Economie Europeană

Curs introductiv
 Importanţa cursului
 De la 1 ianuarie România este membru UE;
 O bună pregătire în domeniu asigură o integrare
de succes atât a României cât şi a fiecărei
entităţi în parte;
 Afacerile se extind în primul rând la nivel
european; un bun manager îşi extinde viziunea;
 Strategiile de piaţă, marketingul capătă noi
valenţe în contextul integrării europene.
 Obiectivele cursului
 Imprimarea unor cunoştinţe de economie
regională în completarea celor macro sau
microeconomie;
 Evidenţierea oportunităţilor şi provocărilor
integrării europene;
 Stimularea gândirii strategice, ca abordare
europeană;
 Clarificarea modului în care se derulează
afacerile la nivel european (modul de
funcţionare a PIU);
 Evidenţierea poziţiei României în procesul
integrării Europene.
 Ce reprezintă UE?
 Organizaţie integraţionistăcu 27 de state membre
 O structură bazată pe trei piloni din care cel mai
important este Comunitatea Europeană
 O Piaţă Unică, integrată, cu intensităţi diferite pe
diverse segmente
 Parţial o Uniune Monetară
 Reglementări comune (armonizare)
 Instituţii şi decizii comune
 Politici comune
 Politici armonizate
 Respectarea unor principii şi valori comune
 Temele de curs
1. Introducere
2. Conceptul de integrare economică
3. Istoricul formării UE
4. Instituţii
5. Mecanisme decizionale ale Uniunii Europene
6. Formarea şi mecanismul de funcţionare a PIU
7. Politici ale UE: Politica comercială
8. Politica în domeniul concurenţei
9. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare
10. Implementarea Politicii monetare
11. Politica de dezvoltare regională
12. Extinderea spre Est a Uniunii Europene
13. UE şi procesul de globalizare
“Va veni o zi când toate naţiunile acestui
continent se vor uni pentru a forma o mare
familie europeană, fără a-şi pierde
calităţile distincte şi glorioasele
caracteristici individuale. Va veni o zi când
nu vor mai exista alte războaie, în afară de
cele ale minţii – ca iniţiatoare de idei. Va
veni o zi când gloanţele şi bombele vor fi
înlocuite de voturi”
Victor Hugo, 1849