Sunteți pe pagina 1din 9

5.1. Ţările bazinului dunărean

Diversitatea limbilor vorbite în bazinul dunărean

Limbile de pe cursul inferior În România se vorbeşte limba română. Este o limbă de origine latină, limba Imperiului Roman, scrisă iniţial în alfabetul chirilic. Astăzi se foloseşte alfabetul latin. Ca limbă de origine latină, româna se înrudeşte cu italiana şi franceza. În Republica Moldova, majoritatea locuitorilor vorbesc limba română şi, de la obţinerea independenţei, scriu folosind alfabetul latin. 13.8% dintre locuitori folosesc ucraineana ca limbă maternă, iar 13% rusa. Pe lângă aceste limbi se vorbesc limbile bulgară, ebraică şi idiş – există o minoritate a evreilor moldoveni. Minoritatea găgăuză vorbeşte un dialect turc. În Ucraina, se vorbeşte limba ucraineană, iar în estul ţării se foloseşte limba rusă. Ucraineana este o limbă slavă înrudită cu rusa. În Bulgaria, se vorbeşte limba bulgară şi se foloseşte alfabetul chirilic. Deoarece Bulgaria din ziua de azi a fost mult timp parte a Imperiului Otoman, în unele zone se vorbeşte de asemenea limba turcă. În trecut, evreii care se retrăgeau din calea persecuţiei din Spania s-au stabilit pe cursul inferior al Dunării. În locurile unde trăiesc comunităţi importante de evrei precum Ruse, locul de naştere al scriitorului Elias Canetti, câştigător al premiului Nobel, şi Galaţi, se vorbeşte un dialect al limbii spaniole. La ceremoniile religioase se foloseşte limba ebraică.

Limbile de pe cursul mijlociu Pe cursul mijlociu al Dunării, se vorbesc limbile maghiară, slovacă, română, sârbă, germană, croată, rromani şi albaneză. Sârba este o limbă slavă, scrisă în alfabetul chirilic, dar şi în alfabetul latin. În afara graniţelor Serbiei, sârbii mai locuiesc de-a lungul Dunării în partea de sud a Ungariei şi în Slovenia croată. Până la recentul război civil, sârbii mai locuiau şi în regiunea croată Krajina. Aceştia s-au stabilit acolo în timpul dominaţiei habsburgice care i-a folosit drept scut în calea invaziei otomane. În Serbia, 15% dintre locuitori vorbesc limba maghiară, iar 2% slovacă. Albaneza este o limbă indo-europeană, vorbită în Albania şi în mare parte în Serbia. În Croaţia, limba oficială este croata, dar în Istria se vorbesc şi italiana şi slovena. Limba croată este o limbă slavă înrudită cu limbile sârbă şi bosniacă. În scriere se foloseşte alfabetul latin. 5% din populaţie este reprezentată de sârbi. În plus, în Croaţia mai locuiesc bosniaci, italieni, maghiari, albanezi şi sloveni. În Bosnia-Herţegovina se vorbeşte bosniaca, o limbă slavă care foloseşte alfabetul latin. În această ţară locuiesc bosniaci, sârbi şi croaţi. Prin urmare, limbile vorbite sunt bosniaca, sârba şi croata. În Slovenia se vorbeşte o altă limbă slavă, slovena, scrisă de asemenea în alfabetul latin. Slovena mai este vorbită în Austria, Italia şi Ungaria. Un procent de 1% până la 2% din sârbi, croaţi şi bosniaci locuiesc în Slovenia. Limba maghiară este înrudită cu finlandeza şi estoniana şi este singura limbă din Europa Centrală care nu are origine indo-europeană. Deoarece Ungaria istorică se întindea mult dincolo de graniţele pe care ţara le are în prezent, limba

maghiară este vorbită în multe alte ţări. Minorităţi maghiare importante trăiesc în Slovacia, Croaţia, Voivodina, Banat şi Transilvania.

Pe lângă maghiară, în Ungaria se mai vorbesc rromani, limba populaţiei rrome, româna şi slovaca. Şvabii dunăreni au fost strămutaţi în timpul dominaţiei habsburgice în regiunea Backa din Serbia de azi, în Voivodina şi Banat şi în zona Ungariei de sud, în preajma localităţii Pécs. Folosind bărcile ca mijloc de transport, aceştia au migrat în josul Dunării. Un tip de barcă folosit în acest scop era “Cutia din ulm” (“Ulmer Schachtel”). Slovaca este una din limbile slave din zona de vest, ca şi poloneza şi ceha, cu care se înrudeşte. Este limba oficială în Slovacia şi mai este vorbită în Ungaria, România, Serbia şi Republica Cehă. În Slovacia există 9.75% maghiari şi 1.7% rromi, care alături de cehi, ruteni şi ucrainieni vorbesc în limbile lor materne. Un exemplu deosebit de culturi variate care convieţuiesc într-un spaţiu extrem de restrâns este provincia Voivodina. Această regiune reprezintă o lume multinaţională, unde trăiesc laolaltă sârbi, maghiari, şvabi dunăreni, croaţi, slovaci, români, ruteni din Ucraina şi bosniaci. Limba populaţiei rrome, rromani, aparţine familiei indo-iraniene. Se înrudeşte cu persana şi kurda. Rromii trăiesc în Ungaria încă din secolul al XIII-lea şi reprezintă 5% din populaţie. Mulţi dintre ei trăiesc de asemenea în Slovacia şi România.

Limbile de pe cursul superior

În Republica Cehă, un procent de 90.4% din locuitori vorbesc limba cehă, 1.9% din populaţie sunt slovaci, rromi, nemţi, maghiari, ruteni şi polonezi. Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, trei milioane de locuitori aveau ca limba maternă germana. Ceha este vorbită ca limbă maternă de peste 12 milioane de oameni. În zona de sud a Germaniei, pe lângă dialectul bavarez, se vorbeşte şi un dialect franc şi unul alemanic-şvab. În plus, se vorbesc şi limbile emigranţilor din ultimele decenii. Pe teritoriul actual al Austriei, se vorbesc de multe secole diferite limbi, precum germana, croata, maghiara, slovena şi rromani. Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, milioane de oameni din oraşele dunărene vorbeau idiş în viaţa de zi cu zi. Idiş conţine cuvinte din ebraică, germană şi limbile slave. Este scrisă în alfabetul ebraic. Multe cuvinte din idiş sau ebraică au supravieţuit până în ziua de azi, de exemplu în dialectul vienez.

Dunărea ne leagă

Pe lângă atât de multe limbi şi culturi diferite, există multe trăsături comune de-a lungul bazinului dunărean. De-a lungul timpului, viaţa locuitorilor din această zonă a fost influenţată de Dunăre şi de afluenţii săi. De foarte mult timp, drumurile comerciale care legau Europa de nord de Marea Mediterană au trecut

prin bazinul Dunării. Bunuri precum chihlimbarul, metale, sare şi blănuri erau transportate către sud şi date acolo la schimb pentru arme din metal sau bijuterii. Unele dintre aceste drumuri se numeau “drumuri de chihlimbar” deoarece chihlimbarul era o marfă importantă în acele vremuri. Câteva astfel de drumuri de chihlimbar treceau prin zona centrală şi superioară a Dunării. Cele mai importante drumuri traversau Dunărea între Viena şi Bratislava şi tranzitau Sopron, Szombathely, Maribor, Liubliana şi Zagreb înspre Marea Mediterană. Multe din oraşele zilelor noastre s-a înfiinţat de-a lungul acestor rute comerciale. Un alt traseu trecea prin zona de sud de-a lungul fluviilor Dunărea şi Inn. Din Transilvania se trimiteau aur şi cupru de-a lungul Mureşului şi Tisei, apoi în sus pe Dunăre şi Inn, până traversau Alpii spre Marea Mediterană. Acest comerţ internaţional timpuriu a dus la dezvoltarea primelor forme interregionale de transport fluvial.

Bazinul Dunării – o zonă culturală Multe aşezări din ţările dunărene îşi au originea în vremea celţilor. Celţii au format un grup de popoare cu caracteristici culturale şi lingvistice similare. Un centru timpuriu al culturii celte s-a cristalizat în Hallstatt, în Alpii austrieci. De la numele acestui loc a fost denumită o perioadă istorică de câteva sute de ani. Pornind din partea de sus şi centrală a bazinului dunărean, celţii s-au deplasat de-a lungul râurilor, pe Dunăre, Tisa şi Mureş, către Carpaţi şi în sud dinspre Velika Morava către Macedonia. Oraşe dunărene precum Regensburg, Passau, Linz, Viena, Bratislava, Belgrad şi Vidin îşi au originea în aşezări celtice. Se presupune că numele de Viena derivă din cuvântul celt Vedunia – ceea ce înseamnă pârâu de munte. Celţii numeau Budapesta “Ak-ink”, “apă abundentă”, o denumire datorată numeroaselor izvoare termale din această zonă. Numele de râuri Lech, Isar sau Dunăre sunt şi ele de origine celtă. “Dan” înseamnă “râu mare”. În epoca romană, denumirea a devenit “Danuvius” sau “Danubius”. La apogeul expansiunii lor, zone întinse din bazinul Dunării făceau parte din civilizaţia celtă.

Vechii greci şi Dunărea Din secolul al VII-lea î.Hr., mari oraşe greceşti precum Atena, Corint şi Milet din Asia Mică şi-au extins comerţul spre nord şi au fondat oraşe-surori pe coastele Mării Negre şi pe cursul inferior al Dunării. În partea de sud a estuarului dunărean, într-un golf din Marea Neagră, a fost fondat oraşul Histria. Numele oraşului provine de la Istrios, numele grecesc al Dunării. Astăzi, excavaţiile oraşului antic se află pe Lacul Sinoie, care s-a format dintr-o lagună maritimă. Tomis, Constanţa din ziua de azi, şi Kallatis, astăzi Mangalia, s-au dezvoltat pe ceea ce astăzi este coasta Mării Negre. În interiorul uscatului, grecii au fondat pe Dunăre oraşul Axiopolis, adică Cernavoda din prezent. Structurile timpurii ale oraşelor sunt încă deseori vizibile. Moderna piaţă centrală din Constanţa se află pe locul agorei greceşti, piaţa şi locul de întâlnire în anticul Tomis.

Porţile de Fier, cu cascadele şi adâncimile lor înşelătoare, au fost o barieră naturală dificilă pentru bărcile greceşti cu vâsle. Astfel, zona de influenţă a grecilor s-a limitat la cursul inferior al Dunării şi la Marea Neagră. Din oraşele-surori din bazinul Dunării, se transporta către Grecia peşte sărat în amfore încăpătoare. De asemenea, cereale, cânepă, pânză, lemn, metale neprelucrate şi animale erau transportate către sud. În cealaltă direcţie, veneau dinspre Marea Mediterană bunuri precum ulei, vin, arme, bijuterii şi ceramică. Vinul grecesc în amfore era un bun deosebit de valoros. Limba greacă era folosită în comerţ şi se vorbea în toată zona Mării Negre.

Romanii şi Dunărea

În secolul al III-lea î.Hr., romanii şi-au extins imperiul către Dunăre. Dunărea a devenit linie de graniţă. De-a lungul râului, s-au stabilit tabere militare şi aşezări civile în imediata lor vecinătate. Cele mai multe oraşe din ziua de azi, din zona Dunării erau deja aşezări fortificate în timpul romanilor. Oraşul Regensburg din Germania, de exemplu, a fost aşezarea romană Castra Regina, iar Passau se numea Batavis. Tulln, din Austria, se numea Comagenis şi era un port al flotei romane. Oraşul maghiar Györ, numit atunci Arabona, se află la gura de vărsare a trei râuri în Dunăre şi îşi are originea într-o fortăreaţă romană. Oraşul bulgar Silistra exista şi el în vremea romanilor ca Durostorum. Budapesta, cunoscută atunci ca Aquincum, a fost timp de sute de ani cel mai important şi populat oraş roman de la Dunăre. Aici se afla reşedinţa guvernatorului provinciei Panonia Inferior. Alt oraş important era Smreska Mitrovica din Serbia zilelor noastre, numit atunci Sirmium. Situat pe râul Sava, acesta a fost oraşul de reşedinţă al multor împăraţi şi unul din marile oraşe ale Imperiului. Pretutindeni în bazinul dunărean aflat sub dominaţie romană se vorbea limba latină. Exista un sistem administrativ şi legislativ unitar şi se folosea aceeaşi monedă. Autorităţile publice aveau pieţe şi locuri de adunare „fora“. În această perioadă s-au construit teatre, apeducte şi şosele. Apeductele şi sistemele de canalizare permiteau o anumită cultură a băilor. Apa era transportată pe distanţe de mulţi kilometri de la sursă până în oraşe şi apoi spre mari băi publice, băile termale. Acolo unde Imperiul roman s-a extins dincolo de Dunăre, s-au construit poduri, cel mai important fiind cel de la Drobeta-Turnu Severin. În anul 103, podul lung de 1070 de metri a fost definitivat de către arhitectul grec din Damasc numit Apolodor. De-a lungul fluviului se întindeau 19 arcuri de lemn pe 20 de stîlpi din piatră. Stâlpii se ridicau la 45 de metri deasupra apei. În timpurile antice, erau poduri chiar şi în locuri unde astăzi nu mai există. Astfel, spre partea de vest a estuarului de la Oescus, exista un pod roman cu o lungime de 1150 de metri. Toponime precum Panonia sau Dacia îşi au originea în epoca antică şi se folosesc şi în ziua de azi. Limba română provine şi ea din limba latină.

În general, oamenii din zilele noastre îşi amintesc cu mândrie de originea lor romană. Un astfel de exemplu este blazonul oraşului Drobeta-Turnu Severin, cu imaginea podului roman peste Dunăre. Numele unor oraşe amintesc de denumirea lor latină chiar şi în ziua de astăzi: oraşul german Augsburg, numit de romani Augusta Vindelicorum, oraşul Cluj-Napoca, numit atunci Napoca şi oraşul Constanţa, atunci Constantiana.

Alte poveşti ale Dunării – jocuri practicate de bunicii noştri

Germania: Auf der Donau bin i g’fahre [Am navigat pe Dunăre] Se joacă astfel: toţi copiii îşi dau mâinile într-un cerc şi se învârtesc cântând “Am navigat pe Dunăre”, completând cu numele unuia dintre copiii participanţi secţiunea “şi barca se numeşte…”. Copilul al cărui nume a fost strigat, se întoarce cu spatele după versul “iar … se întoarce!” şi stă astfel cu spatele către cei din cerc, dar continuă să cânte şi să se învârtească cu ceilalţi. Jocul se termină când toţi copiii au spatele spre interiorul cercului, apoi se continuă în acelaşi fel, copiii strigaţi întorcându-se invers. Textul şi melodia sunt destul de simple, iar cântecul poate fi învăţat şi de copiii a căror limbă maternă nu este germana. Text:

Auf der Donau bin i g’fahre, und a Schiffle hab i g’sehn, und des Schiffle heißtund die/dersoll sich drehen. [Am navigat pe Dunăre şi am văzut o barcă Şi barca se numeşte …, iar … se întoarce.]

Austria: Încotro mergi? Se joacă astfel: Toţi copiii stau într-un cerc, mai puţin unul dintre ei, care se plimbă în afara cercului. Copilul din exteriorul cercului atinge pe umăr un alt copil, care trebuie să alerge repede în direcţia opusă, tot în exteriorul cercului. Când cei doi copii se întâlnesc din nou, au acest scurt dialog:

Primul copil: “Bună ziua, domnule /doamnă Meier. Încotro mergeţi?” Al doilea copil: “Spre Constanţa/Marea Neagră/Bulgaria [sau alte locuri care se potrivesc]!” Primul copil: “Şi eu vreau să ajung acolo!” La aceste cuvinte, cei doi copii încep să alerge roată în jurul cercului, fiecare în direcţia sa. Cine ajunge primul la deschizătura cercului (rămasă după plecarea copilului atins pe umăr) se alătură cercului, iar copilul rămas în exterior reia jocul alegând pe altcineva. Meier este un nume foarte comun în Austria.

Ungaria: Măgăruşule, cine este călăreţul? Un copil este măgăruşul şi stă în 4 labe pe podea. Măgăruşul are ochii închişi sau este legat la ochi. Ceilalţi copii cad de acord prin gesturi în legătură cu cel care joacă rolul călăreţului. Copilul ales se aşază pe spatele măgăruşului şi strigă: “Măgăruşule, cine este călăreţul?” (în alte locuri se spune: “Măgăruşule, pe cine porţi în spate?”). Dacă măgăruşul ghiceşte, atunci este eliberat şi locul

său este preluat de călăreţ. Dacă nu ghiceşte, pe spatele său se mai aşază un copil care pune aceeaşi întrebare. Astfel, dacă măgăruşul nu ghiceşte, pe spatele său se aşază mai mulţi copii, până când grămada formată se răstoarnă.

Ungaria: Să prindem muşte! 6 copii stau înşiraţi unul în spatele celuilalt. În faţa lor stă un copil care ţine o minge. El aruncă mingea către unul dintre copiii din rând, care o prinde şi o aruncă înapoi. Când prind mingea, copiii au prins în mod simbolic o muscă, pe care o ţin între palmele închise. Când li se aruncă din nou mingea, ei deschid palmele şi prind o altă muscă. Cel care prinde primul 10 muşte este câştigător şi ia locul celui care aruncă mingea. Atenţie! Dacă cel care aruncă mingea se preface doar că o aruncă şi un copil deschide palmele fără să prindă nimic, atunci pierde toate muştele şi numărătoarea se reia.

Cuvântul “Dunăre” în cele mai comune limbi dunărene

Germană: Donau Maghiară: Duna Croată: Dunav Macedoneană: Dunav Sârbă: Dunav Bulgară: Dunav Rusă: Dunaj Ucraineană: Dunaj Slovacă: Dunaj Română: Dunărea Albaneză: Danub Turcă: Tuna

5.2. Bazinul de captare al Dunării

Climă şi hidrologie

În zona bazinului de captare al Dunării, există diferenţe climatice importante, din cauza reliefului şi a întinderii zonei pe o suprafaţă mare de la vest la est. Zonele din nord sunt puternic influenţate de climatul maritim, cu precipitaţii abundente. Zonele din est se află în sfera climei continentale, cu precipitaţii reduse şi ierni aspre. Zona de captare a râurilor Drava şi Sava este influenţată de clima mediteraneană. Acest tip de climă se diversifică din cauza reliefului, mai ales în funcţie de gradul de expunere în faţa vânturilor vestice şi de diferenţa de altitudine. Ca urmare a acestor diferenţe, există mai multe zone de relief având climă şi vegetaţie diferite. Din cauza diferenţelor regionale, media precipitaţiilor varoază de la mai puţin de 500 mm până la peste 2000 mm pe an. Aceste diferenţe au un efect important asupra debitelor râurilor şi a inundaţiilor. Debitul Dunării depinde în mod decisiv

de ritmul regional de precipitaţii. Cele mai mari cantităţi de apă care se varsă în Dunăre provin din Alpi şi Carpaţi.

Munţii din bazinul Dunării

Munţii străbat bazinul Dunării într-o linie şerpuită. Venind din vest, Alpii se opresc la Viena şi se continuă în nordul Bratislavei prin Carpaţi. Cele două lanţuri au forma unui semn de întrebare la capătul căruia se află Munţii Balcani. Spre vest, aceştia se unesc cu Munţii Dinarici. În interiorul unghiului format de Carpaţii Occidentali şi cei Meridionali se găseşte Podişul Transilvaniei. În vest, podişul este mărginit de Munţii Apuseni. Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, înalţi de peste 1000 de metri şi este mărginită în sud de Munţii Alpi, iar în nord de munţi înalţi de 500 – 1000 de metri. Aceştia îngrădesc expansiunea Dunării către Marea Nordului. În zona Vienei, Dunărea îşi croieşte drum prin Alpi şi prin Carpaţii Vestici (sau Carpaţii Mici) şi formează aproape de Bratislava o deltă interioară. Aceasta se divide în trei braţe acoperind o suprafaţă de 80 de km. La “Cotul Dunării”, la nord de Budapesta, râul întâlneşte din nou un munte, se îndreaptă brusc către sud şi traversează Pusta Ungară. În defileul Porţilor de Fier, Dunărea îşi taie drum prin Carpaţi spre Munţii Balcani. Apoi, curge spre zona mai joasă dintre Balcani şi Carpaţii de Sud până când în faţa unei culmi de 450 m din Dobogea, se orientează către nord. În drumul său spre nord se desface în mai multe braţe. Prin afluenţii săi, Prut şi Siret, Dunărea se îndreaptă din nou către est şi se revarsă apoi în Marea Neagră. Aici se află Delta Dunării care are trei braţe. Alpii din zona de vest au înălţimi de 3000 până la 4000 m. Munţii se continuă la nord de Bratislava prin Carpaţii Occidentali. Aceştia încep cu Subcarpaţii de Vest, care au o înălţime de aproximativ 700 m, se întorc spre nord-est şi ajung la graniţa dintre Polonia şi Slovacia în Masivul Tatra, la 2655 m, cea mai înaltă culme din Arcul Carpatin. La sud de Dunăre şi de Porţile de Fier, lanţul muntos continuă cu Munţii Balcani. La vest de Munţii Balcani, în paralel cu costa Mării Adriatice, se află Munţii Dinarici. Aceştia formează graniţa sudică a Pustei Ungare.

Cei mai importanţi afluenţi

Pe cursul său superior, râul Lech este ultimul râu tumultuos din Alpi, cu multe maluri cu pietriş. Păsări precum fluierarul pitic îşi construiesc aici cuiburile, direct pe malurile pietroase. Râul Inn, la confluenţa cu Dunărea de lângă Passau, este mai mare chiar decât Dunărea însăşi. Apa râului Inn are culoarea verde şi de-a lungul multor kilometri nu se amestecă cu apa gri-maronie a Dunării. Morava se formează din râuri provenind din Republica Cehă, Austria şi Slovacia. Reprezintă linia de graniţă dintre Slovacia şi Austria. La umbra cortinei de fier, râurile, luncile inundabile şi pădurile au fost la adăpost de orice influenţă externă.

Pe Morava se află cea mai mare colonie de berze. Acestea îşi construiesc cuiburile în stejarii vechi din pajiştile de la marginea apei. Râul Drava este cel de-al patrulea afluent al Dunării din punctul de vedere al volumului de apă. Zona Kopački unde Drava se varsă în Dunăre, alcătuieşte un peisaj riveran unic. În fiecare an, când se topeşte zăpada din Alpi, zona se află sub apă timp de câteva săptămâni. Această zonă se află la gura de vărsare a Dravei şi este locul unde îşi depun icrele mai mult de 44 de specii de peşti. Sava este afluentul Dunării cu cel mai mare volum de apă. Cursul său şi al afluenţilor săi trece prin Ljubljana, Zagreb, Banja Luka şi Sarajevo. Se varsă în Dunăre la Belgrad. Aproape 160 de perechi de vulturi codalbi îşi depun ouăle în luncile inundabile ale Savei şi Dravei. Cu o lungime de 996 de km, Tisa este cel mai lung afluent al Dunării. Având iniţial o lungime de 1430 de km, a fost scurtată prin intervenţia oamenilor. Nici un alt afluent al Dunării nu are un bazin de captare atât de larg. Este aproape de două ori mai întins decât Austria. Velika Morava se varsă în Dunăre între Belgrad şi Porţile de Fier. De mii de ani, este o rută comercială către Marea Mediterană. Celţii s-au deplasat către sud de- a lungul acestui râu. Râul Timok izvorăşte din Munţii Balcani. Se varsă în Dunăre în zona de graniţă dintre trei ţări, Serbia, România şi Bulgaria. Râul Iskar este cel mai mare afluent din Bulgaria. Izvorăşte din Munţii Rila, trece prin zona de periferie a Sofiei şi traversează Munţii Balcani. Râul Olt împarte Câmpia Română în Oltenia în est, cu capitala la Craiova, şi Muntenia în vest, cu capitala la Bucureşti. Râul Siret izvorăşte în zona de est a Carpaţilor din Ucraina. Între Belgrad şi Delta Dunării, este afluentul cu cel mai mare volum de apă. Vărsarea sa deturnează cursul Dunării către est, unde se varsă în Marea Neagră. Rîul Prut izvorăşte în Carpaţii din Ucraina. Este graniţa naturală dintre România şi Republica Moldova. Republica Moldova are o zonă de acces de 1 km către Dunăre, la gura de vărsare a râului Prut. Dunărea se ramifică în trei braţe la vărsarea în Marea Neagră. Delta Dunării este una din cele mai mari suprafeţe umede din lume. Este brăzdată de peste 600 de lacuri sau zone deschise de apă şi este locul unde trăieşte pelicanul alb.

Limbă

Copil

Pronunţie

Apă

Pronunţie

Râu

Pronunţie

Albaneză

fëmijë

femij

ujë

uj

lumë

lum

Bulgară

дете

deté

вода

wod ل

река

rek

Croată

dijete

di نte

voda

w

َda

rijeka

rijéka

Germană

Kind

‘kmt

Wasser

‘vasu

Fluss

fluss

Maghiară

gyerek

djérek

v ي z

wies

foly

f joh

Macedoneană

дете

déte

вода

w

َda

река

réka

Română

copil

kopil

apă

ap ن

râu

riu

Sârbă

dete

déte

voda

w

َda

reka

réka

Slovacă

decko

détzko

voda

w

َda

rieka

riéka

Slovenă

otrok

otr َk

vôda

w

َda

reka

réka

Turcă

çocuk

tsch

su

ssu

Irmak

rmak

َtschuk

Ucraineană

дитина

dit يna

вода

wod ل

ричка

ritschka