Subiecte de verificare
TOLERANŢE ŞI CONTROL DIMENSIONAL
ANUL III IEDM ZI+ID
Noţiuni de teorie
1. Definiţi dimensiunile nominală, reală,
efectivă şi limită.
2. Definiţi abaterile şi toleranţa.
3. Suprafeţe conjugate şi asamblări.
4. Tipuri de ajustaje: definire, valori tipice.
5. Sisteme unitare de ajustaje.
6. Sistemul de toleranţe şi ajustaje ISO: baza
sistemului, poziţia câmpurilor unitare, zone
şi intervale de dimensiuni, unitatea de
toleranţă şi trepte de toleranţă.
7. Sistemul de toleranţe şi ajustaje ISO:
temperatura de referinţă, simbolizarea
toleranţelor şi ajustajelor, indicarea lor pe
desen.
8. Stabilirea valorilor abaterilor în sistemul
ISO.
9. Influenţa temperaturii asupra ajustajelor cu
joc.
10. Influenţa temperaturii asupra ajustajelor cu
strângere.
11. Definiţi suprafeţele reală, efectivă,
adiacentă şi abaterea de la forma
geometrică.
12. Definiţi şi schiţaţi abaterile de la
circularitate şi de la cilindricitate ale
suprafeţelor şi notarea lor pe desen.
13. Definiţi următoarele abateri de la poziţia
reciprocă a suprafeţelor şi modul lor de
notare în desen: abaterea de la paralelism,
de la perpendicularitate şi bătaia radială.
14. Definiţi parametrii rugozităţii Ra şi Rz şi
prezentaţi notarea lor pe desen.
15. Influenţa abaterilor de formă, de poziţie şi
rugozităţii asupra ajustajelor.
16. Legea de repartiţie normală.
17. Toleranţele şi ajustajele teoretice şi
probabile(practice).
18. Rezolvarea problemei directe a lanţurilor
de dimensiuni prin metoda algebrică.
19. Rezolvarea problemei inverse a lanţurilor
de dimensiuni prin metoda algebrică.
20. Rezolvarea problemei directe a lanţurilor
de dimensiuni prin metoda probabilistică.
21. Rezolvarea problemei inverse a lanţurilor
de dimensiuni prin metoda probabilistică.
22. Precizia şi ajustajele de montaj ale
rulmenţilor.
Aplicaţii tipice
H7
1. Pentru fiecare dintre ajustajele 80 ,
f6
H7 H7
80 şi 80 să se stabilească:
m6 s6
a) toleranţele, abaterilor şi dimensiunilor
limită ale pieselor şi reprezentarea grafică;
b) ajustajele limită şi toleranţa ajustajului
teoretice; c) toleranţa ajustajului şi
ajustajele limită practice.
2. Un ajustaj cu joc, având dimensiunea
nominală N=70 mm, trebuie să asigure
valori ale jocului în domeniul J=55 25
µm. Se cere determinarea ajustajului cu joc
standardizat.
3. Un ajustaj cu strângere, având dimensiunea
nominală N=90 mm, trebuie să asigure o
strângere minima Smin=40 µm. Se cere
determinarea ajustajului cu strângere
standardizat.
4. Pentru asamblarea cilindru-piston a unui
motor cu ardere internă se cunosc: N=65
'
mm; jocul maxim relativ la cald j max 1,4
µm/mm; temperatura cilindrului, tD=900C
şi a pistonului, td=1800C; coeficienţii de
dilatare cilindru, D=12 10-6 0C-1 (fontă) şi
piston, d=22 10-6 0C-1 (aluminiu). Se cer:
a) ajustajul cu joc termic standardizat cel
mai apropiat; b) verificarea condiţiei de
evitare a gripajului.
5. Să se determine temperatura la care trebuie
încălzit alezajul unui ajustaj cu strângere
H7
150 , astfel încât montajul să se facă cu
u6
un joc minim Jmin,m=60 µm, ştiind că
materialul alezajului are coeficientul de
dilatare termică liniară D=11,5 10-6 0C-1.
6. O asamblare cu strângere, având
dimensiunea nominală N=60 mm, trebuie
să asigure la temperatura de funcţionare
tD=td=80 0C o strângere minimă efectivă
S'min,ef=30 µm. Ştiind că alezajul este
realizat din aluminiu (αD=22·10-6 0C-1), iar
arborele din oţel (αd=12·10-6 0C-1), având
respectiv rugozităţile Rz,D=3,2 µm şi
Rz,d=1,6 µm, se cer: a) strângerea minimă
efectivă (Smin,ef) şi strângerea minimă
teoretică (Smin) la temperatura de referinţă
t0=20 0C; b) ajustajul cu strângere
standardizat.