Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞI
MIJLOACELE
DE PROBĂ
Plan de idei:
1. Definirea probelor în procesul penal.
2. Clasificarea probelor.
3. Proprietăţile esenţiale ale probelor.
4. Obiectul probatoriului.
5. Probatoriul.
6. Declaraţiile bănuitului, învinuitului şi inculpatului.
7. Declaraţiile martorului.
8. Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente
responsabile.
9. Măsurile speciale de investigație în sistemul mijloacelor de probă
10. Expertizele şi constatările tehnico-ştiinţifice şi medico legale.
11. Mijloacele materiale de probă.
1.Definirea probelor în procesul penal
Con-
Perti- cludență
nență
Utilitate
Ad misi bi l itat e
În funcţie de contribuţia pe care o au la
soluţionarea justă a cauzei, probele pot fi
pertinente sau concludente. Pertinente sunt
probele ale căror elemente de fapt au legătură
cu faptele sau circumstanţele ce trebuie
dovedite într-o anumită cauză penală.
Probele sunt concludente atunci când, într-o cauză,
contribuie la aflarea adevărului şi la justa aplicare a
legii penale. Orice probă concludentă este totodată şi
pertinentă; însă nu orice probă pertinentă este şi
concludentă. Astfel, declaraţia părţii vătămate despre
împăcarea cu inculpatul este o probă pertinentă,
întrucât ţine de cauza penală. Declaraţia în privinţa
împăcării nu este o probă concludentă decât în
cauzele referitoare la infracţiuni pentru care Legea
procesual-penală prevede că împăcarea înlătură
răspunderea penală (art.276 C.P.P).
Probele sunt utile dacă administrarea lor contribuie la
soluţionarea cauzei penale în conformitate cu legea şi
adevărul.
Probele sunt utile în măsura în care, fiind concludente, se
impune administrarea lor în cauza penală. O probă este utilă
dacă are calitatea de a clarifica anumite fapte sau împrejurări
care nu au fost dovedite prin alte probe (de exemplu, într-o
cauză penală în care sunt mai mulţi martori oculari, ofiţerul
de urmărire penală, după ascultarea unora dintre aceştia,
poate respinge propunerea de a fi ascultaţi şi alţi martori,
apreciind că proba nu mai este necesară, fiind deci inutilă).
4. Obiectul probatoriului
Noţiunea de „obiect al probatoriului" include totalitatea
circumstanţelor care urmează a fi dovedite într-o cauză
penală.
Sunt anumite categorii de fapte sau împrejurări care trebuie
art.96 CPP:
1) Faptele referitoare la existenţa elementelor infracţiunii
precum şi cauzele care înlătura caracterul penal al faptei.
Constatarea timpului săvârşirii infracţiunii permite a o califica
corect atunci când el este semn calificant al unei componenţe
concrete sau circumstanţă agravantă. Locul infracţiunii are
importanţă ca semn obligatoriu al unor componenţe de
infracţiuni (art.287 C.P.P.). Metoda săvârşirii infracţiunii, la fel
ca şi timpul, serveşte drept semn calificant, precum şi ca
circumstanţă agravantă. De asemenea, locul şi timpul
infracţiunii permit a constata dacă bănuitul are sau nu alibi.
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei sunt reflectate
în art.35 CP.
2) Circumstanţele prevăzute de lege
care atenuează sau agravează
răspunderea penală a făptuitorului care,
conform art. 75 CP, sunt luate în
consideraţie în timpul aplicării
pedepselor penale.
3) Datele personale care caracterizează inculpatul şi
victima. In acest sens trebuie stabilit care persoană fizică
concretă a săvârşit infracţiunea, chestiuni ce
caracterizează comportamentul inculpatului până la
comiterea infracţiunii, starea sănătăţii, şi dacă ea este
pasibilă de răspundere penală în virtutea vârstei, stării
psihice şi a semnelor subiectului special. Pentru justa
rezolvare a cauzei penale are importanţă stabilirea laturii
subiective a infracţiunii: forma vinovăţiei, scopul şi
motivul infracţiunii. Scopul şi motivul servesc atât în
calitate de circumstanţe calificante cât şi circumstanţe
care agravează sau atenuează răspunderea, în funcţie de
componenţa concretă a infracţiunii.
4) Caracterul şi mărimea daunei cauzate prin
infracţiune, au importanţă pentru calificarea
infracţiunii şi soluţionarea acţiunii civile. Noţiunea
de „daună" include prejudiciul moral, fizic sau
material. în numeroase cazuri, încadrarea juridică
corectă se efectuează avându-se în vedere
consecinţele faptei.
5) Existenţa bunurilor destinate sau utilizate pentru
săvârşirea infracţiunii sau rezultate din infracţiune
indiferent de faptul cui au fost ele transmise. În
categoria bunurilor se includ nu numai obiectele,
dar şi alte venituri sau avantaje care au fost primite
de făptuitor sau de către o altă persoană în urma
săvârşirii infracţiunii.
6) Toate circumstanţele relevante la stabilirea
pedepsei. (art.216 CPP) Probele care sunt incluse în
obiectul probatoriului referitoare la acest element
trebuie să asigure pronunţarea unei pedepse echitabile.
De asemenea, urmează să fie descoperite cauzele şi
condiţiile care au contribuit la săvârşirea infracţiunii.
Stabilirea condiţiilor care au determinat comiterea
infracţiunii este o cerinţă suplimentară faţă de sarcina
de bază a justiţiei. Sarcina de a descoperi cauzele şi
condiţiile care au contribuit la săvârşirea infracţiunii
are importanţă atât pentru cauza penală concretă, cât
şi pentru prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Limitele probatoriului reprezintă o totalitate de
probe necesare şi destule prin intermediul cărora se
asigură realizarea cu succes a scopului
probatoriului.
Limitele probatoriului diferă nu numai în funcţie de
specificul cauzei penale, de persoana care o
instrumentează, dar şi de etapa procesului penal.
Faptele şi circumstanţele care nu pot forma obiectul
probatoriului
Nu pot fi admise ca probe şi prin urmare, se exclud din dosar, nu pot
fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi puse la baza hotărîrii
judecătoreşti datele care au fost obţinute:
1. prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau a altor mijloace de
la proces;
4. de o persoană care nu are dreptul să efectueze acşiui procesuale în
cauza penală;
5. de o persoană care evident ştie că intră sub incidenţa de recuzare;
I. Acumularea
Proces probator
probelor
II. Fixarea
probelor
III. Verificarea
probelor
răspunsului în procesul-verbal;
* reproducerea declaraţiilor se permite numai după terminarea confruntării;
penală;
* persoanelor care participă la confruntare (cu permisiunea organului de urmărire