CALCULUL PRETENSIONĂRII OPTIME A CONDUCTELOR AUTOCOMPENSATE ŞI

CU SISTEME DE COMPENSARE CU COMPENSATORI DIN ŢEAVĂ

Pentru calculul gradului optim de pretensionare se pleacă de la conceptele teoretice
dezvoltate în [8] şi [2], aplicând ipoteza fundamentală ca sistemul de compensare să fie solicitat
atât în condiţii de regim cât şi în condiţii de montaj la nivelul maxim posibil, reprezentată de
relaţia:
20
( σ Tx ) σ 20a
= t
T t
( σ x ) σ a , în care (6.40)
20 p p 20
( σ Tx ) =( σ x ) +σ 20x a)
t t t (6.41)
( σ Tx ) =( σ xp ) + ( σ tx ) b)
Înlocuid relaţiile (6.41 a. şi 6.41 b.) în relaţia (6.40), se obţine:
20
( σ xp ) + ( σ ) = σ
p 20
x
20
a
t t t
( σ px ) + ( σ tx ) σ a
(6.42)
p 20 p t
( ) σ x p =c p (σ ) x (6.43)
Ţinând seama de relaţiile (6.35), (6.43), relaţia (6.42) devine:
t
c p ( σ px ) +σ 20
x
20
σa
= t
p t t 20
( x ) x x σa
σ + σ −σ
(6.44)

p t t 20 t 20 p t t 20
c p ( σ x ) ⋅σ a + σ x ⋅σ a=σ a ) [(σ x +σ x −σ x ] (6.45)
t
( σ px ) (σ 20 t t 20
a −c p⋅σ a ) + σ x⋅σ a
σ 20
x =
σ 20 t
a +σ a (6.46)
( σ 20 )
Cunoscând expresia tensiunii de pretensionare x , cu ajutorul relaţiei (6.39) se
determină valoarea pretensionării optime (v).
op
Lungimea de pretensionare optimă ( Δpr ) , cu care se întinde conducta în condiţii de
pretensionare (montaj), se poate determina cu relaţia:
σ 20
Δp r = xt ⋅Δl t
op
σx (6.47)
Deci, pentru calculul lungimii optime de pretensionare este necesar să se calculeze
t
dilatarea totală a sistemului ( Δl ) .
În relaţiile de mai sus, semnificaţia mărimilor simbolizate este următoarea:
20
( σ Tx ) - este tensiunea axială totală dezvoltată în materialul tubular la 200C, în N/m2;
t
( σ Tx ) - tensiunea axială totală dezvoltată în materialul tubular în condiţii de regim, în
N/m2;
20
σa - tensiunea admisibilă a materialului tubulaturii, la temperatura de montaj (20 0C),
în N/m2;
t
σ a - temperatura admisibilă a materialului tubulaturii, la temperatura de regim, în
N/m2;
 20
( σ px )
p
- tensiunea axială din presiunea de probă, în N/m2;
p
σ x - tensiunea axială din presiunea de regim, calculată cu relaţia (6.47), în N/m2;
t
σ x - tensiunea axială de natură termică în condiţii de regim nepretensionat, în N/m2;
t
( σ tx ) - tensiunea axială de natură termică, în condiţii de regim pretensionat, în N/m2.
p
Tensiunea axială din presiunea de regim σ x se determină cu relaţia:
2
ΠD i
p
4 pD i2
σ px = =
AT 4 sT ( D i +t )
(6.48)
în care:
AT – este aria secţiunii transversale a plinului (peretelui) ţevii, în m2;
t – grosimea peretelui ţevii, în m;
p – presiunea de regim, în N/m2;
Di - diametrul interior al ţevii, în m.