PATOLOGIA PLEOAPELOR

ANATOMIA PLEOAPELOR

Pleoapele sunt structuri musculo-cutanate ce protejează globii oculari, asigură o distribuție

uniformă a lacrimilor pe suprafața externă a acestora și limitează cantitatea de lumină ce
pătrunde în ochi.

Ele sunt alcătuite din fața ant cutanată, fața post mucoasă sau conjunctivală, două comisuri
(internă/externă), marginea aderentă ce corespunde rebordului orbitar și marginea liberă
unde se inseră cilii. În jurul cililor se deschid orificiile gl sebacee (Zeiss), sudoripare (Moll) și
sebacee modificale (Meibomius).

La unirea 1/6 internă cu 5/6 externă pe marginea liberă se află punctele lacrimale.

Au vascularizație dublă: sistemul facial (a. temporală a.facială, a.angulară) ce provine din a
carotidă ext și sistemul orbitar (a.supraorbitară) din artera carotidă internă

Inervația senzitivă provine din n oftalmic și maxilar sup iar cea motorie din n facial pentru m
orbicular și n oculomotor comun pentru m ridicător al pleoapei sup.

Pleoapele sunt alcătuite, de la suprafață spre profunzime, din următoarele straturi:

1. țesut cutanat subțire, elastic și ușor mobil;

2. țesut celular subcutanat, lax și lipsit de țesut adipos;

3. septul orbitar

4. mușchii palpebrali:

• mușchiul orbicular, circular, dispus în jurul orificiului palpebral, care acționează

ca un sfincter al fantei palpebrale; se inseră pe cele două creste lacrimale ale peretelui
median al orbitei; este inervat de nervul facial;

• mușchiul ridicător al pleoapei superioare, cu originea la apexul orbitei și solidar

cu mușchiul drept superior, este inervat de nervul oculomotor comun;

• mușchiul tarsal superior (Müller) și tarsal inferior, inervați de fibre simpatice.

5. tarsul este o condensare de țesut conjunctiv, ce servește drept schelet pleoapelor;

6. conjunctiva palpebrală, foarte aderentă de tars, este compusă din epiteliu scuoamos,
nekeratinizat, ce conține glandele lacrimale accesorii și celule caliciforme, secretoare de
mucină.
MODALITĂȚI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR ÎN AFECȚIUNILE PALPEBRALE

UNGUENTELE

Constituie modalitatea terapeutică cea mai utilizată în majoritatea bolilor palpebrale.

 Se folosesc mai frecvent pe perioada nopții.

 Au durată de acțiune mai lungă.
 Sunt contraindicate în conjunctivite.
 Pot conține: antibiotice, antivirale, antiinflamatorii, lacrimi artificiale.

Administrare conjunctivală: pacientul, culcat sau șezând, privește în sus. Ciupim pleoapa
inferioară de mijlocul ei, trăgând-o puțin înafară. În fundul se sac astfel deschis se aplică
unguent pe o lungime de 1-2 cm. Eliberăm apoi pleoapa lent, solicitând pacientului să-și țină
fanta palpebrală închisă câteva minute.

Administrare pe marginea pleoapelor: unguentele se aplică cu indexul mainii drepte sau cu

un bețișor cu vată în vârf.

TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR

ENTROPIONUL

Reprezintă răsucirea spre interior a marginii libere a pleoapei și a tarsului

- Mai frecvent la pleoapa inferioară

- Consecința: malpoziția cililor, care vor irita permanent corneea

→ eroziuni, ulcere corneene

ENTROPIONUL CONGENITAL: apare la pleoapa superioară ca efect al microftalmiei,la

pleoapa inferioară,ca rezultat al dezvoltării defectuoase a aponevrozei mușchilor retractori

- tratamentul este chirurgical

ENTROPIONUL DOBÂNDIT

Involuțional (senil): - cea mai frecvent întâlnită formă clinică

Cauze: - scăderea tonusului musculaturii palpebrale

 - dezinserția mușchilor retractori ai pleoapei inferioare

- enoftalmia de involuție

Tratament:lubrifianți ai corneei, LC terapeutică,proceduri chirurgicale de corectare a

entropionului

Spastic: apare prin contracția excesivă a mușchiului orbicular, în prezența unei iritații /
inflamații oculare

Tratament specific: denervarea ms. orbicular cu toxină botulinică

Cicatricial: apare datorită unor cicatrici ale conjunctivei palpebrale, care determină scurtarea
acesteia (în: infecții, arsuri, traumatisme, sindrom Stevens –Johnson)

Tratament: lubrefianți, LC terapeutică, chirurgical.

ECTROPIONUL reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior

- Mai frecvent la pleoapa inferioară

Clinic: - pleoapa rulată spre exterior, cu eversarea punctelor lacrimale

- hiperlăcrimare (epifora)

- inocluzia fantei palpebrale (keratopatie de expunere)

- îngroșarea și hipertrofia conjunctivei

ECTROPIONUL CONGENITAL rar, asociat cu sindroame malformative sau anomalii osoase

subiacente.Tratament chirurgical.

ECTROPIONUL DOBÂNDIT

Involuțional:cel mai frecvent, apare prin laxitate generalizată a structurilor pleoapei

inferioare.

- tratament: chirurgical.

Paralitic: apare în paralizia periferică de nerv facial, care determină hipofuncția / abolirea
funcției ms. orbicular .

Clinic: imposibilitatea închiderii pleoapelor (lagoftalmie), expunere conjunctivală și corneană

- tratament:lubrifianți oculari (lacrimi artificiale ziua, unguente noaptea);închiderea

pleoapelor cu benzi adezive noaptea, tarsorafie (sutura porțiunii laterale a celor două
pleoape)
Cicatricial e dat de cicatrici tracționale la nivelul structurilor superficiale ale pleoapelor
(arsuri, infecții, rezecții extinse pentru afecțiuni tumorale).

TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR

BLEFAROPTOZA: căderea pleoapei superioare, cu micșorarea fantei palpebrale.

CONGENITALĂ: se manifestă de la naștere (deschiderea incompletă a fantei palpebrale)

- unilaterală/ bilaterală, cu diferite grade de severitate

- izolată/ asociată cu sindroame plurimalformative

DOBÂNDITĂ:

PTOZA APONEVROTICĂ: forma clinică cea mai frecventă

Cauze: scăderea tonusului mușchiului ridicător al pleoapei (vârstnici, traumatisme

palpebrale, postoperator)

Tratament :chirurgical

PTOZA NEUROGENĂ cauze:

1. Paralizia nv. III (diabet, AVC, anevrisme, tumori cerebrale)

- se însoțește de strabism divergent, midriază, cicloplegie

- tratament chirurgical (dacă ptoza e stabilă)

2. Afectarea fibrelor nv simpatice (simpaticul cervical) cu apariția sindromului Horner,

manifestat prin: ptoză palpebrală, mioză, enoftalmie.

PTOZA MIOGENĂ cauze: miastenia gravis (tulburări de transmisie la nivelul plăcii

neuromusculare)

- uni/ bilaterală; se accentuează la oboseală.

- tratamentul miasteniei gravis+ chirurgical in formele severe.

PTOZA MECANICĂ cauze: tumori, cicatrici palpebrale

- contuzii/plăgi ale aponevrozei sau ms ridicător

- intervenții chirurgicale la nivelul orbitei sau în sfera oculară

Tratament: - rezolvarea afecțiunii cauzale

- chirurgical, după minim 6 luni.

INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR

 BLEFARITA inflamația marginii libere a pleopelor

Poate fi determinată de : - alergii față de condițiile de mediu

- uscăciune oculară

- vicii de refracție necorectate

- factori hormonali

- infecții: s.aureus, streptococ

Subiectiv: -usturimi palpebrale,

- prurit al marginii libere a pleoapelor

- lăcrimare

Obiectiv : eritem și hipertrofia marginii libere a pleoapelor, scuame albicioase,

ulcerații și necroze generate de suprainfecția marginii ciliare

Tratament: - igiena pleoapelor

- spălare mecanică a marginii libere a pleoapelor cu șampoane speciale

- tratament local cu coliruri și unguente cu antibiotice și antiinflamatoare

- tratamentul posibililor factori cauzali.

 ORJELETUL inflamația supurativă a glandelor palpebrale (Zeiss, Meibomius), produsă

de stafilococ.
 - subiectiv: durere palpebrală accentuată la clipit

- obiectiv: fenomene inflamatorii locale, edem și hiperemie palpebrală, hipertrofia

unei porțiuni din pleoapă (zonă centrată de un cil, la baza căruia apare un punct de
puroi).

- tratament:

- în faza de inflamație: comprese reci, instilare frecventă de coliruri cu antibiotice

antistafilococice

- în faza de supurație: comprese calde; smulgerea cilului la baza căruia s-a produs
inflamația glandelor palpebrale;+/- incizie și drenaj.

 CHALAZIONUL inflamația cronică, granulomatoasă, a glandelor sebacee Meibomius.

Poate surveni spontan sau ca urmare a cronicizării unui orjelet.

Clinic: - apar noduli de consistență fermă, într-o zonă a pleoapei,fără semne de inflamație
locală

Tratament: incizia și drenajul chirurgical al leziunii.

TUMORI BENIGNE PAPEBRALE

PAPILOMUL formațiune tumorală proeminentă, neregulată,centrată de un pedicul vascular.

Poate fi sesil sau neregulat.

NEVUSUL- tumoră pigmentată, plată sau proeminentă.

XANTELASMA depozit de material lipidic, în regiunea internă a pleoapelor, leziune galbenă,

ușor proeminentă, contur net.

ANGIOMUL PALPEBRAL- tumoră vasculară

Angiom capilar plajă întinsă, ușor violacee, ce dispare la presiune

Angiom cavernos – tumoră mai mare, roșie- închisă la culoare, moale-turgescentă la

palpare

TUMORI MALIGNE PALPEBRALE

EPITELIOMUL PALPEBRAL cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor.Doua tipuri

histologice:

1. carcinom bazocelular 90%

- mai frecvent pe pleoapa inferioară și în unghiul intern

- progresie lentă, foarte rar metastaze

 2. carcinomul spinocelular – 5-10%

- mai frecvent pe pleoapa superioară și în unghiul extern

- mai agresiv, determină metastaze.

MELANOMUL MALIGN CUTANAT cea mai gravă tumoră malignă a pleoapelor

Tumoră pigmentată, cu extensie rapidă și potențial metastazant ridicat.