Concurenţa şi formele ei

Unitatea de învăţare nr. 12

CONCURENŢA ŞI FORMELE EI

Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12
12.1 Conceptul de concurenţǎ. Modalitǎţi şi direcţii de desfǎşurare
12.2 Tipuri de concurenţǎ
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 12
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie unitate de învăţare nr. 12

Pagina
238
238
239
241
242
242

Microeconomie
237
 Concurenţa şi formele ei

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 12

Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 12 sunt:
 Cunoaşterea conceptului de concurenţǎ şi a modalitǎţilor specifice de
desfǎşurare a concurenţei
 Familiarizarea cu tipurile de concurenţǎ

12.1. Conceptul de concurenţǎ. Modalitǎţi şi direcţii de desfǎşurare

Conceptual, concurenţa este o confruntare specificǎ dintre agenţii economici, în
vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie şi desfacere, de efectuare a
Conceptul de operaţiilor bǎneşti sau a altor activitǎţi economice, în scopul obţinerii de cât mai
concurenţǎ multe avantaje. Fiind o confruntare între agenţii economici, concurenţa se
desfǎşoarǎ prin intermediul unor modalitǎţi specifice, de naturǎ economicǎ şi
extraeconomicǎ:
Modalitǎţi de a) modalitǎţile de naturǎ economicǎ privesc: reducerea preţurilor de vânzare, pe
desfǎşurare seama reducerii costurilor de producţie, ridicarea calitǎţii bunurilor şi a activitǎţii
de prestare servicii, lansarea de noi produse, organizarea unor servicii de vânzare
eficiente, reclama şi publicitatea, organizarea de servicii postvânzare, etc.;
b) modalitǎţile de naturǎ extraeconomicǎ, includ: furtul de informaţii; rǎspândirea
de informaţii false despre concurenţi; cumpǎrarea unor salariaţi ai concurenţilor pe
care sǎ-i utilizezi în interes propriu; atragerea pe cǎi necinstite a unor surse de
sponsorizare, etc. În aceastǎ categorie intrǎ şi acţiunile agresive care pot fi de
naturǎ diferitǎ şi care au ca scop distrugerea concurenţilor sau eliminarea lor
pentru un anumit timp din competiţie.

Microeconomie
238
 Concurenţa şi formele ei

Test de autoevaluare 12.1.

1. Concurenţa se desfǎşoarǎ prin intermediul unor modalitǎţi specifice de naturǎ
economicǎ cum sunt :
a) cumpǎrarea unor salariaţi ai concurenţilor pe care sǎ-i utilizezi în interes
propriu;
b) acţiuni agresive care au ca scop distrugerea concurenţilor ;
c) lansarea de noi produse ;
d) atragerea pe cǎi necinstite a unor surse de sponsorizare ;
e) ridicarea calitǎţii bunurilor şi a activitǎţii de prestare servicii.
Alegeţi rǎspunsul corect :
A (a+b+c+d); B (c+e); C (b+c+d); D (c); E (c+d+e).

2. Concurenţa se desfǎşoarǎ prin intermediul unor modalitǎţi specifice de naturǎ

extraeconomicǎ cum sunt :
a) organizarea unor servicii de vânzare eficiente;
b) acţiuni agresive care au ca scop eliminarea concurenţilor pentru un anumit
timp de pe piaţǎ ;
c) lansarea de noi produse ;
d) atragerea pe cǎi necinstite a unor surse de sponsorizare ;
e) ridicarea calitǎţii bunurilor şi a activitǎţii de prestare servicii.
Alegeţi rǎspunsul corect :
A (a+b+c+d); B (c+e); C (b+c+d); D (b+d); E (c+d+e).
Răspunsul la test se găseşte la pagina 242.

12.2 Tipuri de concurenţǎ

Microeconomie
239
 Concurenţa şi formele ei

1. Concurenţa perfectǎ, denumitǎ şi concurenţa purǎ, presupune un asemenea

raport de piaţǎ, în care toate firmele pot sǎ vândǎ întreaga producţie pe care o au la
Concurenţa preţul pieţei, fǎrǎ a-l influenţa împreunǎ sau fiecare în parte, iar toţi cumpǎrǎtorii
perfectǎ sǎ poatǎ cumpǎra la preţul pieţei, ceea ce doresc şi au nevoie dintr-un bun, fǎrǎ a-l
putea modifica. Concurenţa perfectǎ se defineşte prin urmǎtoarele condiţii:
a) atomicitatea participanţilor la tranzacţii,
b) omogenitatea bunurilor aparţinând aceleiaşi ramuri
c) libera intrare pe piaţǎ a producǎtorilor care doresc acest lucru,
d) perfecta transparenţǎ a pieţei, deci cunoaşterea de cǎtre cei interesaţi a
cantitǎţilor oferite şi cerute, a calitǎţii, a preţurilor, a tranzacţiilor încheiate,
etc.;
e) adaptarea fǎrǎ restricţii a ofertei la cerere şi invers, deci fluiditatea perfectǎ a
cererii şi ofertei la modificarea preţului;
Concurenţa f) perfecta mobilitate a factorilor de producţie.
imperfectǎ 2. Concurenţa imperfectǎ desemneazǎ acea situaţie de piaţǎ în care agenţii
economici, în confruntarea dintre ei, sunt capabili, prin acţiunile lor unilaterale sau
concertate, sǎ influenţeze raportul dintre cerere şi ofertǎ, ca şi preţul bunurilor şi
serviciilor, în scopul obţinerii unui profit cât mai ridicat.
Concurenţa imperfectǎ cunoaşte mai multe forme de manifestare:
Concurenţa a) Concurenţa monopolisticǎ, este o formǎ de concurenţǎ imperfectǎ care se
monopolisticǎ apropie destul de mult de concurenţa perfectǎ. Ea se caracterizeazǎ însǎ, prin
diferenţierea produselor ce aparţin aceleiaşi ramuri. Producǎtorii sunt în numǎr
suficient de mare, astfel încât existǎ condiţii pentru o bunǎ satisfacere a cererii
datoritǎ posibilitǎţii mari pe care cumpǎrǎtorii o au de a alege din multitudinea de
vânzǎtori, în conformitate cu dorinţele şi posibilitǎţile lor.
Concurenţa b) Concurenţa oligopolistǎ, se caracterizeazǎ prin existenţa câtorva producǎtori,
oligopolistǎ însǎ nu mai puţin de trei. Fiecare firmǎ producǎtoare este destul de puternicǎ ca
acţiunile ei sǎ aibǎ efecte importante asupra rivalilor. Piaţa cu concurenţǎ
oligopolistǎ este cea mai rǎspânditǎ în ţǎrile cu economie de piaţǎ.
Concurenţa oligopolistǎ se caracterizeazǎ în principal prin urmǎtoarele: – existenţa
unui numǎr redus de producǎtori-vânzǎtori, care deţin o parte însemnatǎ din ofertǎ;
– diferenţierea produselor; – dificultǎţi la intrarea în ramurǎ; - un anumit grad de
control al preţurilor.
În cazul oligopolului preţul nu poate fi controlat de nici unul din cei câţiva
producǎtori din ramurǎ, dar prin ponderea ridicatǎ a fiecǎruia în oferta totalǎ apare
posibilitatea influenţǎrii individuale a situaţiei de piaţǎ, cât şi de adaptare la
reacţiile concurenţilor. Deciziile de preţ şi volum de producţie a fiecǎrei firme sunt
puternic influenţate de deciziile celorlalte firme din ramurǎ. Fiecare firmǎ are
convingerea cǎ rivalii pot sǎ-şi schimbe preţurile sau producţia ca rǎspuns la
propriile decizii. Noile firme forţeazǎ intrarea pe piaţǎ, iar firmele existente cautǎ
sǎ previnǎ şi sǎ stopeze aceastǎ intrare. De regulǎ, pe piaţa cu concurenţǎ

Microeconomie
240
 Concurenţa şi formele ei

oligopolistǎ, cererea îşi pǎstreazǎ caracterul de atomicitate, deci existǎ numeroşi

cumpǎrǎtori. Dacǎ şi cumparǎtorii pentru produsele unei industrii sunt puţini ca
Monopolul numǎr, concurenţa se prezintǎ sub formǎ de oligopol bilateral.
c) Concurenţa de monopol este o formǎ a concurenţei imperfecte în care piaţa
unei industrii este dominatǎ de un singur producǎtor - vânzǎtor, care în relaţiile cu
consumatorii îşi impune condiţiile de preţ sau de calitate.
Existenţa monopolului se explicǎ prin prezenţa urmǎtoarelor premise:
1. Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc.
Nimeni nu poate avea acces la ele decât o singurǎ firmǎ.
2. Existenţa unor patente (licenţe) care pentru anumite produse sunt deţinute de
cǎtre o singurǎ firmǎ
3. În anumite domenii, existenţa mai multor firme ar însemna risip.
4. Concentrarea şi centralizarea capitalului şi deci şi a producţiei, care are ca
efect eliminarea de cǎtre o firmǎ a celorlalţi concurenţi din industrie.
Firma care se aflǎ în situaţia de monopol stabileşte preţul pentru bunul sau
bunurile pe care le produce, preţ care vizeazǎ obţinerea unui profit maxim. Acest
preţ este denumit preţ de monopol şi, de regulǎ, este mai ridicat decât în cazul când
în ramura respectivǎ ar fi fost situaţia de oligopol sau de piaţǎ monopolisticǎ. Dacǎ
monopolul poate controla preţul, nu acelaşi lucru se poate spune despre cantitatea
vândutǎ care depinde în mare mǎsurǎ de disponibilitǎţile de cumpǎrare ale
Duopolul
consumatorilor.
Monopsonul
Oligopsonul d) În afara acestor forme de concurenţǎ imperfectǎ, în realitate, se întâlnesc şi alte
situaţii. De pildǎ, când numai douǎ firme dominǎ piaţa unei industrii, situaţia pieţei
este de duopol; când existǎ un singur cumpǎrǎtor pentru produsele unei industrii,
situaţia pieţei este de monopson; când existǎ un numǎr redus de cumpǎrǎtori
(câţiva), situaţia pieţei este de oligopson etc.

Test de autoevaluare 12.2

1. Unicitatea vânzătorului şi cumpărătorului:
a) este caracteristica monopolului;
b) este caracteristica monopsonului;
c) este caracteristica monopolului bilateral;
d) este o situaţie ce nu se întâlneşte în practica economică;
e) este caracteristica monopsonului contrat.
2. Care din următoarele caracteristici sunt specifice pieţei de monopol?
a) producătorul determină nivelul preţurilor;
b) oferta este concentrată în mâna mai multor producători;
c) preţul de vânzare este cel mai scăzut preţ;
d) asigură maximum de satisfacţie consumatorului;
e) consumatorul poate influenţa nivelul preţului.

3. Piaţa cu concurenţă monopolistică se deosebeşte de piaţa cu concurenţă perfectă

Microeconomie
241
 Concurenţa şi formele ei

prin:
a) atomicitatea cererii;
b) atomicitatea ofertei;
c) diferenţierea produselor;
d) buna satisfacere a cererii;
e) condiţia de maximizare a profitului: venit marginal = cost marginal.
Răspunsul la test se găseşte la pagina 242.
În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 12.
rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 12 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 12

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea
conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 12.

1. Nu caracterizează monopolul:
a) excluderea oricărui concurent;
b) un singur vânzător pentru un anumit bun;
c) atomicitatea ofertei;
d) faptul că producătorul controlează piaţa;
e) atomicitatea cererii.
2. Nu reprezintă o caracteristicǎ a pieţei cu concurenţă perfectă:
a) transparenţa perfectă a pieţei;
b) mobilitatea perfectă a factorilor de producţie;
c) atomicitatea cererii şi ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) libera intrare pe piaţă a producătorilor.
3. Există concurenţă de monopson atunci când:
a) cumpărătorul determină preţul produsului;
b) producătorul stabileşte preţul produsului;
c) preţul produsului influenţează nivelul de trai al consumatorului;
d) preţurile selecţionează cumpărătorii, determinând numărul acestora;
e) stabilirea preţurilor se face în funcţie de politica de preţuri a statului.

4. Oligopolul înseamnă:
a) situaţia în care numărul firmelor concurente este mare;
b) situaţia în care numărul firmelor producătoare este mic;
c) orice formă de concurenţă imperfectă;
d) situaţia specifică de concurenţă imperfectă, creată imediat după desfiinţarea
monopolului, indiferent de numărul firmelor sau de tipul produselor;
e) nici una din situaţiile mai de sus.

Microeconomie
242
 Concurenţa şi formele ei

5. Noţiunea de oligopson desemnează:

a) un număr mic de cumpărători;
b) un cumpărător cu putere de cumpărare redusă;
c) un număr mare de cumpărători;
d) cumpărătorul unui produs cu piaţă restrânsă;
e) un cumpărător cu putere de cumpărare ridicată.

6. Caracterizaţi principalele tipuri de concurenţǎ.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 12.1
1. B; 2. D

Răspuns 12.2
1. c; 2. a; 3. c

Bibliografie unitate de învăţare nr. 12

Ploae, V. - Economie politicǎ. Microeconomie, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999.
Ploae, V. Popovici, V., Bundǎ, R. N. – Economie politicǎ (Microeconomie). Aplicaţii,
Editura Muntenia, Constanţa, 2004.
Ploae, V. Popovici, V., Bundǎ, R. N. - Economie. Teste grilǎ, Editura Ex Ponto,
Constanţa, 2006.
Popovici, V., Bundǎ, R. N. - Economie. Teste grilǎ, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007.
Samuelson, P.A., Nordhaus, W.D. - Economie politicǎ, Editura Teora, Bucureşti, 2000.
Stiglitz, J.E., Walsh, C.E. – Economie, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2005.

Microeconomie
243