1.

Caracterizaţi interpretările conceptului de civilizaţie în viziunea lui Samuel

Phillips Huntington.

Este recunoscut deja că omenirea este divizată pe subgrupuri, numite de

obicei civilizaţii. De obicei, atunci când se fac referiri la civilizaţie, de fapt, se
vorbeşte ”de spaţii, de pământuri, de relief, de climă, de vegetaţii, de epoci, de
animale, de avantajele date sau dobândite”.
Unii autori consideră că civilizaţia este un produs al “unui proces original de
creativitate cultural, care este opera unui anumit popor”. Alţii sunt de părere că
civilizaţia este un fel de “mediu moral care cuprinde un anumit număr de naţiuni,
fiecare cultură naţională fiind doar o formă particulară a întregului”. Există şi
opinii în care civilizaţia este calificată ca cel mai mare grup cultural de oameni cu
cel mai înalt nivel de identitate culturală, în afară de unele caracteristici comune,
care îi diferenţiază de alte specii.
Samuel Huntington considera că principiile filosofice, valorile
fundamentale, relaţiile sociale, obiceiurile şi viziunea generală asupra vieţii „diferă
considerabil de la o civilizaţie la alta”. Cu toate acestea, autorul susţinea că
noţiunea „civilizaţie universală” presupune unificarea culturală a umanităţii şi
acceptarea tot mai extinsă a unor valori, credinţe, practici şi instituţii comune de
către popoare din întreaga lume.
În teza sa “Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, el
argumentează că principala cauză a conflictelor în viitor vor fi diferențele de
ordin cultural și religios. În acest sens el spunea: “Ipoteza mea susține că sursa
fundamentală a conflictului în această lume nouă nu va fi determinată de aspectul
economic sau de cel ideologic. Marea diviziune în rândul rasei umane și sursa
dominantă a conflictelor va fi cea culturală. Statele naționale vor ramâne în
continuare cei mai importanți actori în problemele lumii, însă principalele conflicte
între națiuni și grupuri din diferite civilizații. Ciocnirea civilizațiilor va domina
politica mondială. Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului”.
În cadrul lucrării sale, autorul utilizează o serie de concepte noi și realizează
o interesantă diferențiere a civilizațiilor. Elementul religios se pare că este criteriul
cel mai important în această clasificare. În unele cazuri el folosește însă și alte
criterii, precum proximitatea geografică sau similitudinile lingvistice. În funcție de
aceste criterii el deosebește următoarele civilizații:
 Civilizația „vestică”: cuprinde, după el, vestul Europei (Uniunea
Europeană) și America de Nord. Tot aici se află și alte state derivate din
statele europene, precum Australia sau Noua Zeelandă;
 Civilizația „ortodoxă”: cuprinde toate statele „ortodoxe printre care
și România și Grecia;
 America Latină: E un hibrid între civilizația vestică și populația locală.
Poate fi considerată ca parte a civilizației vestice însă cu structuri sociale și
politice distincte de Europa și SUA;
 Civilizația „musulmană”;
 Civilizația„sinică”: cuprinde China, Coreea, Singapore, Taiwan și Vietnam;
 Civilizația „japoneză”: considerată de autor a fi o sinteza între civilizația
chineză și popoarele altaice...;
 Civilizația hindică (India);
 Civilizația Africii subsahariene: poate să devină, în concepția autorului, a
opta civilizație.

2. Enumeraţi şi descrieţi formele primare a credinţei umane şi particularităţile

acesteia.

Sensibilizarea şi perceperea lumii sunt atestate în primele forme ale

cunoaşterii lumii, cele mai simple şi cele mai vechi: mitologia şi religia.
Mitul cuprinde reprezentările omului, aflat în tranziţie de la starea naturală
la cea socioculturală, despre lumea văzută şi cea nevăzută, despre viaţă şi moarte,
despre destin şi eternitate. Mitologia se constituie în cadrul culturii primitive,
operând cu mijloace magice şi manifestându-se prin adaptarea concretă epică a
abstracţiunilor şi fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată ca şi prin
explicarea simbolică a acesteia. Mitologia cuprinde în sistemul ei şi miturile
cosmogonice despre naşterea şi distrugerea unicală sau ciclică a universului, despre
apariţia şi dispariţia ca specie a omului, a plantelor, a obiectelor din natură.
Dezvoltarea societăţii a condus la înlocuirea concepţiei mitologice cu cea
religioasă şi filosofică. În perioada de tranziţie de la interpretarea mitologică la cea
religioasă, sunt răspândite religiile gentilice: animism, totemism, fetişism.
Animismul desemnează un stadiu prereligios, un “minimum de religie”,
având ca sursă dorinţa omului de aşi explica fenomenele enigmatice din propria
viaţă (somnul, visele, halucinaţiile, bolile)sau credinţa că fiecare omare un suflet
autonom, care-l poate părăsi temporar (în somn sau în comă) sau definitiv - în
timpul morţii.
Totemismul – formă a religiei primitive, bazatepe credinţa în totemuri.
Totem - noţiune simbolică referitoare la strămoşiitribali, imaginaţisub formă de
animale, păsări, insecte, eroi anteriori clanuluisau tribului, amintirea cărora trebuie
cultivată spre binele comunităţii urmaşilor. Totemismulse constituie ca o religie
rudimentară, cu rigorisociale, care reglementa viaţa şi activitatea omului. În secolul
XX, totemismulmai este răspândit la trtiburile australiene, unde mai există ritualuri
totemice.
Fetişismul – formă a religiei primitive, întemeiată pe credinţa în forţa
magică, autonomă caracteristică unor obiecte, amorfe sau lucrate de mâina omului.
Fetiş – obiect adorat ca divinitate, căruia ise atribuie însuşiri şiforţe supranaturale,
venerat în sine de societăţile primitive. Deşi stăpînitor prin acceptare, devine
totodată şistăpânit de credinţă, acesta se poartă cu fetişul său ca un proprietar,
dându-i diferite sarcini şi ameninţându-l că dacă nu le va îndeplini îl va schimba cu
un nou fetiş.

3. Fiecare student îşi va alege tema pentru referat, prezentându-l până la sfârşitul
semestrului.

Tema referatului: „Cultura şi civilizaţia Europei moderne şi naşterea naţiunilor”