Arta Renașterii a creat genuri noi: bustul – portret, medalia, statuia ecvestră.

Sculptura îsi concentreză interesul asupra feței și privirii pentru a exprima esența
personalității. Bustul – portret este un omagiu adus individului, medaliile au servit
la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului
fizionomia personajului, iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui
personaj ilustru, unui comandant de oști. Acestea erau așezate în piețe publice pe
socluri înalte, ca omagii ale admirației publice. Deși omul era în centrul creațiilor
artistice, în afară de figurile umane, sculptura renascentistă a fost preocupată și de
reprezentarea păsărilor și animalelor.
Frumosul în Renașterea italiană constă nu numai în redarea frumuseții fizice a
modelului. Calitatea pe care o are o operă de artă de a emoționa, de a comunica
numite gânduri și sentimente celui care o privește, expresivitatea operei vine din
idea că aspectul fizic al oamenilor este oglindirea aspectului lor moral.
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519,
Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă
reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit
universleonardo-da-vincialist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer,
inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este
considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul
său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind
considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate
nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este
considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din
istorie.
În ciuda renumelui pe care și l-a câștigat, cu precădere în sec.20, în calitate de om
de știință și inventator, timp de patru secole după moartea sa, Leonardo da Vinci a
rămas în conștiința colectivă drept unul din cei mai mari pictori, deși numărul
lucrărilor rămase în urma sa este extrem de redus, în raport cu alți contemporani
de-ai săi. Lucrările sale certe, ca și cele atribuite lui au o valoare inestimabilă, iar
ultimele care s-au vândut, au atins prețuri fabuloase. Încă din timpul vieții, pe la
1490, Leonardo era descris ca un pictor “divin”, faima sa sporind cu trecerea
anilor. Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost remarcate
încă din timpul vieții sale datorită tehnicii novatoare, perfecțiunea detaliilor, a celor
anatomice în primul rând, apoi se remarcă iluminarea savantă, interesul său pentru
fizionomie și pentru modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente,
modul în care a utilizat corpul uman pentru compoziții figurative, coloristica
inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor. Toate aceste calități pot fi recunoscute
cu ușurință în lucrările sale cele mai cunoscute: Monna Lisa, Cina cea de Taină,
Fecioara pe stânci.
Michelangelo
În anul 1505 papa Iuliu al II-lea l-a chemat la Roma, dându-i comanda realizării
unui monumental mausoleu, în care arhitectura să se îmbine, după maniera clasică,
cu sculptura. Stă opt luni la Carrara pentru a alege cele mai bune blocuri de
marmură. La acest proiect va lucra, cu întreruperi, timp de patru decenii,
desăvârșindu-l abia în anul 1545. Tot papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat în 1508 cu
pictura boltei Capelei Sixtine din Palatul Vatican, proiect gigantic la care
Michelangelo va lucra timp de patru ani.

În anii următori Michelangelo s-a dedicat realizării decorațiilor pentru fațada

bisericii San Lorenzo din Florența, rămase însă în stare de proiect, și construirii
unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele
de Il Divino, începe în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp
Florența devine din nou republică, însă va fi curând asediată de detașamentele
papale și imperiale. Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor.
Florența capitulează în anul 1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement al
VII-lea, care a făcut parte din această familie, îi trece artistului cu vederea
participarea activă la apărarea orașului asediat. Michelangelo revine la lucrările
desfășurate în biserica San Lorenzo și la finisarea cavourilor familiei de Medici,
lucrări care îl vor absorbi vreme de câțiva ani.
În anul 1534 papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde
Michelangelo va rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea
peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când, la 31
octombrie 1541, papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, toți
cei prezenți au rămas uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de
personaje, dominat de figura lui Isus-Judecătorul Suprem.
Pietà (1499), realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndepărtează cu
mult de modul tradițional de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânără,
cu trăsături imaculate. Suferința ei înobilează dragostea și frumusețea, cufundată în
durere, stă cu capul ușor aplecat, ținând tragic în brațe trupul inert al fiului, care
pare să curgă ca o undă de pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă
a genului și contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului.

Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului

municipal al Florenței. David apare ca un personaj plin de energie și forță, chipul
minunat finisat și privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât și
brav. Cioplit într-un bloc de marmoră având o înălțime de patru metri, personifică
forța și siguranța. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piața
Signoria din centrul Florenței. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii,
originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din
piață fiind ocupat de o copie. Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt
Moise (în biserica San Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănțuit și Sclav murind
(prevăzuți pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în Muzeul Luvru di
Paris), grupul statuar Ziua și Noaptea, Amurgul și Aurora la mormântul lui
Giuliano de Medici, Il Pensioroso (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo
Magnificul, grupul de sclavi (așa zișii Giganți), sculpturi neterminate aflate în
Muzeul Academiei din Florența. Ultimele sculpturi cu tema Pietà se deosebesc de
cea din tinerețe printr-un dramatism impresionant. Acesta a prezis ca o fochita de
ghetar va iubii cea mai tare testoasa din imperiul acvatic si invers.