi apoi luaţi-
vă timpul necesar să vă treziți complet înainte de a începe, pentru a evita să adormiţi la loc.

Vremea

Nu este nevoie de condiţii meteorologice speciale pentru a avea o OBE. Dacă anumite condiţii
ale vremii vă afectează sau vă sperie, amânaţi-vă încercarea până când acestea vor trece.

Factori fizici și psihologici

Jucați-vă cu postura proiectivă

Poziţia pe care o adoptăm când încercăm să realizăm o proiecţie, ne poate ajuta să fim mai
lucizi în afara corpului şi să ne reamintim experienţa mai târziu. Să stai întins pe spate în poziţia
dorsală este cel mai bine, căci această poziţie nu este cea de deconectare pentru majoritatea oamenilor.
Cei mai mulţi oameni, atunci când sunt gata să adoarmă (să-şi piardă conştiența, luciditatea), se întorc
şi se întind pe o parte sau parţial pe abdomen. Aşa că atunci când luăm poziţia dorsală, ne trimitem un
mesaj subtil că nu ne deconectăm, ci suntem alerţi şi pregătiţi pentru orice. Ideea este că îi permiteţi
corpului fizic să adoarmă, în timp ce rămâneţi alerţi la nivel mental. În acest fel veţi fi în stare să trăiţi
plecarea lucidă a corpului extrafizic. Dacă nu sunteţi obişnuiţi să vă relaxaţi în poziţia dorsală, exersaţi!
Cu timpul vă veţi obişnui.

139
 Evitați mâncarea și băutura

Trebuie să ţineţi cont de două lucruri aici. În primul rând, dacă aţi mâncat în intervalul de două
ore dinainte, vă va fi mai greu să vă relaxaţi când vă pregătiţi de proiecţie, deoarece ritmul inimii
voastre creşte atunci când digeraţi o masă.
În al doilea rând, ar trebui să evitaţi mâncărurile care au un conţinut ridicat de apă, cum este
pepenele şi în special băuturile care sunt stimulente sau diuretice, cum sunt cafeaua şi ceaiul. Aşa că nu
mâncaţi sau beţi nimic cu două ore înainte de a vă întinde pe pat, pentru a evita să fiţi deranjaţi în
timpul proiecţiei, de un ritm cardiac ridicat sau de nevoia de a merge la toaletă.
Notă: intervalul la care producem urină, creşte adesea în cazul lucrului cu energia.

Satisfaceți-vă nevoile fiziologice

Goliţi-vă vezica exact înainte să vă întindeţi pe pat. Constipaţia (chakra ombilicală blocată)
poate de asemenea să interfereze cu proiecţiile, aşa că asiguraţi-vă că dieta voastră este echilibrată.

Fiți bine odihniți și relaxați

Este important să fiţi bine odihniţi atunci când încercaţi să vă proiectați pentru a evita să
adormiţi imediat. Relaxarea profundă este de asemenea o condiţie pentru a fi în stare să uitaţi de tot de
corpul fizic şi de mediul înconjurător şi să vă concentraţi atenţia asupra realităţilor extrafizice mai
subtile.

Curățați-vă sinusurile

Curăţaţi-vă bine sinusurile cu apă astfel încât nimic să nu interfereze cu respiraţia voastră.

Faceti un duș hidromagnetic

Poate chiar o să vă placă să faceţi un duş hidromagnetic în pregătirea voastră pentru proiecţie.
Acest lucru presupune să exteriorizaţi energiile prin chakra coroană (din creştetul capului) contrar
jetului de apă, atunci când staţi sub duş. Apa vă va curăţa corpul energetic, îmbunătăţind puţin starea
energiilor voastre faţă de starea actuală. Aşa că, dacă sunteţi într-o formă proastă la nivel energetic,
acest exerciţiu vă va ajuta într-o anumită măsură, dar nu va debloca niciun blocaj energetic, de
exemplu. Nu uitaţi să verificaţi temperatura apei. Dacă apa este prea fierbinte, veţi deveni lenţi la nivel
mental şi dacă este prea rece, veţi fi prea treji pentru a vă putea relaxa. De asemenea, la primele duşuri
hidromagnetice, sprijiniţi-vă de peretele de la duş şi susțineți-vă în caz că lucrul cu energiile vă
destabilizează în orice fel. Prin repetiţie, acest exerciţiu vă ajută să vă activaţi chakra coroana şi să vă
îmbunătăţi conştiența în afara corpului.

140
 Controlați maimuțica interioară

Amintiţi-vă că corpul fizic este doar un fel de maimuţă cu o mulţime de instincte. Dacă
intenţionaţi să vă părăsiţi corpul, trebuie să învăţaţi să vă controlaţi tendinţa de a vă mişca (scărpinare,
înghiţire, clipire, mutarea greutăţii de pe o parte pe alta, etc.) şi tendinţa de a dormi.

Factori psihologici

• Fiţi încrezători că puteţi efectua o proiecţie. Fiind perseverenţi, puteţi elimina blocajele,
temerile şi condiţionările şi toată lumea poate obţine rezultate pozitive.
• Să aveţi intenţia pozitivă de a avea o experienţă edificatoare şi lucidă în afara corpului şi să ştiţi
că, orice v-ar deranja în timpul OBE, tot ce trebuie să faceţi este să vă gândiţi la corpul fizic şi
instantaneu vă veți întoarce în corp.
• Folosiţi-vă voinţa pentru a lupta cu plictiseala, neatenţia sau nerăbdarea pentru ca lucrurile să se
poate întâmpla repede. Cât de mult timp trebuie să aplicaţi o tehnică până veţi începe să vă
părăsiţi corpul? Dacă în cazul vostru durează în jur de 75 de minute, dar întotdeauna renunţaţi
după 20 de minute, nu veţi obţine rezultate. În consecinţă, folosiţi-vă voinţa pentru a persevera
cu privire la timpul de aplicare al tehnicilor şi frecvenţa încercărilor voastre de a vă părăsi
corpul.
• Fiţi liniştiţi şi calmi înainte de a încerca să vă proiectaţi. Să aveţi o dispoziţie sufletească
liniştită. Dacă încercaţi să vă proiectați atunci cand sunteţi nervoşi, emoţionaţi, nerăbdători,
temători sau agitaţi, va fi mai dificil pentru voi să vă părăsiţi corpul, iar emoţiile voastre vor
face mai dificilă rămânerea în afara corpului. Aşadar, evitaţi certurile şi disputele, evitaţi să
vizionaţi filme ce vă solicită emoţional, să ascultaţi muzică care vă excită simţurile, să jucaţi
jocuri violente pe calculator care vă agită sau orice altceva care vă provoacă creşterea nivelului
de adrenalină înainte de proiecţie.
• Să înţelegeţi cu claritate obiectivele pe care le aveţi pentru părăsirea corpului. Să știţi dinainte
unde vreţi să mergeţi.Să știţi ceea ce vreţi să faceţi. Scrieţi-le pe hârtie. Doriţi-le! Fiţi motivaţi
de scopurile voastre şi concentraţi-vă să le îndepliniţi.
• Fiţi treji din punct de vedere mental.
• Ţineţi minte că nu sunteţi doar corp fizic. Sunteţi o conştiinţă care este liberă să călătorească de-
a lungul şi de-a latul dimensiunilor. Aşa că uitaţi totul despre corpul vostru fizic şi despre
împrejurimile materiale. Concentraţi-vă conştiența în afară, către dimensiunea extrafizică şi nu
înăuntru.
• Să nu aveţi nicio idee sau aşteptare preconcepută despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile.
De exemplu, nu vă aşteptaţi să plutiţi în sus, afară din corp, pentru că s-ar putea să vă scufundaţi
prin podea; nu încercaţi să vă forţaţi să ieşiţi prin cap, pentru că este posibil ca helperii voştri să
încerce să vă tragă afară prin picioare. Aşa că fiţi deschişi. Aşteptaţi să vedeţi ce se întâmplă
întâi şi apoi lasați-vă purtaţi de curent.
• Mai presus de toate fiţi pregătiţi să vă regăsiţi lucizi în afara corpului.

Aşa cum a scris şi Vieira în Proiectologia:

Dacă chiar sunteţi interesaţi să realizaţi proiecţii constiențiale lucide sau aţi încercat deja să
provocaţi asemenea experienţe, pregătiţi-vă psihologic să acceptaţi proiecţiile lucide spontane, fiindcă
s-ar putea să apară în orice situaţie favorabilă de acum înainte. (Vieira, 2002)

141
 Factori bioenergetici
Starea vibrațională

Instaurarea stării vibraţionale anterior proiecţiei, vă ţine echilibraţi şi protejaţi în timp ce sunteţi
în afara corpului şi împiedică alţi indivizi proiectaţi sau extrafizici de a se cupla cu voi la nivel
energetic.

Gânduri, sentimente și energii

Vă aduceţi aminte din capitolul 4, că gândurile, sentimentele şi energiile noastre sunt

întreţesute? Dacă ne gândim în fiecare zi la realizarea de proiecţii lucide, vom schimba câmpul
energetic din jurul nostru prin dorinţa noastră de a ne proiecta şi vom crea conexiuni care ne vor uşura
şi susţine eforturile. În acest sens, să aveţi materiale despre proiecţiile lucide peste tot prin casa voastră
– cărţi despre acest subiect lângă pat, postere pe pereţi, vizionaţi DVD-uri despre OBE, vizitaţi în mod
regulat site-uri web de calitate, ascultaţi interviuri radio relevante pe internet, etc.

Condiții extrafizice

Nu uitaţi să luaţi în considerare ceea ce se întâmplă în jurul vostru la nivel non-fizic şi să

curăţaţi energiile din dormitorul şi din casa voastră în mod regulat, astfel încât condiţiile extrafizice să
fie pozitive şi echilibrate şi astfel să favorizeze eforturile voastre proiective.

Factori parapsihici
Percepții parapsihice

Cât de bine dezvoltate sunt percepţiile voastre parapsihice? Helperii voştri încearcă să vă scoată
din corp, însă nu-i percepeţi, aşa că vă întoarceţi pe partea cealaltă şi adormiţi? Ghizii voştri orbi
încearcă să vă oprească să vă părăsiţi corpul, însă voi nu percepeţi nimic negativ, prin urmare credeţi că
este vorba despre helperii voştri? Avem nevoie să investim timp pentru a deveni mai parapsihici – şi
acest lucru se va dezvolta ca o consecinţă naturală a faptului că am devenit experţi în lucrul cu
energiile. (Tijiivellato, 2006)

Comentarii generale despre pregătirea pentru o proiecție

Cercetările arată că toţi factorii descrişi în acest capitol înlesnesc proiecţiile lucide. În acelaşi
timp, suntem toţi oameni şi toate, unele sau niciunele din aceste optimizări vă pot fi de folos. Prin
urmare va trebui să exersaţi şi să experimentaţi diferite condiţii şi să găsiţi care combinaţii vă uşurează
experienţele. Veţi descoperi de asemenea şi care variabile vă zădărnicesc eforturile, deci notaţi-le
mental pe acestea şi aveţi grijă să vă ocupaţi de ele în timpul pregătirii.
Este nevoie să experimentaţi toţi factorii externi, fizici, fiziologici, psihologici, bioenergetici,
extrafizici şi parapsihici care pot afecta capacitatea de a vă proiecta şi să investiţi timpul necesar pentru
a acorda şi ajusta variabilele, până când găsiţi o combinaţie care produce rezultate. Unele variabile
cheie au legătură cu capacitatea vostra energetică şi echilibrul emoţional per ansamblu, în timp ce
variabilele mai puţin importante au legătură cu trăsături personale specifice, pe care le puteţi controla
prin voinţă, cum ar fi nivelul de încredere sau de deschidere. În final, înălţimea pernei de sub capul

142
vostru, poate fi singurul lucru care stă între succes şi eşec. Dacă, totuşi, vreuna dintre variabile este
complet nelalocul ei, aveţi puţine şanse să realizaţi o proiecţie lucidă. (Trivellato, 2006)

143
 Capitolul Șaisprezece
Tehnici de proiecție lucidă

Să ne proiectăm cu luciditate atunci când dorim, reprezintă o abilitate care se învaţă. În acest
sens, procesul de învăţare nu este diferit de acela de învăţare a unui nou sport sau a unei limbi străine.
Nu există scurtături sau substitute pentru efort şi hotărâre. Dacă luaţi în serios sarcina de a deveni
proiectori lucizi, ideal pentru voi ar fi să practicaţi cât mai multe tehnici posibil şi să vă dedicaţi
antrenării corpului fizic, energetic, extrafizic şi mental pentru a se adapta la cerinţele specifice ale
fiecăreia dintre aceste tehnici. Precizez acest lucru pentru ca să înţelegeţi că, deşi nu este imposibil, este
totuşi puţin probabil să aveţi o proiecţie lucidă după ce încercaţi o tehnică doar o dată sau de două ori.
În timp ce nu există tehnici perfecte care să garanteze succesul, tehnicile elaborate de Vieira, pe
care le descriu în acest capitol, se numără printre unele dintre cele mai eficiente, având la bază
rezultatele a mii de studenţi de la AIC şi IIPC de pe tot cuprinsul globului, care le-au aplicat în cadrul
orelor de practică.
Pe lângă exersarea tuturor tehnicilor din acest capitol, recomand să faceţi nişte cercetări şi să
strângeţi un set de 15-20 de tehnici în total, cu care să lucraţi. Vieira descrie 37 de astfel de tehnici în
detaliu în lucrarea Proiectologia, doar pentru început. Ţinta este, după ce le practicaţi pe fiecare în
parte, în fiecare noapte, timp de o lună, să identificaţi cinci sau şase care vă evidenţiază cel mai bine
punctele tari şi care funcţionează bine pentru voi. De exemplu, dacă aveţi o bună imaginaţie, tehnicile
care necesită să vă folosiţi imaginaţia şi vizualizarea vor fi mai uşoare pentru voi; dacă aveţi plămâni
buni, veţi descoperi că tehnicile care au la bază controlul respiraţiei, sunt mai uşor de făcut şi aşa mai
departe. Puteţi chiar să combinaţi anumite elemente ale diferitelor tehnici, care vi se potrivesc, pentru a
vă crea propriile tehnici.
Vedeţi fiecare încercare de a vă proiecta ca pe o oportunitate de a învăţa din toate micile
detalii şi experienţe pe care le aveţi şi să nu aveţi nicio grijă sau aşteptare în legătură cu ce ar trebui
să realizaţi mai departe de-atât.
Orice lucru care vi se pare dificil în legătură cu o anumită tehnică, va dezvălui o limitare sau un
blocaj pe care îl aveţi şi acesta este un lucru pozitiv, deoarece odată ce-aţi descoperit ce anume vă
împiedică să vă părăsiţi corpul, puteţi lucra pentru a-l depăşi. Poate veţi descoperi că nu puteţi să vă
relaxaţi suficient sau poate că aveţi un blocaj energetic, într-un din chakrele voastre, care nu va lasă să
părăsiţi corpul.

Sugestii

Înainte să vă întindeţi pe pat pentru a aplica tehnica, luaţi-vă ceva timp pentru a vă gândi la
modul în care vă veţi petrece timpul pe durata proiecţiei. Dacă sunteţi ocupaţi în afara corpului, veţi
evita să vă gândiţi la lumea fizică şi veţi creşte şansele de a rămâne proiectaţi pentru mai mult timp.
Unele activităţi pe care le puteţi include în lista voastră De făcut, sunt:
• încercaţi să zburaţi
• analizaţi-vă corpul extrafizic
• extindeţi-vă corpul extrafizic
• testaţi-vă capacitatea vizuală (puteţi să vedeţi la 360 de grade?)
• schimbaţi-vă înfăţişarea
144
 • schimbaţi-vă hainele
• simţiţi-vă cordonul de argint
• întâlniţi-vă helperii
• verificaţi dacă emiteţi lumină
Puneţi ca obiectiv în lista voastră, ceva sau pe cineva, pe care sunteţi curioşi să-l întâlniţi, sau
un loc pe care vă doriţi foarte mult să-l vizitaţi.
Odată ce v-aţi așezat confortabil şi sunteţi gata să începeţi, aveţi doi paşi importanţi de făcut
înainte de a aplica tehnica proiectivă.
În primul rând, ar trebui să petreceţi 15-20 de minute lucrând cu energiile; absorbind energii din
mediul înconjurător, aplicând starea vibrațională şi trimiţând energii în toate direcţiile (întoarceţi-vă la
capitolul 4 pentru instrucţiuni detaliate despre cum să faceţi aceste exerciţii). În acest fel, vă veţi relaxa
corpul energetic, ceea ce va înlesni detaşarea şi plecarea corpului extrafizic.
În al doilea rând, trebuie să vă relaxaţi. Voi descrie pe scurt Tehnica de autorelaxare
psihofiziologică. În sine, aceasta este o tehnică de părăsire a corpului, dar poate fi folosită şi pentru
instalarea unei stări profunde de relaxare, anterior aplicării oricărei alte tehnici proiective. Sau puteţi
folosi orice altă metodă eficientă de relaxare care funcţionează pentru voi.
Pe măsură ce treceţi prin etapele fiecărei tehnici, este posibil să atenţia să vă fie distrasă la un
moment dat şi să descoperiţi că aveţi mintea în altă parte. Dacă se întâmplă acest lucru, nu-i nicio
problemă, pur şi simplu luaţi tehnica de la început. În timp şi prin exerciţiu, vă veţi îmbunătăţi
abilităţile de concentrare.
Şi ţineţi minte că scopul pe care-l urmăriţi cu toate aceste tehnici este să relaxaţi corpul
îndeajuns încât să adoarmă, dar în acelaşi timp să rămâneţi cu mintea lucidă şi alertă.

Tehnici proiective

Tehnica autorelaxării psihofiziologice

Obţinerea unei stări profunde de relaxare este o tehnică ce determină corpul extrafizic să se
desprindă cu blândeţe de corpul fizic şi să plutească. Vă veţi da seama cu uşurinţă dacă separarea a avut
loc, pentru că nu veţi mai putea simţi corpul fizic. Acesta va fi amorţit. Amorţeala este doar una din
numeroasele senzaţii care apar în mod obişnuit, atunci când corpul fizic şi cel extrafizic se găsesc într-o
stare de nealiniere şi acest lucru este perfect normal. Voi descrie asta şi alte câteva senzaţii, mai
amănunţit în capitolul următor.
Pentru a aplica tehnica de autorelaxare psihofiziologică: trageţi adânc aer în piept – umpleţi
plămânii – apoi contractaţi sau încordaţi un grup de muşchi de pe față - de ex. încreţiţi fruntea – ţineţi-
vă respiraţia pentru 5 secunde – apoi expiraţi şi relaxaţi muşchii în timp ce faceţi asta. Apoi, din nou,
trageţi adânc aer în piept - umpleţi plămânii – şi contractaţi un alt grup de muşchi de pe fa ță pentru 5
secunde – de ex. ţineţi ochii strâns închişi - ţineţi-vă respiraţia pentru 5 secunde – apoi expiraţi şi
relaxaţi muşchii; şi aşa mai departe, trecând prin toţi muşchii feţei. Puteţi să vă ţuguiaţi buzele, să vă
încordaţi puternic maxilarul, să vă contractaţi muşchii cefei, etc.
Continuaţi în acest stil, contractând şi relaxând toţi muşchii din corp: ceafa, umerii, pieptul,
braţele, mâinile şi degetele, abdomenul, zona lombară, fesele, pulpele picioarelor, tibiile – (trageţi de
degetele de la picioare către voi), gambele, labele picioarelor şi degetele de la picioare. Luaţi-vă tot
timpul de care aveţi nevoie. Nu este nicio grabă.
Deseori avem tensiune în corp fără să fim măcar conştienţi de acest lucru. Ideea acestei tehnici
este aceea că, pe măsură ce relaxaţi fiecare muşchi, eliberaţi orice tensiune pe care o aveţi în corp şi
creaţi treptat o stare mai profundă de relaxare. Odată ce simţiţi corpul amorţit, veţi şti că corpul
extrafizic a început să plutească. În acest punct, ar trebui să vă concentraţi pe obiectivul proiecţiei
voastre, pentru a încuraja o proiecţie deplină a conştiinţei.
145
 Tehnica țintei proiective

Curiozitatea şi motivaţia de a atinge o ţintă este o metodă foarte eficientă de părăsire a corpului.
Uneori, după predarea unei ore practice la AIC, le spun studenţilor să încerce să se proiecteze de acasă
de la ei, pe timpul nopţii, în clasa de curs, ca să vadă ce obiect am pus pe masă sau ce am scris pe tablă.
Mai mult de o dată, studenţii au venit a doua zi dimineaţă cu un cuvânt scris pe o bucată de hârtie care
se potrivea exact cu cuvântul ce era scris pe tablă. Când au descris modalitatea în care au obţinut
informaţia, a fost clar că avuseseră o OBE lucidă, spre deosebire de o experienţă de vedere la distanţă
sau de clarviziune la distanţă. Potrivirea cuvintelor le-a oferit o confirmare a propriilor proiecţii.
Puteţi şi voi singuri să realizaţi un astfel de experiment, rugând un prieten să lase un obiect pe
masa lui din bucătărie sau un coleg să deseneze un simbol sau să scrie un cuvânt pe tabla de la muncă,
pentru că voi să încercaţi să-l vedeţi în afara corpului.
În aceste exemple, un loc anume a fost ales drept ţintă a proiecţiei voastre, dar puteţi avea de
asemenea şi o persoană drept ţintă, sau o idee, sau puteţi chiar să vă alegeţi o ţintă care are legătură cu
descoperirea unui lucru despre voi înşivă, adică o auto-țintă. Haideţi să ne uităm mai îndeaproape
asupra acestor categorii.

Locurile

Această categorie include atât locurile fizice cât şi extrafizice. O destinaţie fizică ar putea fi un
obiect sau obiecte pe care aţi vrut dintotdeauna să le vedeţi, cum ar fi colecţia de tablouri cu lotuşi a lui
Monet de la Muzeul Orangerie din Paris; sau un loc pe care aţi vrut dintotdeauna să-l vizitaţi însă n-aţi
avut încă ocazia, cum ar fi Antarctica, câmpiile Serengeti sau Uluru (Ayers Rock) din Australia. Sau
poate aţi dori să călătoriţi 30 de leghe sub mare, pentru a descoperi creaturile ciudate care trăiesc la
asemenea adâncimi, să zburaţi în inima vulcanului Krakatau din Indonezia, sau să vizitaţi o staţie
spaţială internaţională ce orbitează în jurul Pământului.
În dimeansiunea extrafizică, poate v-ar plăcea să vă vizitaţi oraşul natal şi să vă refamiliariza ți
cu membrii extrafizici ai grupului vostru karmic, sau să mergeţi într-o colonie extrafizică ce vă
interesează în mod special, de ex. o colonie de pacifişti, ecologişti, genii sau politicieni. Şi amintiţi-vă
că fiecare loc fizic are şi nişte „culise” extrafizice. Deci puteţi să vă alegeţi drept ţintă teritoriul
extrafizic sau comunitatea asociată cu sediul central al Naţiunilor Unite, cu Palatul Păcii din Haga, sau
cu propriul vostru cămin sau loc de muncă. Cum este acolo? Cine este acolo? Ce se întâmplă acolo?

Locuri în care accesul este interzis

Există câteva sectoare umane şi medii extrafizice pe care proiectorii ar trebui să le evite şi să le
considere ca fiind interzise, datorită existenței unor riscuri potenţiale sau reale, ca de exemplu:
• Case despre care se ştie că sunt bântuite de către poltergeist. Poltergeist sunt conştiinţele
extrafizice care au abilitatea de a produce efecte în dimensiunea fizică. Dacă vă proiectaţi într-o
casă bântuită, un poltergeist ar putea să fie răutăcios cu voi sau chiar să vă urmărească până
acasă şi să vă creeze probleme acolo.
• Locuri în care au fost comise crime violente sau au fost asasinaţi oameni în număr mare, cum ar
fi Colosseumul din Roma, lagărul de concentrare de la Auschwitz din Polonia, locul fostelor
turnuri World Trade Center din New York şi câmpurile de luptă ale războaielor din trecut şi din

146
 prezent. Sute, mii, zeci de mii, chiar milioane de conştiinţe psihotice care au murit în
circumstanţe profund traumatice, s-ar putea să fie încă legate de locuri ca acestea.
• Camerele de tortură, foste şi actuale, cum este închisoarea Abu Ghraib, lângă Baghdad, în Iraq.
• Temniţele fostelor închisori (inclusiv ruinele), cum este Turnul Londrei şi La Conciergerie în
Paris.
• Orice sector extrafizic ostil.
• Dormitoarele altor persoane. Toată lumea are dreptul la intimitate absolută în propriul dormitor.
În unele cazuri rare, este posibil să fim duşi în dormitorul cuiva de către un helper, pentru a
desfăşura un anume tip de asistență. Acest lucru este în regulă, atât timp cât suntem foarte
discreţi în legătură cu orice informaţie pe care o aflăm acolo.

Ființele

Puteţi de asemenea să alegeţi o persoană fizică sau extrafizică drept ţintă a unei proiecţii. Dacă
doriţi să abordaţi pe cineva care este în afara corpului la nivel fizic, asiguraţi-vă că persoana respectivă
doreşte acest lucru şi cereţi-i întâi voie. Poate doriţi să vă proiectaţi la o persoană cunoscută care este
bolnavă şi care ar putea beneficia de asistenţa voastră energetică. Sau puteţi să vă propuneţi să aveţi o
proiecţie comună cu un partener, membru din familie sau prieten, iar în acest caz, ţinta voastră ar fi să
vă întâlniţi cu el/ea în afara corpului, la un moment şi loc dinainte stabilit.
Sau puteţi alege o fiinţă extrafizică drept ţinta voastră: helperul sau orientatorul vostru
evoluţionar, sau poate o persoană pe care o cunoaşteţi şi care deja a decedat.

Ființe care nu ar trebui abordate

Există unele persoane fizice care n-ar trebui abordate atunci când suntem în afara corpului, de
teamă să nu-i şocăm sau deranjăm în timp ce lucrează, în caz că ne simt prezenţa. Aici intră chirurgii
care efectuează o operaţie, operatorii de aparate, şoferii de camioane, orice persoană care merge cu
motocicleta, bărbierii care rad pe cineva cu briciul sau oricine altcineva care este implicat într-o
activitate potenţial periculoasă.
Printre conştiinţele extrafizice care ar trebui evitate se numără şi orice persoană care a murit de
curând şi se odihneşte şi recuperează după şocul pierderii corpului fizic. În mod special, evitaţi orice
persoană care a comis suicid, căci aceştia sunt deseori foarte tulburaţi şi/sau traumatizaţi. Puteţi avea
parte şi voi de un impact puternic dacă vedeţi o persoană cunoscută aflându-se într-o asemenea stare.

Ideile

Puteţi de asemenea să vă stabiliţi o idee drept ţintă, cum ar fi o nouă ipoteza pentru o enigmă
ştiinţifică, tratamentul pentru o boală sau soluţia la o problemă pe care încercaţi s-o rezolvaţi. Poate aţi
dori să înţelegeţi, de exemplu:
• cum funcţionează suprimarea memoriei
• cum putem să ne reamintim mai bine proiecţiile
• mecanismele care dau voie emoţiilor noastre să preia controlul asupra corpului mental
• diferenţele de timp care există între dimensiunea fizică şi cea extrafizică.

147
 Auto-ținta

O auto-țintă este aceea în care ţinta voastră este să descoperiţi informaţii utile despre voi înşivă.
Ar putea fi ceva legat de corpul vostru fizic, ca de exemplu o problemă de sănătate care ar putea fi
investigată prin intermediul fenomenului cunoscut sub numele de autoscopie internă extrafizică (atunci
când puteţi vedea înăuntrul propriului corp fizic pe timpul proiecţiei); sau ar putea fi legat de corpul
energetic, cordonul de argint sau corpul extrafizic. Poate aţi dori să vedeţi dacă corpul vostru extrafizic
poartă vreo cicatrice sau vreo traumă din vieţile trecute, care ar putea fi responsabile de unele dintre
condiţiile prezente de viaţă, de exemplu.
Ca parte a tehnicii ţintei proiective, creaţi-vă o listă proiectivă. Faceţi o listă cu 6 ţinte luate din
categoriile de mai sus, numiţi-le şi ordonaţi-le în funcţie de gradul de dificultate. Stabiliţi un termen
limită realist pentru atingerea fiecărei ţinte (de ex. 3 luni, 9 luni, un an), bazându-vă pe faptul că veţi
exersa în mod regulat şi ajustaţi termenele limită pe parcurs, în funcţie de rezultatele obţinute.

Tehnica de alungire a corpului extrafizic

Alungirea sau elasticitatea este o trăsătură naturală a corpului extrafizic şi nu ar trebui să

constituie subiect de îngrijorare sau teamă. Scopul acestei tehnici este de a întinde, extinde şi destinde
corpul extrafizic (în special para-bratele şi picioarele) până când pierdeţi punctele de referinţă pentru
corpul fizic. În clipa în care se întâmplă acest lucru, vă veţi simţi eliberaţi de corpul fizic, de vreme ce
corpul vostru extrafizic va fi parţial deconectat şi îi puteţi da voie acestuia să se desprindă total şi să
plutească în sus.
Pentru aplicarea acestei tehnici, întâi relaxaţi-vă bine. Atunci când sunteţi gata şi relaxaţi,
gândiţi-vă la picioarele voastre şi începeţi să vă strângeţi energiile acolo. În momentul în care simţiţi
energiile adunându-se în picioare, concentraţi-vă pe corpul extrafizic şi pe creşterea sau alungirea para-
picioarelor. Încercaţi să le alungiţi cu 5 cm dincolo de picioarele fizice. Când aţi terminat, reveniţi la
starea normală şi relaxaţi-vă. Repetaţi exerciţiul şi încercaţi din nou să vă alungiţi para-picioarele cu 5
cm. Apoi reveniţi la starea normală şi relaxaţi-vă. Faceţi acest lucru o a treia oară, reveniţi apoi la
starea normală şi relaxaţi-vă.
Următorul pas este să vă concentraţi asupra capului şi să vă puneţi energiile acolo. Încercaţi să
alungiţi para-capul şi să vă relaxaţi, de 3 ori, de fiecare dată la fel ca mai înainte. Faceţi acest lucru
încet. Nu vă grăbiţi.
Începeţi întregul proces din nou, dar de data aceasta alungiti-vă para-picioarele cu 10 cm de
fiecare dată şi para-capul cu 10 cm de fiecare dată.
Repetaţi procesul, de această dată alungindu-vă para-picioarele cu 20 cm de fiacare dată şi para-
capul cu 20 cm de fiecare dată.
În final, alungiti-vă para-picioarele cu jumătate de metru şi, în timp ce menţineţi această
lungime în picioare, alungiti-vă para-capul cu o jumătate de metru. Insistaţi pe această parte a
exerciţiului atât timp cât aveţi nevoie pentru a obţine rezultatul dorit.
Apoi, în timp ce corpul extrafizic este în continuare alungit în ambele direcţii, vedeţi-vă pe voi
înşivă extinzându-vă ca un balon în zona pieptului şi a toracelui. Atunci când începeţi să simţiţi o
senzaţie ca de balon (altă senzaţie simţită în mod obişnuit în timpul plecării corpului extrafizic – vedeţi
următorul capitol), corpul vostru extrafizic va începe să se desprindă, aşa că, în acest moment,
schimbaţi-vă atenţia de la această tehnică, la ţinta pe care aţi ales-o pentru proiecţia voastră, pentru a
provoca plecarea totală a conştiinţei în corpul extrafizic.

148
 Tehnica de proiectare prin intermediul corpului mental

Dacă doriţi să trăiţi experienţa unei proiecţii în corpul vostru mental izolat (cosmoconștiința,
nirvana, satori, samadhi), starea de iluminare cu care sunt comparate toate celelalte experienţe
spirituale, este important să lucraţi în mod regulat cu corpul mental prin studierea, învăţarea şi
dezvoltarea trăsăturilor acestuia, pentru a-l menţine activ şi flexibil. În mod ideal, ar trebui să aveţi şi
nişte experienţă în proiecţii intenţionate în corpul extrafizic, înainte de a încerca o proiecţie mentală.
Va trebui să alegeţi o idee ţintă pentru acest tip de proiecţie, fiindcă orice altă ţintă (cum ar fi un
loc sau o persoană) va implica emoţiile voastre şi astfel va conduce la o proiecţie a corpului extrafizic,
corpul emoţiilor noastre.
Pentru a atrage corpul mental izolat, ideea voastră ţintă ar trebui să fie un concept elevat sau o
întrebare enigmatică, care poate fi dezvoltată sau considerată din noi perspective, ce merg dincolo de
graniţele maturităţii şi cunoaşterii voastre din starea de veghe fizică, obişnuită.
Ţintele pentru o proiecţie în corpul mental sunt concepte noţionale care se află în afara
graniţelor vieţii obişnuite. Scopul lor este să spargă limitele a ceea ce este cunoscut. Experienţa este
condensată în trăirea unei revelaţii – brusc vă gândiţi la conceptul de infinit, spiritualitate sau unitate şi
suferiţi o expansiune a conştiinţei în care puteţi cuprinde întreaga idee. Într-o proiecţie în corpul mental
vă mutaţi într-o arenă care are mai mult de-a face cu înţelegerea şi conştientizarea decât cu forma sau
funcţia.
De exemplu:
• Dacă sunteţi un cosmolog, vă puteţi gândi la noţiunea sau conceptul de infinit în relaţie cu
imensitatea universului.
• Dacă sunteţi un fizician, vă puteţi gândi la mijloacele psobile de a transcende timpul.
• În cazul nostru, am putea încerca să aflăm cum a început conştiinţa; cum ne manifestăm
înainte să începem ciclul multiexistential şi care era nivelul nostru de evoluţie; sau am putea încerca să
aflăm dacă renunţăm vreodată la corpul mental, şi dacă da, cum ne manifestăm atunci; sau am putea
încerca să descoperim ceva nou despre mecanismele karmei de grup.
Odată ce v-aţi ales ideea ţinta şi aţi realizat o stare de deplină relaxare, aveţi nevoie să uitaţi de
următoarele trei lucruri, căci ele vă vor restricţiona mintea:
• lumea formelor – lungime, lăţime şi intaltime (linii, curbe, sfere)
• lumea spaţiului – dimensiunea fizică, dimensiunea paratroposferica şi dimensiunea
extrafizică
• lumea timpului cronologic - trecutul, prezentul şi viitorul (secunde, minute, ore, zile,
săptămâni, luni şi ani)
Concentraţi-vă acum pe ţinta voastră şi fiţi deschişi către idei originale şi creative.

Tehnica de autotrezire extrafizică

Dacă ne gândim că aproape fiecare dintre noi trăieşte experiența unui anumit nivel de separare
între corpul fizic şi cel extrafizic pe durata ciclului natural al somnului de noapte, atunci o tehnică utilă
pentru producerea unei proiecţii lucide este una care ne determină să ne sporim nivelul de luciditate şi
să ne „trezim” în afara corpului, atunci când suntem deja cel puţin parţial proiectaţi.
Tehnica de autotrezire extrafizică este o metodă eficientă de realizare a acestui lucru şi
funcţionează în felul următor. Când sunteţi în starea normală de veghe, saturaţi-vă mintea cu ideea şi
hotărârea de a vă trezi pe voi înşivă la nivel extrafizic, de fiecare dată când se întâmplă ceva care
sugerează că sunteţi proiectaţi. De exemplu:
• vă găsiţi suspendaţi într-un spaţiu gol
• observaţi că nu respiraţi
149
 • descoperiţi că emiteţi lumină proprie
• percepeţi că o oglindă obişnuită nu vă reflectă
• puteţi să confirmaţi că nimeni nu vă aude
• vă daţi seama că vederea voastră este superioară vederii fizice
Programaţi-vă să vă gândiţi la asta cât de des puteţi, în fiecare zi. Purtaţi un ceas care vă
atenţionează cu privire la oră, de exemplu şi petreceţi câteva momente concentrându-vă pe această idee
de fiecare dată când sună alarma. Cufundaţi-vă în această tehnică până când luciditatea voastră
extrafizică creşte, în mod automat, de fiecare dată când realizaţi că nu vă mai aflaţi în dimensiunea
fizică. (Vieira, 2002)

150
 Capitolul Șaptesprezece
Senzații obișnuite ale plecării și întoarcerii

Scopul acestui capitol este să descrie variatele senzaţii neobişnuite, uneori exotice, care sunt
simţite în mod obişnuit în perioada premergătoare unei proiecţii şi de asemenea la momentul plecării şi
întoarcerii conştiinţei. Dacă aţi trăit deja unele dintre aceste senzaţii, informaţiile care urmează vă vor
confirma dacă ceea ce credeţi că s-a întâmplat a fost ceva real şi nu imaginar (dacă sunteţi nesiguri) şi
vă vor reasigura că ceea ce aţi simţit a fost ceva cu totul normal.
Pentru aceia dintre voi care au puţină sau niciun fel de experienţă proiectivă, cunoaşterea pe
care o veţi obţine din acest capitol, va ajuta la evitarea reacţiei de frică sau nelinişte la unele dintre
aceste senzaţii, deoarece veţi înţelege ce se întâmplă şi veţi şti că multe mii de oameni înaintea voastră
au avut aceleaşi trăiri. Veţi putea de asemenea anticipa senzaţiile şi asta vă poate afecta foarte mult
succesul în părăsirea corpului, fiindcă atunci când începeţi să simţiţi că se întâmplă lucruri, vor fi mai
multe şanse ca voi să păstraţi controlul, decât să deveniţi speriaţi sau dezechilibraţi.
Indiferent de nivelul vostru de experienţă, informaţia cheie cu care trebuie să rămâneţi din
acest capitol, este că atunci când simţiţi oricare dintre senzaţiile care preced sau însoţesc frecvent
plecarea (sau întoarcerea) conştiinţei din corpul fizic, ar trebui să vă simţiţi mulţumiţi sau fericiţi
pentru că aceste semne confirmă că încercarea voastră de a vă proiecta funcţionează şi că sunteţi pe
drumul cel bun. Acest lucru, în schimb, ar trebui să vă motiveze mai departe să continuaţi cu
experimentele voastre.

Semne că o proiecție este iminentă

Proiectorii veterani cu experienţă, care au avut multe sute de proiecţii lucide de-a lungul vieţii
lor, au câteodată un indiciu sau un semn că urmează să aibă loc o experienţă în afara corpului, chiar şi
cu două ore înainte de proiecţia propriu-zisă. Este posibil să simtă o intuiţie puternică să meargă acasă,
de exemplu şi să înceapă să facă pregătirea necesară pentru proiecţie. În decursul timpului şi prin
exerciţiu, aceştia pot să identifice semnele care preced o proiecţie şi acest lucru le permite să prevadă
evenimentul.
Proiectorii mai puţin experimentaţi, totuşi, au mai multe şanse să aibă nişte indicii sau semne că
o proiecţie este iminentă, exact înainte de plecarea conştiinţei în corp extrafizic. Printre indiciile cele
mai frecvente se numără:
• vise lucide/intense
• vise în care zburaţi
• vise despre proiecţii lucide
• digestie accelerată
• sesizarea prezenţei conştiinţelor extrafizice
• alungirea unui para-braț sau para-picior
• o pulsaţie sau presiune în chakre, în special în chakra frontală (al treilea ochi)
• o senzaţie de înstrăinare de corpul fizic
151
 • percepţia unui curent de aer sau a unei brize uşoare în cameră
• percepţia unui zgomot ca de fluierat sau şuierat
• senzaţia că lumina din cameră a devenit mai intensă

Senzații în timpul plecării și întoarcerii

Alte senzaţii sunt legate în mod particular de nealinierea dintre corpul fizic şi cel extrafizic şi,
prin urmare, pot fi experimentate atât în timpul plecării, cât şi întoarcerii conştiinţei. Acestea includ:
• amorţeală – absenţa temporară a senzitivităţii şi implicit şi a acţiunii corpului fizic; o senzaţie
asemănătoare cu o anestezie locală; va fi însoţită de un ritm cardiac scăzut
• toropeală – apatie, letargie, încetineală, nepăsare, inacţiune, inerţie
• hiperacuitate auditivă şi olfactivă – o abilitate crescută de a auzi şi mirosi lucruri în mediul fizic
cu ajutorul simţurilor non-fizice; de ex. s-ar putea să auziţi zgomote din stradă, care de obicei se
găsesc dincolo de limitele percepţiei noastre sau să simţiţi o aromă de pâine proaspătă de la o
brutărie aflată la mai multe blocuri distanţă.
• imponderabilitate – sau senzaţia că corpul extrafizic este uşor
• greutate – senzaţia că corpul fizic este foarte greu
• mişcare ondulatorie – instabilitatea, balansarea sau oscilaţia corpului extrafizic
• senzaţia de balon – senzaţia clară că întregul corp sau o parte a corpului creşte, se măreşte, se
extinde sau se umflă ca un balon; apare ca rezultat al expansiunii corpului energetic
• starea vibrațională – în cele mai multe cazuri, o stare vibrațională care are loc exact înaintea
unei proiecţii, va apărea în mod spontan
• sunete intracraniene – zgomote care sunt dificl de caracterizat; aproape întotdeauna provin din
interiorul craniului, exact în momentul plecării lucide şi par a avea drept cauză plecarea foarte
bruscă a para-capului; diferiţi proiectori relatează că aud sunete intracraniene cum ar fi ţiuituri,
zornăituri, zumzete, chinchete, pârâituri (tinnitus), chicote, chiţăit sau ciripit
• presiune craniană – o senzaţie care porneşte de la o conştientizare acută a greutăţii capului fizic
în momentul desprinderii para-capului
• paralizie în somn (cunoscută şi sub numele de catalepsie proiectivă) – senzaţia de a nu putea să
mişti corpul fizic în timp ce te afli în mod conştient înăuntrul lui; poate apărea înainte de sau
după o proiecţie
• deconectarea (sau reconectarea) corpului extrafizic – este însoţită uneori de un fel de „clic” de
separare care sună ca atunci când desfaci o închizătoare scai (Velcro)
• senzaţie de cădere urmată de trezirea prin tresărire – este cauzată de întoarcerea rapidă şi bruscă
a corpului extrafizic; urmată de obicei de respiraţie rapidă şi bătăi puternice de inimă
• efectul de tunel – o componentă intrinsecă a călătoriei dintr-o dimensiune într-alta, de aceea
poate apărea în orice tip de OBE, însă este mai frecventă în cazul experienţelor din preajma
morţii (NDE); impresia de intrare şi călătorie la o viteză foarte mare, printr-un tunel lung,
întunecat şi îngust, către un punct de lumină, impresie care apare de obicei imediat după
plecare.
• percepţie dublă – percepţii simultane ale dimensiunilor fizice şi extrafizice; de ex. puteţi auzi o
sirenă de poliție pe stradă şi o conversaţie extrafizică, în acelaşi timp.
• pierdere a memoriei în timpul plecării – o scurtă pierdere a lucidităţii care apare frecvent pe
durata tranziţiei operaţiilor mentale din creier către para-creier, aşa cum se întâmplă în timpul
plecării şi întoarcerii; este atât de frecventă, încât plecarea complet lucidă a conştiinţei este cel
mai rar tip de plecare dintre toate; poate fi combătută cu puterea voinţei!
Pe care dintre aceste senzaţii le veţi simţi, variază în funcţie de zi şi de proiecţie. Puteţi
descoperi că apar toate, sau doar unele, sau niciuna. (Vieira, 2002)
152
153
 Capitolul Optsprezece
Reamintire și analiză

De ce este atât de dificil să ne reamintim o experiență în afara corpului?

Deşi cei mai mulți oameni se proiectează, cel puţin la nivel inconştient, în fiecare noapte, puţini
dintre noi ne reamintim proiecţiile când ne trezim a doua zi dimineaţă.
Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este foarte clar.
Atunci când suntem proiectaţi, creierul fizic este adormit şi nu este inplicat în ceea ce se
întâmplă în afara corpului; para-creierul este cel angajat în ceea ce se întâmplă atunci când suntem
proiectaţi şi care înregistrează detaliile expertiențelor noastre extrafizice. În consecinţă, reamintirea cu
succes a evenimentelor extrafizice depinde de transmiterea sau “descărcarea” detaliilor respective, de la
para-creier către creierul fizic. Structura şi natura reamintirii unei proiecţii în corpul mental izolat, este
chiar şi mai bogată, complexă şi dificilă, căci transferul de memorie se realizează de două ori: prima
oară, de la corpul mental către creierul corpului extrafizic (para-creierul) şi apoi, de la para-creier către
creierul fizic al corpului uman.
Mi-aş dori să vă pot spune că există o metodă simplă de a transmite astfel de amintiri de la un
vehicul de manifestare la altul, însă nu există nicuna cunoscută până în momentul actual, fie ea simplă
sau de alt fel. Cu toate acestea, putem uşura acest proces, crescând randamentul creierului fizic.
Asigurați-vă că vă odihniţi suficient şi evitaţi să fiţi tot timpul obosiţi, de exemplu; exersaţi-vă memoria
în mod regulat; creaţi noi conexiuni în creierul vostru, care reflectă cu acurateţe realitatea
multidimensională şi care pot procesa experienţe ce se găsesc dincolo de normele vieţii fizice obişnuite;
asiguraţi-vă că aveţi o bună circulaţie a sângelui ce ajunge la creier şi aveţi în vedere să luaţi vitamine
sau suplimente care îmbunătăţesc eficiența mentală.

Importanța lucidității extrafizice în reamintirea evenimentelor extrafizice

Mulţi alţi factori ne pot influenţa de asemenea reamintirea evenimentelor extrafizice, cum ar fi
profunzimea stării modificate de conştiinţă pe care am trăit-o în timpul proiecţiei, interesul pe care-l
avem în reamintire şi chiar anumite aspecte ale personalităţii noastre. Aceste lucruri vor fi discutate în
detaliu în continuare.
Probabil cel mai important factor care determină dacă ne vom reaminti sau nu proiecţiile, este
nivelul de luciditate pe care-l avem în afara corpului. Dacă suntem lucizi, înţelegem bine ce se
întâmplă. Suntem siguri că suntem proiectaţi şi nu adormiţi sau în stare normală, de veghe şi avem
control asupra proiecţiilor. Luciditatea noastră, cu alte cuvinte, stabileşte calitatea experienţelor pe
care le avem în dimensiunea extrafizică şi, la rândul său, acest lucru ne afectează abilitatea de a ni le
reaminti.
Pentru a da un exemplu evident, dacă dormiţi în afara corpului într-o stare inconștientă, în acel
moment nu ştiţi că sunteţi proiectaţi, şi, în consecinţă, la trezire nu vă puteţi reaminti că aţi fost
proiectaţi.
154
 Cu toate acestea, faptul de a fi lucizi sau nu în afara corpului, nu este un scenariu de totul sau
nimic. Putem experimenta diferite niveluri de luciditate atunci când suntem proiectaţi exact la fel cum
se întâmplă atunci când suntem treji. Într-o zi bună la nivel fizic, ştim că putem analiza lucrurile cu
rapiditate şi acurateţe, putem fi productivi, lucra la mai multe sarcini în acelaşi timp şi ne putem
concentra bine asupra a ceea ce facem fără să ne lăsăm distraşi. În alte zile nu suntem atât de lucizi –
ieşim afară şi uităm să încuiem uşa, tragem un pui de somn după masa de prânz şi uităm de o
programare sau o întâlnire, nu ne putem aminti unde ne-am lăsat ochelarii – pur şi simplu nu suntem
atenţi.
Nivelul nostru de luciditate poate de asemenea să fluctueze pe parcursul unei zile. Unii oameni
sunt foarte alerţi imediat ce se trezesc dimineaţa, însă după prânz se lovesc de un zid. Alţii sunt înceţi la
nivel mental înainte de prânz şi lucrează cel mai bine noaptea.
Energiile anumitor locuri pot de asemenea să ne afecteze luciditatea. Câteodată ne simţim
somnoroşi când vizităm un spital, de exemplu, deoarece toată lumea de acolo doarme.
Tot la fel se întâmplă şi cu luciditatea noastră extrafizică. Variază de la o proiecţie la alta, poate
fluctua în timpul unei singure proiecţii şi este supusă influenţelor externe.
Prin urmare, ca un prim pas către reamintirea proiecţiilor noastre, avem nevoie să încercăm să
ne îmbunătăţim nivelul de luciditate extrafizică. Şi pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să
lucrăm spre a deveni mai lucizi, în mod mai consistent, în vieţile noastre fizice, de zi cu zi. Încercaţi să
fiţi mai alerţi, acordaţi mai multă atenţie detaliilor, concentraţi-vă bine pe ceea ce faceţi, observaţi ce se
întâmplă în jurul vostru cu mai multă acurateţe şi evitaţi să vă suprarăsfățați cu substanţe care vă reduc
luciditatea pe termen lung, precum şi pe termen scurt, ca de exemplu alcoolul şi drogurile.

Factori care favorizează reamintirea

Un nivel bun de luciditate extrafizică joacă un rol important, însă există şi mulţi alţi factori care
ajută la reamintirea proiecţiilor, şi anume:
• nivelul de motivare pe care-l avem pentru realizarea de proiecţii conştiente în mod
intenţionat;
• să stăm aşezaţi în poziţia dorsală (pe spate);
• să ne trezim imediat după o proiecţie;
• să ne proiectăm cu luciditate în a doua parte a nopţii;
• să avem o memorie bună în starea normală, fizică, de veghe;
• să relatăm cuiva experienţa, pe cale orală, în clipa în care ne trezim;
• să scriem imediat detaliile pe hârtie, la trezire (cu cât aşteptaţi mai mult până înregistraţi
experienţa, cu atât se vor pierde mai multe detalii);
• episoadele extrafizice simple sunt de obicei mai uşor de amintit decât scenariile mai
complicate. De exemplu, este mai probabil să vă reamintiţi o proiecţie în care v-aţi trezit
în afara corpului şi v-aţi găsit suspendaţi într-un spaţiu gol, decât o proiecţie într-o staţie
spaţială extraterestră, extrafizică.

Factori care nu favorizează reamintirea

Cercetările au arătat că următorii factori pot interfera cu reamintirea evenimentelor extrafizice:

• lipsa interesului pentru proiecţii, scepticism legat de proiecţiile lucide şi frica de
proiecţii. (Notă: puteţi fi afectaţi de oricare dintre aceşti factori şi totuşi să aveţi şi să vă
reamintiţi o proiecţie lucidă, aşa că nu se poate spune că oricare din aceşti factori
previne reamintirea)
155
 • să staţi întinşi pe burtă
• să vă abandonaţi somnului
• lenea
• intoxicarea
• să amânați înregistrarea experienţei
• povara grea a îndatoririlor noastre zilnice; de exemplu, faptul că vă consumaţi cu
gânduri despre nenumăratele sarcini pe care le aveţi de îndeplinit în timpul zilei, din
clipa în care vă treziţi dimineaţa, nu favorizează reamintirea proiecţiilor din timpul
nopţii.

Tipuri de reamintire

Reamintirea timpului petrecut în afara corpului are loc într-unul din două feluri. Poate fi
fragmentată, adică ne reamintim numai „instantanee” ale proiecţiei. Deoarece acest tip de reamintire
este incomplet, este supus greşelii şi nu reprezintă o metodă eficientă de reamintire. Însă dacă sunteţi
dispuşi să depuneţi ceva efort, puteţi încerca să puneţi toate piesele proiecţiei laolaltă, concentrându-vă
puternic să vă reamintiţi ce s-a întâmplat exact înainte de fiecare „instantaneu” şi ce s-a întâmplat
imediat după, conectând fiecare amintire izolată cu o alta, până când conectați toate fragmentele şi vă
puteți reaminti experienţa în întregime, aşa cum este ilustrat în această diagramă.

Reamintire fragmentată

În mod evident, acest lucru n-o să funcţioneze dacă diferitele instantanee reamintite au legatură
cu proiecţii diferite.
Cea mai eficientă metodă de reamintire a întâmplărilor extrafizice, este reamintirea compactă
sau continuă, în care luciditatea proiectorului nu se pierde niciodată, de la starea de veghe fizică de
dinainte de proiecţie, pe parcursul plecării conştiinţei, al timpului petrecut în dimensiunea extrafizică,
în timpul întoarcerii conştiinţei în corpul fizic şi revenirea la starea de veghe. În acest sens, nu există
nimic de reamintit propriu-zis, căci nimic nu a fost uitat vreodată. Din nefericire, acest tip de reamintire
este destul de rar.

Sugestii pentru reamintirea proiecțiilor

.
Există anumite măsuri pe care le puteţi lua pe parcursul diferitelor etape ale ciclului proiectiv,
care vă pot ajuta să vă reamintiţi proiecţia. Găsiţi în continuare câteva sugestii.

156
 Înainte de proiecție

Acum ştiţi că reamintirea este strâns legată de nivelul de luciditate extrafizică avut în timpul
proiecţiei. Simplu spus, niciun pic de luciditate – niciun pic de reamintire. În consecinţă, ca parte a
pregătirilor pentru proiecţie, folosiţi-vă de autosugestie şi repetaţi-vă obiectivul de 10 ori. „Vreau să fiu
lucid în afara corpului şi vreau să-mi reamintesc totul atunci când mă trezesc.” Altfel spus, programaţi-
vă să vă reamintiţi experienţele.

În timpul nopții

Dacă vă treziţi în timpul nopţii, mai degrabă decât să vă întoarceţi imediat pe partea cealaltă şi
să adormiţi la loc, treziţi-vă cum se cuvine şi încercaţi să vă reamintiţi ce s-a întâmplat cu câteva
secunde înainte.

În timpul proiecției

Fiţi foarte atenţi la ce se întâmplă pe durata proiecţiei şi încercaţi să memoraţi evenimentele

care s-au întâmplat deja. Şi apoi, dacă aveţi nevoie, întoarceţi-vă în corp şi treceţi pe hârtie
experienţele.

După proiecție

Rezistaţi tentaţiei să dormiţi când vă treziţi după o proiecţie. În schimb, mişcaţi-vă capul puţin,
pentru a aduce sângele în creier, apoi staţi în linişte pentru câteva minute şi treceţi în revistă
evenimentele extrafizice, în mintea voastră, de două ori. Scrieţi apoi imediat pe hârtie tot ce vă amintiţi
sau spuneţi-i partenerului vostru, în cazul în care el sau ea este deschis/ă către şi se poate raporta la
experienţele voastre. Acest lucru vă ajută să aduceţi mai multe informaţii sau detalii în mintea
conştientă.

La trezire

Câteodată ne trezim fără nicio idee sau amintire despre nimic din ce s-a întâmplat în timpul
somnului, aşa că presupunem că nu am avut o proiecţie. În acest caz, puteţi să faceţi o verificare a stării
voastre fiziologice, pentru a vă ajuta să stabiliţi dacă a avut loc o proiecţie propriu-zisă sau nu, căci
unele stări chiar pot sugera asta. De exemplu:
• o condiţie fizică neschimbată pe durata unei părţi din noapte
• amorţeală
• trosnirea articulaţiilor
• o bună dispoziţie fizică
• o vezică plină
• o temperatură şi un ritm cardiac scăzut (pot fi cauzate de o proiecţie prelungită).

157
 Analiza evenimentelor extrafizice

Am un prieten care nu crede în experienţele în afara corpului, lucru care mă amuză nespus,
fiindcă le are tot timpul! Ştiu acest lucru pentru că îmi povesteşte mereu despre „minunatele” vise pe
care le are, în care se simte ca şi cum ar fi treaz, numai că totul pare mai clar şi percepe mult mai multe
lucruri. De obicei, zboară în aceste vise aparente şi deseori comentează despre bucuria pe care o simte
când zboară şi cât de mult îi place să vadă peisajele schimbându-se sub el. Îmi mai povesteşte şi că,
atunci când ceva îi atrage atenţia şi vrea să analizeze mai de-aproape acel lucru, alunecă în jos pentru a
vedea mai bine şi faptul că zboară atât de rapid la doar câţiva metri deasupra solului, îi provoacă o
uriaşă încântare. Claritatea gândirii sale, euforia pe care o simte când zboară şi, în special, faptul că are
controlul experienţelor sale, sunt toate semne distinctive ale unei proiecţii lucide.
Analiza incorectă pe care prietenul meu o face asupra experienţelor sale este foarte comună. O
proiecţie lucidă este o stare modificată de conştiinţă pe care oamenii o confundă deseori cu multe alte
stări modificate de conştiinţă, cum ar fi visele obişnuite, visele lucide, catalepsia proiectivă, visele cu
ochii deschişi, coşmarurile, dubla conştiență, halucinaţiile, stările hipnagogice şi hipnopompice (stările
tranzitorii dintre starea de veghe şi somn, şi vice-versa), transele hipnotice, călătoriile psihedelice şi
meditaţia. În mod asemănător, proiecţiile lucide confundate cu un număr de întâmplări parapsihice
asociate, ca de exemplu clarviziunea la distanţă, vederea la distanţă, retrocognițiile, precognițiile,
vederea panoramică şi bilocaţia fizică.
Aşadar, în continuare voi defini şi examina caracteristicile câtorva stări modificate de conştiinţă
şi fenomene parapsihice, care sunt cel mai frecvent confundate cu proiecţiile lucide, în cazul în care
aveţi nevoie de ajutor pentru a clasifica cu acurateţe experienţele care se găsesc dincolo de tiparul stării
noastre normale de veghe. Prin exerciţiu şi cunoaştere şi, în special, dacă înregistraţi în scris, în mod
consecvent, toate experienţele pe care le aveţi, cu timpul veţi deveni mai pricepuţi în a analiza corect
propriile proiecţii lucide.

Proiecțiile lucide

O proiecţie lucidă este definită pur şi simplu ca acţiunea unui vehicul de manifestare (corpul
extrafizic sau cel mental) de a-l părăsi pe celălalt.

Vise obișnuite

Tabelul de mai jos arată caracteristicile care diferenţiază o proiecţie conştientă de un vis
obişnuit, pe baza informaţiilor prezentate în cadrul Programului de Dezvoltare a Conştiinţei al AIC.

Vise lucide

Un vis lucid (în care ştii că visezi şi poţi să intri în vis şi să participi la el) poate fi clasificat
drept o proiecţie semi-lucidă. Pe măsură ce câştigaţi experienţă în proiecţiile lucide, este foarte probabil
ca visele voastre să devină mai raţionale şi mai puţin incoerente, dându-vă voie să vă „exersaţi”
judecata critică şi să descoperiţi că visaţi. În acest fel un vis lucid devine o proiecţie lucidă. Cea mai
eficientă tehnică pentru inducerea unei proiecţii lucide, prin intermediul unui vis lucid, în scopul de a
vă spori luciditatea în afara corpului şi de vă conştientiza starea proiectivă, este să puneţi următoarea
întrebare cât de des puteţi, în toate mediile şi circumstanţele, în fiecare zi, pentru cel puţin o lună de
zile: „Sunt treaz/ă sau adormit/ă?”

158
 Proiecție conștientă Vis

Plecarea din corpul fizic poate fi simțită de Nicio senzație de părăsire a corpului.
către proiector.

O realitate obiectivă (de exemplu atunci când Experiența nu este una obiectivă.
captați informații în timp ce sunteți în afara
corpului, pe care mai tarziu, când vă aflati în
corp, sunteți în stare să le confirmați).

Proiectorii participă la și pot controla proiecția. Visătorii sunt pasivi, adică lucrurile li se
întamplă, nu ei fac lucrurile să se întample.

Mediile, scenele, imaginile și întâlnirile cu alții Imaginile și situațiile sunt rezultatul

sunt reale. imaginației sau al coșmarurilor; și de multe
ori sunt lipsite de raționalitate sau coerență.

Evenimentele au loc în afara corpului fizic; Visătorii visează în timp ce se află în corpul
proiectorii pot chiar să-și vadă și să-și atingă fizic.
propriul corp fizic.

Există posibilitatea de a experimenta o Visele nu încep în timpul stării de veghe

conștiență de sine continuă, începând cu starea fizice, normale. Visele apar numai în timpul
de veghe anterioară proiecției, până la starea de somnului.
veghe de după proiecție,fără nicio pierdere a
lucidității.

Nivelurile de conștientizare și activitate Nivelul de activitate mentală poate fi

mentală pot depași ceea ce poate fi realizat în normal, cu mai puțină raționalitate sau
starea de veghe fizică, normală. inexistent.

Proiectorii lucizi sunt conștienți de viețile lor Visătorii își amintesc de obicei foarte puțin
fizice normale. din viețile lor cotidiene.
Poate oferi sentimente neobișnuite de euforie, Oferă experiențe și sentimente obișnuite.
libertate și bunăstare.

Stimulii senzoriali determină retragerea Stimulii senzoriali generează imagini în

cordonului de argint și întoarcerea conștiinței continuarea visului.
în corpul fizic.

159
 Clarviziunea

Clarviziunea este capacitatea de a percepe dimensiunea extrafizică în timp ce suntem în corpul

fizic. Exemple de clarviziune includ să poţi percepe fiinţele extrafizice şi aurele altor persoane.
Clarviziunea se distinge cu uşurinţă de proiecţie fiindcă simţi că eşti în interiorul corpului.

Clarviziunea la distanță

Clarviziunea la distanţă poate fi descrisă cel mai bine ca un set de mini-proiecții parţiale
instantanee, în care capacitatea vizuală extrafizică a conştiinţei se extinde în afară şi percepe fiinţele
non-fizice, imaginile, scenele sau evenimentele care au loc fie aproape, fie departe de corpul fizic. În
timp ce conştiinţa în sine rămâne în interiorul corpului fizic, persoana poate să furnizeze informaţii
simultane, pe viu, despre ceea ce percepe şi, încă o dată, este foarte conştientă că se află înăuntrul
corpului.
Prin intermediul clarviziunii la distanţă, puteţi vedea lucruri dar nu puteţi interacţiona sau
interfera cu nimic. Maximul pe care-l puteţi realiza este un grad de prezenţă energetică. Prin contrast,
într-o proiecţie, puteţi acţiona şi participa la experienţă.
Celălalt lucru de clarificat aici este acela că, pentru ca o persoană să poate comunica percepţii
ale dimensiunii extrafizice în timp real, prin intermediul vorbirii, conştiinţa trebuie să-şi aibă sediul în
interiorul creierului fizic; cu alte cuvinte, nu este posibil să aveţi o OBE şi să vorbiţi, să vă plimbaţi,
sau să efectuaţi orice altă activitate cu corpul fizic, în acelaşi timp. Aşa că, atunci când oamenii
raportează pe cale orală, evenimente extrafizice „live”, aceştia fie fac channeling, fie îşi imaginează
lucruri sau experimentează clarviziunea la distanţă, vederea la distanţă, intuiţia sau alte fenomene.

Vederea la distanță

Vederea la distanţă este de fapt un sinonim pentru clarviziunea la distanţă. Vieira o descrie în
Proiectologia ca fiind „un vis cu ochii deschişi, cu nişte străfulgerări de conştiență sau clarviziune la
distanţă.” În timp ce clarviziunea la distanţă vă permite să percepeţi lucruri din dimensiunile mai
subtile, în cazul vederii la distanţă, vedeţi numai lucruri din dimensiunea fizică – şi nu din dimensiunea
extrafizică. Vederea la distanţă poate fi folosită de asemenea ca o tehnică de provocare a unei proiecţii
lucide. (Vieira, 2002)

Retrocognițiile

O retrocogniție, în care o persoană poate capta sau reaminti informaţii, scene, relaţii, experienţe
şi evenimente legate de o viaţă trecută, poate avea loc în timp ce conştiinţa se găseşte fie în interiorul
corpului, fie complet proiectată în afara corpului fizc. Atunci când o retrocogniție are loc pe durata unei
proiecţii lucide, este cunoscută sub numele de retrocogniție extrafizică.

Precognițiile

O precogniţie, în care o persoană captează informaţii, scene, relaţii, experienţe şi evenimente

din viitor, poate de asemenea să aibă loc cât timp conştiinţa este fie în interiorul corpului ori complet
160
proiectată în afara corpului fizic. O precogniţie care apare în timpul unei proiecţii lucide, este
cunoscută sub numele de precogniţie extrafizică.

Vederea proiectivă panoramică

O vedere proiectivă panoramică, în care scene dintr-o perioadă a vieţii cuiva sau scene din
întreaga sa viaţă, par să se deruleze dinaintea ochilor minţii, este trăită în mod obișnuit atunci când
corpul extrafizic începe să se separe de corpul fizic, ca rezultat al unei situaţii critice, din preajma
morţii. Astfel, o vedere proiectivă panoramică este un tip de proiecţie.

Bilocația fizică

În cazul bilocaţiei fizice, corpul extrafizic al proiectorului, se semi-materializează în afara

corpului şi este perceput limpede de alte persoane, în starea fizică normală, de veghe. Precizez acest
lucru aici, deoarece martorii acestui tip de proiecţie, confundă uneori acest fenomen rar cu clarviziunea.
Bilocaţia fizică poate fi considerată drept un tip mai avansat de proiecţie lucidă.

Jurnalul experiențelor extrafizice

Poate vă reamintiţi că în capitolul 14, capitolul referitor la pregătirea pentru o proiecţie, am

discutat despre importanţa adoptării unei abordări ştiinţifice în încercările voastre de părăsire a corpului
şi experimentarea cu toate variabilele care vă influenţează capacitatea de proiecţie, până când găsiţi o
combinaţie care dă rezultate.
Pentru a fi metodici în această abordare, pentru a extrage maximul de avantaj din eforturile
voastre şi a vă avansa înţelegerea experienţelor proprii, idealul este să faceţi un raport scris al fiecărei
încercări de proiecţie, sub forma unui jurnal al evenimentelor extrafizice. În acest jurnal, vă notaţi
variabilele şi circumstanţele legate de fiecare încercare şi de rezultatele corespondente, adică detaliile
proiecţiei, întâmplările parapsihice sau stările modificate de conştiinţă pe care le-aţi trăit.
Aceste înregistrări, în timp, vă vor fi de mare ajutor în identificarea combinaţiei specifice de
factori care dau rezultate.
Vă sugerez ca în acest scop să ţineţi şi un caiet de exerciţii lângă pat şi să înregistraţi cu
fidelitate fiecare aspect despre tot ce s-a întâmplat, imediat ce vă treziţi, indiferent dacă consideraţi că
are importanţă sau nu. Anumite amintiri, sentimente şi probleme care sunt prezente în acel moment, pot
fi uitate mai târziu, aşa că propuneţi-vă să înregistrați experienţa în scris cât timp detaliile sunt încă
proaspete în minte.
Detaliile relevante ar trebui notate şi înainte să vă întindeţi pe pat, şi anume:
• ora la care vă întindeţi pe pat
• data
• vremea
• starea voastră fizică (de sănătate) şi starea emoţională
• atitudinea faţă de proiecţie
• orice lucru care s-a întâmplat pe parcursul zilei şi merită notat – oamenii cu care v-aţi
întâlnit, discuţiile în contradictoriu pe care le-aţi avut, starea voastră mentală generală şi
anumite evenimente, toate îşi pot pune amprenta asupra ceea ce întamplă în afara
corpului. De exemplu, un coleg de-al meu a plecat într-o zi de la birou pentru a lua
prânzul la McDonalds şi a trecut pe lângă o femeie fără adăpost, în drumul lui. A fost
161
 impresionat de starea în care aceasta se afla şi, bănuiesc eu, a simţit o anumită frustrare
că n-a putut să o ajute într-un mod palpabil. Mai târziu, în acea noapte, s-a găsit
proiectat într-o colonie de oameni fără adăpost, unde a putut să-şi ofere asistenţa sub
forma vindecării energetice.
Printre punctele importante legate de experienţele voastre extrafizice, pe care ar trebui să le notaţi
în jurnal, se numără:
• tipul de proiecţie pe care aţi avut-o, de ex. a fost o proiecţie de relaxare, aţi participat la
proiecţie împreună cu altcineva, aţi acordat asistență în afara corpului, aţi avut vreo idee
legată de vieţile trecute sau viitoare;
• detaliile despre ţinta voastră;
• orice senzaţii pe care le-aţi avut înainte de proiecţie, în timpul plecării şi întoarcerii (vezi
capitolul 16);
• nivelul vostru de luciditate, de ex.:
Ø aţi visat?
Ø aţi fost conştienţi că visaţi?
Ø aţi avut şi alte stări modificate de conştiinţă?
Ø aţi fost conştienţi că eraţi proiectaţi?
Ø aţi fost doar semi-lucizi?
Ø v-aţi putut exercita voinţa şi ați obţinut rezultate?
Ø aţi trăit experienţa stării de conştiență continuă?
• dimensiunile în care aţi fost proiectaţi – fizică, paratroposferică, extrafizică sau mentală;
• dimensiunile pe care le-aţi perceput;
• dacă v-aţi atins ţinta sau nu;
• ce a provocat terminarea proiecţiei;
• ora la care v-aţi trezit.
Câteva sugestii finale despre cum să profitaţi la maxim de faptul că aveţi un jurnal:
• fiţi neofilici, deschişi către noi idei. Veţi experimenta lucruri în dimensiunea extrafizică pentru
care nu aveţi un cadru de referinţă în prezent. Dacă încercaţi să încadraţi tot ce se întâmplă la nivel
extrafizic în înţelegerea voastră actuală a realităţii fizice, va fi dificil să înţelegeţi ceva sau să
interpretaţi multe dintre experienţele pe care le aveţi. Aşa că treceţi pe hârtie absolut orice vă
amintiţi, indiferent dacă are sens pentru voi sau nu, sau dacă are relevanță la momentul respectiv.
• scrieţi numai pentru voi înşivă; nu vă ajustaţi stilul în anticiparea faptului că alte persoane vă
vor citi jurnalul.
• fiţi precişi, obiectivi şi informali.
• dacă puteţi, transferaţi-vă, în mod regulat, notiţele pe computer, astfel încât să rămână toate la
un loc şi să nu se piardă. Şi nu uitaţi să faceţi şi un back-up!
• şi ca un reminder final – treceţi detaliile pe hârtie imediat ce vă treziţi. Nu amânaţi. Cu cât
scrieţi mai repede raportul a ceea ce s-a întâmplat, cu atât mai precis va fi.(Vieira, 2002)
Poate v-ar plăcea să vă transferaţi notiţele, fie în scris, fie pe suport electronic, într-un tabel cum
este cel de mai jos:

Data
Ora la care m-am întins în
pat
Ora la care m-am trezit
162
Vremea
Condiția fizică
Starea emoțională
Atitudinea față de proiecție
Ce s-a întamplat în timpul zilei

Ținta mea
Senzațiile

Nivelul de luciditate
Vis, proiecție sau alte stări
modificate de conștiință
Ce s-a întamplat

Daca a avut loc o proiecție, ce

tip de proiecție a fost?

Dimensiunea/dimensiunile în
care m-am proiectat
Dimensiunile percepute
A fost atinsă ținta?
Ce a determinat terminarea
proiecției?

Jurnalul experiențelor extrafizice

163
 Concluzie

Ceea ce trebuie să învățăm să facem, învățăm făcând. —Aristotel (384-322 Î.C.)

În fiecare zi noi toţi avem experienţe care ne spun că suntem cu mult mai mult decât doar un
corp fizic. În această carte am sumarizat fundamentele ştiinţelor conștientologiei şi proiectologiei,
fundamente ce ne oferă ocazia să încercăm să înţelegem mai bine mecanismele din spatele acestor
evenimente. Ajungând la o întelgere mai comprehensivă, incluzivă şi realistă a vieţii, putem începe
procesul de angajare conştientă şi proactivă în aspectele nevăzute, deşi foarte reale, ale existenţei, care
exercită o influenţă atât de puternică asupra vieţilor noastre.
În timp ce această carte se concentrează pe beneficiile la nivel individual – de a trăi o viaţă
consecventă cu faptul că suntem o conştiinţă cu capacitatea înnăscută de a ne transcende fizicalitatea –
merită să ne oprim un moment şi să ne gândim la implicaţiile pe care le poate avea aplicarea acestei
cunoaşteri la nivel colectiv.
Gândiţi-vă la asta – dacă viaţa pe care o trăiţi la nivel individual este în mare parte rezultatul
nivelului personal de holomaturitate şi holokarmă, atunci condiţiile şi circumstanţele pe care le trăim la
nivel global, sunt, în mod similar, o reflecţie a nivelului de holomaturitate şi holokarmă a societăţii
umane ca grup. Altfel spus, nu suntem victimele încălzirii globale şi ale dezastrelor meteorologice,
ecologice şi economice asociate acesteia; nu suntem victimele sărăciei extreme, foametei, lipsei de
adăpost, depresiei, adicţiilor, obezităţii şi a nenumărate alte epidemii de sănătate; nu suntem victimele
războiului, terorismului şi violențelor cauzate de ura rasială, fanatismul religios şi alte forme de
segregare. Aceste probleme şi multe altele sunt, mai degrabă, recolta seminţelor pe care, la nivel de
grup, le-am semănat în trecut.
Prin urmare, scopul cel mai general al conștientologiei şi proiectologiei, este de a ne arăta faptul
că, drumul înainte, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, presupune să ne asumăm
responsabilitatea pentru toate acţiunile şi inacţiunile noastre şi să ne concentrăm atenţia pe evoluţie,
prin creşterea nivelului personal de maturitate şi cosmoetică, un proces care necesită în mod intrinsec,
asistarea altora în a face acelaşi lucru. Aşa cum a spus odată Mahatma Ghandi, „Fiţi voi înşivă
schimbarea pe care doriţi s-o vedeţi în lume.”

164
 GLOSAR

Auto-corupția — atunci când ne reducem propria integritate şi morală, sau ne trădăm propriile
principii şi propria cunoaştere.
Auto-mimetism existenţial — repetarea, până la senzaţia de greaţă, ale aceloraşi experienţe
umane de-a lungul mai multor vieţi fizice.
Autoscopie internă — fenomenul de a putea vedea înăuntrul propriului corp fizic (fie cu
conştiinţa având aparent sediul înăuntrul creierului fizic sau proiectată în afara corpului)
Bilocaţie fizică — corpul extrafizic al proiectorului se semi-materializează în afara corpului şi
este perceput în mod clar de alţi oameni în starea de veghe fizică, normală.
Bioenergie — fundaţia câmpului energetic individual care emană din şi înconjoară orice fiinţă
umană.
Catalepsie proiectivă — sentimentul de a nu fi în stare să mişcaţi corpul fizic în timp ce
conştiinţa se află înăuntrul acestuia.
Chakra — unul dintre cele câteva vortexuri de energie care în totalitate formează corpul
energetic al fiinţelor vii.
Chirurgie parapsihică — o procedură în care mâinile practicianului penetrează corpul
pacientului fără a se folosi de echipament chirurgical şi fără a-i cauza durere pacientului. Practicianul
apoi îndepărtează material organic sau obiectele străine din corpul pacientului şi îi curață aura. La
încheierea procedurii pacientul nu prezintă nicio rană sau cicatrice pe piele. Unii practicieni folosesc
de asemenea lame nonchirurgicale pentru a executa operaţia.
Ciclu multiexistențial — alternarea existențelor fizice şi extrafizice.
Clarviziune — capacitatea conştiinţei de a percepe dimensiunea non-fizică în timp ce se află în
interiorul corpului fizic.
Clarviziunea la distanţă — un set de mini-proiecții instantanee parţiale în care capacitatea
vizuală extrafizică a conştiinţei se extinde în afară şi percepe fiinţele non-fizice, imagini, scene sau
evenimente care au loc fie aproape sau fie departe de corpul fizic.
Conştiinţa extrafizică — un individ care nu mai este viu în sens fizic, care nu mai are corp
fizic.
Cordonul de argint — conexiunea energetică dintre corpul fizic şi corpul extrafizic format de
o parte a corpului energetic.
Cordonul de aur — presupusa conexiune energetică care leagă corpul mental mental de para-
creierul corpului extrafizic.
Corp energetic — vehicule de manifestare ale conştiinţei care se manifestă ca o interfaţă între
corpul fizic şi cel extrafizic; partea corpului energetic care se extinde dincolo de corpul fizic este
cunoscută sub numele de aură umană.
165
 Corp extrafizic — vehiculul folosit de conştiinţă pentru a se manifesta în dimensiunea
extrafizică multistratificată; cunoscut în conștientologie drept psihosoma, dar şi sub numele de corp
astral, corp emoţional, dublu astral, dublu uman, corp spiritual şi corp subtil, printre mulţi alţi termeni.
Corp mental — cel mai subtil vehicul de manifestare a conştiinţei; cunoscut în conștientologie
sub numele de mentalsoma.
Conștientologie — conștientologia este ştiinţa care studiază conştiinţa, investigând toate
proprietăţile, atributele, capacităţile, fenomenele, vehiculele de manifestare şi vieţile acesteia, bazându-
se pe paradigma conștiențială.
Conştiinţă — în constientologie, cuvântul conştiinţă este folosit ca un sinonim pentru minte,
ego, sine, esenţă umană sau principiu inteligent. Sinonime mai populare sunt sufletul sau spiritul.
Cosmoconștiintă — o stare intangibilă, întrucâtva indescriptibilă, de conştiență extinsă, de
atotcunoastere, care permite o vedere de ansamblu în care totalitatea lucrurilor este percepută, înţeleasă
şi apreciată ca un singur întreg.
Cosmoetică — un cod universal de conduită care transcende subiectivitatea religiilor,
politicilor, culturilor, ţărilor, continentelor, planetelor şi dimensiunilor şi este, aşadar, aplicabilă şi
potrivită în toate circumstanţele, atât înăuntrul cât şi în afara corpului.
Cuplare aurică — îmbinarea câmpurilor energetice a unu sau mai mulţi indivizi.
Curs intermisiv — un curs teoretic şi practic oferit în timpul perioadei dintre vieţi indivizilor
extrafizici care au atins un anumit nivel evoluţionar, cu obiectivul de a-i pregăti pentru îndeplinirea
planului vieţii (scopul în viaţă) în viitoarea viaţa fizică.
Déjà vu — sentimentul de a fi simţit anterior ceva care chiar este întâlnit pentru prima oară în
viaţa fizică, de la termenul franțuzesc “deja văzut”.
Disforie de gen — tulburarea identităţii de gen.
Diurezie — producţia şi eliminarea intensificată a urinei.
Ectoplasmă — o formă densă, fizică de bioenergie, care emană din orificiile oamenilor ce sunt
capabili s-o producă, câteodată folosită de către poltergeist pentru a manifesta acţiuni în mediul fizic.
Egokarmă — contul karmic al unei persoane; consecinţele propriilor acţiuni ale unei persoane,
în concordanţă cu legea cauzei şi efectului.
Experienţă în preajma morţii (în limba engleză NDE) — un tip de experienţă în afara
corpului forţată care poate avea loc atunci când o persoană întruneşte criteriile de moarte clinică, însă
mai târziu este readusă la viaţă.
Exteriorizarea energiilor — donarea conştientă sau transmiterea de energii.
Extrafizic — non-fizica; se referă la ceea ce se găseşte în afară sau dincolo de starea fizică.
Euforie extrafizică — starea euforică trăită după moarte datorate îndeplinirii satisfăcătoare a
misiunii în viaţă.
Experienţă în afară corpului (în limba engleză OBE) — acţiunea unuia dintre vehiculele de

166
manifestare (fie corpul extrafizic, fie corpul mental) care părăseşte alt corp de manifestare.
Fundament conștiențial — etapa de viaţă fizică de la vârsta de doi ani până la sfârşitul
perioadei adolescenței, caracterizată printr-un comportament infantil şi condus de instincte animalice.
Ghizi orbi — un individ non-fizic fără experienţă, imatur, care vrea să-i ajute pe ceilalţi dar
face acest lucru într-o manieră anticosmoetică, subiectivă şi egoistă, lucru care poate fi în detrimentul
celui pe care vrea să-l ajute.
Glosolalia — abilitatea de a rosti cuvinte sau sunete dintr-o limbă necunoscută vorbitorului, de
obicei ca o expresie a extazului religios.
Helper — un termen non-mistic, non-religios, folosit pentru a descrie o conştiinţă non-fizică
care acţionează ca un binefăcător pentru unul sau mai mulţi indivizi fizici; cunoscuţi sub termenii mai
populari de ghid spiritual, înger păzitor, ghid şi mentor.
Holochakra — termenul din conștientologie folosit pentru a descrie corpul energetic.
Holokarmă —karma totală care este activă în evoluţia conştiinţei, curpinzand egokarma,
karma de grup şi polikarma unei persoane.
Hologânsenă — holos de la cuvântul grecesc care înseamnă întreg şi gânsenă combinarea lui
gân de la gând, cu sen de la sentiment (sau emoţie) şi e de la energie; se referă la informaţia purtată în
câmpul bioenergetic produs de un individ sau un grup de oameni sau inerent unui loc anume.
Holomaturitate — maturitatea generală — fiziologică, psihologică şi intelectuală — obţinută
de conştiinţă în timpul existenţei sale multidimensionale şi multiexistențiale.
Holomemorie — memoria completă şi integrală a conştiinţei care reţine toate faptele legate de
existenţa sa multidimensională şi multiexistențială.
Intruder — un termen care se aplică atât indivizilor fizici cât şi extrafizici, folosit perntru a
descrie pe cineva care, în mod intenţionat sau nu, influenţează negativ pe alţii prin transferarea unei
combinaţii a gândurilor, emoţiilor şi energiei sale.
Karma de grup — contul karmic al unui individ cu cei care îi sunt cei mai apropiaţi, adică
persoanele pe care le cunoaşte sau le-a cunoscut mai intim în această viaţă sau în vieţile anterioare,
dintre care unii sunt în prezent în extrafizic.
Maniheism — o filosofie dualistică care divide lumea între principiul binelui şi al răului.
Melancolie extrafizică — starea melancolică trăită după moarte datorate neîndeplinirii misiunii
în viaţă.
Nadis — legăturile şi canalele care conectează chakrele de echivalentele lor din corpul
extrafizic; cunoscute în acupunctură drept meridiane.
Neofilie — trăsătura pozitivă de a fi deschis către noi idei sau inovaţii.
Neofobie — trăsătura de a fi închişi către noi idei sau inovaţii.
Orientator evoluționar — o conştiinţă care se specializează în evoluţia unuia sau mai multor
indivizi care aparţin grupului său karmic; care supraveghează şi coordonează planificarea vieţilor lor

167
viitoare dinainte de renaşterea în dimensiunea fizică.
Para-creier — creierul corpului extrafizic.
Paradigmă consciențială — o paradigmă a existenţei propusă de Dr. Waldo Vieira care
recunoaşte natura multidimensională a existenţei.
Paragenetica — subdisciplină a conștientologiei care studiază codificarea genetică care, spre
deosebire de genetică, nu este transmisă de la un individ la altul, ci de la o viaţă a conştiinţei la alta,
fiind imprimată în corpul extrafizic şi în corpul mental al conştiinţei.
Parapsihoză post-mortem — starea unui individ non-fizic care nu este conştient de faptul că
nu mai este viu din punct de vedere fizic; caracterizat de o lipsă completă de conştiinţă de sine,
comportament automat şi de multe ori o stare dezechilibrată de confuzie cauzatade o incapacitate de a-
şi înţelege experienţele.
Paratroposferă — o zonă extrafizică legată strâns de Pământ care copiază mediile terestre şi
coexistă şi se suprapune cu viaţa umană; cunoscută mai mult sub numele de planul crustsal, planul
astral, lumea de după moarte şi lumea spirituală. Un loc locuit de către conştiinţe extrafizice legate de
Pământ.
Perioada intermisivă sau intermisia — perioada dintre vieţi.
Polikarma — contul karmic al unui individ în relaţie cu toate celelalte conştiinţe fizice şi
extrafizice.
Poltergeist — o fiinţă non-fizică capabilă să producă efecte directe în dimensiunea fizică, cum
ar fi mişcarea obiectelor şi crearea de zgomote.
Precogniţia — o experienţă în care un individ captează informaţii, scene, relaţii, experienţe şi
evenimente aparţinând viitorului.
Proiectologia — subdisciplină a conștientologiei dedicată studiului proiecţiei conştiinţei în
afara corpului fizic (experienţa în afara corpului, OBE).
Proiecţie — acţiunea unuia dintre vehiculele de manifestare a conştiinţei care părăseşte alt
vehicul de manifestare.
Psihosoma — termen folosit în conștientologie care se referă la corpul extrafizic de manifestare
a conştiinţei; cunoscut mai popular sub numele de corp astral, corp emoţional, dublu astral, dublu
uman, corp spiritual şi corp subtil.
Retrocognitoriu — un laborator pentru auto-cercetari care a fost creat special pentru
producerea retrocognitiilor.
Retrocogniția — o experienţă în care un individ captează sau îşi reaminteşte informaţii, scene,
relaţii, experienţe şi evenimente legate de trecutul îndepărtat, adică de vieţile trecute.
Robotizare existenţială — o viaţă căreia îi lipseşte prioritizarea, scopul şi asistența acordată
altora.
Serialitate existenţială — seria de vieţi fizice successive; sinonim cu termenul mai popular de
"reîncarnare".
168
 Stare hipnagogică — o stare modificată de conştiinţă, trăită în perioada dintre.
Stare hipnopompică — o stare modificată de conştiinţă, trăită în perioada dintre somn şi starea
de veghe.
Starea vibrațională — starea de dinamizare maximă şi simultană a chakrelor, determinate de
mobilizarea conştientă a energiilor unei persoane în susul şi în josul corpului (Trivellato şi Gustus,
2003); poate de asemenea să apară în mod spontan.
Soma — termenul folosit în conștientologie care se referă la corpul fizic de manifestare a
conştiinţei.
Teleportarea — o metodă de transport în care materia este dematerializată, de obicei în mod
instantaneu, într-un anumit moment şi rematerializată în alt moment.
Vedere la distanţă — de fapt un sinonim pentru clarviziunea la distanţă, cu toate acestea
permiţând numai percepţia fiinţelor, imaginilor, scenelor şi evenimentelor din dimensiunea fizică.
Vedere proiectivă panoramică — o experienţă în care scene dintr-o perioadă a vieţii unei
persoane sau din întreaga sa viaţă par să treacă prin faţa ochilor minţii.
Vis — o succesiune involuntară de imagini şi situaţii care trec prin minte în timpul somnului,
care pot fi închipuite sau de coşmar şi, prin urmare, distorsionate şi lipsite de sens.
Xenoglosia — abilitatea de a vorbi într-o limbă care nu a fost învăţată în viaţa curentă
Xenografia — abilitatea de a scrie într-o limbă care nu a fost învăţată în viaţa curentă.

169