ISMM

-semestrul II-
Cap: Mass-media și viața politică

De la spatiul public la opinia publica

- Spațiul public/sfera publică- discutarea problemelor de interes public, organizată astfel
încât actorii ei sunt obligati sa foloseasca armele argumentatiei si sa se plaseze in
perspectiva intereselor generale
- Spatiul public= locul participarii politice, inteleasa ca expresie a intereselor si
deliberarii, al deciziilor si al controlului puterii
- Dupa A. Silem, spatiul public modern= loc de circulatie

Structura definitiilor se bazeaza pe cateva notiuni fundamentale:

1. Individul= fundamentul societatii si al statului
- Pentru realizarea “pactului social”, individul trebuie eliberatde influenta opresiva a
autoritatilor externe (Biserica, Regalitate)
- Actiunile sale trebuie sa izvorasca dintr-o alegere personala, bazata pe evaluarea rationala
a unei situatii
2. Dezbaterea- egalitate indivizilor elimina posibilitatea ca vreunul dintre ei sa fie
detinatorul adevarului
- Fiecare individ are capacitatea de arbitraj: constiinta individuala este conceputa ca un
tribunal intim
- Dezbaterea se intemeiaza pe autonomia fiecarei constiinte individuale si pe recunoasterea
reciproca a acestei autonomii, pe utilizarea unor tehnici rationale de argumentare pentru
identificarea si promovarea adevarului propriu
3. Locul public- spatiul public se situeaza intre spatiul privat si spatiul etatizat
(universul exercitarii puterii in plan executiv, juridic, legislativ)
- Primul loc public- agora (Grecia antica)

Dupa Habermas, spatiul public nu exista decat ca o suma integrala si nealterata a unor
atribute fundamentale:
1. Pozitionarea intre zona privata si cea statala
- dezbaterea nu trebuie sa fie alterata de interese egoiste
- cei care participa la dezbaterile din spatiul public trebuie sa se pozitioneze in afara
acestor interese si sa priveasca problemele din perspectiva cetateanului
- cei care participa la astfel de dezbatere formeaza un public (activ), iar cei care consuma
pasiv anumite informatii oferite de presa formeaza o audienta
 2. Caracterul rational si argumentativ al dezbaterilor: o dezbatere autentica nu poate
fi condusa de sentimente sau de dorinta de distractie
3. Centrarea pe temele politice majore, de interes public: discutiile din spatiul public
nu trebuie sa cada in plasa frivolitatii

Constituirea spatiului public implica etapele specifice circulatiei mesajelor mediatice

in public (atunci cand spatiul public nu mai e limitat la un spatiu fizic determinat, unde se
intalnesc oamenii pentru a dezbate o problema de interes general, cand MM devine locul unde se
formuleaza si dezbat problemele de interes public):
- Expunerea la un astfel de mesaj, discutarea lui in diferite grupuri
- Formarea unei opinii in cadrul acestor micro-publicuri si implicarea intr-o dezbatere
publica generalizata

o Prin extinderea sa, spatiul public poate ajunge sa exprime nu numai parerile si
atitudinile unui grup limitat, ci si pozitiile unor grupuri diverse, eterogene si
numeroase
o Varietatea grupurilor nu mai permite atingerea unei unitati conceptuale durabile
o In acest spatiu public modern va aparea un nou tip de consens- vizeaza probleme
concrete de interes practic, precis definite, consens care se obtine cu greu si care
dureaza perioade scurte de timp=> opinia publica
o “Noul” spatiu public=sistemul mass-media
o Intrarea presei in joc va avea ca efect multiplicarea parerilor si a modurilor de
abordare a unei probleme
o Opinia publica= suma de pareri si atitudini prin care se exprima interese deosebite
si opuse
o Opinia publica= “ansamblu de atitudini, exprimate de un nr semnificativ de
indivizi, in legatura cu o problema de importanta generala (B. Hennessy)”
o R. Rieffel- opinia publica are trei caracteristici:
- Este produsul unui public bine definit (electoral, tinerii studenti)
- Este o opinie impartasita de un nr mare de indivizi, o opinie comuna acestora
- E facuta publica prin anumite mijloace (declaratii in mass-media)

o Conceptul de opinie publica exprima o multitudine de abordari ale unei probleme

de interes comun, din perspectiva traditiilor culturale, a motivatiilor politice, a
presiunilor sociale si a reprezentarilor simbolice specifice fiecarui segment al
colectivitatilor moderne- eterogene, foarte numeroase =>
o => opinia publica desemneaza acele configuratii si momente in care o anumita
atitudine beneficiaza de sprijinul constient al unor segmente majoritare ale
populatiei
 o Opinia publica functioneaza ca un termen de referinta si ca un argument care
defineste si justifica deciziile, strategiile si actiunile clasei politice (primul care a
utilizat acest termen a fost Machiavelli)
o Dupa Patrick Champagne, la formarea opiniei publice au contribuit diferiti actori:
- Liderii politici
- Liderii si aparatele de partid
- Intre acestia si public au aparut jurnalistii
- Specialistii in sondaje

Presa ca a patra putere

 Pentru a putea dezbate si lua decizii corecte, oamenii nu trebuie doar formati, ci si
informari
 Secole de-a randul, informarea s-a realizat prin comunicarea interpersonala
 Intrarea presei in spatiul public si “fixarea” spatiului public in universul mass-mediei au
condus la crearea unui actor specializat in formarea opiniei publice- jurnalistul
 Dupa Bernard Miege, spatiul public mediatic e influentat de:
1. Amploarea populatiei implicate
2. Relatiile dintre partenerii actului de comunicare
3. Stilul presei (de opinie, de informare)
4. Raportul cu puterile politice si economice
5. Modul de organizarea a MM
+ noile tehnologii
 Presa si spatiul public mediatic pe care ea il creeaza au devenit mai implicate politic, mai
puternice prin capacitatea de a influenta puterea si mai vizibile in ochii publicului
 Astfel, presa a devenit a patra putere