Sarcini practice:

1. Întocmiți un tabel cu asemănări și deosebiri procesuale între: verificarea

declarațiilor la locul infracțiunii, reconstituirea faptei și experimentul în procedură
de urmărire penală.
Asemănări Deosebiri

1) se utilizează în Verificarea Reconstituirea Experimentul

vederea stabilirii declarațiilor la faprei
adevărului fața locului
judiciar;
2) nu se vor 1) articolul 123
reproduce 1) articolul 114 1) articolul 122 Cod Cod de procedură
scenele propriu- Cod de Procedură de procedură Penală;
zise ale penală; Penală;
infracţiunilor 2) organul de
sexuale, nu se va 2) Persoanele 2) se efectuiază la urmărire penală
folosi cadavrul trebuie să fie locul faptei; este în drept să
victimei; prealabil antreneze în
3) nu se ascultate; 3) este antrenat în efectuarea
reproduc fapte mod activ experimentului
care pun în 3) se efectuează în făptuitorul, adică bănuitul,
pericol siguranţa condiţiile şi în bănuitul sau învinuitul,
statului, avutul împrejurările învinuitul; martorul, cu
public, viaţa, proprii locului, la consimţămîntul
integritatea momentul 4) sunt obligatorii acestora,
corporală, efectuării acestui regulile privitoare la specialistul şi alte
sănătatea, act, se precizează, prezenţa persoane şi să
onoarea şi concretizează unde apărătorului, utilizeze diferite
demnitatea şi cum, potrivit reprezentantului mijloace tehnice;
persoanelor; declaraţiilor legal sau
învinuitului sau interpretului; 3) organul
4) se interzic martorului s-a judiciar percepe
acţiuni care săvârşit fapta; nemijlocit
înjosesc onoarea fenomenul,
şi demnitatea 4) declaraţiile experienţa şi
persoanelor învinuitului şi a rezultatele lor;
participante; învinuitului pot fi
verificate şi 4) pot fi
5) sunt precizate cu reproduce
reglemenate de acordul acestora. experimental
codul de faptele ce nu lasă
procedurăpenală urme materiale.
 ;
6) dacă vor fi
descoperite
obiecte şi
documente ce pot
servi ca probe în
cauza penală, ele
se ridică şi acest
fapt se
consemnează în
procesul-verbal;
rezultatele se
consemnează în
procesul-verbal.

2. Oferiți exemple din practica judiciară în care sau efectuat verificarea

declarațiilor la locul infracțiunii, reconstituirea faptei și experimentul în procedură
de urmărire penală.

1) Verificarea declarațiilor
Dosar nr. 1a-192/16
Judecător: Cazacu Grigore
16 martie 2018
mun.Chișinău
Conform art. 414 Cod de procedură penală, (1) Instanţa de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi
prezentate instanţei de apel.
(2) Instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima
instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
Judecând apelurile în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii atacate,
Colegiul Penal conchide că vinovăţia inculpatului XXXXXXXXX în comiterea
infracţiunii prevăzute de art. 141 al. (1) Cod penal şi art. 141 al. (2) Cod penal nu a
fost demonstrată, probată prin probele prezentate, care analizate prin prisma
veridicităţii, pertinenţei, utilității şi concludenţei lor, nicidecum nu demonstrează
vina inculpatului în cele incriminate.

2) Reconstituirea faptei
nr. 36605/04
5 martie 2013
11. La o dată neprecizată, poliţia a organizat o reconstituire a faptelor. Reclamantul
nu a fost prezent. În opinia sa, poliţia şi parchetul încercau să ascundă urmele de
violenţă de pe corpul lui, care ar fi putut fi remarcate de martorii prezenţi la
reconstituire.
15. Prin hotărârea din 19 decembrie 2002, Tribunalul Iaşi l-a achitat pe reclamant şi
a dispus punerea sa în libertate. Tribunalul a arătat că afirmaţiile reclamantului
potrivit cărora acesta nu fusese prezent la locul săvârşirii infracţiunii erau credibile.
Tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe declaraţiile martorilor în apărare audiaţi în
faţa sa, pe declaraţiile martorilor prezenţi la reconstituirea faptelor, pe declaraţiile
celorlalţi inculpaţi, G. şi D., date tot în faţa instanţei, precum şi pe declaraţiile
victimei şi ale fiului acesteia, prezentate de organele de cercetare penală. Tribunalul
a reţinut în special că reconstituirea nu a avut loc în prezenţa reclamantului;
instanţa a subliniat că singurul aspect ce rămânea de clarificat în speţă era acela
dacă reclamantul fusese sau nu prezent la locul săvârşirii infracţiunii, dat fiind că
ceilalţi doi inculpaţi recunoscuseră faptele care le erau imputate. Reamintind că
sarcina probei vinovăţiei învinuitului le revenea organelor de urmărire penală şi
instanţei, tribunalul a concluzionat că răspunderea reclamantului nu fusese stabilită
fără echivoc prin probele depuse la dosar. Instanţa l-a achitat pe reclamant făcând
trimitere la principiul in dubio pro reo.

3) Experimentul
Dosarul nr. 1ra-1210/2019
10 iulie 2019
mun. Chişinău
3.3. - inculpatul, care a solicitat casarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri, prin
care să fie achitat, pe motiv că instanţa, neîntemeiat a conchis că în acţiunile lui sunt
prezente semnele componenţei a infracţiunii imputate; - probele administrate
confirmă doar faptul că a avut loc accidentul rutier soldat cu decesul unei persoane,
însă nicidecum nu probează că el a încălcat careva reguli ale securităţii circulaţiei
rutiere, care ar fi în legătură cauzală cu consecinţele accidentului rutier - decesul
victimei; organul de urmărire penală a admis încălcări de procedură, ce duc la
nulitatea probelor prezentate de acuzare, deoarece pornirea urmăririi penale s-a
efectuat cu încălcarea prevederilor art.262 şi 274 Cod de procedură penală, în lipsa
unei sesizări înaintate în ordinea art.262 sau a unui raport de autosesizare a
procurorului, în care să fie expuse circumstanţele depistate şi să se dispună
înregistrarea infracţiunii, pe caz nu este adoptată o hotărâre pe marginea procesului
penal înregistrat cu nr.20140400810 din 23.04.2014, privitor la accidentul ce a avut
loc, de rînd ce în baza art.262 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală
urma să pornească urmărirea penală şi, constatând că nu este competentă să o
exercite, urma să transmită cauza procurorului pentru a o transmite organului
competent; - raportul de expertiză toxicologică nr.216 din 25.04.2016 nu poate fi
admis ca probă, urmând a fi constatată nulitatea lui în condiţiile art.94 alin.(1), 251
alin.(1), (3) Cod de procedură penală, deoarece a fost efectuat cu derogare de la
prevederile Hotărârii Guvernului R.Moldova nr.296 din 16.04.2009 cu privire la
aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinarea
medico-legală pentru stabilirea stării de ebrietate şi natura ei şi a Ordinului MS
nr.80 din 20.03.2009 cu privire la recoltarea şi analiza probelor biologice, pentru
stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de
medicamente cu efecte similar acestora, în care se indică modul de recoltare a
sângelui şi păstrarea 4 acestuia, ce la caz nu a avut loc, fiindcă personal nu a asistat
la sigilarea mostrelor de sânge prelevate de la el şi de a se încredinţa despre
autenticitatea lor; - proceseleverbale de experiment în procedura de urmărire penală
şi raportul de expertiză autotehnică nr.1216 din 04.07.2014, la fel nu demonstrează
vinovăţia sa, deoarece experimentul a avut loc în lipsa lui, iar expertul efectuând
raportul de expertiză autotehnică s-a bazat nu pe datele iniţiale prezentate de partea
acuzării, dar a folosit în calitate de parametri viteza de deplasare a autoturismului
de 40-50 km/oră, viteză ce nu corespunde circumstanţelor accidentului rutier; - la
efectuarea de către organul de urmărire penală a cercetării autorurismului la
23.04.2014, nu au fost respectate dispoziţiile art.118 şi 301 Cod de procedură
penală, deoarece cercetarea a fost efectuată în lipsa lui şi fără acordul scris al
proprietarului, în lipsa ordonanţei procurorului; - nevinovăţia sa a fost dovedită pe
deplin prin declaraţiile sale, prin care se confirmă că dânsul a încercat să evite
accidentul rutier, dar nu a reuşit, din motiv că persoanele au apărut pe neaşteptate
în faţa automobilului, el a reacţionat frânând, însă nu a putut evita tamponarea,
declaraţii ce au fost confirmate şi de către martorii V.Pascaru, I.Svecla şi A.Craveţ;
- decesul unei persoane şi vătămarea medie a integrităţii corporale şi sănătăţii altei
persoane, s-au datorat comportării imprudente a victimelor, care au neglijat
cerinţele regulamentului circulaţiei rutiere; - accidentul rutier, deşi prezintă o faptă
prejudiciabilă, este lipsit de temeiul juridic al răspunderii penale, deoarece nu
întruneşte latura subiectivă şi obiectivă a componenţei de infracţiune, şi anume lipsa
încălcării regulilor de circulaţie de către dânsul şi vinovăţia sa, deoarece nu î-şi
dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, nu a prevăzut
posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi conform circumstanţelor cauzei,
nu putea să le prevadă, ceea ce potrivit prevederilor art.20 Cod penal (cazul fortuit),
art.275 pct.3) Cod de procedură penală, constituie o circumstanţă care exclude
tragerea lui la răspundere penală.
Concluzia dată instanţa şi-a bazat-o pe declaraţiile reprezentantului legal al părţii
vătămate T. Ciuperca, a părţii vătămate R. Cotruţa, a martorilor D.Pogurschii,
V.Slabu, cât şi probele scrise - informaţia telefonică „112” din 22.04.2014 referitor
la comiterea accidentului rutier; - procesul-verbal de cercetare a locului
accidentului rutier, cu schiţa acestuia şi de cercetare la faţa locului din 23.04.2014;
de examinare 6 şi verificare a stării tehnice a unităţii de transport din 22.04.2014;
de cercetare a unui fail din polietilenă de culoare deschisă din 24.04.2014; de
ridicare din 07.05.2014 a înregistrărilor video din 22.02.2014 din incinta
magazinului alimentar „Leocast Plus”, situat pe str.31 August, mun. Bălţi; raportul
de expertiză nr.1216 din 04.07.2014, prin care s-a constatat că conducătorul
automobilului de model „Xxxxx”, cu n/î XXXXX, în momentul apariţiei pietonilor pe
partea carosabilă, ca obstacol de circulaţie, a dispus de posibilitate tehnică să evite
tamponarea prin frînare, raportul de expertiză medico-legală 192/D din 08.05.2014,
potrivit căruia sa constatat că moartea lui M.Ciuperca a survenit în scurt timp după
provocarea vătămărilor în urma accidentului rutier şi între leziunile depistate şi
deces există legătura de cauzalitate; raportul de expertiză medico-legală nr.190/D
din 16.05.2014, potrivit căruia lui R. Cotruţa i-au fost cauzate vătămări corporale
medii; procesele-verbale din 19.05.2014 de cercetare a imaginilor video a
accidentului rutier din 22.04.2014; de verificare a declaraţiilor la locul infracţiunii
din 20.05.2014, prin care martorul D.Podgurschii a indicat locul comiterii
accidentului rutier; de experiment în procedura de urmărire penală din 20.05.2014,
prin care a fost constatată viteza de deplasare a pietonilor şi câmpul de vizibilitate a
conducătorului auto de la locul șoferului; raportul de expertiză medico-legală nr.272
din 07.06.2014, conform căruia la examinarea lui S.Durnea vătămări corporale
vizibile nu s-au depistat.
Colegiul penal respinge ca neîntemeiate și argumentele invocate de avocat precum
că, „procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 23.04.2014, împreună cu schiţa,
procesul-verbal de cercetare a obiectului din 24.04.2014, raportul de expertiză
medico-legală toxicologic cu nr.216 din 25.04.2014, procesul-verbal de experiment
în procedura de urmărire penală din 20.05.2014, procesul-verbal de experiment în
procedura de urmărire penală din 20.05.2014, raportul de expertiză autotehnică nr.
1216 din 04.07.2014, au fost administrate cu esenţiale încălcări a legislaţiei
procesual penale şi a drepturilor legale ale sale, încălcări care atrag nulitatea
probelor date”, or, nici în cursul efectuării acţiunilor urmăririi penale şi nici la
finisarea urmăririi penale, nu au fost înaintate careva obiecţii în acest sens, acestea
fiind întocmite în corespundere cu normele procedurale relevante, iar temei legal de
a le declara nule lipsește. Toate actele procedurale, inclusiv și schiţa accidentului
rutier, sunt semnate personal de către inculpatul Durnea Serghei, iar invocarea
precum că nu este de acord cu aceste înscrisuri, este una declarativă, fiind
combătută prin materialele cauzei, care cu certitudine dovedesc vinovăția
inculpatului de infracțiunea comisă, iar cele indicate de recurent, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute în art.427 Cod de procedură penală.

3. Elaborați situații de urmărire penală în cadrul cărora este necesar de efectuat

verificarea declarațiilor la locul infracțiunii, reconstituirea faptei și experimentul în
procedură de urmărire penală.

1) Verificarea declarațiilor

La data de 13.10.20., ora 17:00, cet. Cărbune Ion a pătruns în domiciliul cet. Ianoș
Constantin de pe str.Gh. Asachi 20 . Înainte de săvârșirea infracțiunii, el s-a ascuns
după o constructive. Cet. Cărbune a fost prealabil audiat.
La data de 18.10.20., ora 17:00, va avea loc verificarea declarațiilor la locul faptei.
Ofițerul de urmărire penală nu îi va adresa întrebări c ear sugera răspunsul.

2) Reconsituirea faptei

La data de 17.10.20., ora 14:40, cet.Ursu Larion și-a înjunghiat soția, cet.Ursu
Gabriela .
La data de 25.10.2020, ora 14:40 , va avea loc reconstituirea faptei pentru a vedea
circumstanțele ân care s-a comis infracțiunea de omor. La reconstituirea faptei, cet.
Ursu nu I se va oferi cuțitul, deoarece acesta reprezintă un mijloc periculos pentru
viața și sănătatea persoanelor participante la reconstituire.

3) Experimentul

La data de 19.10.20., ora 13:25, în cadrul unei vânători , a fost omorât din
imprudență cet. Râbnicov din arma de vânătoare IJ-58 de la distanța de 30 m.
La date de 20.10.20., ora 13: 25 , va fi efectuat experimental, pentru a determina
circumstanțele în care a fost împușcat cet. Râbnicov.

4. Întocmiți un tabel cu asemănări și deosebiri tactico-criminalistice între:

verificarea declarațiilor la locul infracțiunii, reconstituirea faptei și experimentul în
procedură de urmărire penală.
 Asemănări Deosebiri

1) reprezintă Verificarea Reconstituirea faprei Experimentul

mijloace de declarațiilor la fața
verificare a locului
unor ipoteze;
1) toţi participanţii 1) este antrenat în 1) participă şi alţi
2) acțiuni la acest act vor mod activ făptuitorul, sibiecţi ai
tactico- merge după adică bănuitul sau procesului penal;
criminalistice persoana, învinuitul; 2) constă în
; declaraţiile căreia 2) nu se va trage cu reproducerea
sânt verificate; arma de foc la locul artificială a
3) se 2) relevarea faptei, ci doar în împrejurărilor în
utilizează autenticității poligoane şi nu se vor care a fost
mijloacele de declaraţiilor prin folosi materiale săvârşită
fotografiat , confruntarea lor cu explozive sau de infracţiunea sau
întregistrară împrejurările incendiere decât în oricare fapt ce
video și audio cercetate, locuri special prezintă importanţă
declaraţiile amenajate. în cauză pentru a
bănuitului, 3) să se execute cu se stabili dacă
învinuitului, părţii atenţie şi cât mai fapta a avut ori
vătămate sau a exact posibil; putea să aibă loc în
martorului date 4) sunt obligatorii condiţiile date;
anterior pot fi regulile privitoare la 3) organul judiciar
verificate şi precizate prezenţa apărătorului, percepe nemijlocit
la locul legat de reprezentantului legal fenomenul,
evenimentul în sau interpretului; experienţa şi
cauză; reconstituirea trebuie rezultatele lor;
3) este lipsită de să se desfăşoare într-o 4) se pot reproduce
caracterul atmosferă de calm şi şi verifica fapte,
experimental al sobrietate, fără fenomene care nu
experimentului în exagerări, evitându-se lasă urme material;
procedura de sugestiile. 5) faptele,
urmărire penală; fenomenele
4) se efectuează în examinate sunt
condiţiile şi în întotdeauna
împrejurările proprii provocate artificial,
locului, la momentul de aceea ele sunt
efectuării acestui act, asemănătoare, dar
se precizează, nu identice cu cele
concretizează unde şi adevărate;
cum, potrivit este, de fapt, o
declaraţiilor experienţă, este o
învinuitului sau încercare de a
martorului s-a stabili pe cale
săvârşit fapta. experimentală
5) se realizează prin posibilităţile de
demonstrarea existenţă a faptelor
obiectelor în cauză; ori fenomenelor.