Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ARTERIALĂ
TERAPIA FARMACOLOGICĂ
ANTIHIPERTENSIVELE
CLASA DE MEDICAMENTE EXEMPLE DE AGENȚI
FARMACOLOGICI
DIURETICE FUROSEMID, HIDROCLOROTIAZIDĂ,
AMILORID, SPIRONOLACTONĂ,
TRIAMTEREN
BETA-BLOCANTE ATENOLOL, CARVEDILOL,
LABETALOL, PROPRANOLOL
INHIBITORII ENZIMEI DE ENALAPRIL, CAPTOPRIL, LISINOPRIL,
CONVERSIE QUINAPRIL, RAMIPRIL
BLOCANTE ALE RECEPTORILOR OLMESARTAN, TELMISARTAN,
PENTRU ANGIOTENSINĂ II IRBESARTAN, LOSARTAN
INHIBITORII DE RENINĂ ALISKIREN
ANTIHIPERTENSIVELE
CLASA DE MEDICAMENTE EXEMPLE DE AGENȚI
FARMACOLOGICI
BLOCANTE ALE CANALELOR DE AMLODIPINĂ, DILTIAZEM,
CALCIU FELODIPINĂ, VERAPAMIL
ALFA-BLOCANTE DOXAZOSIN, PRAZOSIN, TERAZOSIN
MEDICAMENTE CU ACȚIUNE CLONIDINĂ
CENTRALĂ ALFA-METILDOPA
VASODILATATOARE DIRECTE HIDRALAZINĂ
MINOXIDIL
NITROPRUSIATUL DE SODIU
DIAZOXID
ALTELE FENELDOPAM (agonist al receptorilor
periferici D1)
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ DIURETICELE sunt utilizate ca terapie de primă linie în
HTA, cu excepția situațiilor în care sunt condiții ce
necesită un alt tratament de elecție
DIURETICELE TIAZIDICE- scad TA prin creșterea
excreției de sodiu și apă, ceea ce scade debitul cardiac și
fluxul sanguin renal.
Pot induce hipotensiune ortostatică, mai puțin la
vârstnici. Pot induce hipopotasemie, hiperuricemie,
hiperglicemie, hipomagneziemie
Se asociază cu alte clase de antihipertensive:
beta-blocante, IEC, BRA, diuretice care economisesc
potasiul.
ANTIHIPERTENSIVELE
DIURETICELE DE ANSĂ- acționează și la pacienții
care nu au răspuns la alte diuretice și la cei cu
disfuncție renală.
Scad rezistența vasculară renală și cresc fluxul
sangvin renal.
DIURETICELE CARE ECONOMISESC POTASIUL-
se pot asocia cu alte diuretice care conduc la pierderea
potasiului
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ BETABLOCANTELE
Terapie de primă linie la pacienții cu HTA și boli
asociate (angină, TPSV, IC cronică, IM în antecedente).
Scad TA prin scăderea debitului cardiac, inhibă
eliberarea renală de renină, scad activitatea simpatică
centrală.
Blocantele selective beta-1 sunt cele mai frecvent
prescrise (metoprolol, atenolol).
Se folosesc cu precauție în IC acută și boala vasculară
periferică.
Alterează metabolismul lipidelor (scad HDL, cresc
trigliceridele); reducerea bruscă poate determina IM,
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ INHIBITORII ENZIMEI DE CONVERSIE
Sunt considerați agenți de primă linie dacă
diureticele și beta-blocantele sunt contraindicate sau
ineficiente, precum și în anumite situații clinice (de ex.
diabet zaharat comorbid)
Scad TA prin reducerea rezistenței vasculare
periferice, fără a crește reflex debitul cardiac sau
frecvența cardiacă. Produc vasodilatație arteriolară sau
venoasă prin scăderea vasoconstricției și potențare a
vasodilatației. Scad și producția de aldosteron prin
scăderea nivelului de angiotensină II.
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ BLOCANTELE RECEPTORILOR DE ANGIOTENSINĂ II
Alternativă la terapia cu IEC, acționează prin dilatație
arteriolară și venoasă asociată cu scăderea secreției de
aldosteron. Scade astfel TA și retenția hidrosalină.
De elecție în HTA cu diabet zaharat.
⚫ INHIBITORII DE RENINĂ
ALISKIREN inhibă direct renina și scade TA aproape la fel de
eficient ca IEC, BRA sau tiazidele.
Nu se administrează în sarcină, nu se combină cu IEC/BRA la
pacienții cu HTA și diabet zaharat/ insuficiență renală
Doză recomandată 150 mg/zi sau, în cazurile în care
rezulatele sunt insuficiente, 150 mg x2/zi.
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU
Sunt recomandate în cazul în care agenții de elecție nu
sunt eficienți sau când aceștia sunt contraindicați.
Difenilalchilamine: VERAPAMIL- selectivitate mică,
acționează atât la nivel miocardic, cât și la nivelul
celulelor musculare netede vasculare
Benzotiazepine: DILTIAZEM- la fel de puțin selectiv,
dar efect inotrop negativ mai redus
Dihidropiridine: NIFEDIPINA, AMLODIPINA etc au
afinitate mai mare pentru canalele de calciu din celulele
vasculare decât pentru cele cardiace, fiind astfel
recomandabile în terapia HTA
ANTIHIPERTENSIVELE
Blocantele canalelor de calciu au de regulă un efect
natiuretic intens, deci nu este necesară asocierea cu
diuretice, de obicei.
Utile pentru pacienții care au HTA+ diabet zaharat,
astm bronșic, angină, boală vasculară periferică.
Efectul lor antihipertensiv se datorează relaxării
musculaturii netede vasculare, cu dilatarea în principal
a arteriolelor.
Se evită verapamilul la pacienții cu HTA + ICC sau
HTA + BAV, din cauza efectelor sale inotrop negative.
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ ALFA-BLOCANTELE
PRAZOSIN, DOXAZOSIN, TERAZOSIN
Blochează competitiv receptorii alfa-1.
Scad rezistența vasculară și reduc TA prin relaxarea
musculaturii netede venoase și arteriale.
Pacienții dezvoltă retenție hidrosalină, dar nu
dezvoltă tahicardie pe termen lung.
Poate induce hipotensiune posturală la unii indivizi.
Pe termen scurt poate apare tahicardie reflexă, de
aceea se co-administrează un beta-blocant.
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ AGENȚII ANTAGONIȘTI ALFA ȘI BETA
LABETALOL și CARVEDILOL
Acționează ca blocanți ai receptorilor alfa-1, beta 1 și
beta 2.
NEBIVOLOL
Blocant beta 1 și beta 2 plus vasodilatație mediată de
NO
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ MEDICAMENTE ADRENERGICE CU ACȚIUNE
CENTRALĂ
CLONIDINA
Agonist al receptorilor alfa-2, diminuează activitatea
adrenergică centrală, scăzând rata de activare a sistemului
simpatic și reducând eliberarea de norepinefrină.
Este folosită ca agent de rezervă în HTA non-responsivă la
minim două medicamente de clase diferite.
Nu scade fluxul renal și se poate administra în caz de HTA
cu disfuncție renală.
Se administrează în general împreună cu un diuretic.
La oprirea bruscă determină HTA de rebound.
ANTIHIPERTENSIVELE
ALFA-METILDOPA
Reduce activitatea adrenergică centrală prin
conversie la metilnorepinefrină.
Reduce rezistența periferică totală și presiunea
sangvină.
Nu reduce fluxul sanguin renal și de aceea poate fi
recomandat în HTA+IR.
ANTIHIPERTENSIVELE
⚫ VASODILATATOARE
Acționează prin relaxarea musculaturii netede
vasculare, scăzând rezistența și TA.
Activează canalele de potasiu, hiperpolarizând
membrana celulară în cazul celulelor musculare
netede.
Stimulează cordul reflex, inducând creșterea
contractilității miocardice, a frecvenței cardiace și a
consumului de oxigen, producând la persoanele
vulnerabile, angină pectorală, IM sau IC.
Produc și retenție hidrosalină, de aceea se pot
combina cu un diuretic și un beta-blocant.
ANTIHIPERTENSIVELE
HIDRALAZINA
Tratamentul HTA moderat-severe.
Se asociază cu beta-blocanet de tipul propranolol/
metoprolol + un diuretic.
Monoterapie în HTA indusă de sarcină.
La doze mari poate determina un sindrom de tip lupus,
reversibil la oprirea administrării.
MINOXIDIL
Determină dilatația arteriolelor, nu și a venulelor.
Administrare orală în HTA severă refractară al alte
tratamente.
Poate determina tahicardie reflexă severă și retenție hidrică
importantă, de aceea se asociază cu diuretic și beta-blocant.
MANAGEMENTUL TERAPEUTIC ÎN
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
GHIDURILE EUROPEAN SOCIETY FOR HYPERETNSION/
EUROPEAN SOCIETY OF CARDIOLOGY 2013
MANAGEMENT TERAPEUTIC
CLASĂ VALORI DEFINITORII
DIURETICE DE ANSĂ
FUROSEMID 40-240 mg, 2-3 prize/zi
TORSEMID 5-100 mg, 1-2 prize/zi
BUMETANID 0.5-4.0 mg, 2-3 prize/zi
DIURETICE TIAZIDICE
HIDROCLOTIAZIDĂ 25-50 mg po, 1-2 prize/zi
CLORTALIDONĂ 12.5-50 mg, priză unică
METOLAZONĂ 0.5-1 mg, priză nică
INDAPAMIDĂ (diuretic pseudotiazidic) 1.25-5 mg, priză unică
ANTAGONIȘTI DE MINERALOCORTICOIZI
SPIRONOLACTONĂ
TRIAMTEREN 25-100 mg, 1-2 prize/zi
AMILORID 25-100 mg/zi, 1-2 prize/zi
EPLERON 5-10 mg/zi, 1-2 prize/zi
50-100 mg/zi, 1-2 prize
TESTE GRILĂ
⚫ La care din pacienții tratați cu următoarele combinații
de agenți farmacologici este cel mai probabil să se
observe o hipopotasemie:
A. furosemid+spironolactonă
B. hidroclorotiazidă+triamteren
C. indapamid+amilorid
D. bumetanid+furosemid
E. torsemid+epleron
TESTE GRILĂ
⚫ Beta-blocantele se recomandă la următorii pacienți
hipertensivi, cu excepția:
A. vârstnic, stil de viață sedentar, angină comorbidă
B. tânăr, episoade de TPSV, consumator cronic de
alcool
C. adult, insuficiență cardiacă cronică comorbidă
D. vârstnic, infarct miocardic în antecedente
E. adult, insuficiență cardiacă acută comorbidă
TESTE GRILĂ
⚫ În cazul unui pacient tratat cu doxazosin nu apare în
mod normal:
A. hipotensiune posturală
B. tahicardie la inițierea terapiei
C. retenție hidrosalină
D. tahicardie pe termen lung
E. scăderea tensiunii arteriale sistolice