Citește, cu atenție, textul-suport și rezolvă apoi cerința, în caiet.

„Până la vârsta de optsprezece ani, Lancelot rămase în paza Doamnei Lacului. Tare ar fi vrut
să-l mai rețină încă, atât de mult ținea la el. Dar știa că, reținându-l, săvârșea un păcat de moarte, la
fel de grav ca păcatul trădării, de vreme ce băiatul avea vârsta cerută pentru intrarea în rândul cavalerilor.
[...]
— Unde vrei să te duci, băiete?
— Mă duc, Doamnă, într-un loc unde să-mi pot alina amărăciunea. [...] La curtea regelui
Artus, să slujesc vreun bărbat viteaz până când mă va face cavaler.
— Cum, fecior de rege, dorești atât de mult să fii cavaler?
— De bună seamă, Doamnă! Este lucrul la care năzuiesc cel mai mult pe lumea asta.
— Dacă ai ști ce mari îndatoriri impune ordinul cavaleresc, n-ai mai cuteza să-l mai dorești!
— Și de ce, Doamnă? Depășesc aceste îndatoriri curajul și puterea unui bărbat?
— Da, uneori: Domnul Dumnezeul nostru i-a făcut pe unii mai viteji decât alții, mai voinici și
mai cutezători.
— Tare sfios ar fi , Doamnă, cel care n-ar îndrăzni să fi e învestit cavaler. Căci oricine, dacă
nu poate avea harurile trupului, poate măcar să aibă harurile sufl etului. Pe cele dintâi, ca voinicia,
puterea, frumusețea – le are omul din născare. Dar curtenia, înțelepciunea, bunătatea, lealitatea, vitejia,
mărinimia, îndrăzneala – numai trândăvia nu te lasă să le ai, căci toate țin de voință. Și adeseori v-am auzit
spunând că sufletul face viteji. [...]
De multă vreme, Doamna Lacului pregătise toate armele care îi trebuiau băiatului: o cămașă
albă de zale, ușoară și rezistentă, un coif argintat și o pavăză de culoarea zăpezii, cu pafta de argint.
Spada [...] era mare, tăioasă și ușoară cum nu se mai poate. Și lancea era scurtă, groasă și rezistentă,
cu fi erul bine ascuțit; calul de luptă, înalt, puternic și plin de vioiciune; mantia lui Lancelot, mantaua
căptușită cu blană de hermină, toate erau albe, până și escorta lui, înveșmântată în alb, cu oameni călări pe
cai albi.”
(Romanele Mesei Rotunde, prelucrare de Jacques Boulenger, traducere de Aurel Tita)