UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO”, BĂLŢI

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale

Proiect de cercetare la Drept

penal
Tema:Liberara de pedeapsă penală

Elaborat:Banu Doina
Răcilă Eugenia
Reaboi Egor
Grupa: DR22Z
Verificat: Spatari Mariana
Bălți 2020
 Cuprins

Introducere...............................................................................................3
1.1 Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei...............................................................................................5
1.2 Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen................7
1.3 Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai
blândă..................................................................................................8
1.4 Liberarea de pedeapsă a minorilor...............................................9
1.5 Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei..................10
1.6 Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave.
...........................................................................................................10
1.7 Amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care
au copii în vârstă de până la 8 ani....................................................11
1.8 Prescripţia executării sentinţei de condamnare..........................12
3. Elementul Comparativ.....................................................................14
4.Concluzie..........................................................................................16
Bibliografia.............................................................................................18
 Orice inchisoare are fereastra ei.
,,Gilbert Gratiant’’

Introducere
Pedeapsa penală, este mijlocul impus de societate prin instrumentele statale, care ar
trebuie să –și atingă scopul de reeducare a infractorilor, dar ținând cont că scopurile pedepsei
penale, prevăzute la alin. (2) al art. 61 din CP al RM, uneori pot fi atinse și fără executarea
pedepsei în regim de detenţiune. Legiuitorul a prevăzut în Codul penal o serie de instituţii
juridice ce-i conferă judecătorului posibilitatea de a libera persoana de pedeapsa penală. În
sistemul tuturor legiuirilor penale moderne, individualizarea judiciară a pedepselor a fost
completată însă și cu posibilitatea realizării unei individualizări a executării pedepselor, prin
intermediul unor instituţii care să permită instanţelor de judecată să aplice modalităţi de
executare diferite, adaptabile gradului prejudiciabil al infracţiunii săvârșite și periculozităţii
concrete a făptuitorului.

În cazul legii penale din ţara noastră, prin liberare de pedeapsa penală se înţelege
eliberarea persoanei care a săvârșit o infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a
pedepsei pronunţate prin hotărârea instanţei de judecată (alin. (1) al art. 89 din CP al RM). 1

Aplicarea acestora presupune diferite temeiuri: pentru unele aceasta poate fi comportarea
condamnatului în timpul executării pedepsei, în cazul altora, starea sănătăţii persoanei în timpul
executării pedepsei, sau executarea efectivă a unui anumit termen din pedeapsă de către
condamnat.

Majoritatea tipurilor liberării de pedeapsă penală sunt aplicabile atunci când persoana a
executat deja un termen oarecare stabilit în sentinţa de condamnare. Unele categorii însă,
presupun posibilitatea liberării de pedeapsă a persoanei care a comis o infracţiune chiar și în
momentul judecării cauzei (de pildă: liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei). Cu
toate acestea, toate categoriile liberării de pedeapsă penală prevăzute de legea penală sunt
caracterizate prin trăsături specifice comune, care se manifestă în următoarele: 2

 În primul rând, instituţia pe care o examinăm presupune liberarea anume de pedeapsă ca

o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care
se aplică de către instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit
infracţiuni (alin. (1) al art. 61 din CP al RM). Faptul dat, merită o deosebită atenţie deoarece
1
Art. 89 alin(2),Cod penal al Republicii Moldova.
2
Barac, L., Constantele și variabilele dreptului penal, București, ALL BECK, 2001
3
 recunoașterea persoanei drept vinovată de comiterea unei infracţiuni poate avea ca rezultat
nu numai aplicarea pedepsei, ci și alte efecte juridice (aplicarea măsurilor de constrângere cu
caracter medical).

 În al doilea rând, realizarea liberării de aplicarea acestei instituţii penale, a liberării de

pedeapsa penală, nu pedeapsa penală depinde în linii generale de anumite etape de
desfășurare a procesului penal: ea este posibilă începând cu momentul pronunţării sentinţei
de condamnare și până în momentul executării totale a unei anumite etape din pedeapsă.
 Liberarea de pedeapsă penală a persoanei care a săvârșit o infracţiune constituie
competenţa exclusivă a instanţei de judecată (spre deosebire de liberarea de răspundere
penală, care poate fi realizată, spre exemplu, de către procuror în cazul suspendării
condiţionate a urmăririi penale (art. 59 din CP al RM; art. 511 din CPP al RM).
 Chiar și prezenţa de facto a temeiurilor prevăzute în lege nu are drept consecinţă
obligativitatea liberării condamnatului de pedeapsa penală. O excepţie în acest sens există
doar în cazurile prevăzute de alin. (1) al art. 95 din CP al RM (persoana care, în timpul
executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipsește de posibilitatea de a-și da
seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei) și alin. (1) al
art. 97 din CP al RM (sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a
fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă).

În procesul liberării de pedeapsă penală suferă modificări atât sentinţa de condamnare, cât și
raporturile juridice reglementate de aceasta. În aceste situaţii, ca urmare a aplicării instituţiei date
a dreptului penal, persoana poate fi liberată de executarea totală a pedepsei (art. 97 din CP al
RM), poate fi liberată cu o anumită condiţie (art. 90 din CP al RM) sau cu înlocuirea părţii
neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 din CP al RM).

Instituţia liberării de pedeapsa penală include și posibilitatea liberării persoanei în întregime sau
parţial și de pedeapsa complementară. În funcție de tipul liberării de pedeapsa penală putem
distinge și cercul persoanelor asupra cărora acestea pot fi aplicate. Unele categorii pot fi aplicate
fără deosebire de subiect, adică asupra tuturor persoanelor care au săvârșit o infracţiune și care
întrunesc condiţiile prevăzute de lege. În afară de cele opt temeiuri de liberare de pedeapsa
penală prevăzute de art. 90-97 din CP al RM, legislaţia și practica penală reglementează și alte
situaţii care caracterizează de fapt aceeași instituţie.

Pentru instituţia dreptului penal este caracteristic și faptul că aceasta este reglementată de o bază
normativă complexă. Temeiurile și condiţiile liberării de pedeapsa penală, după cum s-a arătat
anterior, sunt reglementate de normele dreptului penal (art. 90-97 din CP al RM), ordinea și
4
procedura executării acesteia sunt prevăzute în legislaţia procesual-penală a Republicii
Moldova.3

1.TIPURILE LIBERĂRII DE PEDEAPSA PENALĂ.

Codul penal în vigoare determină opt categorii de liberare de pedeapsa penală: 1) Prin liberare de
pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la executarea
reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.
            Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:
            a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei;
            b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
            b1) liberarea de pedeapsă în cazul săvîrşirii infracţiunii pentru prima oară şi al reparării
prejudiciului;
            c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă;
            d) liberarea de pedeapsă a minorilor;
            e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei;
            f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;
            g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi persoane care au copii în vîrstă
de pînă la 8 ani.
            (3) Persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probaţiunea, iar militarilor –
termenul de probă.4

1.1 Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei constituie o modalitate a

liberării de pedeapsa penală prin care instanţa, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor
criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75 din CP al RM), continuând operaţiunea
de individualizare cu privire la săvârșirea infracţiunii și considerând că nu este raţional ca
făptuitorul să execute efectiv pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiţionată a
executării ei pe un anumit termen, prevăzut de lege, la expirarea căruia, dacă s-au respectat
condiţiile impuse de lege, condamnarea urmează a fi anulată, iar antecedentele penale – stinse.
Cerinţa fundamentală a acestui tip de liberare de pedeapsă constă în aceea că făptuitorul care
întrunește și celelalte condiţii prevăzute de lege să prezinte garanţia că se poate corecta și fără
executarea pedepsei ce i s-a aplicat, iar prin specificul și esenţa sa constă într-o suspendare a

3
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, București, ALL, 1997, p. 525-526.

4
Art. 89 alin(6),Cod penal al Republicii Moldova
5
executării cu condiţia ca cel condamnat să nu mai săvârșească noi infracţiuni într-un anumit
interval de timp, denumit termen de probă.

Totodată, aplicând condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de

judecată este în drept să stabilească faţă de condamnat unele restricţii, prevăzute la alin. (6) al
art. 90 din CP al RM, care constau în faptul ca acesta:
a) nu-şi schimbe domiciliul şi/sau reședința fără consimţămîntul organului competent;
            b) să nu frecventeze anumite locuri;
            c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală
venerică;
            c1) să participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii
comportamentului violent;
            d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;
            e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă.
            f) să participe la programe probaţionale;
            g) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii;
            h) să fie supus monitorizării electronice, dar nu mai mult de 12 luni.5

Legea prevede că aceste obligaţii nu au caracter definitiv, irevocabil, instanţa de judecată în

decursul termenului de probă, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării
condamnatului cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având dreptul de a anula în
întregime sau parţial obligaţiile stabilite anterior persoanei, sau a adăuga altele noi (alin. (7) al
art. 90 din CP al RM).

Articolul 901. Condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare.

În cazul în care instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de personalitatea
vinovatului, ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu
închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parţială a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicînd în hotărîre perioada de executare a pedepsei în închisoare şi
perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, precum şi motivele condamnării cu
suspendarea parţială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar
restul pedepsei se suspendă.
În cazul infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în
penitenciar poate fi coborîtă pînă la minimul prevăzut de prezentul cod. În cazul infracţiunilor
grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decît
jumătate din pedeapsa stabilită de instanţa de judecată.
5
Art. 90 alin(6),Cod penal al Republicii Moldova.
6
Acest articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave,
precum şi al infracţiunilor traficul de fiinţe umane, utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor
unei persoane care este victimă a traficului de ființe umane, violul, demenirea minorului în
scopuri sexuale, violenţa în familie, traficul de copii, atragerea minorilor la activitate criminală
sau determinarea lor la săvîrşirea unor fapte imorale, pornografia infantilă, recurgerea la
prostituția practicată de un copil.

1.2 Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (ca, de altfel, și alte tipuri ale
liberării de pedeapsă) are drept scop stimularea condamnaţilor de a manifesta pe durata
detenţiunii o comportare ireproșabilă. Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
poate fi definită ca fiind o categorie a liberării de pedeapsa penală ce constă în punerea în
libertate a condamnatului din locul de deţinere înainte de executarea deplină a pedepsei, sub
condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârșească infracţiuni sau delicte
administrative, să nu se eschiveze cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de
instanţa de judecată.

Potrivit alin. (4) al art. 91 din CP al RM, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de
termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvârșirii infracţiunii a atins vârsta
de 21 ani, a executat efectiv:

a) cel puţin jumătate,dar nu mai puțin de 90 de zile cu închisoare din termenul de

pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracţiuni ușoare sau mai puţin grave;

b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei
infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, precum și din pedeapsa aplicată
persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată
de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condiţiile alin. (8) al art. 91 din CP al RM.6

Articolul 911. Liberarea de pedeapsă penală în cazul săvîrşirii infracţiunii pentru prima

oară şi al reparării prejudiciului

Persoana este liberată de pedeapsă penală în cazul săvîrşirii unei infracţiuni :

 Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător

 Pseudoactivitatea de întreprinzător
 Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
6
Art 91,alin.(4),Cod penal al Republicii Moldova.
7
  Evaziunea fiscală a persoanelor fizice
 Limitarea concurenţei libere
 Concurenţa neloială
 Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor,
fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz
 Executarea necalitativă a construcţiilor
 Încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii şi modificare a locuinţelor dintr-
un bloc de locuit
 Încălcarea regulilor de zbor7

Persoana este liberată de pedeapsă penală în condiţiile alin.(1) doar dacă fapta nu a fost săvîrşită
prin aplicarea constrîngerii fizice sau psihice, nu s-a soldat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi
sănătăţii persoanei sau nu a fost săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală.

1.3 Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai

blândă.
Această categorie de liberare de pedeapsa penală, prevăzută de art. 92 din CP al RM este
aplicată în cazul în care instanţa de judecată va stabili că scopurile pedepsei penale indicate la
alin. (2) al art. (61) din CP al RM pot fi atinse prin executarea de fapt a unei pedepse mai blânde.
Pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsa închisorii cu o pedeapsă mai blândă este
suficient să fie constatat faptul că, comportarea condamnatului și atitudinea acestuia faţă de
executarea obligaţiilor ce reies din sentinţa de condamnare atestă, certifică decurgerea reușită a
procesului de corectare a acestuia care poate continua efectiv în condiţiile executării unor
categorii de pedeapsă mai blânde în raport cu pedeapsa închisorii.8

Legea penală stabilește două condiţii absolut necesare pentru înlocuirea părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă

Prima condiţie este prevăzută prin dispoziţiile alin. (1) al art. 92 din CP al RM și constă în
faptul că această categorie de liberare de pedeapsa penală poate fi aplicată numai în privinţa
persoanelor care execută pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracţiuni ușoare sau
mai puţin grave și grave, adică a infracţiunilor care se sancţionează de lege cu pedeapsa
închisorii până la 12 ani inclusiv (alin. (2), (3),(4) ale art. 16 din CP al RM).

7
Art 241-262 Codul penal al Republicii Moldova.
8
I. Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chișinău, USM, 2002,

8
A doua condiţie caracterizează mărimea, fracţiunea pedepsei, după a cărei executare efectivă
poate interveni aplicarea înlocuirii părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă.
Înlocuirea dată este permisă de lege numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o
treime din termenul de pedeapsă (alin. (2) al art. 92 din CP al RM). În cazul aplicării categoriei
date de liberare de pedeapsă, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de pedeapsa
complementară. La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă, instanţa
de judecată poate alege orice pedeapsă mai blândă, din cele specificate la art. 62 din CP al RM

La înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată îl
poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) în termenul de
pedeapsă, la care a fost condamnat, rămas neexecutat.

1.4 Liberarea de pedeapsă a minorilor.

În conformitate cu dispoziţiile alin. (1) al art. 93 din CP al RM, minorii condamnaţi

pentru săvârșirea unei infracţiuni ușoare sau mai puţin grave pot fi liberaţi de pedeapsă de către
instanţa de judecată dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor
într-o instituţie specială de în-văţământ și de reeducare sau într-o instituţie curativă și de
reeducare, precum și prin aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ, prevăzute
la art. 104 din CP al RM. Condiţiile privind aplicarea categoriei date de liberare de pedeapsă sunt
următoarele:

 persoana condamnată este minoră (are vârsta de până la 18 ani);

 a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă (alin. (2), (3) ale art. 16 din CP al
RM);
 instanţa de judecată a constatat că scopurile pedepsei pot fi atinse fără executarea în
fapt a unei pedepse penale.

Consecinţele aplicării liberării de pedeapsă a minorilor, potrivit alin. (1) al art. 93 din CP al RM,
constau în internarea acestora într-o instituţie specială de învăţământ și de reeducare sau într-o
instituţie curativă și de reeducare, precum și în aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter
educativ, prevăzute la art. 104 din CP al RM (avertismentul, încredinţarea minorului pentru
supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat,
obligarea minorului să repare daunele cauzate, obligarea minorului de a urma un tratament
medical de reabilitare psihologică).9

9
I. Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chișinău, USM, 2002,
p. 344.
9
 1.5 Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei.

O altă categorie a liberării de pedeapsa penală este prevăzută la art. 94 din CP al RM, care
stabilește condiţiile liberării de pedeapsă datorită schimbării situaţiei.

Potrivit acestei dispoziţii, persoana care a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă poate
fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării
situaţiei, fapta săvârșită și-a pierdut caracterul prejudiciabil și, în virtutea comportării
ireproșabile după săvârșirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea
pedepsei. Din această reglementare legislativă se desprind condiţiile liberării de pedeapsă penală
datorită schimbării situaţiei, care sunt următoarele:

 persoana a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă (alin. (2), (3) ale art. 16 din
CP al RM);
 la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvârșită și-a pierdut caracterul
prejudiciabil;
 în virtutea comportării ireproșabile după săvârșirea infracţiunii, persoana respectivă poate
fi corectată fără executarea pedepsei.

Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei are un caracter facultativ, acesta fiind un drept
și nu o obligaţie a instanţei de judecată.10

1.6 Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave.

Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave este prevăzută în art. 95 din CP
al RM, care stabilește două temeiuri ce pot genera aplicarea categoriei liberării date:

a) îmbolnăvirea de o boală psihică;

b) îmbolnăvirea de o altă boală gravă;
“Persoana care, în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipsește
de posibilitatea de a-și da seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea
pedepsei. Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrângere cu caracter
medical (alin. (1) al art. 95 din CP al RM).” Boala psihică, în sensul alin. (1) al art. 95 din CP al
RM, cuprinde o serie de boli psihice ce lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama de
acţiunile sale sau de a le dirija. Dispoziţiile alin. (1) al art. 95 din CP al RM sunt aplicabile
numai asupra persoanelor care s-au îmbolnăvit de o boală psihică în timpul executării pedepsei.
10
Art.94, Codul penal al Republicii Moldova.

10
Dacă însă persoana a săvârșit infracţiunea fiind bolnav de o boală psihică ce nu-i permitea să-și
dea seama de faptele sale sau nu putea să le dirijeze, ea este recunoscută iresponsabilă și nu este
pasibilă de răspundere penală (alin. (1) al art. 23 din CP al RM).11
O particularitate a acestor cazuri constă în faptul că liberarea persoanelor grav bolnave de la
executarea pedepsei se extinde asupra tuturor condamnaţilor, indiferent de categoria
infracţiunilor săvârşite şi de măsura de pedeapsă.

Lista bolilor psihice care lipsesc persoana de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale
sau de a le dirija şi care constituie temeiul prezentării condamnaţilor pentru liberarea de la
executarea pedepsei sunt:12

 Schizofrenie cu evoluţie nefavorabilă.

 Stări demenţiale de orice etiologie....

Lista bolilor somatice, care constituie temeiul prezentării condamnaţilor gravi bolnavi

pentru liberarea de la executarea pedepselor.

 Tuberculoză
 Tumori
 Bolile endocrine
 SIDA......

1.7 Amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de
până la 8 ani.
Una dintre manifestările existenţei principiului umanismului legii penale constă în posibilitatea
de aplicare a amânării executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de
până la 8 ani, reglementată de conţinutul art. 96 din CP al RM și impusă de crearea unor condiţii
favorabile femeilor în perioada gravidităţii, nașterii și educării copiilor minori. O primă condiţie
de amânare a executării pedepsei, prevăzută de art. 96 din CP al RM, constă în faptul că aceasta
are un destinatar special și este aplicabilă numai în privinţa femeilor gravide și a celor care au
copii în vârstă de până la 8 ani. Este apreciabil și faptul că în această situaţie nu prezintă
importanţă momentul apariţiei stării de graviditate: până la pronunţarea sentinţei de condamnare
sau în perioada execută

Legea stabilește trei temeiuri pentru anularea amânării executării pedepsei.

Primul temei constă în faptul că femeile menţionate în alin. (1) al art. 96 din CP al RM au
renunţat la copil (l-au transmis unei case de copii, rudelor sau altor persoane).

11
Art .95,Codul penal al Republicii Moldova.
12
REFLECȚII ȘI APRECIERI ASUPRA ART 95.LIBERAREA DE EXECUTAREA PEDEPSEI A PERSOANELOR GRAV BOLNAVE.
11
Existenţa celui de-al doilea temei este condiţionată de faptul că persoanele menţionate anterior
continuă să se eschiveze de la educarea copiilor după avertismentul făcut de organul care
exercită controlul asupra comportamentului condamnatei. Aceste două temeiuri au un caracter
facultativ, întrucât problema privind anularea amânării executării pedepsei este soluţionată de
instanţa de judecată, avându-se în vedere comportamentul condamnatei în perioada amânării,
cauzele și formele renunţării la copil, precum și cauzele și caracterul eschivării de la educarea
copilului.

Cel de-al treilea temei pentru anularea amânării executării pedepsei are caracter obligatoriu și
constă în săvârșirea de către condamnată a unei noi infracţiuni în perioada amânării executării
pedepsei (alin. (4) al art. 96 din CP al RM). În asemenea situaţii instanţa de judecată stabilește
pedeapsa după regulile cumulului de sentinţe, prevăzute la art. 85 din CP al RM.rii pedepsei.13

Articolul 961. Dispunerea internării forţate într-o instituţie ftiziopneumologică

Dacă persoana în privinţa căreia se examinează chestiunea privind liberarea de pedeapsă

conform art.91-96 este bolnavă de tuberculoză, instanţa de judecată poate dispune, în baza
demersului administraţiei instituţiei penitenciare, internarea ei forţată într-o instituţie
ftiziopneumologică.

1.8 Prescripţia executării sentinţei de condamnare.

Prin prescripţia executării sentinţei de condamnare se înţelege înlăturarea executării pedepsei,

stabilite în sentinţa de condamnare definitivă după trecerea unui anumit termen prevăzut de lege,
calculat din ziua în care sentinţa a rămas definitivă. Trecerea acestui timp face ca pedeapsa,
respectiv executarea ei, să nu se mai justifice, să nu mai fie necesară, întrucât eficienţa acesteia
este diminuată până la dispariţie, nemaifiind posibilă realizarea scopurilor prevăzute de lege, a
prevenţiei generale și speciale.

Prescripţia executării sentinţei de condamnare constituie o cauză care stinge dreptul statului de a
impune executarea pedepsei și obligaţia condamnatului de a suporta consecinţele faptei sale,
executând pedeapsa. E pentru prima dată când Codul penal stabilește prescripţia în funcţie de
categoriile infracţiunilor, prevăzute în art. 16 din CP al RM, și nu de măsura și de termenul
pedepsei stabilite de instanţa de judecată, după cum se prevedea în Codul penal al RM din 1961.

Astfel, în funcţie de categoriile infracţiunilor, alin. (1) al art. 97 din CP al RM fixează

următoarele termene generale de prescripţie:
13
I. Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chișinău, USM, 2002,
12
 1) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune ușoară;
2) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;
3) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;
4) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;
5) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.

Pentru ca prescripţia executării sentinţei de condamnare să-și producă efectele, este absolut
necesar ca termenu Prin dispoziţiile alin. (3) al art. 97 din CP al RM sunt stabilite două temeiuri
în prezenţa cărora curgerea prescripţiei se întrerupe:

a) atunci când persoana se sustrage de la executarea pedepsei;

b) dacă până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 97 din CP al RM
persoana săvârșeș

Prin sustragerea persoanei de la executarea pedepsei urmează să înţelegem orice acţiuni

intenţionate, săvârșite în scopul eschivării de la executarea sentinţei de condamnare.

În ce privește cel de-al doilea temei, pentru întreruperea curgerii prescripţiei nu prezintă nici o
importanţă gradul prejudiciabil al infracţiunii comise, ci numai faptul ca aceasta să fi fost
săvârșită cu forma intenţionată a vinovăţiei (art. 17 din CP al RM) și până la expirarea
termenelor prevăzute de lege.te cu intenţie o nouă infracţiune.l de prescripţie să curgă neîntrerupt
și integral.

Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii
şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute la art.135-137, 139 şi 143.

3. Elementul Comparativ
Din punct de vedere istoric, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei este
semnalată într-o formă empirică în secolul al XII-lea, și se realiza prin aceea că cel care comitea
o agresiune sau o violenţă la adresa cuiva era iertat de pedeapsă dacă își lua obligaţia solemnă că
pe viitor va avea o comportare foarte bună faţă de victimă. Primul proiect de lege de
reglementare a acestei instituţii a fost prezentat de senatorul Beranger în Franţa, la 1913 , și
adoptat în cursul aceluiași an. La scurt timp instituţia a fost însușită de majoritatea ţărilor

13
europene, iar mai târziu, la începutul secolului XX, de către ţările din America Latină și
Extremul Orient. În Republica Moldova instituţia suspendării executării, pedepsei a fost
reglementată de art. 43 din Codul penal de la 1961, al cărui conţinut a suferit o modificare totală
prin Legea RM din 06.03.2001. În acest context am ținut să ilustrez instituția liberării de
pedepsă penală din Republica Moldoca compartiv cu instituția din Republica Federală Germană.

Comparativ cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare în Republica Federală Germană,

pentru infracțiuniile ușoare sau mai puțin grave, legiutorul aplică zile – amendă, adică zilele care
real ar trebui exectuate în penitenciar se înlocuiesc cu zile- amendă, amenda este de minimum
5 zile-amendă şi, dacă legea nu preve de altceva, de maximum 360 zile-amendă pline.
Cuantumul unei zile-amendă este stabilit  de instanţă cu luarea în considerare a
circumstanţelor personale şi materiale ale făptuitorului. În acest sens,  de regulă, se
are în vedere venitul net mediu pe zi pe care făptuitorul îl are sau l-ar putea avea. O
zi-amendă se stabileşte la suma de minimum un euro şi maximum 30.000 euro.
Termenul de probațiune în Republica Federală Germană, ca tip de liberare de
pedeapsă penală este termenul de încercare sau pe o parte a durata termenului de
încercare, instanţa plasează persoana condamnată sub supravegherea şi îndrumarea
unui consilier de probaţiune, dacă această măsură este de natură a împiedica
persoana condamnată să săvârşească alte fapte penale.

În statul German dacă o persoană este pasibilă, ca urmare a săvârşirii unei

fapte penale la care legea prevede în mod expres libertatea sub supraveghere, de o
pedeapsă cu închisoarea de minimum 6 luni, instanţa poate dispune, pe lângă
pedeapsă, şi măsura libertăţii sub supraveghere atunci când există pericolul că
persoana să săvârşească alte fapte penale. În cazul condamnării la pedeapsa cu
închisoarea de mai puţin de un an, instanţa va suspenda executarea pedepsei dacă va
considera că persoana condamnată a luat condamnarea ca un avertisment şi că, pe
viitor, chiar dacă nu va executa pedeapsa, nu va săvârşi alte fapte penale.

În acest sens, vor fi luate în vedere persoana condamnatului, trecutul acestuia,

circumstanţele săvârşirii faptei, conduita sa după săvârşirea faptei, condiţiile sale de
viaţă şi efectele suspendării executării pedepsei asupra sa.

Termenul de probațiune în statul German stabilit de instanțele judecătorești nu

poate să depășească  5 ani şi nici să fie mai mic de 2 ani.

14
Pe durata termenului de încercare sau pe o parte a duratei termenului de încercare,
instanţa plasează persoana condamnată sub supravegherea şi îndrumarea unui
consilier de probaţiune, dacă această măsură este de natură a împiedica persoana
condamnată săvârşească alte fapte penale. Comparativ cu Repulica Moldova în
statul German există suspendarea sub supraveghere a executării restului de pedeapsă
în cazul pedepsei cu închisoarea, aceasta fiind aplicată atunci când:

persoana condamnată a executat două treimi din pedeapsa aplicată, dar minimum 2
luni,

2. suspendarea poate fi justificată având în vedere raţiunile de siguranţă publică

3. persoana condamnată consimte.

La luarea acestei hotărâri instanţa va avea în vedere în special personalitatea

persoanei condamnate, trecutul acesteia, circumstanţele săvârşirii faptei, importanţa
valorii ocrotite puse în pericol în cazul unei recidive, comportamentul persoanei pe
perioada executării pedepsei, condiţiile de viaţă şi efectele pe care suspendarea le
va avea asupra persoanei. Instanţa renunţă la aplicarea pedepsei dacă urmările faptei asupra
făptuitorului sunt de o gravitate care face ca aplicarea unei pedepse să fie în mod evident
inoportună. Aceasta nu se aplică atunci când fapta făptuitorului se pedepseşte cu închisoarea de
mai mult de 1 an. Pedeapsa sau măsura dispusă în baza unei hotărâri definitive nu mai poate fi
executată după expirarea  termenului  de prescripţie.

Executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă nu se prescrie.

Termenul de prescripţie este de:

 25 de ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 10 ani;

 2. 20 de ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 5 ani şi maximum 10 ani;
 3. 10 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de 1 an şi maximum 5 ani;
 4. 5 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea de maximum 1 an şi în cazul amenzii de mai
mult de 30 zile-amendă;
 5. 3 ani, în cazul amenzii de maximum 30 zile-amendă.

4.Concluzie
Realizarea eficientă a actului de justiţie presupune activitatea conjugată a mai multor instituţii
(sistemul judecătoresc, procuratura, organele de urmărire penală, avocatura, sistemul de
executare a sancțiunilor etc.), precum și colaborarea dintre subiecții acestor instituții cu cetățenii.

15
În urma unei ample cercetări cât a doctrinei penale cât și a actelor normative, putem cu
certitudine tranșa anumite concluzii pe marginea instituției liberării de pedeapsă penală.

Este clar de înțeles că liberarea de pedeapsă penală își are efectul său atât pozitiv cât și negativ ,
în cazul în care vorbim despre scopul atins al legii penale. Legiitorul conducânduse de principiul
umanismului, stabilește clar temeiurile în cazul liberării de pedeapsă penală, rămâne doar ca
acest instrument în mâna judecătorilor să-și atingă scopul. Este important de înțeles că aplicarea
liberării pedepsii penale este inevitabilă, în anumite cauze penale cum ar fi amânarea executării
pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de până la 8 ani (art. 96 din CP al
RM), deci o justiție sănătoasă nu v-a admite niciodată altvel de soluție decât cea a liberării de
pedeapsă penală. Dar ce putem spune în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, adică vorbim de termenul de probă , pe care judecătorul prin sentința sa
aplică art.90 CP al RM, oare putem vorbi de o soluție inevitabilă sau o moralitate juridică?

Prin totalitatea măsurilor juridico-penale prezente în Codul penal al Republicii Moldova se

reflectă, cu siguranţă şi inevitabil, atingerea scopurilor legii penale, respectării principiilor
dreptului penal, precum şi atingerea scopului pedepsei penale. Astfel, se poate susţine că legea
penală asigură restabilirea echităţii în cazul săvârşirii infracţiunilor.

Desigur, nu întotdeauna legea penală a mizat pe faptul că infracţiunea trebuie să fie urmată de o
pedeapsă penală, fie din considerentele axate pe împrejurările sau circumstanţele în care s-a
săvârşit ilegalitatea dată, fie din anumite considerente legate de personalitatea infractorului. Or,
dacă infracţiunea de fiecare dată ar fi urmată de o sancţiune penală, atunci care ar fi aprecierea
împrejurărilor sau circumstanţelor ce se referă la săvârşirea unei infracţiuni?

Alternativitatea detenţiei penitenciare are însă un înţeles mai larg decât instituţia liberării de
pedeapsa penală, care la momentul actual prezintă un interes deosebit pentru ştiinţa penală,
procesual penală şi execuţional penală. Astfel, instituţia liberării de pedeapsa penală ocupă un
loc important în politica juridico-penală, axată pe depenalizarea unor fapte penale de o anumită
gravitate.

În acelaşi timp, dispoziţia ce prevede liberarea de pedeapsa penală datorită schimbării situaţiei să
cuprindă următorul conţinut: persoana care a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă
poate fi liberată de pedeapsă, dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării
situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta săvârşită nu mai prezintă pericol social. Astfel, în
acest caz schimbarea situaţiei potrivit instituţiei liberării de pedeapsa penală datorită schimbării
situaţiei va îmbrăca atât forma obiectivă, cât şi forma subiectivă, aplicabilitatea acesteia fiind
posibilă şi în cazul în care schimbarea situaţiei este condiţionată de factorul subiectiv al
persoanei vinovate de săvârşirea infracţiunii uşoare sau mai puţin grave.
16
17
 Bibliografia
Codul Penal al RM.
Codul de Procedură penală.
Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în vigoare de la 27.08.94 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1, art. 1.
Legea nr.8/2008 cu privire la probațiune.
Legea Republicii Moldova privind asistenţa psihiatrică nr. 1402-XIII din 16.12.1997,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 44-46/310 din 21.05.1997
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind aprobarea Statutului executării
pedepsei de către condamnaţi nr. 923 din 20.12.1994 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 5 din 19.01.1995.
Regulamentul cu privire la organizarea activităţii inspectoratelor pentru minori ale
organelor afacerilor interne, aprobat prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 24
august 1998, nr. 223.
1. Barac, L., Constantele și variabilele dreptului penal, București, ALL BECK, 2001
2. Barac, L., Drept penal. Partea generală, vol. I, Reșiţa, Universitatea “Eftimie Murgu”,
1994
3. Barac, L., Răspunderea și sancţiunea juridică, București, Lumina Lex, 1997
4. Basarab, M., Drept penal. Partea generală, vol. I, Iași, Chemarea, 1992
5. Brezeanu, O., Minorul și legea penală, București, ALL BECK, 1998.
6. https://juridicemoldova.md/6659/problematica-stimularii-prin-mijloace-de-drept-
penal-in-cazul-actelor-teroriste-analiza-legislatiei-nationale-si-de-drept-penal-
comparat.html
7. Florea, C. N., Vinovăţia și pedeapsa penală, Chișinău, Cartea Moldovenească, 1987.
8. Florea, C. N., Infracţiunea, vinovăţia și circumstanţele ce înlătură caracterul penal al
faptei, Chișinău, 1994.
9. https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/liberarea-de-raspundere-penala/
10. Streteanu, F., Chiriţă, R., Răspunderea penală a persoanei juridice, București, Rosetti,
2002.

18