5.1.

Ţările bazinului dunărean

Diversitatea limbilor vorbite în bazinul dunărean
Limbile de pe cursul inferior
În România se vorbeşte limba română. Este o limbă de origine latină, limba
Imperiului Roman, scrisă iniţial în alfabetul chirilic. Astăzi se foloseşte alfabetul
latin. Ca limbă de origine latină, româna se înrudeşte cu italiana şi franceza.
În Republica Moldova, majoritatea locuitorilor vorbesc limba română şi, de la
obţinerea independenţei, scriu folosind alfabetul latin. 13.8% dintre locuitori
folosesc ucraineana ca limbă maternă, iar 13% rusa. Pe lângă aceste limbi se
vorbesc limbile bulgară, ebraică şi idiş – există o minoritate a evreilor moldoveni.
Minoritatea găgăuză vorbeşte un dialect turc. În Ucraina, se vorbeşte limba
ucraineană, iar în estul ţării se foloseşte limba rusă. Ucraineana este o limbă
slavă înrudită cu rusa.
În Bulgaria, se vorbeşte limba bulgară şi se foloseşte alfabetul chirilic. Deoarece
Bulgaria din ziua de azi a fost mult timp parte a Imperiului Otoman, în unele zone
se vorbeşte de asemenea limba turcă. În trecut, evreii care se retrăgeau din
calea persecuţiei din Spania s-au stabilit pe cursul inferior al Dunării. În locurile
unde trăiesc comunităţi importante de evrei precum Ruse, locul de naştere al
scriitorului Elias Canetti, câştigător al premiului Nobel, şi Galaţi, se vorbeşte un
dialect al limbii spaniole. La ceremoniile religioase se foloseşte limba ebraică.

Limbile de pe cursul mijlociu

Pe cursul mijlociu al Dunării, se vorbesc limbile maghiară, slovacă, română,
sârbă, germană, croată, rromani şi albaneză.
Sârba este o limbă slavă, scrisă în alfabetul chirilic, dar şi în alfabetul latin. În
afara graniţelor Serbiei, sârbii mai locuiesc de-a lungul Dunării în partea de sud a
Ungariei şi în Slovenia croată. Până la recentul război civil, sârbii mai locuiau şi
în regiunea croată Krajina. Aceştia s-au stabilit acolo în timpul dominaţiei
habsburgice care i-a folosit drept scut în calea invaziei otomane. În Serbia, 15%
dintre locuitori vorbesc limba maghiară, iar 2% slovacă.
Albaneza este o limbă indo-europeană, vorbită în Albania şi în mare parte în
Serbia. În Croaţia, limba oficială este croata, dar în Istria se vorbesc şi italiana şi
slovena. Limba croată este o limbă slavă înrudită cu limbile sârbă şi bosniacă. În
scriere se foloseşte alfabetul latin. 5% din populaţie este reprezentată de sârbi.
În plus, în Croaţia mai locuiesc bosniaci, italieni, maghiari, albanezi şi sloveni.
În Bosnia-Herţegovina se vorbeşte bosniaca, o limbă slavă care foloseşte
alfabetul latin. În această ţară locuiesc bosniaci, sârbi şi croaţi. Prin urmare,
limbile vorbite sunt bosniaca, sârba şi croata.
În Slovenia se vorbeşte o altă limbă slavă, slovena, scrisă de asemenea în
alfabetul latin. Slovena mai este vorbită în Austria, Italia şi Ungaria. Un procent
de 1% până la 2% din sârbi, croaţi şi bosniaci locuiesc în Slovenia.
Limba maghiară este înrudită cu finlandeza şi estoniana şi este singura limbă din
Europa Centrală care nu are origine indo-europeană. Deoarece Ungaria istorică
se întindea mult dincolo de graniţele pe care ţara le are în prezent, limba
maghiară este vorbită în multe alte ţări. Minorităţi maghiare importante trăiesc în
Slovacia, Croaţia, Voivodina, Banat şi Transilvania.

Pe lângă maghiară, în Ungaria se mai vorbesc rromani, limba populaţiei rrome,

româna şi slovaca. Şvabii dunăreni au fost strămutaţi în timpul dominaţiei
habsburgice în regiunea Backa din Serbia de azi, în Voivodina şi Banat şi în
zona Ungariei de sud, în preajma localităţii Pécs. Folosind bărcile ca mijloc de
transport, aceştia au migrat în josul Dunării. Un tip de barcă folosit în acest scop
era “Cutia din ulm” (“Ulmer Schachtel”).
Slovaca este una din limbile slave din zona de vest, ca şi poloneza şi ceha, cu
care se înrudeşte. Este limba oficială în Slovacia şi mai este vorbită în Ungaria,
România, Serbia şi Republica Cehă. În Slovacia există 9.75% maghiari şi 1.7%
rromi, care alături de cehi, ruteni şi ucrainieni vorbesc în limbile lor materne.
Un exemplu deosebit de culturi variate care convieţuiesc într-un spaţiu extrem de
restrâns este provincia Voivodina. Această regiune reprezintă o lume
multinaţională, unde trăiesc laolaltă sârbi, maghiari, şvabi dunăreni, croaţi,
slovaci, români, ruteni din Ucraina şi bosniaci.
Limba populaţiei rrome, rromani, aparţine familiei indo-iraniene. Se înrudeşte cu
persana şi kurda. Rromii trăiesc în Ungaria încă din secolul al XIII-lea şi
reprezintă 5% din populaţie. Mulţi dintre ei trăiesc de asemenea în Slovacia şi
România.

Limbile de pe cursul superior

În Republica Cehă, un procent de 90.4% din locuitori vorbesc limba cehă, 1.9%
din populaţie sunt slovaci, rromi, nemţi, maghiari, ruteni şi polonezi. Până la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial, trei milioane de locuitori aveau ca
limba maternă germana. Ceha este vorbită ca limbă maternă de peste 12
milioane de oameni.
În zona de sud a Germaniei, pe lângă dialectul bavarez, se vorbeşte şi un dialect
franc şi unul alemanic-şvab. În plus, se vorbesc şi limbile emigranţilor din ultimele
decenii.
Pe teritoriul actual al Austriei, se vorbesc de multe secole diferite limbi, precum
germana, croata, maghiara, slovena şi rromani.
Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, milioane de oameni din
oraşele dunărene vorbeau idiş în viaţa de zi cu zi. Idiş conţine cuvinte din
ebraică, germană şi limbile slave. Este scrisă în alfabetul ebraic. Multe cuvinte
din idiş sau ebraică au supravieţuit până în ziua de azi, de exemplu în dialectul
vienez.

Dunărea ne leagă

Pe lângă atât de multe limbi şi culturi diferite, există multe trăsături comune de-a
lungul bazinului dunărean. De-a lungul timpului, viaţa locuitorilor din această
zonă a fost influenţată de Dunăre şi de afluenţii săi. De foarte mult timp,
drumurile comerciale care legau Europa de nord de Marea Mediterană au trecut
prin bazinul Dunării. Bunuri precum chihlimbarul, metale, sare şi blănuri erau
transportate către sud şi date acolo la schimb pentru arme din metal sau bijuterii.
Unele dintre aceste drumuri se numeau “drumuri de chihlimbar” deoarece
chihlimbarul era o marfă importantă în acele vremuri. Câteva astfel de drumuri de
chihlimbar treceau prin zona centrală şi superioară a Dunării. Cele mai
importante drumuri traversau Dunărea între Viena şi Bratislava şi tranzitau
Sopron, Szombathely, Maribor, Liubliana şi Zagreb înspre Marea Mediterană.
Multe din oraşele zilelor noastre s-a înfiinţat de-a lungul acestor rute comerciale.
Un alt traseu trecea prin zona de sud de-a lungul fluviilor Dunărea şi Inn. Din
Transilvania se trimiteau aur şi cupru de-a lungul Mureşului şi Tisei, apoi în sus
pe Dunăre şi Inn, până traversau Alpii spre Marea Mediterană. Acest comerţ
internaţional timpuriu a dus la dezvoltarea primelor forme interregionale de
transport fluvial.

Bazinul Dunării – o zonă culturală

Multe aşezări din ţările dunărene îşi au originea în vremea celţilor. Celţii au
format un grup de popoare cu caracteristici culturale şi lingvistice similare. Un
centru timpuriu al culturii celte s-a cristalizat în Hallstatt, în Alpii austrieci. De la
numele acestui loc a fost denumită o perioadă istorică de câteva sute de ani.
Pornind din partea de sus şi centrală a bazinului dunărean, celţii s-au deplasat
de-a lungul râurilor, pe Dunăre, Tisa şi Mureş, către Carpaţi şi în sud dinspre
Velika Morava către Macedonia. Oraşe dunărene precum Regensburg, Passau,
Linz, Viena, Bratislava, Belgrad şi Vidin îşi au originea în aşezări celtice. Se
presupune că numele de Viena derivă din cuvântul celt Vedunia – ceea ce
înseamnă pârâu de munte. Celţii numeau Budapesta “Ak-ink”, “apă abundentă”,
o denumire datorată numeroaselor izvoare termale din această zonă.
Numele de râuri Lech, Isar sau Dunăre sunt şi ele de origine celtă. “Dan”
înseamnă “râu mare”. În epoca romană, denumirea a devenit “Danuvius” sau
“Danubius”.
La apogeul expansiunii lor, zone întinse din bazinul Dunării făceau parte din
civilizaţia celtă.

Vechii greci şi Dunărea

Din secolul al VII-lea î.Hr., mari oraşe greceşti precum Atena, Corint şi Milet din
Asia Mică şi-au extins comerţul spre nord şi au fondat oraşe-surori pe coastele
Mării Negre şi pe cursul inferior al Dunării.
În partea de sud a estuarului dunărean, într-un golf din Marea Neagră, a fost
fondat oraşul Histria. Numele oraşului provine de la Istrios, numele grecesc al
Dunării. Astăzi, excavaţiile oraşului antic se află pe Lacul Sinoie, care s-a format
dintr-o lagună maritimă.
Tomis, Constanţa din ziua de azi, şi Kallatis, astăzi Mangalia, s-au dezvoltat pe
ceea ce astăzi este coasta Mării Negre. În interiorul uscatului, grecii au fondat pe
Dunăre oraşul Axiopolis, adică Cernavoda din prezent.
Structurile timpurii ale oraşelor sunt încă deseori vizibile. Moderna piaţă centrală
din Constanţa se află pe locul agorei greceşti, piaţa şi locul de întâlnire în anticul
Tomis.
Porţile de Fier, cu cascadele şi adâncimile lor înşelătoare, au fost o barieră
naturală dificilă pentru bărcile greceşti cu vâsle. Astfel, zona de influenţă a
grecilor s-a limitat la cursul inferior al Dunării şi la Marea Neagră.
Din oraşele-surori din bazinul Dunării, se transporta către Grecia peşte sărat în
amfore încăpătoare. De asemenea, cereale, cânepă, pânză, lemn, metale
neprelucrate şi animale erau transportate către sud. În cealaltă direcţie, veneau
dinspre Marea Mediterană bunuri precum ulei, vin, arme, bijuterii şi ceramică.
Vinul grecesc în amfore era un bun deosebit de valoros. Limba greacă era
folosită în comerţ şi se vorbea în toată zona Mării Negre.

Romanii şi Dunărea

În secolul al III-lea î.Hr., romanii şi-au extins imperiul către Dunăre. Dunărea a
devenit linie de graniţă. De-a lungul râului, s-au stabilit tabere militare şi aşezări
civile în imediata lor vecinătate.
Cele mai multe oraşe din ziua de azi, din zona Dunării erau deja aşezări
fortificate în timpul romanilor. Oraşul Regensburg din Germania, de exemplu, a
fost aşezarea romană Castra Regina, iar Passau se numea Batavis. Tulln, din
Austria, se numea Comagenis şi era un port al flotei romane. Oraşul maghiar
Györ, numit atunci Arabona, se află la gura de vărsare a trei râuri în Dunăre şi îşi
are originea într-o fortăreaţă romană. Oraşul bulgar Silistra exista şi el în vremea
romanilor ca Durostorum.
Budapesta, cunoscută atunci ca Aquincum, a fost timp de sute de ani cel mai
important şi populat oraş roman de la Dunăre. Aici se afla reşedinţa
guvernatorului provinciei Panonia Inferior. Alt oraş important era Smreska
Mitrovica din Serbia zilelor noastre, numit atunci Sirmium. Situat pe râul Sava,
acesta a fost oraşul de reşedinţă al multor împăraţi şi unul din marile oraşe ale
Imperiului.
Pretutindeni în bazinul dunărean aflat sub dominaţie romană se vorbea limba
latină. Exista un sistem administrativ şi legislativ unitar şi se folosea aceeaşi
monedă. Autorităţile publice aveau pieţe şi locuri de adunare „fora“. În această
perioadă s-au construit teatre, apeducte şi şosele. Apeductele şi sistemele de
canalizare permiteau o anumită cultură a băilor. Apa era transportată pe distanţe
de mulţi kilometri de la sursă până în oraşe şi apoi spre mari băi publice, băile
termale.
Acolo unde Imperiul roman s-a extins dincolo de Dunăre, s-au construit poduri,
cel mai important fiind cel de la Drobeta-Turnu Severin. În anul 103, podul lung
de 1070 de metri a fost definitivat de către arhitectul grec din Damasc numit
Apolodor. De-a lungul fluviului se întindeau 19 arcuri de lemn pe 20 de stîlpi din
piatră. Stâlpii se ridicau la 45 de metri deasupra apei. În timpurile antice, erau
poduri chiar şi în locuri unde astăzi nu mai există. Astfel, spre partea de vest a
estuarului de la Oescus, exista un pod roman cu o lungime de 1150 de metri.
Toponime precum Panonia sau Dacia îşi au originea în epoca antică şi se
folosesc şi în ziua de azi. Limba română provine şi ea din limba latină.
În general, oamenii din zilele noastre îşi amintesc cu mândrie de originea lor
romană. Un astfel de exemplu este blazonul oraşului Drobeta-Turnu Severin, cu
imaginea podului roman peste Dunăre. Numele unor oraşe amintesc de
denumirea lor latină chiar şi în ziua de astăzi: oraşul german Augsburg, numit de
romani Augusta Vindelicorum, oraşul Cluj-Napoca, numit atunci Napoca şi oraşul
Constanţa, atunci Constantiana.

Alte poveşti ale Dunării – jocuri practicate de bunicii

noştri
Germania: Auf der Donau bin i g’fahre [Am navigat pe Dunăre]
Se joacă astfel: toţi copiii îşi dau mâinile într-un cerc şi se învârtesc cântând “Am
navigat pe Dunăre”, completând cu numele unuia dintre copiii participanţi
secţiunea “şi barca se numeşte…”. Copilul al cărui nume a fost strigat, se
întoarce cu spatele după versul “iar … se întoarce!” şi stă astfel cu spatele către
cei din cerc, dar continuă să cânte şi să se învârtească cu ceilalţi. Jocul se
termină când toţi copiii au spatele spre interiorul cercului, apoi se continuă în
acelaşi fel, copiii strigaţi întorcându-se invers. Textul şi melodia sunt destul de
simple, iar cântecul poate fi învăţat şi de copiii a căror limbă maternă nu este
germana.
Text:
Auf der Donau bin i g’fahre, und a Schiffle hab i g’sehn,
und des Schiffle heißt…und die/der…soll sich drehen.
[Am navigat pe Dunăre şi am văzut o barcă
Şi barca se numeşte …, iar … se întoarce.]

Austria: Încotro mergi?

Se joacă astfel: Toţi copiii stau într-un cerc, mai puţin unul dintre ei, care se
plimbă în afara cercului. Copilul din exteriorul cercului atinge pe umăr un alt copil,
care trebuie să alerge repede în direcţia opusă, tot în exteriorul cercului. Când
cei doi copii se întâlnesc din nou, au acest scurt dialog:
Primul copil: “Bună ziua, domnule /doamnă Meier. Încotro mergeţi?”
Al doilea copil: “Spre Constanţa/Marea Neagră/Bulgaria [sau alte locuri care se
potrivesc]!”
Primul copil: “Şi eu vreau să ajung acolo!”
La aceste cuvinte, cei doi copii încep să alerge roată în jurul cercului, fiecare în
direcţia sa. Cine ajunge primul la deschizătura cercului (rămasă după plecarea
copilului atins pe umăr) se alătură cercului, iar copilul rămas în exterior reia jocul
alegând pe altcineva. Meier este un nume foarte comun în Austria.

Ungaria: Măgăruşule, cine este călăreţul?

Un copil este măgăruşul şi stă în 4 labe pe podea. Măgăruşul are ochii închişi
sau este legat la ochi. Ceilalţi copii cad de acord prin gesturi în legătură cu cel
care joacă rolul călăreţului. Copilul ales se aşază pe spatele măgăruşului şi
strigă: “Măgăruşule, cine este călăreţul?” (în alte locuri se spune: “Măgăruşule,
pe cine porţi în spate?”). Dacă măgăruşul ghiceşte, atunci este eliberat şi locul
său este preluat de călăreţ. Dacă nu ghiceşte, pe spatele său se mai aşază un
copil care pune aceeaşi întrebare. Astfel, dacă măgăruşul nu ghiceşte, pe
spatele său se aşază mai mulţi copii, până când grămada formată se răstoarnă.

Ungaria: Să prindem muşte!

6 copii stau înşiraţi unul în spatele celuilalt. În faţa lor stă un copil care ţine o
minge. El aruncă mingea către unul dintre copiii din rând, care o prinde şi o
aruncă înapoi. Când prind mingea, copiii au prins în mod simbolic o muscă, pe
care o ţin între palmele închise. Când li se aruncă din nou mingea, ei deschid
palmele şi prind o altă muscă. Cel care prinde primul 10 muşte este câştigător şi
ia locul celui care aruncă mingea. Atenţie! Dacă cel care aruncă mingea se
preface doar că o aruncă şi un copil deschide palmele fără să prindă nimic,
atunci pierde toate muştele şi numărătoarea se reia.

Cuvântul “Dunăre” în cele mai comune limbi dunărene

Germană: Donau
Maghiară: Duna
Croată: Dunav
Macedoneană: Dunav
Sârbă: Dunav
Bulgară: Dunav
Rusă: Dunaj
Ucraineană: Dunaj
Slovacă: Dunaj
Română: Dunărea
Albaneză: Danub
Turcă: Tuna

5.2. Bazinul de captare al Dunării

Climă şi hidrologie

În zona bazinului de captare al Dunării, există diferenţe climatice importante, din

cauza reliefului şi a întinderii zonei pe o suprafaţă mare de la vest la est. Zonele
din nord sunt puternic influenţate de climatul maritim, cu precipitaţii abundente.
Zonele din est se află în sfera climei continentale, cu precipitaţii reduse şi ierni
aspre. Zona de captare a râurilor Drava şi Sava este influenţată de clima
mediteraneană.
Acest tip de climă se diversifică din cauza reliefului, mai ales în funcţie de gradul
de expunere în faţa vânturilor vestice şi de diferenţa de altitudine. Ca urmare a
acestor diferenţe, există mai multe zone de relief având climă şi vegetaţie
diferite.
Din cauza diferenţelor regionale, media precipitaţiilor varoază de la mai puţin de
500 mm până la peste 2000 mm pe an. Aceste diferenţe au un efect important
asupra debitelor râurilor şi a inundaţiilor. Debitul Dunării depinde în mod decisiv
de ritmul regional de precipitaţii. Cele mai mari cantităţi de apă care se varsă în
Dunăre provin din Alpi şi Carpaţi.

Munţii din bazinul Dunării

Munţii străbat bazinul Dunării într-o linie şerpuită. Venind din vest, Alpii se opresc
la Viena şi se continuă în nordul Bratislavei prin Carpaţi. Cele două lanţuri au
forma unui semn de întrebare la capătul căruia se află Munţii Balcani. Spre vest,
aceştia se unesc cu Munţii Dinarici. În interiorul unghiului format de Carpaţii
Occidentali şi cei Meridionali se găseşte Podişul Transilvaniei. În vest, podişul
este mărginit de Munţii Apuseni.
Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, înalţi de peste 1000 de metri şi
este mărginită în sud de Munţii Alpi, iar în nord de munţi înalţi de 500 – 1000 de
metri. Aceştia îngrădesc expansiunea Dunării către Marea Nordului. În zona
Vienei, Dunărea îşi croieşte drum prin Alpi şi prin Carpaţii Vestici (sau Carpaţii
Mici) şi formează aproape de Bratislava o deltă interioară. Aceasta se divide în
trei braţe acoperind o suprafaţă de 80 de km.
La “Cotul Dunării”, la nord de Budapesta, râul întâlneşte din nou un munte, se
îndreaptă brusc către sud şi traversează Pusta Ungară. În defileul Porţilor de
Fier, Dunărea îşi taie drum prin Carpaţi spre Munţii Balcani. Apoi, curge spre
zona mai joasă dintre Balcani şi Carpaţii de Sud până când în faţa unei culmi de
450 m din Dobogea, se orientează către nord. În drumul său spre nord se
desface în mai multe braţe. Prin afluenţii săi, Prut şi Siret, Dunărea se îndreaptă
din nou către est şi se revarsă apoi în Marea Neagră. Aici se află Delta Dunării
care are trei braţe.
Alpii din zona de vest au înălţimi de 3000 până la 4000 m. Munţii se continuă la
nord de Bratislava prin Carpaţii Occidentali. Aceştia încep cu Subcarpaţii de
Vest, care au o înălţime de aproximativ 700 m, se întorc spre nord-est şi ajung la
graniţa dintre Polonia şi Slovacia în Masivul Tatra, la 2655 m, cea mai înaltă
culme din Arcul Carpatin. La sud de Dunăre şi de Porţile de Fier, lanţul muntos
continuă cu Munţii Balcani. La vest de Munţii Balcani, în paralel cu costa Mării
Adriatice, se află Munţii Dinarici. Aceştia formează graniţa sudică a Pustei
Ungare.

Cei mai importanţi afluenţi

Pe cursul său superior, râul Lech este ultimul râu tumultuos din Alpi, cu multe
maluri cu pietriş. Păsări precum fluierarul pitic îşi construiesc aici cuiburile, direct
pe malurile pietroase.
Râul Inn, la confluenţa cu Dunărea de lângă Passau, este mai mare chiar decât
Dunărea însăşi. Apa râului Inn are culoarea verde şi de-a lungul multor kilometri
nu se amestecă cu apa gri-maronie a Dunării.
Morava se formează din râuri provenind din Republica Cehă, Austria şi Slovacia.
Reprezintă linia de graniţă dintre Slovacia şi Austria. La umbra cortinei de fier,
râurile, luncile inundabile şi pădurile au fost la adăpost de orice influenţă externă.
Pe Morava se află cea mai mare colonie de berze. Acestea îşi construiesc
cuiburile în stejarii vechi din pajiştile de la marginea apei.
Râul Drava este cel de-al patrulea afluent al Dunării din punctul de vedere al
volumului de apă. Zona Kopački unde Drava se varsă în Dunăre, alcătuieşte un
peisaj riveran unic. În fiecare an, când se topeşte zăpada din Alpi, zona se află
sub apă timp de câteva săptămâni. Această zonă se află la gura de vărsare a
Dravei şi este locul unde îşi depun icrele mai mult de 44 de specii de peşti.
Sava este afluentul Dunării cu cel mai mare volum de apă. Cursul său şi al
afluenţilor săi trece prin Ljubljana, Zagreb, Banja Luka şi Sarajevo. Se varsă în
Dunăre la Belgrad. Aproape 160 de perechi de vulturi codalbi îşi depun ouăle în
luncile inundabile ale Savei şi Dravei.
Cu o lungime de 996 de km, Tisa este cel mai lung afluent al Dunării. Având
iniţial o lungime de 1430 de km, a fost scurtată prin intervenţia oamenilor. Nici un
alt afluent al Dunării nu are un bazin de captare atât de larg. Este aproape de
două ori mai întins decât Austria.
Velika Morava se varsă în Dunăre între Belgrad şi Porţile de Fier. De mii de ani,
este o rută comercială către Marea Mediterană. Celţii s-au deplasat către sud de-
a lungul acestui râu.
Râul Timok izvorăşte din Munţii Balcani. Se varsă în Dunăre în zona de graniţă
dintre trei ţări, Serbia, România şi Bulgaria.
Râul Iskar este cel mai mare afluent din Bulgaria. Izvorăşte din Munţii Rila, trece
prin zona de periferie a Sofiei şi traversează Munţii Balcani.
Râul Olt împarte Câmpia Română în Oltenia în est, cu capitala la Craiova, şi
Muntenia în vest, cu capitala la Bucureşti.
Râul Siret izvorăşte în zona de est a Carpaţilor din Ucraina. Între Belgrad şi Delta
Dunării, este afluentul cu cel mai mare volum de apă. Vărsarea sa deturnează
cursul Dunării către est, unde se varsă în Marea Neagră.
Rîul Prut izvorăşte în Carpaţii din Ucraina. Este graniţa naturală dintre România
şi Republica Moldova. Republica Moldova are o zonă de acces de 1 km către
Dunăre, la gura de vărsare a râului Prut.
Dunărea se ramifică în trei braţe la vărsarea în Marea Neagră. Delta Dunării este
una din cele mai mari suprafeţe umede din lume. Este brăzdată de peste 600 de
lacuri sau zone deschise de apă şi este locul unde trăieşte pelicanul alb.
Limbă Copil Pronunţie Apă Pronunţie Râu Pronunţie
Albaneză fëmijë femij ujë uj lumë lum
Bulgară дете deté вода wod ‫ل‬ река rek
Croată dijete di ‫ن‬te voda w َda rijeka rijéka
Germană Kind ‘kmt Wasser ‘vasu Fluss fluss
Maghiară gyerek djérek v‫ي‬z wies foly f joh
Macedoneană дете déte вода w َda река réka
Română copil kopil apă ap ‫ن‬ râu riu
Sârbă dete déte voda w َda reka réka
Slovacă decko détzko voda w َda rieka riéka
Slovenă otrok otr َk vôda w َda reka réka
Turcă çocuk tsch su ssu Irmak rmak
َtschuk
Ucraineană дитина dit ‫ي‬na вода wod ‫ل‬ ричка ritschka