Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definiţie
Adjectivul este partea de vorbire care arată însuşirile obiectelor.
2. Felurile adjectivelor
a) Variabil dacă are o formă pentru singular şi alta pentru plural.
b) Invariabil dacă are o singură formă la singular şi plural.
3. Locul adjectivului : înaintea sau după substantiv.
Ex. Frumoasa fată
Fată frumoasă
Observaţie: Când în faţa substantivului, adjectivul poate lua de la acesta articolul
hotărât.
Ex. Fată frumoasă
Frumoasă fată
Altă observaţie : Adjectivul se poate lega de substantiv prin cuvintele:
cel, celui, cei, celor;
cea, celei, cele, celor;
Aceste cuvinte se numesc articole demonstrative ( adjectivale).
Ce-l
Ce-i ?!
Ce-a
Ce-le
Fata cea frumoasă
Ştefan cel mare
Copilului cel frumos
Adjectivul cu sens obişnuit nu este epitet, dar când adaugă ceva la înţeles el este
epitet.
Ex.: Iarba verde, inima verde;
4 forme- 2 terminaţii
3 forme-2 terminaţii
2 forme- 1 terminaţie
ATRIBUTUL ADJECTIVAL
Singular Plural
Cazul masculin feminin masculin feminin
neutru neutru
Nominativ- Acuzativ cel cea cei cele
Genitiv-Dativ celui celei celor
În folosirea articolului adjectival trebuie să ţinem seama de acordul lui în gen, număr
şi caz cu substantivul.
Gradele de comparaţie
Există trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ.
Gradul pozitiv exprimă însuşirea, fără a o raporta la alt obiect sau la acelaşi obiect, în
împrejurări diferite: cumsecade, frumos, bun.
Gradul comparativ exprimă însuşirea într-un grad mai mare, egal sau mai mic, faţă de
cea a altui obiect, ori a aceluiaşi obiect, în înprejurări diferite.
-Comparativ de superioritat: adverbul mai + adjectivul- mai cumsecade, mai frumos,
mai bun, mai înalt
-Comparativ de egalitate: grupurile de cuvinte la fel de, tot aşa de, tot atât de,
deopotrivă de + adjectivul-la fel de frumos, deopotrivă de înalt
Uneori construcţia la fel de sau sinonimele ei pot lipsi, comparativul de egalitate
realizându-se prin intermediul unei comparaţii: cumsecade ca tine, frumos ca soarele,
bun ca pâinea caldă, înalt cât o prăjină. În această situaţie, este obligatorie folosirea
cuvintelor ca sau cât.
-Comparativul de inferioritate: adverbele mai, puţin + adjectivul- mai puţin
cumsecade, mai puţin frumos, mai puţin bun, mai puţin înalt.
Gradul superlativ exprimă gradul cel mai înalt al calităţii.
-Superlativ relativ de superioritate: articol adjectival + adverbul mai + adjectivul- cel
mai cumsecade, cea mai frumoasă, cei mai buni.
-Superlativ relativ de inferioritate: articol demonstrativ + adverbul mai puţin +
adjectivul- cel mai frumos, cea mai puţin înaltă.
-superlativ absolut: unul duntre adverbele foarte, tare, prea + adjectivul- foarte
cumsecade, tare frumos, prea bun, foarte înalt.
Grupurile de cuvinte extraordinar de, grozav de, minunat de, neînchipuit de, din cale
afară de + adjectivul- extraordinar de frumos.
Superlativil absolut se exprimă şi prin alte mijloace expresive: deştept foc, frumos
nevoie mare, o pădure mare, mare, obiceiuri străvechi, persoane ultrasensibile, lucruri
arhicunoscute, bunătate de om.
Nu au grade de comparaţie:
-adjectivele care, prin sensul lor, exclud comparaţia: unic, viu, perfect, principal,
secundar, complet, întreg, egal, oral, etern, asemenea, general, pătrat, oval,
strămoşesc.
-adjectivele care reprezintă împrumuturi din limba latină şi care au sens sau formă de
comparativ ori superlativ: superior, inferior, posterior, major, minor, maxim, minim,
interior, exterior, ulterior, ulterior, axcelent, admirabil, splendid etc.
Adjectivele îşi pot schimba clasa gramaticală devenind substantive (substantivizare)
sau adverbe (adverbializare).