Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Inginerie Mecanică, Industrială si Transporturi

Departamentul Transporturi

MACROECONOMIE

Lucrare de an
Tema: Echilibrul macroeconomic și comerțul internațional. Dificultățile
importului și exportului Republicii Moldova.

Conducator: Conf. univ., dr. în științe economice

Lîsîi Aliona

Executor: Studentul, anul I de studii, grupa IMT-151

Vlad Visan

Data susținerii: “_____”_____________ 2021

Nota susținerii: ________

Conducator: semnatura______________

Chișinău, 2021
1
Termenul prezentării lucrării de an______________________________

Lucrarea a fost prezentată_____________________________________

Nota pentru respectarea termenului prezentării lucrării______________

Nota pentru redactare_________________________________________

Nota pentru prezentare________________________________________

Nota finală_________________________________________________

2
 CUPRINS:

Introducere: Libera circulație a mărfurilor .................................................. 4

Capitolul I: Echilibrul macroeconomic și comerțul internațional ............. 7

1.1 Teoria echilibrului economic – aspectele generale .................................. 7

1.2 Comerțul internațional ............................................................................ 12

Capitolul II: Dificultățile importului si exportului Republicii Moldova ... 17

2.1 Importul Republicii Moldova .................................................................. 17

2.2 Exportul Republicii Moldova .................................................................. 19

2.3 Diversitatea importului si exportului Republicii Moldova ................... 22

Concluzii: ........................................................................................................ 26

Bibliografie: .................................................................................................... 29

3
 INTRODUCERE:

Libera circulație a mărfurilor

1. Noţiunea de marfă, spaţiu teritorial şi destinatarii:

Prin marfă se înţelege orice bun cu valoare economică, transportat peste o frontieră, în
scopul unei tranzacţii comerciale.

Pe cale jurisprudenţială, s-a considerat că sunt mărfuri şi operele cu valoare artistică,

istorică, arheologică sau etnografică. De asemenea, sunt considerate mărfuri şi deşeurile
fără valoare comercială, dar care presupun anumite costuri pentru întreprinderi.

Materialele audio-vizuale sînt mărfuri cu excepţia emisiunilor sau mesajelor publicitare

aflate sub incidenţa reglementărilor privind libera circulaţie a serviciilor.

Monedele de la data în care nu mai au un curs legal într-un stat membru sunt considerate
mărfuri (în caz contrar, se aplică reglementările privind libera circulaţie a capitalului).

2. Uniunea Vamală: interzicerea taxelor vamale la import şi export:

Conform art. 28 alin. 1 din tratatul privind funcţionarea U. E., Uniunea este alcătuită dintr-
o Uniune Vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică
interzicerea între statele membre a taxelor vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu
efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile acestora cu ţări
terţe.

Introducerea tarifului vamal comun s-a realizat în II etape. În I-a fază, tarifele vamale
naţionale au fost apropiate în mod treptat pentru ca ulterior să se instituie tariful vamal
comun. Uniunea vamală a permis comunităţii promovarea unei politici comerciale comune
şi elaborarea unei legislaţii vamale proprii, respectiv, Codul Vamal Comunitar.

Fără existenţa unei uniuni vamale şi fără existenţa principiului fundamental referitor la
libera circulaţie a mărfurilor, nu ar fi fost posibilă crearea pieţii unice şi nici expansiunea
economică a U. E.

Sistemul vamal acţionează într-un anumit spaţiu pe un anumit teritoriu vamal. În ceea ce
priveşte comerţul cu mărfuri între statele membre ale U. E. şi alte ţări terţe, acesta este
reglementat prin acorduri specifice şi nu prin prevederile tratatului funcţionarea U. E. De
exemplu: produsele din Islanda, Lihtenstein şi Norvegia beneficiază de libera circulaţie în
U. E. în baza acordului privind spaţiul economic european.

4
3. Interzicerea între statele membre a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale:

Lipsa unei definiţii legale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a calificat taxele cu efect
echivalent ca fiind orice sarcini pecuniare, care, indiferent de mărimea, denumirea sau
modul de aplicare, sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naţionale sau străine, pentru că
ele trec o frontieră.

Taxele cu efect echivalent pot fi caracterizate prin următoarele trăsături specifice:

a) Au caracter pecuniar;

b) Sunt impuse în mod unilateral de către autoritățile statelor membre;

c) Sunt impuse mărfurilor în considerarea faptului că trec o frontieră.

Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt interzise chiar dacă nu produc un efect
discriminatoriu. De asemenea sunt interzise indiferent de mărimea, denumirea sau modul
de aplicare a acestora, respectiv, indiferent de destinaţia pentru care au fost instituite. Cu
alte cuvinte, nu prezintă importanţă valoarea inferioară a taxei, denumirea sau
circumstanţele aplicării acestuia, atîta timp cît obligaţia pecuniară respectivă atrenînd
sporirea costului mărfii, obstaculează libera circulaţie a mărfurilor.

Cu titlu exemplificativ, au fost calificate drept taxe cu caracter echivalent taxelor vamale:

a) Taxele impuse la frontieră în mod unilateral pentru acoperirea costurilor administrative

antrenate de operaţiunile vamale;

b) Taxele pretinse pentru efectuarea controalelor tehnice, fito-sanitare, veterinare,

exceptînd situaţia în care este prevăzută de normele comunitare;

c) Taxele solicitate pentru strîngerea datelor statistice.

Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent taxelor vamale:

a) Taxele pretinse pentru servicii prestate agenţilor economici (exemplu: depozitarea

mărfurilor);

b) Taxele solicitate în temeiul unor dispoziţii legale comunitare (ex: taxele prevăzute la
nivel comunitar pentru efectuarea controalelor veterinare);

c) Obligaţiile pecuniare care fac parte din sistemul de impozite interne ale unui stat
membru, aplicate potrivit dispoziţiilor art. 110-113 din tratatul privind funcţionarea U. E.

4. Originea mărfurilor şi regimul de liberă practică:

Principiul liberei circulaţiei a mărfurilor se aplică mărfurilor comunitare în sensul

consacrat de art. 4 din Codul Vamal Comunitar şi anume:
5
a) Mărfurilor produse în întregime pe teritoriul vamal al comunităţilor;

b) Mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al comunităţii, provenind din ţări sau teritorii
care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie (aflate în liberă
practică). Se consideră în liberă practică într-un stat membru mărfurile care provin din state
terţe pentru care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost plătite taxele vamale,
dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a acestora.

c) Mărfurilor obţinute sau produse pe teritoriul vamal al comunităţii, fie exclusiv din
mărfurile arătate la litera b), fie din mărfurile de la litera a) şi b).

Dacă procesul de fabricare a unei mărfi se desfăşoară pe teritoriul a II sau mai multe state,
marfa este considerată originară din ţara în care a avut loc ultima transformare substanţială
sub aspect economic.

Prin transformare substanţială se are în vedere situaţia cînd produsul dobîndeşte o

compoziţie şi caracteristici specifice proprii pe care nu le poseda iniţial, sau dacă
transformarea a făcut posibilă confecționarea unui produs nou şi original.

Celelalte mărfuri sunt considerate necomunitare, originea lor putînd fi:

1. Nepreferenţială (regula generală);

2. Preferenţiale, fie prin aşezarea lor în această categorie ca urmare a dispoziţiilor tratatelor
internaţionale interne de comunitate cu state terţe sau grupări de state, fie prin stabilirea în
mod unilateral de către comunitate a caracterului preferenţial în favoarea unor state.

Mărfurile care circulă în comunitate sunt prezumate a fi mărfuri comunitare, autorităţile

interesate fiind ţinute să dovedească natura necomunitară a mărfurilor.

6
 CAPITOLUL I:

1.1 Teoria echilibrului economic – aspectele generale

Din punct de vedere etimologic, notiunea de echilibru provine din latina: aequilibrium
insemnand aequs = egal si libra = balanta. Ca si alti termeni, echilibrul in vocabularul
economic a patruns se pare din fizica unde, mai ales in mecanica, in a doua parte a
secolului al XIX-lea, se obtinusera rezultate remarcabile in ceea ce priveste interpretarea
unor fenomene naturale. Treptat, acest fenomen a ajuns sa fie imprumutat si de alte stiinte,
printre care economia, care se pregatea sa treaca in faza sa de maturitate, incercand sa dea
o reprezentare sintetica unor probleme teoretice si practice specifice acelor ani. Cu timpul,
insa, acest domeniu al cercetarii a inceput sa devina o prioritate pentru numerosi oameni de
stiinta, preocupati sa gaseasca raspunsuri adecvate cresterii si dezvoltarii economice in
conditiile actiunii multor factori perturbatori, deci nefavorabili.

Cel care a pus bazele macroeconomiei moderne si a fundamentat principalele concepte si

in 252h71c strumente de lucru ale acesteia a fost, fara indoiala, profesorul englez John
M.Keynes (1883-1946). Acesta publica in 1936 'Teoria generala a folosirii mainii de lucru,
a dobanzii si a banilor', o carte ce a insemnat un adevarat punct de cotitura in stiinta
economica si totodata o adevarata ruptura cu teoria neoclasica, acuzata de a fi incapabila sa
tina seama de faptele istorice.

In primul rand, J.Keynes depaseste conceptia clasica potrivit careia echilibrul economic era
privit ca o stare durabila bazata pe principiul autoreglarii pietei, stare in care domnea
utilizarea deplina a fortei de munca si a capitalului datorita permanentei oscilatii a
sistemului de preturi. De data aceasta, Keynes trateaza echilibrul in termeni de flux, adica
in sens dinamic, nu static. Si in modelul elaborat de el problema de baza a echilibrului si
dezvoltari o constituie tot ocuparea fortei de munca. Dar Keynes demonstreaza ca, pe
termen scurt, echilibrul poate fi insotit de subocupare. Relatia cauzala care conduce la
subutilizarea unei parti a fortei de munca este cea care se formeaza intre investitii,
economii si venitul national.

In al doilea rand, avand in vedere perspectiva de abordare, trebuie sa distingem echilibrul

pe termen scurt de echilibrul pe termen lung. Primul desemneaza de fapt o stare efemera.
Pentru a-l percepe, ar trebui sa oprim timpul (practic imposibil) in scopul de a 'fotografia'
un moment in care influenta diferitilor factori sau forte ale pietei se compenseaza reciproc.
In realitate, permanent este dezechilibrul inteles nu ca o stare imobila, ci ca un proces aflat
intr-o continua miscare, situat intre diferite puncte de echilibru, aflate si ele mereu la alte
cote, de obicei mai inalte. Atunci cand vorbim, insa, de dezechilibru economic trebuie sa
facem deosebire intre dezechilibru ca stare normala, necesara ascensiunii spre un nou nivel
de echilibru, deci necesara cresterii economice, in cele din urma dezvoltarii si dezechilibrul
ca stare grava de disfunctionalitate in economie. O asemenea situatie ar echivala cu o
7
deteriorare severa a proportiilor economice, in primul rand a raportului dintre trebuinte si
resurse, a relatiilor intersectoriale, care vor fi foarte greu aduse la limitele normale.

Echilibrul pe termen scurt este o notiune pur teoretica, s-ar putea spune chiar
conventionala, deoarece multitudinea factorilor care influenteaza cresterea economica, nu
pot avea aceeasi rata de evolutie in timp, ci mai degraba oscilatorie, ceea ce ne determina
sa consideram ca in economie avem de-a face cu un dezechilibru dinamic, pana la un
anumit punct necesar. A incerca sa se determine echilibrul pe termen scurt inseamna
practic a concretiza raportul dintre resurse si necesitati, sau dintre economiile de capital si
investitii intr-o perspectiva imediata, favorabila unor cuantificari exacte a influentelor
exercitate de factorii ce conditioneaza echilibrul la un moment dat. Pe termen mai lung,
compatibilitatea reciproca dintre diferitele variabile ale procesului cresterii economice se
poate realiza prin depasirea unor dezechilibre pe termen scurt. Tinand seama de acest
aspect, unii autori considera ca echilibrul este tocmai 'compatibilitatea mutuala a unui
ansamblu de valori interdependente'.

In al treilea rand, cuantificarea exacta a tuturor factorilor de influenta asupra cresterii

economice pe termen lung este destul de dificila, indeosebi atunci cand intervin forte de
natura subiectiva care pot altera functionarea economiei in ansamblul sau. De aceea, atunci
cand abordam problema echilibrului, chiar si pe termen lung, trebuie sa subliniem
caracterul sau relativ. Intr-adevar, data fiind complexitatea economiei, nu putem concepe
un echilibru absolut. Indiferent de starea conjuncturala, economia tinde catre un echilibru,
catre o stare de concordanta intre sectoare, ramuri si subramuri de activitate. Starea
absoluta a echilibrului nu poate fi atinsa niciodata. In momentul in care ea se apropie de
aceasta stare, ea este deja depasita, intrucat economia nu poate sta pe loc nici macar pentru
o clipa. Din acest punct de vedere, conceptul de echilibru economic absolut ne conduce la
ideea intuitiva de ordine economica totala. Or, asa ceva este greu de realizat, eventual
numai in modele economice simulate pe calculator. Poate tocmai aceasta constatare i-a
determinat pe unii cercetatori sa afirme ca echilibrul inseamna pur si simplu aspectative
corecte. Mai exact, economia se afla in echilibru pe termen lung atunci cand rezultatele
obtinute efectiv confirma asteptarile (previziunile) agentilor economici.

Echilibrul pe piata muncii

Dupa cum se stie, nivelul ocuparii fortei de munca la nivel macroeconomic depinde de
comportamentul cererii si ofertei de munca. In modelul clasic cererea de munca Nd este o
functie descrescatoare fata de salariul real (w/p):

      cu               (1)

unde W - reprezinta rata salariului nominal

p - nivelul general al preturilor.

8
Echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor

In interpretarea teoriei keynesiste echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor este dat de

egalitatea dintre economii si investitii 'ex ante': S = I

Pe perioada scurta, economiile sunt o functie crescatoare de venit (Y), iar investitiile
o functie descrescatoare fata de rata dobanzii (i). Deci:

S = S(Y),     cu     S' (Y) > 0

si   I = I(i),         cu       I' (i) < 0 (2)
de unde rezulta ca

I (i) = S (Y)              (3)

Amintim cu acest prilej ca, in modelele teoriei clasice, economiile depind si ele de rata
dobanzii (i).

Echilibrul pe piata monetara

Atunci cand ne referim la echilibrul de pe piata monetara, ne gandim, in primul rand, la

cererea si oferta de moneda. Integrand banii intr-o adevarata teorie generala, J.Keynes
prezinta trei motive mai importante pentru cererea de moneda.

a) cererea pentru tranzactii;

b) cererea din motive de precautie;

c) cererea speculativa de bani.

Oferta de moneda se refera la cantitatea de moneda pusa la dispozitia populatiei,

intreprinderilor si altor utilizatori din sistemul bancar. Institutia care controleaza integral
conditiile de emisiune, adica de creare de moneda, este Banca Centrala de Emisiune, care,
in cazul tarii noastre, corespunde Bancii Nationale a Romaniei. Acesteia ii revine rolul de a
coordona intreaga politica monetara, valutara si de credit. In acelasi timp, ea
supravegheaza activitatea tuturor celorlalte banci comerciale care opereaza in spatiul
economic al tarii noastre, fie ca dispun de capital integral de stat, fie privat.

Diagrama IS - LM si echilibrul general al pietelor

9
Dupa cum am vazut, echilibrul pietei marfurilor a fost sintetizat si reflectat prin
intermediul curbei IS, iar cel al pietei monetare prin curba LM. Pe fiecare din pietele
amintite echilibrul se realiza la un anumit nivel al venitului (Y) si al ratei dobanzii (i).
Problema care se pune este de a vedea care trebuie sa fie nivelul venitului si al ratei
dobanzii pentru ca ambele piete (de marfuri si de valori) sa se afle in echilibru simultan.
Rezolvarea acestei probleme este relativ simpla. De vreme ce ambele curbe (IS si LM) au
inscrise pe axe aceleasi variabile (Y si i) inseamna ca ele pot fi combinate intr-o singura
diagrama Y.

Potrivit graficului de mai sus, cele doua curbe se intalnesc in punctul E determinat de o rata
de echilibru a dobanzii (i*) si un nivel de echilibru al venitului (Y*). Acest punct
configureaza pozitia de echilibru simultana, adica atat pe piata bunurilor si serviciilor, cat
si pe piata monetara, ceea ce inseamna ca, implicit, intreaga economie se afla in echilibru.
Mai concret aceasta inseamna ca numai in punctul de intersectie (E) rata dobanzii utilizate
in trasarea curbei IS corespunde ratei dobanzii stabilite efectiv pe piata bunurilor si
serviciilor(i*).

Orice economie deschisă se află în interdependenţă cu economia mondială prin două

categorii de fluxuri internaţionale: intrările din economia mondială spre economia
naţională şi ieşirile din economia naţională spre economia mondială. Fluxurile din ambele
categorii sunt specializate, după natura bunurilor economice vehiculate, în: fluxul d
eproduse şi servicii (comerţul internaţional), fluxul de forţă de muncă (migraţia
internaţională a forţei de muncă) şi fluxul monetar-financiar.
Viabilitatea economiei naţionale deschise rezidă din tendinţa spre egalizare a fluxurilor de
intrări şi ieşiri, din şi spre economia mondială, context în care se manifestă competiţia
dintre inteesele economice majore ale statelor angajate în tranzacţii internaţionale.
Pieţele naţionale – piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa muncii şi piaţa financiară – sunt
simetrice pieţelor existente în cadrul economiei mondiale. Din această cauză, echilibrul
unei economii deschise presupune, înainte de toate, manifestarea tendinţei spre egalitate a
fluxurilor intern-extern, respectiv extern-intern pe fiecare piaţă şi pe ansamblul pieţelor
naţionale. Dar pentru a apărea tendinţa efectivă spre egalitate între fluxurile de intrări –
ieşiri ale unei economii naţionale, aceasta trebuie să dispună de o anumită structură, de un
anumit volum valoric şi de o anumită calitate a bunurilor economice şi serviciilor create
pentru interior şi exterior.
Echilibrul macroeconomic poate să fie considerat acea stare a economiei naţionale şi a
structurilor sale, a sistemului de pieţe şi a fluxurilor agregate de pe fiecare piaţă,
caracterizate printr-o concordanţă relativă între cerere şi ofertă, între componentele
interdependente ale pieţelor şi între interesele agenţilor economici, încât abaterile dintre ele
să devină nesemnificative şi să nu poată produce dificultăţi (dezechilibre) în desfăşurarea
normală a proceselor economice.
Într-o economie deschisă, echilibrul macroeconomic evidenţiază egalitatea dintre forţele
economice opuse, interne şi internaţionale, care acţionează în sistemul naţional de pieţe şi
se conjugă anihilându-se reciproc. Starea de echilibru este vremelnică, deoarece forţele

10
economiei de piaţă (interne şi internaţionale) variază în proporţii şi direcţii diferite, astfel
că starea de dezechilibru devine permanentă.
Starea de echilibru în economie este expresia compatibilităţii deciziilor luate de agenţii
producători şi consumatori, o concordanţă relativă a acestora care se menţine într-o
anumită perioadă de timp, până intervin factori perturbatori cu acţiune contrarie.
Echilibrul economic se manifestă printr-o multitudine de forme, care se clasifică după mai
multe criterii:
În raportul cu modul de manifestare în timp se disting echilibrul
macroeconomic static şi dinamic, Considerat doar ca o ipoteză de lucru,
deci fără o coresponenţă efectivă în realitate, echilibrul static s-ar
caracteriza prin manifestarea unor shcimbări imperceptibile, nesemnificative între diferite
procese sau subsisteme ale economiei naţionale, încât starea generală a acesteia rămâne
nemodificată.
Modificarea stării economiei sub acţiunea contradictorie a factorilor dezvoltării şi creşterii
economice, a raportului dintre resurse şi nevoi, dintre cererea globală şi oferta globală, ca
şi dintre subsistemele economiei naţionale defineşte starea de echilibru macroeconomie
dinamic, care se poate manifesta pe termen scurt şi pe termen lung. Aceasta presupune
folosirea integrală şi cu eficienţă sporită a factorilor de producţie existenţi, atragerea de
noi factori (din interiorul sau din afara economiei naţionale) şi redistribuirea resurselor pe
activităţi economice, în funcţie de oscilaţiile preţurilor de piaţă, ca expresie concentrată a
modificării raportului dintre structurile ofertei globale şi structurile sistemului de trebuinţe.
Echilibrul macroeconomic dinamic se caracterizează prin mişcarea structurilor economiei
naţionale, ruperea coerenţei structurilor existente şi crearea de noi compatibilităţi
structurale, adică restabilirea unui nou echilibru între componentele structurale ale
economiei, după care urmează apariţia dezacordurilor între structurile interne ale
economiei naţionale s.a.m.d.
În funcţie de conţinutul proceselor economice şi de modul de exprimare a rezultatelor
economice, echilibrul îmbracă forma de echilibru economic material, valoric şi al
resurselor de muncă.
Echilibrul material exprimă starea de concordanţă relativă între volumul, structura şi
calitatea ofertei globale, pe de o parte şi nevoile de consum final şi. intermediar (de
producţie), adică cererea globală, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural, pe de altă
parte.
Echilibrul valoric reflectă concordanta relativă dintre structurile valorice ale rezultatelor
economice, dintre acestea şi eforturile consumate pentru obţinerea lor. În cadrul
echilibrului valoric se disting formele speciale de echilibru: a) echilibrul bănesc (monetar)
sau concordanţa relativă dintre masa bănească aflată în circulaţie şi valoarea bunurilor
economice destinate pieţei; b) echilibrul financiar, respectiv concordanţa relativă dintre
sursele financiare şi necesităţile de plată din economia naţională; c) echilibrul bugetar, care
pune în concordanţă relativă veniturile bugetare cu cheltuielile bugetare; d) echilibrul
valutar sau concordanţa relativă dintre încasările şi plăţile în valută.
Echilibrul resurselor de muncă desemnează concordanţa relativă dintre cantitatea, structura
şi calitatea resurselor de muncă disponibile, pe de o parte, şi necesităţile de forţă de muncă
ale utilizatorilor din economia naţională, pe de altă parte.

11
Alături de aceste forme de echilibru economic, o importanţă crescândă prezintă echilibrul
ecologic, ca stare de concordanţă relativă între comunitatea biotică (fiinţele vii, inclusiv
omul) şi mediul natural care condiţionează hotărâtor existenţa şi progresul societăţii
omeneşti.
În raport cu nivelurile de agregare ale activităţilor economice se disting: a) echilibrul
microeconomic, care priveşte verigile primare ale economiei (agenţii economici şi unităţile
teritorial-administrative de bază); b) echilibrul mezoeconomic, care se referă la structurile
de ramură şi zonale ale economiei; c) echilibrul macroeconomic, ca echilibru integrator
al tuturor activităţilor economice de pe teritoriul naţional, aflate în interdependenţă cu
economiile celorlalte state ale lumii.

1.2 Comerțul internațional

Comerţul internaţional este primul flux al circuitului mondial şi el cuprinde mişcarea

bunurilor şi serviciilor dintr-o ţară in alta, prin trecerea frontierelor vamale ale ţării
respective. Comerţul internaţional are două componente: export şi import. Exportul
exprimă ieşirea de pe teritoriul vamal al unei ţări a mărfurilor şi serviciilor. Exportul
implică incasări valutare pentru ţara exportatoare. Importul se referă la intrarea pe teritoriul
vamal al unei ţări a bunurilor şi serviciilor din alte ţări şi el implică un efort valutar din
partea ţării importatoare.

Exportul şi importul desemnează, in unitatea lor, comerţul exterior al unei ţări.

Comerţul internaţional a cunoscut un avant deosebit incepand cu marile descoperiri
geografice, cand au fost atrase in circuitul mondial noi teritorii. Comerţul internaţional a
fost dintotdeauna o oglindă a diviziunii internaţionale a muncii, exprimand foarte fidel
specializarea internaţională. Pană in secolul trecut, fluxurile comerciale internaţionale au
fost dominate de comerţul cu materii prime, pe relaţia colonii – metropole.

Adevărata explozie a comerţului internaţional a survenit după cel de-al doilea război
mondial, odată cu cuceririle tehnico-ştiinţifice, dar şi cu mutaţiile ce au survenit in ordinea
economică mondială.

Destrămarea imperiilor coloniale şi cucerirea independenţei de către tot mai multe state au
dus la implicarea in fluxurile comerciale a tot mai mulţi participanţi. Practic, toate ţările
lumii sunt astăzi angajate in circuitul economic mondial prin relaţii de import şi de export,
făcand dincomerţul internaţional cel mai cuprinzător flux al circuitului economic mondial.

Analiza comerţului internaţional relevă cateva caracteristici generale, ce definesc acest

fluxurile sale:

Comerţul internaţional este un flux dinamic. Valoarea exporturilor mondiale a crescut

permanent, ajungand astăzi la aproape 9 000 miliarde de dolari. Ritmul de creştere al

12
exporturilor mondiale a fost superior ritmurilor de creştere economică mondială sau a
producţiei manufacturate mondiale.

Dinamismul deosebit al fluxurilor comerciale este determinat şi de creşterea

interdependenţelor sporite din economia mondială, de faptul că schimburile comerciale
reprezintă prima formă şi cea mai facilă pentru ţările mai puţin avansate de angrenare in
circuitul economic mondial. In ultimul deceniu, avantul deosebit dat de cuceririle
informaţionale, de scăderea costului transporturilor, de accesul mai rapid şi mai ieftin la
informaţii, coroborat cu diminuarea tarifelor la nivel internaţional au constituit tot atatea
motivaţii ce au contribuit la impulsionarea comerţului internaţional.

Diversificarea continuă a fluxurilor comerciale internaţionale. Sub imperiul progresului

tehnologic, al inovaţiei, nomenclatorul de produse s-a imbogăţit continuu, iar gradul de
complexitate al produselor a crescut foarte mult. De asemenea, diversitatea comerţului
poate fi exprimată şi de faptul că produsele au devenit astăzi tot mai „internaţionale”, la
realizarea lor participand firme din diverse ţări. Produsele prelucrate au inceput să domine
comerţul exterior nu numai al ţărilor dezvoltate, dar şi al ţărilor in dezvoltare, pe ansamblul
acestora. Structura pe mărfuri a comerţului internaţional reflectă această diversificare, prin
ponderea foarte mare a produselor manufacturate (prelucrate) in totalul schimburilor. Peste
70% din comerţul mondial este reprezentat de produsele prelucrate, urmate de combustibili
şi produse minerale, produse agricole şi textile. De asemenea, din gama produselor
prelucrate, domină maşini şi echipamente de transport, produsele chimice şi farmaceutice
şi echipamentele electronice şi de birou.

In ceea ce priveşte repartiţia geografică a comerţului cu produse manufacturate, pot fi

desprinse cateva caracteristici: ţările dezvoltate apar in postura celor mai mari exportatori
şi importatori de produse manufacturate, fapt explicabil prin structura extreme de diversă a
acestor economii, structură ce se reflectă in exporturile şi importurile acestor ţări,
conectarea lor la economia globală extrem de puternică şi dominaţia lor in domeniile
tehnicii şi tehnologiei.

Ţările in dezvoltare sunt mai degrabă importatori de produse prelucrate decat exportatori,
cea mai clară diferenţă dintre exporturile şi importurile de produse manufacturate fiind in
cazul Orientului Mijlociu şi al Africii. Dacă in ceea ce priveşte Orientul Mijlociu,
explicaţia rezidă in abundenţa petrolului şi a faptului că aceste ţări si-au construit
economiile (şi averea) pe exportul de petrol, in cazul Africii motivaţia este dată de sărăcia
acestor ţări, de faptul că structura economiilor ţărilor africane nu poate asigura un export
dominat de produse prelucrate. Este de remarcat faptul că in cazul Asiei, ponderea
produselor prelucrate este mai mare la export decat la import, iar această diferenţă poate fi
explicată prin faptul că in Asia au fost delocalizate foarte multe industrii, de la cea textilă,
la produse electronice şi electrocasnice sau jucării. Practic, cu greu mai pot fi gasite azi
produse de larg consum care să nu poarte inscripţionarea “made in China“sau alte ţări din
zonă (Coreea de sud, Thailanda, etc.)

13
În perioada 1.I-31.VIII 2015, exporturile şi importurile au crescut cu 5,4%, respectiv cu
7,4%, comparativ cu perioada 1.I-31.VIII 2014
În perioada 1.I-31.VIII 2015 exporturile FOB au însumat 35993,3 milioane euro, iar
importurile CIF au însumat 40781,4 milioane euro.
Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în perioada 1.I-31.VIII 2015 a fost de 4788,1
milioane euro, mai mare cu 971,3 milioane euro decât cel înregistrat în perioada 1.I-
31.VIII 2014.
În luna august 2020 exporturile FOB au fost de 3920,7 milioane euro, importurile CIF au
fost de 4777,3 milioane euro, rezultând un deficit de 856,6 milioane euro.
Faţă de luna iulie 2020, exporturile din luna august 2020 au scăzut cu 22,3%, iar
importurile au scăzut cu 15,9%.

Tabelul 1.1 Exporturile, importurile şi soldul balanței comerciale în perioada ianuarie 2015 – august
2020regiuni [http://www.insse.ro/]

Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri (Intra-UE28) în perioada 1.I-31.VIII

2015 a fost de 26327,5 milioane euro la expedieri şi de 31251,1 milioane euro la
introduceri, reprezentând 73,1% din total exporturi şi 76,6% din total importuri.
Valoarea schimburilor extracomunitare de bunuri (Extra-UE28) în perioada 1.I-31.VIII
2015 a fost de 9665,8 milioane euro la exporturi şi de 9530,3 milioane euro la importuri,
reprezentând 26,9% din total exporturi şi 23,4% din total importuri.

Tabelul 1.2 Exporturile INTRA–UE28 şi EXTRA–UE28 în perioada ianuarie 2017 – august 2020
[http://www.insse.ro/]

14
 Tabelul 1.3 Importurile INTRA–UE28 şi EXTRA–UE28 în perioada ianuarie 2017 – august 2020
[http://www.insse.ro/]

Tabelul 1.4 Soldurile balanţelor comerciale INTRA-UE28 și EXTRA-UE28 în perioada ianuarie 2017 –
august 2020 [http://www.insse.ro/]

15
În perioada 1.I-31.VIII 2020, ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor
sunt deţinute de grupele de produse: maşini şi echipamente de transport (43,7% la export şi
36,5% la import) şi alte produse manufacturate∗) (33,1% la export şi respectiv 31,3% la
import).

Tabelul 1.5 Structura comerțului internațional pe grupe de produse, în perioada 1.I-31.VIII 2020
[http://www.insse.ro/]

16
 CAPITOLUL II:

2.1 Importul Republicii Moldova

Importul constituie totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o
țară mărfuri/produse cumpărate din alte țări.

Pentru realizarea importului de produse în Republica Moldova este necesar de a cunoaşte

punctele de intrare şi de tranzit cu statele vecine.

Romania – Moldova:
Albiţa – Leuşeni;
Sculeni – Sculeni;
Galaţi – Giurgiuleşti.
Ucraina – Moldova:
Mămăliga – Criva;
Moghiliov Podolski – Otaci;
Maiaki-Udobnoe – Palanca;
Starokazacie – Tudora.

De foarte multe ori, producţia internă nu satisface nevoile populaţiei, ori este insuficientă,
ori calitatea nu este cea aşteptată. În acest caz, orice stat recurge la importul producţiei
pentru a rezolva aceste probleme. Astfel, importul reprezintă operaţiunea comercială de
cumpărare din străinatate a unor bunuri materiale şi/sau servicii contra unei cantităţi de
monedă convenită, implicînd trecerea de către acestea a frontierei vamale a importatorului.
Importul poate fi: - direct sau indirect; - de bunuri materiale şi/sau de servicii; - propriu-zis
sau de completare; - temporar sau permanent; - cu plata imediată sau cu plata amînată.
Numai în perioada ianuarie-mai a acestui an, Republica Moldova a importat produse în
valoare de aproape 2 miliarde de dolari SUA. Principalele categorii de marfă importată de
Republica Moldova sunt următoarele:

Produse minerale;
Produse chimice;
Produse ale regnului vegetal;
Grăsimi şi uleiuri alimentare;
Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi
imaginile;
Mijloace şi materiale de transport;
Metale comune şi articole din acestea;
Pastă de lemn; hîrtie, carton şi articole din acestea;
Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea;
Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din materiale similare.

17
În figura 1 şi tabelul 1.5 este prezentată informaţia despre principalele categorii de mărfuri
ce prevalează la import:

Figura 1 Principalele categorii de mărfuri ce prevalează la import [http://www.dalserlogistic.md/]

Tabelul 1.5 Importul de marfuri in perioada ianuarie-ma 2019-2020 [http://www.dalserlogistic.md/]

18
 Figura 2 Principalele directii de import pentru Republica Moldova [http://www.dalserlogistic.md/]

2.2 Exportul Republicii Moldova

Exportul este o operație cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse,
prelucrate, completate sau reparate într-o țară se vând pe piața altor țări.

Economia naţională nu s-ar putea dezvolta sau diversifica fără ca statul să se integreze în
circuitul economic mondial. Exportul devine astfel pîrghia principală prin care oricare stat
se încadrează în circuitul mondial, reprezentînd transportarea peste hotarele ţării a
mărfurilor, serviciilor şi capitalului în scopul realizării lor pe pieţele de desfacere străine.
Exportul apare ca rezultat al diviziunii mondiale a muncii, iar venitul din exporturi
influenţează categoric indicatorii macroeconomici şi microeconomici.
Republica Moldova a exportat numai în perioada ianuarie-mai a acestui an, mărfuri în
valoare de aproape un miliard dolari americani. Pentru ca această cifră să se menţină în
ritm de creştere, se cere ca mărfurile exportate să aibă o calitate înaltă, lucru îndeplinit de
agenţii economici locali, fiecare partidă de marfă exportată, mai ales băuturile alcoolice şi
produsele alimentare, sunt supuse unui control riguros a calităţii.

19
Din analiza informaţiei privind exporturile de mărfuri, Republica Moldova exportă
următoarele categorii prioritare de mărfuri:
Produse alimentare şi animale vii;
Băuturi alcoolice şi nealcoolice; tutun;
Materiale brute necomestibile, exclusiv combustibili;
Combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale derivate;
Uleiuri, grăsimi şi ceruri de origine animală sau vegetală;
Produse chimice şi produse derivate din acestea;
Mărfuri manufacturate;
Maşini şi echipamente pentru transport;
Articole manufacturate diverse.

Trebuie de menţionat că Republica Moldova nu produce absolut toate categoriile de

mărfuri, unele din ele sunt de producţie străină, finisate în Republica Moldova.

Date concrete privind evoluţia exportului de mărfuri puteţi afla din diagrama (Fig.3) şi
tabelul 1.6 următoare, care indică cifrele exacte pe diferite categorii de mărfuri exportate:

Figura 3 Cifrele exacte pe diferite categorii de mărfuri exportate

[http://www.dalserlogistic.md/]

20
 Tabelul 1.6 Exportul de marfuri in perioada ianuarie-mai 2019-2020 [http://www.dalserlogistic.md/]

Dacă să vorbim despre direcţii de export a mărfurilor, trebuie să menţionăm că la acest

capitol prevalează statele Uniunii Europene şi Federaţia Rusă. Din imaginea de mai
jos(Fig.4) putem vedea principalele direcţii de export ale Republicii Moldova:

Figura 4 Principalele directii de export ale Republicii Moldova [http://www.dalserlogistic.md/]

21
 2.3 Diversitatea importului si exportului Republicii Moldova

În 2020 România a fost principala piață de desfacere pentru produsele moldovenești

(17,56%), pentru prima dată depășind Rusia (17,34%).

Pe parcursul perioadei ianuarie-octombrie 2020 importurile au totalizat 4100,6 mil. dolari

SUA, volum superior celui înregistrat în aceeași perioadă din anul 2007 cu 41,4%. Primele
țări-partenere în derularea importurilor au fost Ucraina, România și Rusia.

În anul 2020, valoarea totală a importurilor Republicii Moldova din România a fost de 449
milioane dolari.

În anul 2020, valorile totale ale schimburilor comerciale au fost următoarele: Rusia - 980
milioane dolari, România - 644 milioane dolari, Ucraina - 620 milioane dolari, Italia - 418
milioane dolari, Germania - 370 milioane dolari[19], Iran - 4,1 milioane dolari.

Tabelul 1.7 Comerțul extern în anii 2000 – 2020 [https://ro.wikipedia.org]

Figura 5 Importul si exportul Republicii Moldova in anii 2013 si 2015 [https://ro.wikipedia.org]

Tabelul 1.8 Principalii parteneri comerciali la export [https://ro.wikipedia.org]

22
 Figura 6 Cifra de afaceri in export [https://ro.wikipedia.org]
Tabelul 1.9 Principalii parteneri comerciali la import [https://ro.wikipedia.org]

23
Figura 8 Diagrame comerciale [https://ro.wikipedia.org]

24
 CONCLUZII:

Situatia actuala a Republicii Moldova nu este una intocmai buna. Valoarea marfurilor
importante depaseste considerabil valoarea marfurilor exportate din tara,ceea ce duce la un
cataclism economic in cadrul tarii.
Biroul Naţional de Statistică anunţă că, exporturile de mărfuri realizate în luna decembrie
2015 s-au cifrat la 163,5 mil. dolari SUA, cu 2,2% mai puţin faţă de luna precedentă şi cu
9,8% - comparativ cu luna decembrie 2014.

25
 BIBLIOGRAFIE:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Republicii_Moldova

http://www.dalserlogistic.md/site/index.php?
option=com_content&view=article&id=7&Itemid=9&lang=ro

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/comert_ext/a15/ce08r15.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/International_trade_in_goods/ro

http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4696

https://www.academia.edu/9420696/Comertul_Exterior_al_Republicii_Moldova

http://conspecte.com/Geoeconomia/principalele-caracteristici-ale-comertului-
international.html

https://ru.scribd.com/doc/27665626/Comertul-International

http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/01/echilibrul-macroeconomic-
aspecte.html

http://www.stiucum.com/economie/microeconomie-si-macroeconomie/Echilibrul-
macroeconomic55277.php

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/ECHILIBRUL-MACROECONOMIC-
CONCE92.php

http://economie-politica.blogspot.md/2008/12/echilibrul-macroeconomic-si-
modelele.html

http://www.scritub.com/economie/INTRASTAT-SI-VAMUIREA-
MARFURIL1121171519.php

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comunitar-al-
afacerilor/libera-circulatie-a-marfurilor/

http://expert-
grup.org/ro/biblioteca/item/download/901_8ad093b94a88c9171fd6a9d6216b3cf0

26
27